Ce daruri ii oferi tu prin tine lui Dumnezeu?

Bine ai revenit pe caleaspretine,

Astazi vreau sa iti spun cateva povesti de suflet.Sper sa te bucuri si tu alturi de mine si sa meditazi la cele ce le vei afla.
Am intrat pe foarte multe situri atat de la noi din tara cat si din alte tari si pe foarte multe dintre ele am vazut ca lipseste personajul principal.Apare realizatorul sitului respectiv,apar toti cei carora acesta li se adreseaza si care sunt interesati de subiectele aflate acolo,dar nu l-am gasit in prea multe locuri pe Dumnezeu.Nu apare in nici un articol,in nici un material video sau audio.Nicaieri….
Imi zicea cu ceva timp in urma o prietena de-a mea ca o casa fara Dumnezeu este o casa pustie.Mare dreptate avea.Noi am uitat ca oriunde mergem si orice facem,oricate case ne construim si oricate corpuri/copii nastem,oricate situri/case virtuale deschidem, de fapt noi ne aflam cu noi insine exact in contextul in care ne percepem in functie de interesele majore pe care le avem.Asta inseamna ca daca noi nu il percepem pe Dumnezeu inlauntrul nostru,nu il vom putea percepe nici inlauntrul altora,nici inlauntrul locuintei noastre fizice sau virtuale dupa caz,nici in natura,nici in cer,nici pe pamant. Iar acolo unde Dumnezeu lipseste bate casa a pustiu.
Parintii mei au fost oameni altruisti si cu foarte mare deschidere catre semeni dar,nu prea erau dusi cum se spune la biserica, astfel ca nu as putea sa zic ca am avut o copilarie prea marcata de religie.Cu toate acestea,pentru mine Dumnezeu a existat peste tot,fiind in mod continuu ceva intim al meu,ceva ce exista in mine,ceva ce exista peste tot,in fiecare zambet de copil,in fiecare bucurie umana,in fiecare ciripit de pasarele,in latratul vesel al cainelui meu,in fiecare fir de iarba,in fiecare floare,in fiecare copac,peste tot pe unde ma miscam si vietuiam era si El prezent.Mai apoi dupa niste ani buni dupa ce m-am casatorit,mi s-a spus ca trebuie sa ajung la manastire la Sambata unde voi fi asteptata,cineva trebuind sa imi comunice ceva foarte important.Asa l-am cunoscut pe parintele Dometie prin care am inteles cat de important este sa il aduc pe Dumnezeu in mod continuu in fiecare suflare terestra a mea.Ani buni cand dadeam acatiste la biserica,in loc de numele celor vii si morti, eu scriam doar atat:DUMNEZEU.Intr-una din zile,un preot m-a intrebat:
-Doar atat?
-Da,i-am raspuns,atat.Din moment ce Dumnezeu se afla in tot si in toate,atat in cer cat si pe pamant,eu consider ca atat ajunge.In acest caz, eu tot ceea ce pot sa vreau,daca tot se face Liturghia spre Slava Lui,ca El sa fie cel care se bucura prin noi toti de toate cate le-a creat,considerand ca daca El se poate bucura,atunci ne putem si noi bucura impreuna cu El.Altmiteri,cum am putea noi sa fim fericiti,atata timp cat El sta acolo intr-un ungher pitit,singur si uitat.S-apoi,oare nu e normal ca El sa stie numele tuturor copilasilor Sai dragi, binecuvantandu-i in fiecare clipa a vietii lor prin insasi prezenta Lui in ei?Doar El este cel ce detine cartea vietii fiecaruia dintre noi,fiind prezent si la nasterea noastra si la botezul nostru si la casatoria noastra si la destruparea noastra,si in fiecare moment binecuvantat al vietii noastre.
Imi amintesc de o poveste foarte frumoasa pe care mi-e imposibil sa nu o impartasesc si cu tine:
Era odata un om sarac care in fiecare zi se ruga asa:
-Doamne,Eu te iubesc nespus de mult si incerc prin toate mijloacele sa te fac fericit in felul meu.Te rog sa ma ierti daca inca nu am ajuns la nivelul la care ar fi trebuit sa ajung, dar pot sa iti promit ca voi actiona in asa fel incat sa am rezultatele cele mai bune.In acest sens, am sa ma straduiesc sa invat sa fac pantofi comozi si caldurosi ca sa nu mai ai tot timpul picioarele insangerate,julite si iarna degerate de frig.De asemeni am sa ma straduiesc sa prepar mancaruri gustoase ca sa nu te mai doara stomacul.Am sa ma straduiesc ca cos haine frumoase ca sa nu mai trebuiasca sa umbli in zdrete si haine peticite.Am sa ma straduiesc sa construiesc o casa frumoasa in care sa te simti bine si in care voi pune un pat confortabil ca sa nu te mai trezesti obosit.Am sa iti cumpar invelitori calduroase ca sa nu mai rabzi de frig si iti mai promit Doamne ca din restul roadelor castigate prin toate aceste munci, am sa iti hranesc si imbrac toate acele trupuri flamande si dezbracate pe care mi le vei scoate in cale,ca sa te poti bucura aici pe pamant de o sedere cat mai confortabila si minunata.
Intr-una din zile l-a auzit un preot care l-a certat pentru “nesabuinta” cu care el se ruga spunandu-i.
-Om nesabuit ce esti.Tu crezi ca Dumnezeu are nevoie de nimicurile astea ale tale?Doar toate cate sunt aici pe pamant asa cum toate cate sunt in cer, Lui ii apartin.
Omul sarac si-a cerut iertare de la Dumnezeu daca acesta cumva ar fi considerat ca el a gresit intr-un fel sau altul si la preot i-a zis:
-Ani de zile acest trup a suferit de frig,foame si lipsuri.Cand eram copil am auzit la predica ca Dumnezeu este in tot si in toate asta facandu-ma sa cred ca El se afla si in acest nevolnic trup bolnav,dezbracat,descult si flamand si m-am gandit ca nu e frumos sa il las pe Dumnezeu sa sufere chiar intr-atat.Asa ca l-am rugat sa ma ajute cu suficienta putere,cunoastere si intelepciune,incat sa pot sa invat o meserie si sa ma pun pe treaba, daruindu-i mai apoi din munca mea acele daruri care sa il faca fericit.
Preotul la auzul unui astfel de raspuns,si-a plecat capul si a zis:
-Nu tu trebuie sa ii ceri iertare lui Dumnezeu ci eu.Am invatat o lectie majora de la tine si din acest moment ii promit lui Dumnezeu ca o sa am grija de tine sa inveti toate acele meserii pe care vrei ca sa le cunosti, asa cum promit ca o sa am grija si de toti cei ce se afla in nevoi,invatandu-i si pe ei sa fie eficienti, ca sa ii oferim in acest fel lui Dumnezeu  toate acele minunate daruri despre care tu ii vorbeai cu o atat de mare iubire.
Am intalnit foarte multi oameni in viata care au o adevarata placere sa iti vorbeasca despre nevoile lor personale.Majoritatea dintre ei isi plang soarta vroind sa aibe mai mult decat au dar daca se poate fara a trebui sa depuna vreun efort anume.Daca cineva va fi atent la discutiile pe care acestia le poarta,ii va fi foarte usor sa vada ca universul acestora este cuprins din urmatoarele personaje:eu+eu+eu+eu……si atat.In decursul anilor si-au creat adevarate bastioane la purtator,nelasand pe nimeni altcineva in vizita in casa asa zisa a lor.Se cred unicii stapani si singurii vrednici sa o locuiasca.Tot la fel fac si cu casa lor trestra.Si-o baricadeaza si fereca cu o multime de lacate ca nu cumva sa poata patrunde vreo briza de iubire ori consideratie pentru ei si pentru altul in locuinta lor.Toti acesti oameni eu consider ca sunt saraci.Oricate bogatii terestre ar detine, tot saraci sunt.Mereu speriati si infricati ca nu cumva cineva sa le ia bucata care li se cuvine,mereu speriati ca nu cumva cineva sa le acapareze teritoriul,sa le fure ciolanul si tot ceea ce ei considera ca le apartine de drept.Acesti oameni sunt ca niste sugative.Se catara pe spatele tau cersind o farama de iubire,un strop de consideratie,o bucatica de respect.Sigur ca ei nu au timp sa isi ofere asa ceva si cu atat mai putin sa le ofere altora si e normal sa fie asa, din moment ce sunt atat de ocupati cu asa zisele lor nemultumiri,cu asa zisele lor temeri,cu asa zisele lor nevoi.Asta este de fapt ocupatia lor de baza si alta nu mai stiu.Au mereu tendinta sa iti demonstreze ca tu in mod continuu le datorezi cate ceva dar ca ei nu datoreaza nimanui nimic.Au tendita ca in timp sa isi intinda tot mai mult si mai mult tentaculele, cautand sa traga spre ei si mai mult si tot mai mult, considerand ca pot sa te suga de toata vlaga pe care mai apoi sa o iroseasca tot in plansete si nemultumiri.De foarte multe ori intra in depresii,adesea chiar de lunga durata,fiindca isi micsoreaza atat de mult universul in care traiesc si si-o polueaza atat de tare,incat ajung la o adevarata stare de sufocare, din care mai apoi multi nu mai au energia necesara sa iasa cazand in capcana bolilor psihice.Cel mai eficace tratament pentru aceste persoane, este indreptarea lor spre acte caritabile si impartirea taritoriului cu alte personaje,indreptandu-si atentia spre acestia,invatand in acest fel sa il respecte pe Dumnezeu si prin ei si prin ceilati,invatand in acest fel sa se iubeasca pe ei insisi si pe ceialti,sa fie deschisi si spre frumusetea vietii,spre incredere si bucurie.
Multi parinti gresesc oprindu-si copii sa isi imparta jucariile cu altii sau sa isi imparta mancarea,dulciurile si ce mai au si cu alti copii.Ei nici macar nu isi dau seama, ca pot in acest fel sa le procure mai tarziu copiilor multe probleme in viata.
Dumnezeu este abundenta si bucurie impartasita.

Am avut o perioada cand m-am retras din munca hotarata fiind sa ii aloc acel timp copilului meu mult iubit.Desi era un singur salar in casa,usa casei noastre a fost mereu deschisa pentru toti.Intotdeauna chemam copii din vecini sa manace impreuna cu copilul meu, bucurandu-ma si eu impreuna cu ei de aceea masa plina de rasete,veselie si giumbuslucuri de tot felul.Mai apoi cand vroia sa isi duca jucarii afara, o lasam spunandu-i sa ii lase si pe altii sa se joace cu ele.Inima ei buna a mers si mai departe,niciodata dar niciodata nu s-a suparat cand vreun copil i-a stricat o jucarie si nici nu i-a indepartat mai apoi de pe langa ea.Mereu i-a acceptat asa precum sunt, bucurandu-se alaturi de ei de fiecare clipa.Crescand,a inceput sa isi daruiasca lucrurile tuturor celor ce aveau nevoie de ele fara sa ii pese daca acea haina a fost vreodata purtata ori ba.
Am observat mai apoi,ca lui Dumnezeu ii plac darurile si bucuria impartasita,oferindu-ne in mod continuu suficient ca sa putem imparti si cu altii.Asta a fost inca o lectie majora pe care am asimilat-o si ma bucur nespus de mult ca am fost suficient de deschisa atat eu cat si ceilati membrii ai familiei mele incat sa il pastram pe Dumnezeu in mod continuu in viata noastra,considerandu-ne niste musafiri mult iubiti ai Lui si nicidecum invers.
Este foarte bine ca fiecare dintre noi dorim sa traim o viata implinita, folosindu-ne in acest scop de talentele si darurile dobandite.Dar,inainte de a mai cere ceva sau a ne mai face planuri de vreun fel,este bine sa ne gandim de ce vrem sa avem tot ceea ce cerem,ce rol vrem sa jucam aici in acest plan,daca vrem sa traim o viata asa precum un om traieste,adica vertical,sau vrem sa traim o viata asa precum Dumnezeu Vroieste prin noi,adica orizontal?
Esti tu gata sa iesi fara frica din colivia individualitati in care singur/a te-ai inchis?Colivia este deschisa si mereu asa a fost.Usa de asemeni este deschisa si mereu asa a fost.Afara te asteapta tot cerul unde te invit sa vii sa te joci impreuna cu Dumnezeu,cu ingerii si cu fratii si surorile tale.O infinitate de daruri te asteapta.Trebuie doar sa indraznesti sa iesi.Este atat de simplu………
cu drag
Ramona

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: