Sa fie oare doar gandirea pozitiva solutia problemelor?

Bine ai revenit pe caleaspretine,

In ultima perioada se pune foarte mult accentul pe gandirea pozitiva asa ca m-am gandit sa iti spun ce cred eu despre acest concept si care este acea parte care lipseste ca totul sa redevina un intreg armonios.

Se propaga din ce in ce mai mult ideea ca cu cat esti mai pozitiv, cu atat viata ta devine un continuum sir de oportunitati care iti baga in sacul vietii toate dorintele gata implinite special pentru tine. Tot ceea ce ai de facut este sa fii ceea ce tu vrei si sa actionezei in acest sens cu mult elan, sarind obstacol dupa obstacol, prinzand din zbor oportunitate dupa oportunitate, centrat fiind in mod continuu pe obiectivele tale. Ca sa fii sigur de ce vrei, incepi sa te reprogramezi, creandu-ti o imagine noua, asa precum tu crezi ca te intregeste nu cum ai fost programat de cei din jurul tau. Nu stii cum sa o faci? Pai este foarte simplu. Ti se spune: trebuie doar sa iti faci rost de niste afirmatii pozitive, sa alegi dintre ele pe acelea pe care tu le consideri ca te ajuta in scopul tau si ti le inoculezi in minte, actionand in asa fel incat sa ti le aduci in manifestare prin obisnuinta si gata. Asta inseamna o noua programare peste cea veche. O noua programare pe care prin repetitie ti-o faci slogan de viata. Uite ca ai un nou look si incepi sa joci tot mai mult acest nou film scapandu-ti de fapt esenta. Nu ai insa timp de esente, esti prea ocupat cu noua ta imagine si nu vrei sa ti-o pierzi. Vine insa o zi cand vijelia se dezlantuie si barajul pe care ti l-ai creat incepe sa fie inundat de valurile vietii. Esti prins intre noua ta ideatica si surpiza pe care viata ti-o ofera. Te clatini intre gandirea pozitiva si simtamintele care transpar prin ceea ce esti si incepi sa te intrebi daca asta este ceea ce vrei, ori tot ceea ce ai facut a fost sa mai pui niste caramizi ale minciunii peste altele deja gata existente, si te trezesti ca tot ceea ce ai facut a fost sa iti confectionezi alte masti noi, jucand doar alte roluri create care nu au insa un fundament mai solid decat cele jucate cu ceva timp in urma. De fapt gandirea pozitiva doar induce fara a avea insa argumente. Wowwwww ai sa imi spui, dar atunci de ce ti-ai impopotonat blogul cu pomposul titlu de dezvoltare personala si de ce te-ai apucat sa faci cursuri de NLP si coaching cand acuma vii sa darami tot ceea ce acolo ai invatat? Adevarul este ca e departe gandul sa daram tot ceea ce acolo am invatat, doar ca viata mi-a dat si ea lectiile ei, facandu-ma sa inteleg ca de fapt nu gandul este partea importanta a unei fiinte si ca degeaba ne schimbam modul de gandire daca neglijam aspectul cel mai important. De fapt despre asta vreau sa iti vorbesc si sa te invit sa meditezi mai apoi asupra celor aflate.

Haide insa sa vedem in mod concret despre ce este vorba. Foarte multe carti de gandire pozitiva au in ele inserate un numar de puncte care promoveaza importanta gandirii pozitive si atat.

Prima dintre ele ne spune cum ca gandirea pozitiva in mod normal face ca lumea in care traiesti sa devina o adevarata oaza de sanse si oportunitati care de abia asteapta sa fie descoperite. Tot ceea ce ai de fapt de facut este sa actionezi intr-o maniera pozitiva si toata lumea ta se va schimba. Bine, bine, dar oare sa fie de ajuns atat? Ce te faci daca vrei sa iti incepi noua ta afacere si cei care in mod normal ar trebui sa iti fie de ajutor ca tu sa cresti financiar vin si iti spun ca este criza si ca ei prefera sa investeasca banii in altceva sau pur si simplu sa ii lase sa stagneze prin banci?

Un alt slogan este ca ajunge doar sa gandesti si sa actionezi pozitiv si gata ti-ai si schimbat destinul din temelii. Ok, dar cum pot sa fac asta? Ajunge doar sa gandesc si sa actionez pozitiv si gata, minunea s-a si intamplat? Ce ma fac insa cu ceilati semeni ai mei ca doar ma misc si traiesc printre ei. Vreau sa imi intemeiez o familie, vrea sa imi deschid o afacere, vreau sa imi duc copiii la o scoala in care sa existe un colectiv de oameni pozitivi, vreau sa imi platesc darile la un ghiseu unde sa vad o angajata care zambeste…..Lumea oare sunt doar eu? Oare chiar ajunge sa devin eu pozitiv ca destinul meu sa se schimbe? Pana una alta, aici pe pamant nu sunt doar eu si destinul meu. Este o lume complexa cu programe complexe. Ce ma fac daca vine la mine cineva si ma pocneste fiindca considera ca ii stau in cale? Ii vorbesc cat de minunat este sa gandesti pozitiv si ca de fapt este loc pentru toti? Mai apoi il invit la o sedinta de masaj sau o sedinta de fitness spunandu-i cat de minunata este viata? Ce mai conteaza ca afara sunt gramada ca el si vrand nevrand in viata trebuie sa ma intersectez cu o multime de astfel de personaje fara a ma gandi prea mult de ce ei actioneaza in felul in care o fac. Important este ca eu sa gandesc pozitiv in rest poate totul sa se clatine. Cam asta ar fi una dintre modalitatile de trai, si cu toate acestea destinul este imposibil sa fie schimbat doar gandind si actionand pozitiv de unul singur, noi neavand putere sa schimbam modul de gandire al lumii daca aceasta refuza sa o faca.

Un alt slogan vehiculat este sa indepartezi din viata ta gandurile negre. Minunat iti spui tu, dar care sunt acele ganduri negre, si ce trebuie sa fac ca sa mi le indepartez? Te pui in fata oglinzii si incepi sa iti privesti gandurile, si pe care dintre ele vezi mai multe pete, hop il inhati, iei o carpa si incepi sa il stergi cu mult elan, pana cand acesta devine alb de dalb. Sigur ca ar fi minunat sa fie chiar atat de simplu dar sa nu uitam ca noi avem conotatia de negativ si pozitiv tot inoculat in mintea noastra de cei din afara, deci s-ar putea sa ne inselam din nou si sa renuntam exact la acele viziuni care ar putea sa ne aduca un spor de crestere spirituala, sufleteasca, mentala sau materiala. Nu poti elimina ceva anume pana cand nu stii si nu intelegi de fapt despre ce este vorba. Ce te faci insa daca incepi sa iti construiesti ganduri albe si dintr-o data te trezesti ca pun stapanire pe tine gandurile negre, punandu-te in situatia sa ripostezi, sa tipi, sa te incontrezi, sa te desfasori altfel decat ar vrea persoana din fata ta sau ai vrea chiar tu insuti? Gandeste-te ca mintea ta e ca un hdd care este umplut cu cunoastere diversa. In acest hdd ai deja pus o mare diversitate de cunostinte si acuma vii si mai pui peste, creand noi foldere cu ceea ce tu consideri ca este bun pentru tine in acest moment. Si-apoi te invarti in lume, cauti sa simti pulsul, sa prinzi din zbor oportunitatile si zbarrrrrr intra un virus si inca unul, iar tu ai uitat sa iti pui antivirusul si iti compromite softul iar tu nici macar nu stii asta, insa esti mandru nevoie mare ca tocmai te afli in marea actiune de schimbare a destinului si vine ziua in care universul te pune in fata faptului implinit, programele incep sa se dea peste cap si tu esti obligat sa faci curatenie pe acolo.

Un alt precept de gandire pozitiva ar fi aceea in care ti se spune ca e bine sa vezi in mod continuu partea plina a paharului. Ce te faci insa daca ai crescut intr-o familie in care ori ca ai vrut, ori ca nu ai vrut, paharul a fost mai tot timpul gol? Nu te intrebi tu oare unde se afla acea infima parte plina? Pai iei o lupa si cauti, poate da de, da de gasesti ceva pe-acolo. He,he te gandesti tu, doar doctor hard mi-a spus sa nu imi fac nici o grija ca totul este sub control. Trebuie doar sa gandesc si sa actionez pozitiv. Ce conteaza ca nu am nici o referinta despre ce inseamna cu adevarat pozitivul, important e sa gandesc si sa faptuiesc de parca m-as fi nascut de cand lumea si pamantul cu paharul plin ochi. Bine, bine dar eu vreau un remediu ceva. Remediu, pai tocmai ti l-am oferit. Actioneaza eficient. Ia un pahar si umple-l, priveste-l si viata ta sigur se schimba daca tu crezi in asta. Pai cu ce sa il umplu? Las ca gasesti tu pe parcurs sursa de apa fermecata. Pe moment priveste partea plina. Nu ai o lupa? Nu-i nimic. Priveste picatura din fundul paharului si imagineaza-ti ca e un ocean plin cu evolutii favorabile. In pahar, te intrebi tu? Ca in alta parte unde sa mi le imaginez? Privind stirile de la tv, mergand pe strada si vazand fata trista a conationalilor mei, preluand din mintea mea in care exista doar o picatura de bine, citind ce au facut altii de pe alte meleaguri? Unde sa imi imaginez? Si de ce sa imi imaginez cand de fapt eu vreau sa le am. De fapt ce sa imi imaginez? Ca va fi bine peste noapte pe toata planeta, eu doar imaginandu-mi asta? Pai cum as putea eu sa imi umplu portofelul si contul bancar daca ajungem cu totii doar sa ne imaginam ca suntem, in loc sa ne apucam sa producem ceva in loc sa punem mana sa destindem lucrurile. Pai degeaba imi imaginez ca sunt bogata daca nu am cine sa imi plateasca serviciile. A, am? Inca mai am? Bun, bun, dar pana cand? Pana cand ajungem cu totii sa ne imaginam? Si dupa ce va fi?

Un alt slogan interesant este si cel in care este bine sa iti reamintesti un moment placut din viata ta. Upssss, si daca nu am nici un astfel de moment ce fac? Poate ca am crescut la casa de copii unde am trecut prin tot felul de suferinte, poate ca parintii mei au fost alcoolici si m-au maltratat iar la scoala radeau toti de mine ,profesorii facandu-ma adesea prost si ingradit. Astea sa mi le reamintesc? Astea sa le retraiesc? Pai eu am crezut ca tocmai de astea pot scapa si acum mi se cere sa mi le retraiesc? Dar stai! Tocmai mi-am amintit cum dupa revolutie au inceput sa vina ajutoare si am primit si eu o masinuta uitata de cineva dintre cei ce au luat tot ce au apucat precum lacustele! Bingoooo! Iata ca am si eu un moment bun si acum ce sa fac cu el? Sa retraiesc zi de zi acele simtaminte avute la primirea acelei masinute? Pai si-atunci cand mai am timp sa traiesc si altceva? Si daca ma plictisesc sa tot retraiesc acele clipe ce ma fac? Dar daca am avut o multitudine de momente bune in viata si ma apuc in fiecare zi sa retraiesc unul dintre ele ce se intampla? Le retraiesc o luna, un an dar pe urma ce ma fac de aflu ca sunt o multime de oameni care au trait o multime de momente bune si tot nefericiti sunt asa precum si eu sunt? Ce lipseste de fapt din schema? O prietena de-a mea mi-a zis ca ani de zile si-a tot dorit sa traiasca in bunastare si asta deoarece a suferit de lipsuri in copilarie. Si-a intrat la un moment dat atat de bine in rol, incat peste tot pe unde mergea poza intr-o persoana avuta, ca pana la urma chiar sa ajunga sa aibe bani si tot ceea ce vroia, doar ca dupa cum ea imi zice mai mereu, e ca inlauntrul ei simte un foarte mare gol, ca banii si reusitele nu au facut-o de fapt fericita, ca sigur ca e bine sa ai tot ceea ce vrei dar ce folos daca lipseste esentialul. Asta inseamna ca doar filozofia gandirii pozitive nu este de ajuns. Mai trebuiesc facuti niste pasi pe langa, niste pasi extrem de importanti, vitali as zice eu. Dar care sunt acesti pasi? Sa fie oare sloganul ca nu trebuie sa te vezi o victima? Dar ce te faci daca afli ca cineva drag tie este grav bolnav si ca tie iti este imposibil sa il faci sanatos doar invatandu-l sa gandeasca pozitiv? Ce te faci daca chiar tu afli ca te-ai imbolnavit si ca degeaba gandesti pozitiv ca boala nu trece asa cu una cu doua? Si totusi, ti se spune sa nu te victimizezi. Pai cum sa faci sa nu simti durerea si sa zbori ca un vesel fluturas bucurandu-te de clipa cand te strange inlauntru, cand te zvarcolesti de durere nestiind ce remediu te-ar putea scapa de chin? Dar nu te victimiza dragul meu, nu te mai victimiza ca altfel nu ai cum sa iti traiesti viata plenar. Sau ce te faci daca afli ca perchea tocmai te paraseste pentru o alta persoana, iar tu de acum incolo trebuie sa iti cresti copiii singura? He he he dar nu te victimiza, gandeste si actioneaza pozitiv ca totul se rezolva. A!-tocmai ati facut partajul si nu iti ajung banii care ti se cuvin nici macar pentru o garsoniera? Nu-i nimic, actionezi pozitiv si creste locuinta cat ai clipi din ochi. Nu-ti mai prea ajung banii pentru rechizitele si cursurile in particular al copiilor? Las ca trece si asta, tu doar actioneaza pozitiv si totul reintra in normal. Sufera copii? Suferi si tu? Gandirea este de vina. Gandirea? Si eu care credeam ca durerea tine de suflet, nu de gandire. Upssssss! Ai spus suflet? A E I O U, am fost atat de ocupat cu gandirea pozitiva incat am uitat de suflet. Cred ca a sosit timpul sa meditezi un pic asupra acestei teme……

De ceva timp se dezvolta foarte mult domeniul care promulga gandirea pozitiva ca un mare boom de viata. Mai nou nu mai e atat de cool sa iti faci un concediu in Filipine cat de cool e sa faci parte dintr-o grupare pozitiva. Haide insa sa vedem ce este cu aceasta gandire pozitiva si de ce multi care au mers doar pe acest precept au ajuns sa dea cu popoul de pamant.

Cu niste ani buni in urma oamenii aveau sentimente dar multi dintre ei nu avea cunoastere, fiind analfabeti. De atunci omul cica a evoluat facand oarece scoli creandu-se un mare avant in dezvoltarea materiala. Asta a facut ca ei sa aibe mai multe realizari in acest plan ramanand insa decoperita latura sentimentala. Cu cat omul a inceput sa vrea mai mult, cu atat timpul alocat trairilor sentimentale s-a imputinat tot mai tare. Noi suntem generatia nascuta dupa boom-ul ascendent al economiei si al stiintei. Parintii nostrii cand noi am fost copii au fost mult prea ocuati cu munca incat sa mai aibe timp sa ne invete cum sa ne dezvoltam si sentimentele. Asta a dus la o oarecare separare, la o oarecare individualizare, omul creandu-si un univers propriu din ce in ce mai stramt in care nu prea aveau acces decat un numar restrans de persoane. Cand noi am coborat in acest plan am fost ferm convinsi ca vom avea parte de acelasi mediu de viata cu care deja eram obisnuiti, asteptand sa traim in acea stare de iubire dezinteresata care face parte din insasi fiinta noastra. Acolo noi nu traiam in separare si nici nu ne stopam sa ne bucuram de creatiile noastre proprii in deplina libertate. De fapt acolo ne era foarte bine insa ne lipsea zona in care sa si putem aduce in manifestare toate acele creatii, astfel ca plini de incredere am convenit sa primim un trup fizic integrandu-ne intr-o anume familie, intr-o anume comunitate, intr-un anume flux de gandire si simtire. Primul lucru pe care l-am cautat instinctiv a fost apropierea sentimentala de cea care ne-a dat viata, considerand ca asa este normal sa se intample nestiind insa ca ocupatia de baza al celor in care noi am avut incredere era de fapt manifestarea materiei, viata insasi impingandu-i spre ocuparea celui mai mare timp cu fuga dupa materie si supravietuire. Asta ne-a facut sa cedam tot mai mult din ceva ce de fapt ni se cuvenea de drept, ajungand ca in final sa credem ca principala prioritate este dobandirea de functii si avere nu dezvoltarea si apropierea sentimentala. Ranile au crescut in timp si ne-am trezit goi si indurerati. Atunci ne-a venit in intampinare noua ideatica de dezvoltare a gandirii pozitive prinzand aceasta sansa cu ambele maini. Am urmat calea cu multa perseverenta si am facut totul ca la carte ocupandu-ne mare timp cu actiuni care sa ne aduca in implinire toate visele, nevazand ca de fapt aceste actiuni sunt la fel de pacalitoare ca cele alese cu ceva timp in urma de insasi parintii nostrii. Acum noi aveam sansa sa avem ceva mai mult ca ei dar golul dinlauntru tot nu se umplea. Trebuia gasit un subterfugiu care sa ajute la eliminarea tensiunilor acumulate in interior si s-a gasit: fa sport, du-te la masaj, rasfata-te, plimba-te mult, fa miscare….

Ciudat, dar oare asta nu este o noua conditionare? E adevarat ca e oarecum mai subtila decat celelate, dar nu actionez oare prea mult in exterior uitand insa in continuare de interior? Imi amintesc de rani si incep sa meditez asupra acestora. O rana se simte nu se gandeste. O rana doare sufleteste nu mental. Degeaba imi schimb eu mentalul daca rana ramane tot acolo, simtind-o la prima vijelie mai mare a vietii. Asta inseamna ca am descoperit o mare taina. Inseamna ca de fapt nu gandurile sunt cele care conduc viata ci sentimentele sau mai bine spun nu doar ele ne conduc viata. Daca ma observ cu atentie, si pot sa ma vad in acele momente in care simt ca sufletul meu este plin de iubire atunci am mare surpriza sa observ ca si gandurile mele devin pozitive, devin inaltatoare, vazand viata in roz. Iar atunci cand golul din mine creste, atunci si gandurile mele se transforma devenimd ciufuta si nemultumita vazand viata cu ochelari fumurii. Ce e atunci de facut? Cum pot sa redobandesc de fapt ceva ce deja imi apartine? Ce e acel ceva ce imi umple golul dinlauntru? Oare eu ma aflu singura pe acest pamant? Dar in univers? Pot eu sa actionez de una singura in asa fel incat sa am o viata implinita? Daca da, atunci de ce cei ce au tot ceea ce vor nu sunt nici fericiti si nici impliniti?

Maslow spunea ca ierahia nivelelor la un om are 5 nivele.

1.Primul nivel fiind cel de implinire al nevoilor fiziologice cum ar fi: hrana, apa, aerul, somnul, caldura, sexul si miscarea.

2.A doua nevoie ar fi cea de securitate in care am include casa, banii, hainele si tot ce tine de mentinerea unul trup in buna regula.

3.Aceasta nevoie tine de includerea omului intr-un anume grup in care sa i se dea voie sa participe liber la activitati comunitare si sociale, cat si nevoia de iubire si afectiune atat in cuplu cat si din partea celor apropiati.

4.Incepe deja sa apara nevoia de individualizare, de stima, de recunoastere, nevoia de a fi important, de putere, control, prestigiu si faima.

Inainte de a merge mai departe, am sa repet inca o data cele 4 trepte deja prezentate. Ca si copil vii in trup fizic cu credinta ferma ca ti se ofera tot ceea ce ai nevoie pentru mentinerea in buna regula a trupului fizic asta facandu-te mai apoi sa te simti in secutitate deplina avand toate cele necesare unui trai decent mentinandu-te astfel in acea grila de iubire dezinteresata cu care ai fost obisnuit. Treaba insa aici jos sta cu totul altfel, omul trezindu-se in fata a tot felul de oprelisti si baraje pe care scrie mare NU! Acest NU in prima faza il va face sa se considere slab si neajutorat, neincrezator si fara valoare, dat deoparte si cu sentimentele infranate de frica de a nu fi ranit si umilit. Asta este de fapt una dintre muchiile existentei care aduce mari dureri mai ales sentimentale fiindca omul se percepe inlauntrul lui ca o valoare, iar daca aceasta valoare este sistematic umilita si calcata in picioare, ea devine dureroasa si incepe sa arda. Sentimentele incearca sa se dezlantuie, sa iasa la suprafata dar acolo dupa colt sta politistul STOP care iti spune PANA AICI! Atunci iti retragi din nou sentimentele ascunzandu-le undeva inlauntrul fiintei tale. Dar acestea cresc odata cu tine si vor sa se desfasoare liber dar politistul STOP nu le lasa si se creeaza tensiune. Initial omul crede ca tensiune a aparut din cauza insecuritatii vietii si primul pas pe care cauta sa il faca este sa se indrepte in acea directie. Parintii deja stiu drumul, ei s-au confruntat deja cu insecuritatea asa ca automat indreapta copilul spre o zona de reusita sociala invatandu-l ca imaginea, faima,prestigiul, controlul si banii dau putere si valoare vietii, iar copilul crede fiindca alt exemplu nu are. Se pune deci pe studiu sa poata dobandi actul ravnit si marea zi soseste dar se trezeste ca este criza si ca de fapt nici acel act nu ii confera cele dorite. Asa ca isi ciuleste urechile prin sat si prinde din zbor cum ca secretul succesului este gandirea pozitiva care printr-o actiune bine controlata il va duce spre acel prestigiu si faima mult visata si se pune pe treaba. Nu trece insa mult timp si isi da seama ca de fapt nu poate controla chiar totul, ca vrand nevrand trebuie sa interactioneze cu semenii lui, si ca orice ar vrea sa intreprinda tine de fapt de decizia tuturor celor implicati in acea actiune, nu doar de decizia lui individuala. Mai apoi isi da seama ca totusi cu oarecare sfortari poate pacali lumea, indreptand grosul recoltei spre el, preceptul de individualitate crescand tot mai mult si intr-o zi furtuna se isca iar el se trezeste singur infruntand imensele valuri ale probelor dureroase fiindca colegii lui de joaca nu mai vor sa il sustina si universul vrand nevrand il indreapta spre punctul…..

5.Nevoia de autorealizare care implica implinirea visurilor si a scopurilor propuse devenind responsabili de alegerile pe care le facem in asa fel incat sa ne cream o viata in ECHIPA armonioasa in care sa cream frumos, sa ne relaxam, sa lasam iubirea sa curga liber intre noi, sa ne autocunoastem in asa fel incat sa intelegem ca facem parte dintr-un intreg fiind doar o parte al unui mare puzzle in care fiecare parte este la fel de importanta si de pretioasa meritand respectul, increderea, acceptarea si iubirea noastra, daruind si primind in asa fel, incat sa dobandim binele atat pentru noi cat si pentru ceilati semeni ai nostrii. Aici ne aflam de fapt in sfera a ceea ce noi suntem cu adevarat, atingand scopul nostru cel mai inalt, cel al fiintarii a ceea ce suntem ca fiinte Divine.

Bingooooo! Dar asta inseamna ca de fapt noi ne aflam aici sa fiintam exact asa cum am facut-o inainte de a ne intrupa. Pai si ce ne-a oprit sa facem asta din prima clipa a venirii noastre pe pamant? De ce a trebuit sa pierdem atatia ani privandu-ne de tot ceea ce e mai bun si mai minunat ca sa ajungem tot in punctul de unde am venit? Eu mereu am considerat ca piramida lui  Maslow de fapt nu e doar o singura piramida ci doua si ca arata cu totul altfel.

Asta inseamna ca eu ca suflet inainte de venirea in trup fizic am fiintat intr-o zona in care imi desfasuram misiunea in asa fel incat aveam libertate totala de a-mi pastra identitatea a ceea ce sunt fara sa ma opreasca nimeni sa o fac. Valorile si credintele mele fiind conectate la intreg avand abilitate in a face asta considerand ca un atare mod de comportament este cat se poate de natural atata timp cat mediul in care ma aflam imi permitea aceasta deschidere totala, fiind cu totii implicati in tot felul de proiecte grandioase care vizau binele comun, abia asteptand sa cobor aici in plan fizic unde sa le transpun in materie. Nu-i asa ca e interesant sa te privesti intr-o atare persepctiva? Asta este de fapt ceea ce lipseste omului si asta fiindca mediul in care s-a nascut nu i-a oferit tot ceea ce el stia ca i se cuvine, obligandu-l sa se miceasca tot mai mult, pierzandu-si siguranta unicitatii sale, fiind indreptat spre un comportament fals care nu i se potrivea si nu il intregea ca ceea ce el era de fapt. Asta l-a facut sa piarda multe din abilitatile naturale pe care le avea ca drept de nastere, valorile si credintele lui scazand, iar acum este pus in situatia sa faca drumul in sens invers, reparand si vindecand daca stie si cum, ceea ce s-a stricat, ca in final sa poata sa se desfasoare in mod plenar, iar tot ceea ce mai are de facut este sa inteleaga ca asta se poate intampla doar in unitate si nicidecum in separare, fiindca chiar separarea l-a facut inapt si dezradacinat, ciuntit si micit.

O atare viziune schimba perspectiva vietii. Omul intelege ceea ce s-a omis din multe carti, apartenenta lui la intreg, devenind astfel responsabil de rolul pe care vrea sa il joace, privind cu mai multa atentie spre ceea ce daruieste si primeste. Abia acum omul ajunge in acel punct in care isi iubeste semenul la fel de mult ca pe el insusi si asta fiindca vindecandu-se pe el insusi pana la nivelul respectului si iubirii de sine, vede cu alti ochi ranile din ceilati si intelege ca de fapt el si cu ceilati una sunt si ca daca vrea binele pentru el, e bine ca si el la randul lui sa il ofere celuilat si atunci devine activ, ajutandu-si semenii sa ajunga si ei la nivelul respectului si iubirii de sine si asta fiindca a vazut ca e imposibil sa joci un joc de unul singur, si ca oricat de elevat ai fi tu, daca nu ai tovarasi de joaca pe masura, nu ai cum sa te dezvolti ca OM deplin. Abi in acel moment ego-ul se retrage de tot, omul putand in sfarsit sa fiinteze la nivelul excelentei umane.

Eu, tu, noi, facem parte dintr-un mare puzzle cosmic si terestru. Fiecare dintre noi este important exact in contextul in care a venit sa se dezvolte aici pe pamant. Asta inseamna ca fiecare dintre noi am fost dotati inca de la nastere cu acele talente si sanse care sa ne ajute sa unim toate partile intregului, aducand astfel in manifestare tot ceea ce este necesar unei evolutii facute in armonie, deschidere si respect reciproc. La venirea noastra, lucruile insa s-au schimbat, trezindu-ne cu un numar de rani active care ne-au sabotat sistematic experimentul cerand sa ne micim tot mai mult si mai mult. Este insa timpul sa ne intelegem la adevarata noastra valoare, este timpul sa ne vindecam ranile, sa reanvatam sa ne iubim pentru ceea ce suntem si sa ii iubim si pe ceilati semeni ai nostrii pentru ceea ce sunt. Mai mult ca oricand, fiecare dintre noi simte ca trebuie sa faca pasii in sens invers. Fiecare dintre noi incepe sa inteleaga ca este doar o parte dintre piesele unui mare puzzle. Ca pasiunea noastra, entuziasmul, sentimentele noastre, acele lucruri care de fapt ne lumineaza spiritul ne pot conduce spre frumusetea noastra si puterea a ceea ce suntem cu adevarat. Aceste sentimente liber impartasite, aceste sentimente lasate sa curga in sfarsit liber intre noi, ne pot conduce de fapt spre acele incredibile idei si realizari dupa care noi tanjim atat. Nu gandul pozitiv ne va face sa privim un rasarit de soare la adevarata ei valoare, ci acea pasiune imaculata, acele sentimente de iubire dezinteresata, acea bucurie venita din plinatatea inimii ne va face sa exclamam: „Woww, ce minunat este!” Este timpul sa ne vindecam, sa lasam garda jos, sa renuntam la control, sa renuntam la ego, sa ne deschidem, sa indraznim ca oamenii sa ne vada exact asa precum suntem. Sa ne vada prin ceea ce suntem ca iubire si consideratie, eliberand aceasta limita restrictiva care ne-a intunecat zilele si ne-a incarcat fiinta de tensiune.

Este timpul ca fiecare dintre noi sa intelegem cat suntem de speciali.

Este timpul sa invatam sa nu ne mai indoim de noi insine si de ceilati.

Este timpul sa invatam ca experimentul real este cel unitar nu cel individual, in care respectul pentru mine si celalalt, manifestat la acelasi nivel al consideratiei este piatra unghiulara.

Pana acum aici pe pamant doar s-a vorbit de bine dar comunicarea intre oameni inca este deficitara ceea ce inseamna ca inca tensiunile interne exista, ca neincrederea inca exista, ca frustrarile inca exista. Cand insa ne vom vindeca si deschide cu adevarat, cand insa vom intelege ca de fapt noi nu suntem nici trup fizic si nici minte ci ca suntem sentimente si spirit, atunci abia ne vom sincroniza intre noi putand in sfarsit incepe sa cream ceva magnific, ceva cu adevarat demn cu ceea ce noi suntem de fapt. Faptul ca suntem perfecta imperfectiune a lui Dumnezeu nu ne stirbeste cu nimic valoarea ci ne ofera intelegerea Grandorii a ceea ce este Dumnezeu, percepand si mai clar ca noi de fapt suntem minunati exact asa precum suntem. Noi nu trebuie sa devenim perfecti ci trebuie sa invatam sa ne atragem unii pe altii cu multa consideratie unind cat mai multe bucati ale puzzleului a ceea ce suntem, lasand pe fiecare dintre noi sa isi desfasoare talentele, indreptate insa in asa fel, incat sa fie spre binele comun. Intelegand asta, vom deveni mai responsabili. Vom face alegerile cu mai mare grija, oferind tuturor in schimbul a ceea ce acestia ne ofera ceva demn de numele nostru, ceva de calitate, ceva la fel de pur ca aurul transformat prin focul iubirii. Inca multi dintre noi sunt atat de concentrati in a fi ego incat le este greu sa isi cante cu adevarat aria sufletului a ceea ce sunt. Frica, singuratatea chiar si in doi, sentimentul ca nu meritam sau ca ceilati nu merita cat meritam noi, lipsa de consideratie si respect pentru semen, nepasarea si munca prost facuta cu pretentii mari financiare inca sunt mult prea des manifestate in acest plan terestru. Marea provocare este sa invatam ca din cele doua majore alegeri existente in acest plan dual, sa alegem ceea ce este mai bun. Daca eu ma micesc pana la a ma manifesta ca un univers individual, atragand totul spre mine fara a oferi prea multe in schimb, cheia care mi se va da va fi de la o usa care pana la urma ma poate duce spre o strada infundata. Daca insa ma deschid spre intreg oferind tot ceea ce este mai bun si pretinzand la fel, adica tot ceea ce este mai bun, cheia pe care o voi primi ma va duce spre un sens giratoriu de unde voi putea peregrina in toate directiile posibile, avand o deschidere cu mult mai mare.

Priveste acum piramida lui Maslow, trece totul prin sentimentele tale si vezi ce oferta faci tu acum universului, ce oferta ii faci tu acum lui Dumnezeu si bunanteles care e oferta pe care ti-o faci tie insuti in fond si la urma urmei. In ce context vrei tu sa iti joci acum jocul? Cat de mare deschidere ai pentru ceea ce esti hotarat sa faci si cat de responsabil esti? Ce e important acum pentru tine? Care sunt acele abilitati pe care vrei sa ti le dezvolti? Care sunt valorile si credintele tale? Stii cine esti? Esti mintea sau esti simtirea sau mai mult de atat? Ai curajul sa mergi mai departe si sa te reintegrezi in intreg? Si fiindca varful piramidei lui Maslow contine si meditatia, am sa vorbesc intr-un alt articol ce inseamna cu adevarat meditatia si unde gresesc multi dintre cei ce mediteaza, trezindu-se mai tensionati decat erau inainte si cu o multime de manifestari nu tocmai placute in viata lor, cand de fapt ei se asteptau la cu totul altceva.

In finalul acestui material, va invit la film, mesajul inserat in el  sper sa va fie de folos, reusind astfel sa vedeti viata cu alti ochi.

cu drag Ramona

Like This!

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Ai inceput interesant,ai continuat neevolutiv, pe alocuri rudimentar chiar.
    Pentru profani mesajul ar putea fi chiar interesant desi alambicat.
    Era cat pe ce sa termini bine textul,dar ai renuntat prea curand.
    Pentru in literat ca tine este de nepermis.
    Si fara SA divaghez aici, spun ca mesajul este incomplet Ptr ca asemenea Tuturor celor care au scris despre nevoile din Piramida,au inceput de la baza in sus si asta este gresit. Corect este SA privim si SA abordam piramida de la varf spre baza si atunci Miracolele se intampla.
    Al doilea aspect legat de gandirea pozitiva este ca nu trebuie abordata ca in cliseu de gandire.
    Ea nu valoreaza mimic daca nu este integrata caloric pe Scara Armoniei si practicata zilnic.
    Cred si sper can poti mai mult.
    Florin Lele

    1. Cica era un rabin intelept. Intr-una din zile, un om bogat, i se adreseaza cu o anume plangere. Rabinul il asculta cu atentie si ii spune: ai dreptate …. dupa care, il cheama pe parat, pe care de asemeni il asculta cu atentie, ca in final, sa ii spuna: da, ai perfecta dreptate. Ucenicul rabinului, dupa ce cei doi pleaca, il intreaba pe rabin cum de le-a dat dreptate la amandoi, cand de fapt, punctul lor de vedere, viziunea asupra situatie date etc, erau net diferite. La care, rabinul ii raspunde: da, ai si tu dreptate 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: