Arhive lunare: Februarie 2011

Cine dă, lui îşi dă Tată…

 

Lângă un sătuc de munte, în hăţişuri nepătrunse,
Un bătrân, adus de spate, un bordei mic îşi făcuse
Sub un fag cu umbră deasă, din pământ şi din nuiele,
Petrecând în sărăcie, între flori şi păsărele.
Făr‘ de nici-o mângâiere, far‘ de nici-un ajutor,
Rezemat în nişte cârje, sprijinea al său picior.
Chinuit aşa, sărmanul, îşi ducea al vieţii fir,
Până când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.

Uneori, pleca bătrânul către satu-n sărbătoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, să cerşească demâncare,
Arătându-şi trist durerea prin zicala lui de pace:
”Cine dă, lui îşi dă, Tată, cine face, lui îşi face’’!

Îl ştia de mult tot satul şi, la orice sărbătoare,
Cei cu inima miloasă îi da-n tolbă demâncare.
El, atunci, cu voce slabă, mulţumea, zicând cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, Tată, cine face, lui îşi face’’!

Ani în şir trecu de-a rândul, mulţi din vremea lui muriră,
Însă pe el îndurarea Domnului îl sprijiniră.
Şi din când în când bătrânul către sat pleca, sărmanul,
Far-aşi mai schimba cojocul, cârja, tolba şi sumanul.

Înainte lui sătenii îi ieşeau cu darul lor,
Ori de câte ori bătrânul le cerea un ajutor.
După ce îşi lua darul, tuturor zicea cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, Tată, cine face, lui îşi face’’!

De-al bătrânului des strigăt, deranjată mult, se pare,
Într-o zi, o gospodină, doamnă cu un nume mare,
Vru s-aducă la tăcere glasul ăstui cerşetor,
Ce bătea de multă vreme pe la poarta tuturor.

Repede făcu o pâine din faina cea mai albă,
Plămădită cu otravă, şi la copt a pus-o-n grabă.
Cum îi dete-această pâine, zise-n inima ei moartă:
– De acuma, ştiu eu bine, că n-o să mai vii la poartă!

Cerşetorul primi darul, îl privi cu bucurie,
Dar, frumoasă fiind pâinea, se gândeşte s-o mai ţie.
Şi-i repetă şi stăpânei vorba lui, cu multă pace:
”Cine dă, lui îşi dă, Tată, cine face, lui îşi face’’!

După ce colindă satul, se întoarce la bordei
Şi,-obosit, se odihneşte pe un scăunel de tei.
Dar nu se-odihneşte bine, că se-arată pe cărare,
Un fecior voinic şi-un câine, venind de la vânătoare.
Obosit şi mort de foame, şi uitând că-i de neam mare,
Când sosiră la colibă, tânărul cu voce tare,
Nemâncat de-o zi întreagă, strigă-n culmea disperării:
– Moşule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mâncării?
Căci tot rătăcesc de-aseară prin zăvoi, cu al meu câine,
Şi nu am gustat nimica, nici măcar un colţ de pâine.
Ştiu că uneori, pe cale, oamenii, cu multă milă,
Îţi mai pun ceva în tolbă, ba şi cei ce-o fac în silă.
– Cum să nu? răspunde dânsul, chiar acum am fost în sat,
Şi chiar mama dumitale pâine asta, ea mi-a dat.
Ia-o toată şi-o mănâncă; potoleşte-ţi foamea-n pace;
”Cine dă, lui îşi dă, Tată, cine face, lui îşi face’’!

După ce mâncară pâinea, mulţumindu-i, a plecat
Spre căsuţa boierească, ce sclipea la ei în sat.
Ajungând acasă fiul, maică-sa-l îmbrăţişează,
Dar deodată rău îi vine şi la faţă se-ntristează.

– Ce-i cu tine? Mama-ntreabă, spune iute ce-ai mâncat?
Însă el cu vocea slabă, îi răspunde înecat:
– Doar atât mâncat-am, maică, pâinea albă şi frumoasă
Ce mi-a dat-o cerşetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasă!

Un fior de groază mare, mamei, inima-i cuprinde,
Care-şi vede fiul dulce, cum, murind, pe pat se-ntinde.
Ţipă, urlă de durere, conştiinţa nu-i dă pace,
Vrea să-l scoale iar la viaţă, dar nimic nu poate face.
În durere-şi vede fapta cea mârşavă şi debilă
Şi îşi ia acum răsplata pentru gestul fără milă.
În urechi îi sună glasul moşului, trecând în pace:
”Cine dă, lui îşi dă, Tată, cine face, lui îşi face’’!
(Prelucrare după autor necunoscut)

De la cauza la efect

Cu totii ne aflam intr-un plan in care fiecare dintre noi isi joaca propria piesa,alegand diferite roluri in conformitate cu Lenganda noastra personala.Zi de zi,clipa de clipa,ne proiectam propria noastra holograma accesand trairi si situatii diverse de viata in conformitate cu gandurile pe care le avem si cuvintele pe care le emitem.
A ne proiecta pe noi insine in diverse situatii de viata, face parte dintr-un domeniu mai mult decat incitant, care merita cunoscut in intregine.Proiectia este un domeniu fascinant despre care insa mult prea putini dintre noi cunoastem amanunte semnificative.Majoritatea dintre noi am aflat ca suntem fiinte fizice dotate cu un suflet,minte si eventual spirit si cam atat,necunoscand ca in realitate noi de fapt suntem fiinte multidimensionale care ne manifestam in acelasi timp pe mai multe nivele de constiinta, proiectandu-ne prin gandurile pe care le avem,prin cuvintele pe care le rostim si comportamentul pentru care optam,holograma a ceea ce alegem sa fim,al rolului pe care preferam sa il jucam in asa fel, incat sa cream premizele unei adevarate piese de teatru, jucate pe marea scena umana.
Intotdeauna m-a incitat acest subiect si cu mare uimire si mare fascinatie am privit cum fiecare dintre noi ne jucam rolurile alese atat in context individual cat si colectiv.
Cu niste ani buni in meditatie fiind, am avut o viziune.Ma aflam intr-o imensa catedrala pe culoarul din mijloc.In stanga si in dreapta mea se aflau banci asa cum sunt in general in bisericile catolice si nu numai.Pe dreata se gaseau barbatii si baietii iar pe stanga femeile si fetele.Fiecare rand de banci era despartit de cele aflate in fata si in spatele acestora de cortine bleu.Eu inaintam spre altar gandindu-ma ce bine e pentru cei ce se afla in primele banci,avand marea sansa sa vada preotul care oficiaza slujba,ceilati putand doar sa il auda cu o mai mare sau mai mica intensitate in functie de distanta care se afla intre ei si preot.In timp ce inaintam si lasam in urma mea cate un sir de banci,perdelele cadeau una cate una,asta procurand in interiorul celor aflati in acele banci adevarate senzatii de bucurie,privind cu uimire personajele aflate in urma lor si pe lateral.In acest timp,preotul isi continua predica,al carei pilon central era iubirea si daruirea,vorbind oarecum pe un ton ferm,dar in acelasi timp monoton,aproape hipnotic.Am traversat astfel biserica pana cand am reusit sa ajung in fata.Cand si ultima cortina a disparut,sala mi s-a dezvaluit in intregime cu tot ceea ce se afla in ea,asta intamplandu-se si personajelor aflate atat in fata cat si in spate.In acel moment am avut senzatia ca ma dilat foarte mult,unindu-ma cu tot ceea ce se afla acolo,percepand foarte clar ca eu sunt si biserica,si toate obiectele care se afla in ea,si personajele care se aflau acolo si preotul care oficia slujba.Eram eu cea eliberata de toate constrangerile derivate de toate acele cortine care imi ascunsesera pana atunci perceptiei maretia creatiei Divine.Pentru mine asta a fost o adevarata revelatie,putand sa inteleg mai apoi cat de importante sunt toate patile care fac parte din viata fiecarui om,toate acele bucatele de puzzle care alcatuiesc marele intreg,putand in acest fel sa inteleg cu mult mai bine cuvintele prin care Iisus afirma ca:Dumnezeu si cu mine una suntem.
Dumnezeu este omnipotent,omnipenetrant in tot si in toate,iar asta inseamna ca si momentul in care eu aleg calea individuala, retrangandu-ma doar spre minusculul meu ego,vrand nevrand tot parte al marelui intreg sunt,influentand prin modul meu de gandire,prin cuvintele mele,sentimentele mele si actiunile mele,intregul in totalitatea lui.Fiecare fraza rostita de noi se va invarti in jurul planetei timp de 100 de ani si va avea o intensitate minima sau maxima in functie de intensitatea sentimentala pe care am investit-o in ea.In tot acest timp, fiecare persoana care va trece prin apropierea acelei idei emise, si va avea o idee similara cu cea avuta ca gand initial,se va conecta la ea marind-o astfel ca intensitate.Asta inseamna ca daca eu am sentimente de rautate si ura si asta emit in eter, gandind ceva rau despre un anume semen de al meu sau chiar vis-a vis de mine,imi trimit ca holograma exact acea stare, care mai apoi va declansa intr-un timp mai lung sau mai scurt acele actiuni care sunt conforme cu modul meu de a gandi si simti,urmandu-si aceasta traiectorie timp de 100 de ani, marindu-se mai mult sau mai putin ca putere,in functie de numarul de aderenti si intensitatea sentimentelor existente in aceasta forma gand creata,ajungand ca sa ma reintersectez cu respectiva emisie din perioada in perioada, dar de data asta marita si de cei ce au gandit intr-un mod similar.Este foarte important sa intelegem acest aspect,fiindca foarte multi ne permitem ca in momente diferite ale vietii fiind,trecand prin stari razante de ura,nemultumire si nervozitate,sa emitem tot felul de ganduri nocive care mai apoi se vor manifesta atat in viata noastra din timp in timp cat si in viata semenilor nostrii,creand adevarate neplaceri adeseori chiar foarte dureroase, si asta pana cand noi vom hotara sa le transformam si sa le vindecam,rupand astfel sirul repetitiilor.In ultima perioada,am observat ca aceste repetitii si-au marit frecventa,timpul scurs intre emisie si experiment fiind cu mult mai scurt decat era inainte.Vorbeam ieri cu o clienta a mea,care a observat acelasi lucru,binele si raul acum manifestandu-se cu un ritm ciclic cu mult mai rapid decat s-a intamplat inainte,chiar putand sa declanseze instantaneu reculul gandurilor nostre sau adesea la o distanta de cateva zile,saptamani sau luni si nu ani cum era pana acum.
Este extraordinar cat de fantastic poate lucra universul si ce alcatuire minunata a putut Dumnezeu crea.
Explicam unui prieten de-al meu cat de multi oameni se grabesc si isi doresc sa fie de ex patroni sau conducatori de mari mase umane,neantelegand insa complexitatea acestui experiment.
Fiecare patron,este fauritorul unui plan general numit firma, in care trebuie sa fie incluse nu numai contractele avantajoase si beneficiile personale ci toate partile care alcatuiesc aceea firma.Asta inseamna ca fiecare angajat si/sau cumparator va fi un pion,o particica a ceea ce inseamna puzzleul principal.Acest puzzle va forma imaginea a ceea ce patronul se proiecteaza ca si proiect colectiv in marea creatie Divina.De el va depinde in mare masura daca acea imagine va fi una plina de gratie sau una hidoasa.Asta inseamna ca daca eu vreau sa joc rolul unui patron,voi avea marea sansa sa pictez un tablou folosind culori vii si pline de lumina,redand astfel o imagine placuta a ceea ce eu sunt sau sa optez pentru culori terne,reci si dure,creand in acest caz un tablou rece si sumbru.Indiferent insa care va fi alegerea mea,in final acest tablou va reda cu exactitate exact ceea ce am ajuns ca sa fiu eu ca suflet,aducand inlauntrul meu acele personaje care eu cred ca ma complecteaza si ma redau pe mine ca cea mai fidela copie a ceea ce eu sunt.Am vazut cu totii in biserici acele tablouri care redau iadul,cu toate personajele existente in el sau cele care redau raiul,de asemeni cu toate personajele aflate in el.Asta inseamna ca legea cauza/efect este ireversibila, oamenii neintelegand ca de fapt isi proiecteaza propriul rai sau iad chiar aici,chiar acum in acest plan.Este firesc sa crezi ca,daca semeni ceapa,vei culege ceapa si nicidecum corcoduse.Intotdeauna in viata culegi ceea ce semeni.Schimbarea modului de gandire este foarte benefic, fiindca el ne va feri ca pe viitor in loc sa culegem durere si lacrimi,sa putem in schimb sa culegem bucurie si iubire.Pentru asta, va trebui insa sa ne axam si pe acele emisii pe care le-am pus la munca in trecutul nostru,refacand fiecare creatie in asa fel incat de data asta rezultatul sa fie diferit de cel vizat de prima data.Aici gresesc multi.Cred ca daca din acest moment isi schimba modul de gandire orientandu-se intr-o alta directie decat cea avuta,gata,tot trecutul este transformat.Asta este fals.Trecutul poate fi schimbat doar in momentul in care luam fiecare parte a lui,bucata cu bucata,puzzle cu puzzle si o transformam pana cand dispare tot ceea ce inseamna:nu pot…..,trebuie….,nu sunt in stare decat daca….,tu trebuie sa faci….,ce va zice familia,vecinul,catelul,purcelul… daca….,nu sunt fericit pana cand….Daca eu de ex visez sa am o relatie fericita si implinita pe toate planurile fiintei mele, in care sa fie bine aspectata si bunastarea, eu traind pana atunci in lipsuri,in familie existand o falsa credinta cum ca e imposibil ca un barbat bogat sa se casatoreasca cu o fata dintr-o familie opusa lui,pot sa imi schimb modul de gandire actionand in asa fel incat sa am eu tot ceea ce vreau prin munca proprie,caz in care pot sa atrag mai apoi si un om bogat daca asta este o valoare pentru mine,insa asta nu inseamna ca acel barbat ma va si iubi daca pentru mine aceasta valoare a fost pana atunci inexistenta, eu nelucrand si pe sectiunea,acceptare,uniune,unitate,cooperare,daruire/primire,compasiune,

iubire etc.In acest caz legea/cauza efect imi va reda exact acea parte a programului pe care eu l-am vindecat si atat.A fi capabil sa fii constient de efectul care este provoacat de o anume cauza, cere o mare marja de intelepciune si experienta perseverenta in acelasi timp.A citi doar despre acest subiect fara a experimenta zi de zi in mod constient toate acestea,fiind responsabil de toate angajamentele si deciziile luate,este cam greu de vazut un rezultat corect si real,fiindca va apare mereu tendinta de a-i invinovati pe ceilati de esecuri,sau a fugi daca ceva nu iti este pe plac,ori de a te minti pe tine insuti ca de fapt ideea de baza nu iti apartine si multe alte motive subtil mascate.
Am traversat in viata o perioada in care imi ajutam mult semenii,credinta mea de baza fiind ca este mai eficient sa faci binele decat raul.Credinta asta este foarte buna nimic de zis doar ca trebuie vazuta ambele fatete ale monedei, in care si cel de langa tine e bine sa iti ofere un feedback pe masura,asta pentru univers insemnand cooperare adusa in slujba binelui comun.In acest caz este bine sa se comunice de la inceput aceasta conditie majora fiecarui protagonist, ca sa isi poata astfel fiecare cunoaste si obligatiile.Cand am inteles acest aspect major,am actionat ca atare doar ca s-a intamplat sa se retraga la un moment dat unul sau mai multi dintre protagonisti, nemaiconsiderand ca ar fi important sa dea un feedback corect.In acest caz cel mai bine este sa te retragi fara ura sau resentimente,lasand in acest caz universul sa ii ofere acestuia acel feedback in felul ales de el.Asa o sa trebuiasca sa isi ia responsabilitatea asupra alegerilor proprii,putand sa isi culeaga roadele in functie de samanta plantata si ingijita in felul lui propriu.A ramane intr-o atare uniune este o mare pierdere de vreme si tot din experienta proprie pot sa spun ca un om care din start nu pricepe legea onoarei si a buneicuviinte,nu o sa o priceapa nici peste zece ani si asta din simplu fapt ca nu este interesat de acest aspect al vietii,valorile lui fiind net diferite.Cum poti sa ii spui unui om invidios ca tu ai muncit pe branci pentru fiecare pas facut atat spre binele tau cat si spre al celorlati,cand el va prefera sa traiasca resemnat,fara a misca un pas in aceea directie,considerand ca este imposibil sa aibe ceea ce tu ai sau sa faca ceea ce tu faci.Normal ca in acest caz va culege exact ceea ce a semanat.
Schimbarea modului de gandire nu este un proces prin care omul va lua o lista cu afirmatii pozitive si va incepe sa le repete pana le va invata pe de rost,considerand ca universul ii va proiecta in viata tot ceea ce el a afirmat iar si iar fara a face nimic in acest sens.Daca cineva vrea sa culeaga iubire in viata lui,degeaba va repeta afirmatii in acest sens,sau va mima iubirea fata de alt semen,daca actiunile pe care acesta le va face nu vor izvora din adancul inimii, cu siguranta ca nu va avea cum sa culeaga acea iubire pe care o viseaza.Ca sa poti culege iubirea,trebuie sa inveti sa iti pese de semenul tau,sa fii alaturi de fiecare in parte exact atunci cand acesta are mai mare nevoie de tine,sa il sprijini,sa il sustii,pana cand va trece cu bine hopul.Aceste actiuni repetate,te vor face sa devii mai sensibil,sa te deschizi spre acel mare rezervor universal al sentimentelor nobile,conectandu-te la acele programe ale iubirii reale,semanand iar si iar semnite sanatoase,pe care cu grija le vei uda,plivi si ingriji prin consideratie si deschidere totala, schimband in acest fel cauza.Doar asa vei putea sa schimbi efectele si reactiile din viata ta.Omul adesea viseaza lucruri marete fara a face vreun anume pas ca sa le si dobandeasca, ba mai mult de atat,isi complica viata fara rost,mergand pe drumuri intortocheate in loc sa aleaga simplitatea.Mereu face socoteli care sa ii aduca beneficii importante fara a se gandi si la semenul lui,mereu se indoieste,isi face griji,se simte indisponibil,se simte derutat fiindu-i greu a-si regasi calea spre inima,stagnand de fapt in punctul de plecare,repetand iar si iar aceleasi lectii,primind iar si iar aceleasi avertismente,acoperindu-si iar si iar ochii si urechile in fata vocii venite din interior.Si cu toate acestea,omul este o creatie magnifica,care poate oricand sa isi revina,poate oricand sa traiasca frumos, avand nevoie doar de putina vointa si disponibilitate spre bine,deschidere si viziuni sanatoase de viata.
Tu poate ca ai uitat sa mai crezi in tine,eu insa cred si stiu ca totul este posibil,trebuie doar sa ai vointa si motivatie,trebuie doar sa fii constient de valorile pe care le ai si in caz ca acestea nu iti sunt de ajutor sa ti le schimbi.Este mai simplu decat crezi.Porneste cu curaj inainte, stiind ca daca unul a reusit poti si tu.Eu iti urez succes si numai bine.
cu drag Ramona

Cum poti sa iti atingi obiectivele-partea a doua

 

Bine ai revenit pe caleaspretine,
in articolul precedent ti-am vorbit despre importanta uniunii si al cooperarii a cat mai multor persoane intr-un proiect comun,putand astfel forma printr-o energie unficata o forma gand suficient de puternica incat orice proiect sa poata sa fie fructificat intr-un timp record.De data asta am sa iti descriu pasii pe care ii ai de facut ca dorinta ta sa si fie una pozitiva,ca astfel proiectul tau sa poata avea o finalizare cat mai buna.In acest sens,scopul pentru atingerea unei stari dorite sau al unui obiectiv dorit, trebuie sa fie foarte corect formulat.De exemplu vreau sa imi cumpar o casa.

1-Primul pas pe care trebuie sa il faci este sa iti formulez dorinta intr-o maniera pozitiva spunand ceea ce vrei sa se intampla si nicidecum ceea ce nu vrei sa se intample.
Ce imi doresc, cand, unde si cu cine?

2-Trebuie sa intelegi ca orice vrei sa intreprinzi,primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa te schimbi pe tine insuti.Mai apoi sa faci in asa fel incat daca este posibil,sa poti indeplinii ceea ce vrei fara a avea nevoie de un ajutor din afara.In acest caz vei invata sa iti asumi responsabilitatea propriilor tale alegeri, nemaiputand mai apoi sa ii invinovatesti pe altii de nereusita.De asemeni vei invata sa fii responsabil si sa iti cunosti limitele,intelegand ca in momentul in care te hotarasti sa lucrezi in cooperare cu altii,va trebui ca si tu pentru ajutorul oferit sa faci un feedback corect.Altfel sa nu ti se para ciudat daca la un moment dat nu va mai vroi nimeni sa iti sara in ajutor.Raspunde-ti deci in mod corect la urmatoarele intrebari:
Ce resurse am (si care sunt altele care imi trebuie) pentru a-mi indeplini obiectivul propus?
Cat control am eu asupra obiectivului meu?
Care sunt persoanele si/sau situatiile care ar putea interveni?

3-Un obiectiv trebuie foarte bine formulat,in acest sens trebuind sa ii dai viata in insasi imaginatia ta,folosindu-te de imagini vizuale,auditive si kinestetice care sa devina cat mai veridice si mai apropiate de ceea ce vrei sa dobandesti.Asta inseamna ca trebuie sa folosesti cat mai multe detalii.
Cand mi-am atins obiectivul, ce voi vedea, simti si auzi?
Ce vor vedea, auzi si simti altii? Care vor fi reprezentarile mele interioare?

4-Pastrarea intentiei pozitive.Indiferent de obiectivul pe care il ai,ca e vorba de o dorinta materiala,ori ca e vorba de relatii,de un nou loc de munca etc., trebuie sa iti mentii in mod continuu intentia pozitiva.Daca vrei sa ajungi din punctul A (starea problema) in punctul B (obiectivul tau) este necesar sa schimbi comportamentul actual (care nu va duce spre B, ci undeva spre un C nedorit) si in acelasi
timp sa pastrezi intentia pozitiva din spatele comportamentului actual.Totodata verifica daca exista „efecte secundare” ale noului comportament.
Ce obtin din comportamentul actual? Care este intentia mea pozitiva?
Cum voi obtine acest lucru din noul meu comportament?
Ce se va intampla nou cand voi atinge obiectivul?
Ce nu se va mai intampla? (Care comportamente si efecte vor fi eliminate?

5-Ultimul pas pe care trebuie sa il faci este verificarea ecologica.Despre ce este vorba de fapt aici:indiferent de noul comportament pe care vrei sa il adopti,tu trebuie sa intelegi ca acesta va avea intr-un fel sau altul un anume impact asupra anturajului in care te invarti si anume asupra membrilor familiei,asupra prietenilor,pe plan profesional,colegial si chiar in mediul mai largit putand ajunge pana la un impact national.Acest cadru este mai mult decat esential, fiindca asigura integritatea si stabilitatea.Degeaba cautam noi sa facem o anume alegere care credem ca ne este noua benefic daca facem rau altor semeni ai nostrii.Bunaoara o anume persoana isi pune in gand sa castige o suma mare de bani si in acest scop isi pastreaza intentia pozitiva,urmeaza toti pasii descrisi,nebagand in seama ultimul pas si se apuca sa sparga bancomatele sau sa se foloseasca de alte tertipuri ca sa isi implineasca dorinta.O alta persoana vrea sa isi implineasca o anume dorinta si in acest scop isi va sabota,manipula si seduce membrii familiei,prietenii si/sau colegii fara sa ii pese catusi de putin si de ceilalti, ceea ce este incorect.De aceea inainte de a te pune pe treaba,trebuie sa iti pui urmatoarele intrebari:
Ce va fi diferit cand voi atinge obiectivul?
Ce efecte va avea acesta asupra mea si a celor din jurul meu?
Cum va actiona noul obiectiv in viata mea?

Tot ce mai pot sa iti zic, este ca iti urez succes in tot ceea ce vrei sa intreprinzi de acum incolo si sa o faci in asa fel,incat sa te joci frumos.
cu drag Ramona

%d blogeri au apreciat asta: