Iti este frica de iubire?

 

De fiecare data cand ies in parc, trec printr-un cartier de case. Ma uit la fiecare casa in parte stiind cu certitudine ca are o poveste a ei. Unele dintre ele au mai multe povesti inserate intre zidurile calde sau reci, in functie de cei ce au locuit-o. La fel ca aceste case, este si casa sufletului nostru. Daca ai timp suficient sa privesti si sa asculti, ai sa afli povesti uimitoare. Povesti incepute cu multi ani inainte, sau poate cu secole inainte, povesti inlacrimate sau pline de bucurie, povesti triste sau fericite, povesti inaltatoare sau pline de umilinta, povesti….

Am intalnit oameni, care si-au construit adevarate citadele, cu migala intarite sa faca fata oricarui dusman sau semen care ar vrea sa patrunda in ea. Aceste citadele adesea sunt pline de turnuri care sunt special create ca sa alunge iubirea daca ar avea draga de ea curajul sa se aciueze prin preajma.

Stiu ca este greu de conceput ca poate sa existe om pe acest pamant care sa se saboteze singur, plangand mai apoi ca ii lipseste iubirirea pe care chiar el si-l distruge sistematic, de parca singura lui treaba in aceasta viata ar fi numarul de sentimente distruse zi de zi. Te invit ca ziua de azi sa ti-o dedici spre a-ti face o analiza temeinica, cautand sa vezi daca nu cumva esti si tu unul dintre ei. Priveste deci cu detasare inlauntrul tau, stiind ca in univers raul cu binele sunt inexistente, stiind ca toate legile pe pamant au fost create de oameni care si ei ca si tine, au avut fricile, au avut ranile, nemultumirile lor, viziunile, credintele si perspectivele lor. Mereu am considerat ca daca cineva se ghideaza dupa un anume principiu si reuseste sa devina fericit, inseamna ca ceea ce a facut este bine, daca insa ghidandu-se dupa acel principiu ajunge intr-o stare deplorabila, asta inseamna ca a pronit-o cu siguranta pe un drum gresit. Ca a pornit-o el pe un drum gresit este un aspect, dar ca incearca sa forteze si pe altul sa peregrineze impreuna cu el pe acelasi drum, stiind ca acesta duce spre nefericire asta deja se numeste reavointa. Un astfel de om eu il consider un adevarat pericol atat pentru el cat si pentru ceilati semeni. Fiecare dintre noi trebuie sa ne gandim in mod foarte serios inainte de a avea imboldul de a da sfaturi cuiva, gandindu-ne bine daca acele sfaturi chiar fac bine, ori pot sa faca foarte mult rau, poate chiar acelora pe care noi zicem ca ” ii iubim ” cel mai mult. Aici nu conteaza cine ce a zis inainte si nici cine ce a scris despre ceva anume ci important e sa ne folosim intelepciunea cu care Dumnezeu ne-a investit pe fiecare dintre noi in parte. Daca in decursul istoriei o lege sau o ideatica a facut doar rau semenilor nostrii, inseamna ca acea ideatica clar ca este gresita, in acest caz prezentand celorlati punctele noastre de vedere ori de cate ori acestia ne sfatuiesc sa facem la fel. Orice ideatica care este creata pe fond de frica sau dominare, cu siguranta ca este gresita si din start trebuie sa o eliminam din viata noastra. Faptul ca ne punem ochelari de cal nevroind sa vedem in stanga si in dreapta noastra, nu inseamna ca ne transformam viata intr-una mai fericita si mai implinita, fiindca frica de a ascunde acele parti care nu ne convin si pe care evitam sa le recunoastem sau sa le vedem, ne va face doar sa ne cream o multime de ziduri de recul, prin care nu vom mai lasa viata sa se desfasoare in mod plenat. In acest caz, e mai corect sa stam fata in fata cu noi insine si sa purcedem la daramarea acestor ziduri, in loc sa ne mai pierdem timpul in a construi altele si mai compacte, mai groase si mai inalte. Inteleptii mereu au considerat ca omul este cel ce singur isi creeaza propria inchisoare, propria colivie si fiindca singur si-l construieste, este normal ca sa detina tot el si cheia.

Si fiindca tot am deschis aceasta tema, imi amintesc aici de un exemplu citit in cartea lui Yogananda care la un moment dat este fortat de catre parinti ca sa se insoare. Degeaba tot spunea el ca nu simte nevoia sa o faca, ca parintii si le stiau pe ale lor, dandu-i mereu exemple din carti sfinte si credinte locale prin care vroiau sa ii certifice ca din moment ce toti semenii lui au facut pana acum la fel, atunci si el trebuie sa se conformeze. Cum Yoganada avea o fire incapatanata, lasandu-se cam greu condus de catre altii, chiar parinti fiind acestia, familia a hotarat sa cheme in ajutor un unchi la care Yogananda tine foarte mult si care judecator fiind, putea expune problema cu mai mare claritate. Yogananda l-a ascultat cu multa atentie si respect, iar in final i-a spus ca este de acord sa faca ceea ce i se cere, dar cu conditia ca acesta sa ii raspunda la o intrebare. Unchiul s-a invoit bucuros dar intrebarea lui Yogananda l-a destabilizat complect. Care era de fapt intrebarea? Era una foarte simpla dar in acelasi timp foarte inteleapta: „Tu esti casatorit si stiu ca intotdeauna cand imi raspunzi la o intrebare imi redai doar adevarul, de aceea vreau sa imi spui daca tu esti ori nu esti fericit in casnicie.” Unchiul neputand mintii, a cautat sa evite un raspuns direct, plecand val vartej. Yogananda insa chiar vroia sa afle raspunsul si mai era si incapatant precum deja am spus, asa ca s-a luat frumusel dupa unchi cerandu-i insistent sa ii raspunda. Acesta l-a rugat sa il lase in pace, dar Yogananda i-a zis ca nu are de gand sa faca asa ceva si daca el nu este in stare sa ii raspunda, va merge impreuna cu el pana la locuinta in care sta, unde isi va intreba matusa care sigur ii va da raspunsul dorit. Sigur ca unchiul auzind una ca asta, tot ceea ce a mai avut de facut ca sa evite gura nevestei, a fost sa ii dea raspunsul mult asteptat, care a sunat scurt si raspicat :”NU!” „Pai cum, ii raspunde atunci Yogananda, tu esti profund nefericit in casnicie si vrei sa ma obligi si pe mine sa ma casatoresc ca sa fiu la fel de nefericit ca tine? In acest caz esti un om rau si insensibil” si cu asta i-a intors spatele plecand rapid de langa el. Din acel moment, nimeni nu l-a mai fortat sa se casatoreasca si nici nu a facut-o vreodata.
Asta nu inseamna ca trebuie fiecare dintre noi sa facem la fel, ci trebuie sa intelegem ca de fapt nefericirea apare in momentul in care omul se simte intr-un fel sau altul ranit. Si tocmai aceasta frica de a fi raniti, ne face sa alungam iubirea din viata noastra, creandu-ne acele ziduri groase aidoma unor fortarete in jurul a ceea ce suntem noi cei reali. In acest sens, este bine sa ne facem o autoanaliza vazand daca noi chiar fara sa ne dam seama, incercam intr-un fel sau altul sa alungam dragostea din viata noastra, de frica de a nu fi tradati, abandonati, mintiti, umiliti sau indepartati. Am sa dau in acest sens cateva repere ca sa poti sa te ghidezi dupa ele:

*Daca ai obiceiul sa te retragi instinctiv in momentul in care o persoana vrea sa te atinga, cu siguranta ca inlauntrul tau exista o rana care te saboteaza alungand iubirea din viata ta

*Daca nu suporti masajul inseamna ca te deranjeaza ca cineva sa te mangaie, sa te dezmierde, fiindu-ti frica sa te deschizi fata de cineva, ca nu cumva sa pierzi controlul. In foarte multe tari masajul este pus pe lista de prioritati ale tuturor companiilor medicale, putand sa fie facute in mod gratuit si asta fiindca s-a observat ca un om care merge regulat la masaj, este cu mult mai sanatos si mai viguros decat unul care nu o face

*Desi iubesti o anume persoana, iti este frica sa i-o spui ca nu cumva sa te umileasca sau sa te refuze, ori poate crezi ca a spune deschis ca iubesti, este un act de slabiciune fara insa a intelege ca de fapt tot ceea ce tu vrei sa faci este sa afisezi o mina de persoana puternica care in orice moment este in stare sa detina controlul, putand oricand iesi din acea relatie fara a-si face prea multe mustrari de constiinta. Sloganul tau in acest caz este:”Nu ma implic, tu vrei, poti sa pleci cand vrei, este alegerea ta…”

*Iti este frica sa spui celuilat exact ceea ce vrei ca nu cumva sa primesti un raspuns negative

*Iti este rusine sa primesti sau sa faci un compliment

*Te critici in mod continuu, crezandu-te prea slab/a sau gras/a, prea scund/a sau inalt/a, prea urat/a….

*Iti este frica sa ii scrii sau sa ii telefonezi persoanei dragi, evitand pe cat posibil sa faci tu primul pas

*Daca esti intrebat ceva ce tine de sfera relationala sau e vorba de ceva intim, preferi sa dai un raspuns cu dublu inteles sau sa spui „nu stiu”

*Daca cineva te apreciaza sau se comporta mai iubitor ori mai apropiat cu tine, automat te gandesti ca e posibil ca acea persoana sa vrea sa profite de pe urma ta, avand cu siguranta ganduri ascunse

*Iti este foarte greu sa primesti un cadou fiindu-ti frica ca nu cumva sa ramai dator/e ori in timp sa ti se reproseze ceva

*Te ascunzi fata de toti, socotind ca a fi misterios este o alegere inteleapta dar de fapt e vorba de frica de a nu ti se descoperi si acele laturi slabe pe care tu ti le condamni atat tie cat si altora. Aici este bine sa se stie ca daca noi ne manifestam in acest fel, cu siguranta ca in momentul in care alegem sa ne intemeiem o familie, vom intra in acel contract cu mastile pe care le purtam in loc sa o facem fiind noi insine. Si fiindca am invatat sa ne aratam noi cei reali printre cei apropiati, vom face la fel si dupa casnicie, trezindu-ne ca stam fata in fata, doua persoane straine care e posibil sa nu mai aibe nimic de impartit unul cu celalat, atragand fara sa ne dam seama, si aici ma refer sufleteste, fiindca daca mintea poate minti sufletele e imposibil sa se minta, atragand deci exact acele persoen care ne vor aduce la surpafata in mod continuu exact ranile de care suferim, ideaticile si starile interioare pe care am avut atat de mare grija sa ni le ascundem pana atunci.

* Cand vezi ca cel de langa tine incearca sa se deschida si sa devina mai apropiat, tu ai tendinta sa il indepartezi prin varii metode sau pur si simplu sa fugi tu din calea acestuia

*Iti este frica de intimitate si de zone luminoase, neacceptand sa fii prins de mana sau sarutat in public, crezand ca este ceva rusinos si murder

*Te feresti sa te imbratisezi cu o persoana cu care te intalnesti chiar daca iti este un vechi amic sau o veche amica ca nu cumva cei din jur sa interpreteze gestul in mod gresit

*Iti este frica sa iesi la o cafea cu o persoana de sex opus ca nu cumva mai apoi acesta sa aibe diverse cerinte, sa interpreteze gresit gestul sau cei ce te vad sa te condamne intr-un fel sau altul. Vreau sa fac aici o paranteza, spunadu-ti ca iubirea nu are nimic de a face cu sexul, varsta sau apartenenta unei persoane. Iubirea este un sentiment care te ajuta sa te simti implinit si fericit, sa te simti liber si fara conditionari. Am intalnit multi semeni care se conditioneaza extrem de mult. Ei folosesc sloganuri gen: nu ai voie sa iti bei cafeaua cu un coleg din moment ce esti casatorit, nu ai voie sa iesi la plimbare cu o prietena sau prieten din moment ce ai familie, nu ai voie sa razi cu altii din moment ce ai o relatie, nu ai voie sa dansezi cu altcineva din moment ce esti casatorit/a etc. Un atare timp de comportament va forta ca cei doi protagonisti sa stea prea mult fata in fata unul cu celalat ajungand in final sa se sufoce din moment ce se vor vedea in mod continuu in oglinda.

Daca te regasesti in cele ce am scris, este bine sa stii ca tu ti-ai creat un inamic interior numit frica, care in acest moment te saboteaza, vroind cu orice pret sa alunge iubirea din viata ta. Cum de s-a intamplat asa ceva? Fiecare zi din viata noastra este unica si cuprinde diverse situatii in care noi putem sa ranim sau sa vindecam, sa ne deschidem fata de altii sau sa ii indepartam de pe langa noi. An dupa an, lantul vietii si-a mai pus inca o veriga dureroasa, marind astfel numarul zidurilor existente in jurul nostru. Copii fiind am fost foarte deschisi spre iubire si consideratie insa parintii sau cei cu care ne-am intersectat intr-un fel sau altul, au incercat sa preia controlul asupra vietilor noastre, stopandu-ne in acele sectiuni pe care noi le consideram importante, umplandu-ne mintea de preconcepte de genul: nu se cade, nu se face, nu e voie, este pacat, vei fi pedepsit etc. si care au creat rani mai mari sau mai mici in interiorul nostru, rani care in timp s-au transformat in adevarate citadele ale fricii formate din caramizi pline de lacrimi inmultite de toti cei cu care ne-am intersectat si care ne-au frant intr-un fel sau altul zborul in acele momente in care am iubit si am fost tradati, respinsi sau umiliti. Daca ai citit cu atentie fiecare rana in parte, ai putut sa obeservi ca fiecare persoana ranita are intr-un fel sau altul cerinte diverse din partea celorlati. Cea mai buna solutie sa scapam de acest control neplacut este sa invatam sa ne acordam noi singuri tot ceea ce vrem, fara a mai avea asteptari de la altii, fiindca in noi se afla de fapt toata puterea a ceea ce suntem. Aici imi amintesc de un material al lui Drunvalo in care se vorbeste despre un lucru uimitor, un lucru de care noi am cam uitat, dar care este repetat de fiecare religie in parte, si anume ca noi suntem inima nu creier si ca singura solutie ca sa redevenim ceea ce suntem cu adevarat, este sa reinvatam sa traim din si prin inima. Iata descrierea mai in detaliu a ceea ce suntem:

” Daca din punct de vedere stiintific studiezi actul conceptiei, privesti lucrurile intr-un anumit fel: exista o sfera care este ovulul, spermatozoidul intra in el si sunt 10-11-12-15 spermatozoizi care intra – nu este ceea ce e scris in carti, dar este in stiinta – si ovulul, printr-un proces, incepe sa se divida. Stim asta. La 512 celule se formeaza un camp in jur, ca un halou, ce se transforma in ceva care, literalmente, incepe sa creasca si devine inima umana. Deci, ceea ce devine, este inima umana. Acesta este un stadiu in evolutia umana: atunci cand esti in interiorul pantecelui mamei, cand esti o inima – nimic altceva! Nu ai creier, nu ai brate, nu ai picioare, nu ai ochi, nu ai nimic – esti doar o inima care incepe sa bata. Ceva mai tarziu, abia dupa ce inima incepe sa bata, putem vedea ca inceputul, prima parte, prima zona a corpului uman este inima. Cu siguranta! Si ceea ce se intampla in continuare, este ca trupul iese in afara, din inima. Si iese incetisor afara, apar bratele, iar inima ramane in cavitatea toracica, in piept.
Cand inima a creat creierul, a creat si o carare, o cale care duce la creier, dar spiritul obisnuia sa se afle in acel spatiu mic din interiorul inimii. Cand am cazut, acum 13.000 de ani, am parasit inima si ne-am dus (prin acea cale) in creier. Asa a fost dezvoltat ego-ul si ne-am uitat toata intelepciunea, toata cunoasterea. Functionam la un nivel foarte simplu, folosindu-ne doar puterea creierului care nu reprezinta nimic. Puterea inimii este infinit mai mareata decat cea a creierului, atat decat intelepciunea, cat si decat cunoasterea – toate acestea.”

Asta inseamna ca de fapt noi, trebuie sa ne vindecam inima, sa ne vindecam sufletul, sa putem mai apoi sa ne reformulam viata, schimband directia mintii. Cu niste ani buni in urma, in meditatie fiind, m-am trezit intr-o biserica aflata in constructie. In fata mea a aparut Iisus care m-a intrebat ce vad in jurul meu si am zis ca niste ziduri netencuite. El a ras si mi-a recomandat sa ma uit mai cu atentie la fiecare caramida in parte, cautand sa vad ce se afla pe ele si ce simt citind fiecare poveste in parte. Desi nu am vazut nici o poveste pe nici o caramida, am simtit totusi cum ma cuprinde incet, incet o mare tristete, care devenea din ce in ce mai sfasietoare in timp ce urmarea fiecare caramida in parte. Cand deja jalea devenise atat de mare incat era gata, gata sa ma retrag sau sa ma frang, Iisus m-a imbratisat si mi-a spus: „Vezi, pe fiecare caramida in parte scrie cate o trista poveste de viata, in care sufletul celui ce l-a scris a fost frant, indurerat si inlacrimat. Cu adevarat iti spun eu tie ca aceasta biserica este construita din lacrimile celor ce au platit acatiste ca sa fie izbaviti de necazuri. Ca sa fii insa izbavit, trebuie sa inveti sa fii bun, sa inveti sa iubesti, sa faci binele in orice moment al vietii tale, sa fi deschis spre fiecare semen al tau, sa lasi ca Dumnezeu sa traiasca in inima ta. Fiecare om se afla pe pamant sa devina un templu al iubirii nu unul al carui ziduri se darama de atatea lacrimi si jale adanca. „Aceasta revelatie a fost o mare si foarte importanta lectie pentru mine si fiindca este un mesaj important, m-am gandit sa il impartasesc si cu tine, ca astfel sa poti privi mai bine in inima ta, cautand sa vezi daca incaperile din ea sunt luminoase si cu ziduri facute din iubire, ori sunt pline de rani, lacrimi si nemultumiri de tot felul.

cu drag Ramona

Anunțuri

Un răspuns

  1. Altfel zis ne izbavim prim propria noastra devenire.
    Cred ca putem lega tot ceea ce ai spus in acest blog de doua injonctiuni transmise de multe ori inconstient de parinti copiilor „Nu exista” si „nu trai”. Insusirea lor inconstienta de catre copil poate sta la baza scenariului lor de vita de mai tarziu. Ele pot fi transmise transgenerational de catre parinti fara ca ei sa-si doreasca aceasta fiind la randul lor victimele scenariului de viata al propriilor parintilor.Atunci cand i se da de inteles copilului de catre parinte ca nu mai are timp pentru el insusi, pentru viata lui proprie din cauza copilului, de ale carui nevoi este obligat sa se ocupe, i se transmite scenariul „nu exista” si este intalnit in scenariul de viata al multor sinucigasi adulti.” Nu simti” se transmite prin conflictele ce apar intre nevoile specifice psihologiei varstei si atitudinea sau pedepsele date de parinti. Deoarece copilul este dependent din punct de vedere al securitatii alimentare si afective de parintii sai, nu poate rezolva disconfortul, conflictul de interese aparut intre dorinta si pedeapsa, decat prin renuntarea la propria traire. Scenariul poate continu din partea parintelui si sub alte forme: „nu te imbraca cum vrei tu ci cum vreau eu”, „nu manca cum vrei tu ci cum vreau” etc., care raportate la multe alte aspecte ale vietii se traduc prin injonctiunea „nu simti ca tine ci simte cum simt eu”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: