Totul este posibil…

 

Azi a fost o zi tocmai buna de depanat amintiri asa ca am profitat din plin de aceasta exceptionala oportunitate, amintindu-mi cum la varsta de 16 ani m-am apucat de alpinism mergand in paralel cu schiatul si atletismul de performanta. Totul a decurs super extraordinar pana intr-una din acele zile in care omul cauta sa isi depaseasca popria conditie iar la mine aceasta depasire pe la acea varsta, a insemnat urcarea varfului Gutai incaltata fiind doar cu expandrile de munte, fara coarda sau alte ustensile de siguranta. Era o vreme superba iar stanca parea perfect uscata pana sus, asa ca am pornit-o cu mult elan. Am urcat fara probleme pana aproape de varf unde am dat insa de o zona umeda si extrem de alunecoasa. Sigur ca am incercat sa ma folosesc de fiecare stanca iesita in afara si de tot ceea ce exista la indemana mea ca sa evit zona si sa ajung cu bine in varf, insa clipa a vrut altfel, asa ca m-am trezit coborand in jos cu o viteza ametitoare, vantul indepartandu-ma destul de mult de peretele stancos. Ciudat, dar pentru mine in acel moment timpul a fost inexistent, creand parca o bucla imaginativa foarte clara in care mi se derulau prin fata o multitudine de posibilitati in afara de cea a aterizarii fortate pana jos, adica simteam ca viata este de partea mea si ca o mare minune era pe cale sa se intample chiar atunci pe loc, ceea ce mi s-a si confirmat de altfel, reusind sa scap cu viata si doar cu cateva julituri nesemnificative. Treaba e, ca din acel moment, am ramas cu o oarecare prudenta fata de inaltime. Sa nu care cumva sa crezi ca m-am lasat de alpinism. Nici vorba de asa ceva. Urcam muntii si escaladam stancile ca si pana atunci, insa cand ajungeam in varf, ramaneam cu coarda agatata de mine. Era tare hazlie toata aceasta tarasenie si toti se distrau copios pe seama mea. In acelasi timp, ma distram sarind cu schiurile de la trambuline de grad doi, normal ca fara a fi agatata de vreo coarda. Cu toate acestea, cand eram in varf de stanca, nu ieseam din zona de siguranta a corzii nici batuta sa fi fost. Daca m-as fi dus atunci la vreun psiholog, sigur mi-ar fi spus ca m-am ales cu o fobie, si m-ar fi purtat tot roata roata pe langa stanci pana as fi ametit. Norocul meu a fost insa ca mi-am pus in gand sa ma lecuiesc singura si am si facut-o la doi ani dupa eveniment, in Hasmas fiind. Atunci am inteles ca mintea este ca un disc pe care singur iti scrii diverse povesti de viata si tot singur poti sa ti le stergi si sa ti le rescrii ori de cate ori vrei asta.

A trebuit sa treaca niste ani buni pana m-am apucat de meditatii si am inteles mai in clar fenomenul de scriere, stergere si rescriere sau ceea ce se numeste in termeni psihologici autohipnoza creativa. Fiecare dintre noi in mod continuu ne hipnotizam intr-un fel sau altul semenii, ne lasam de asemeni hipnotizati la randul nostru de altii si ne autohipnotizam in functie de valorile, credintele si paternurile pe care le avem, creand diverse scenarii mentale in functie de imprejurari si viziuni preluate, prelucrate si adesea repetate. Multe dintre ele atat de des mestecate si repetate, incat ajungem sa credem ca trebuie sa faca parte pana la infinit din noi, simtindu-le ca niste veritabile capuse agatate de mintea noastra. Ei bine, pentru cel ce s-a saturat de aceste patternuri sau a ajuns sa le vada ilaritatea, este foarte usor sa scape de ele definitiv, indiferent daca este vorba de o fobie sau anxietate, frica sau orice altceva. Problema apare insa la cei ce vin si iti cer sa ii ajuti sa isi schimbe viata dar in asa fel incat sa nu fie necesar sa iasa din zona de confort.

Stau adesea si ma intreb cum de poate un om sa iubeasca chiar atat de mult o asa zisa zona de confort care ii face rau, in loc sa iasa din ea si sa zboare liber. Apoi mi-am dat seama ca e vorba de vantul vietii care le sufla din fata asa cum si mie mi-a suflat atunci cand am cazut de pe stanca. Le este pur si simplu frica de tot ceea ce inseamna nou, de tot ceea ce inseamna necunoscut. Si asta este o fobie si inca una destul de generala. Cum sunt o cautatoare inversunata si incerc sa inteleg fenomenul cat mai subtil posibil, am vrut sa vad daca aceste persoane se descurca usor cu o foaie alba de hartie, scriind tot ceea ce le vine pozitiv in minte cu multa dezinvoltura. Ei bine, stau in fata acelei foi nestiind adesea ce sa astearna pe ea, ori scriu un cuvant sau doar cateva cuvinte sau mazgalesc ceva de complezenta. Un om creativ, este prietenul de nedespatit al colii albe, putand in orice moment sa gaseasca sa astearna ceva nou pe ea. Asta inseamna ca omul a invatat sa traiasca linear in loc sa traiasca plenar. Sigur ca inca subiectul este deschis si desi stiu acum ca omul poate fi trecut peste un vechi pattern cu multa usurinta, totusi inca caut un subterfugiu prin care acesta sa poata scapa de fobia noului, netrebuind in acest caz sa dureze ani de zile vindecarea, netrebuind sa se ia program cu program in parte, frica cu frica, fobie cu fobie ci mergand direct la sursa, luand totul in mod global a tot ce inseamna inscrieri gresite, la fel ca pe un calculator, dand un click si gata, totul sa devine curat si tocmai bun de rescris, in asa fel incat nici un pericol nu exista pentru acele kituri pe care le vrem salvate. Daca se poate scapa atat de usor un calculator de virusi, apoi cu siguranta ca la fel de usor trebuie sa se poata scapa de virusi si un creier uman, ca doar tot omul este cel ce a creat si calculatorul, deci aceasta stiinta de stergere rapida vine tot din noi, nicidecum din alta parte. Solutia stiu sigur ca se gaseste in teoria relativitatii, putand foarte usor sa distorsionam timpul prezent, dandu-i forma pe care noi o vrem, ceea ce de altfel si facem in functie de credintele si valorile pe care le avem fiecare in parte si totusi, chiar si aceste valori poti fi trecute in bucle ale timpului, plimbandu-le inainte si inapoi, micindu-le sau marindu-le, dandu-le luminozitate sau facandu-le opace dupa plac, pana cand le dam o alta forma, de data asta mai prietenoasa  si sigura, asa cum a fost si cu patania mea de pe stanca. Asta imi aminteste de un filmulet vazut cu cateva zile in urma, in care un barbat in stare avansata de ebrietate fiind, cade de la o inaltime destul de mare si se ridica de pe jos de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Dupa nici un pas facut, se da de-a rostogolul de pe cca cateva sute de trepte ca mai apoi sa sa rostogoleasca in strada unde il loveste din plin o masina si de parca nimic nu s-ar fi intamplat, omul se ridica linistit si isi urmeaza drumul. Clar ca mintea lui era atat de imbibata cu alcool, incat n-a mai percutat nici macar o clipa ca s-ar afla intr-un anume pericol chiar si liliputan fiind, asa ca s-a pastrat intr-o bucla in care el s-a aflat in tot acel timp intr-o zona in care nimic rau nu i se putea intampla.

Lucrand niste ani buni cu copii si avand si eu la randul meu copil, am vazut acest aspect si la ei, ceea ce denota ca de fapt noi coboram aici intr-o lume sigura, doar ca ceva pe parcurs se intampla, mintea incepand de la o anume varsta sa distorsioneze totul, pana cand creeaza atatea ite si iglite incat ajunge sa croseteze adevarate dantelarii ale groazei. Si totusi, stiu sigur ca exista o oportunitate si simt ca aceasta oportunitate ne este la indemana, putand oricand sa ne readuca in aceea stare de siguranta avuta in primele clipe de viata, ca doar totul este holografic. Omul cand priveste in afara, are adesea senzatia ca priveste o fotografie statica iar asta se intampla indeoasebi la cladiri, copaci, munti etc. aflate la mare distanta sau o imagine holografica cand o percepe ca animatie, putand sa aduca imaginea respectiva mai aproape de el sau sa il indeparteze mergand spre…adica lasandu-se atras, sau atragand spre el….implicandu-se sau doar privind….Si totusi, exista o mare diferenta intre o imagine fotografica si una holografica. Diferența de principiu intre o fotografie obisnuita si o holograma consta in faptul ca fiecare punct al unei fotografii poarta informatie despre intensitatea (eventual și culoarea) unui punct sau a unei mici zone din obiectul fotografiat, in timp ce in holografie informatia despre fiecare punct din obiect este distribuita pe intreaga suprafata a hologramei. Undele electromagnetice reflectate de scena holografiata sunt inregistrate cu fidelitate de suportul holografic și reconstruite apoi la redarea hologramei. Astfel, holograma devine un fel de fereastra prin care ochiul percepe acelasi camp luminos pe care l-a produs anterior scena inregistrata.

Holografia se deosebeste de fotografia stereoscopica prin aceea ca aceasta din urma inregistreaza informatia sosita la doua puncte din spatiu, deci nu permite modificarea perspectivei. In schimb, holograma permite observarea obiectului de la diferite distante si din toate directiile aflate in interiorul unui anumit unghi solid impus de pozitia relativa a obiectului si a hologramei. Asta inseamna ca  mintea umana poate percepe si reda atat imagini 2D cat si 3D la fel de usor ca noul disc holografic creat de cei de la General Electric. Dar eu stiu din meditatii ca mintea poate sa mearga si mai departe, trecand chiar si de zona 3D, viteza de emisie fiind cu mult mai mare, mai rapida, mai intensa si mai extinsa, in functie de scala la care ne aducem gandirea. Asta inseamna ca ar trebui sa fie chiar usor sa cream acele bucle ale trecerii vechilor patternuri dureroase intr-o zona de luminozitate maxima in care totul sa dispara ca prin farmec chiar si luandu-le in manunchi, nemaitrebuind in acest caz sa ne ocupam de fiecare in parte asa cum se face acum. Ma inscriu pe lista celui ce da primul peste aceasta smecherie folosita nu pe el insusi ca asta o stiu si eu ci in munca cu ceilati, cu cei ce nu au meditat niciodata si traiesc o viata pragmatica, fara a avea prea mare stiinta despre spiritualitate, transformare etc.

cu drag Ramona

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: