Despre iubire si daruire

„Nu dati decat putin, cand dati din ce‑i al vostru.

Numai dand din voi insiva, dati cu adevarat.

Si ce este frica de saracie, daca nu saracia insasi?

Iar groaza de sete, in preajma fantanilor pline, nu‑i oare setea cea mai nestinsa?

… cei ce dau fara a simti nici durere, nici bucurie, necunoscandu‑si virtutile.

…sunt asemenea mirtului din vale, care isi raspandeste parfumul in spatiu.

E bine sa dai cand ti se cere, dar si mai bine fara sa ti se ceara, din intelegere.

Iar pentru cei dornici sa dea, a‑i cauta pe necajiti este o bucurie mai mare decat darul nsusi.

Fiindca, se afla, oare, vreun lucru pe care sa ti‑l refuzi?

O, desigur, tot ceea ce iti apartine va fi daruit intr‑o zi,

Deci, da acum, in anotimpul darniciei tale, iar nu in cel al mostenitorilor tai.

Inaltati‑va, mai degraba cu cel care da, primindu‑i darurile ca pe niste aripi,

Fiindca, a tine prea mult seama de datoriile voastre, inseamna a va indoi de generozitatea daruitorului, care are pamantul marinimos drept mama si a carui tata insusi Creatorul este.” (Kahlil Gibran)

In valmasagul pestrit al unei capitale contemporane, cu usurinta ar putea trece nebagat in seama un chip precum cel al batranului Dobri Dobrev, pe care oamenii l-ar incadra grabnic in randul numerosilor cersetori si saraci din Sofia. Nu multi sunt insa aceia care il cunosc cu adevarat pe acest batran de 97 de ani si stiu lucrarea sa. Poate parea greu de crezut ca cea mai mare biserica din Balcani, catedrala patriarhala si simbolul orasului, in care se aduna sa slujeasca in sobor luna de luna mitropolitii Bulgariei, a primit de curand un urias ajutor financiar din partea lui batranului Dobri, urmas al cuvintelor Apostolului „ca gunoiul lumii ne-am facut, lepadatura tuturor pana acum” (I Corinteni 4:13). Aceasta fapta ar fi ramas ascunsa cunostintei omenesti daca, anul trecut, Preasfintitul Tihon al Tiveriopolei n-ar fi vestit-o presei: „Nu mi-a venit sa cred cand am vazut chitanta, si e incredibil, dar cel mai mare donator al Catedralei Patriarhale este Mos-Dobri, cersetorul imbracat in costum popular pe care toata lumea-l stie, cel ce se inchina inaintea tuturor. Batranul acesta a daruit Catedralei suma de 35.700 de leva (aproape 20.000 de euro). Acest om atat de sarac si de modest a facut cea mai mare donatie din ultimul deceniu pentru biserica Sfantului Alexandru Nevski!”. In 1988, dedo-Dobri, cum ii zic bulgarii, a renuntat la vechea sa viata, incepand sa cerseasca pe strazi si in biserici. Acest batran, cu un venit lunar de 80 de euro, calatoreste aproape in fiecare zi din satul sau, Bailovo, pana Ia Sofia, pentru a aduna banut cu banut, insa niciodata pentru sine! Multi dintre locuitorii Sofiei l-au vazut pe Dobri stand, an de an, cu un pahar in mana, pentru a aduna bani — pe care ii dadea apoi unui cunoscut, ca sa-i depuna intr-un cont bancar. A strans mai intai bani pentru reconstruirea Manastirii Elesnita, aflata la cativa kilometri departare de capitala Bulgariei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, in 2006 biserica manastirii a fost renovata si sfintita. In mai 2009 s-a dus la epitropul Catedralei Sfantului Alexandru Nevski, caruia i-a zis doar atat: „Vino cu mine, sa-ti dau niste bani pentru biserica!” Ce l-a determinat pe acest batran, cu un chip ce pare sa iasa din cartile sfinte, sa se indeletniceasca cu asa ceva? Doar Dumnezeu stie! Intrebat de ce a facut-o, Mos-Dobri a rsspuns simplu: ,Adunam bani pentru manastiri. Refacem bisericile aflate in nevoie. Le reconstruim, le renovam — nu facem prea mult, dar… atata putem”.Numele batranului Dobri din Bailovo si suma donata au rasunat ca o mare palma pe obrazul tuturor politicienilor si oamenilor de afaceri locali, care, desi au vorbit si au promis multe, pana la urma n-au ajutat cu nimic Biserica, facandu-l pe un cunoscut jurnalist bulgar sa exclame: „In ce hal a ajuns societatea noastra, daca cel mai mare donator dintre noi este un batran sarac! Si cand Biserica ne cere ajutorul pentru a reda maretia Catedralei Patriarhale, sa nu ne indreptatim ca nu putem, fiindca Mos-Dobri ne arata zi de zi ca se poate — chiar si pastrand tacerea”. Cei care il cunosc il considera un adevarat sfant viu umbland printre noi. In chipul sau luminos recunoastem cumva ceea ce noi cu simplitate putem numi „Chipul Lui Dumnezeu” .O imagine cu chipul si mainile sale valoreaza mai mult decat 1000 de cuvinte .Istoria lui pare a fi desprinsa din Vietile Sfintilor.Are 97 de ani si este cunoscut de locuitorii Sofiei pentru simplitatea si intelepciunea sa. Poate fi vazut in fata bisericilor Sfantul Alexandru Nevsky si Sfantul Metodie si Chiril purtand cu sine cutia de metal in care trecatorii adauga „milosteniile” lor. El daruieste insa banii primiti, manastirilor, bisericilor si oamenilor saraci. Batranul Dobri, acest tacut luptator crestin, vine zi de zi sa se inchine linistit in Catedrala Sfantului Alexandru Nevski, asezandu-se apoi la iesire, unde ii saluta pe toti si se inchina inaintea tuturor, luandu-si ramas bun de la oameni cu cuvintele: „Bucurati-va intru Domnul!”

Traducere: Fratia Ortodoxa Misionara “Sfintii Trei Noi Ierarhi”

Sursa: www.orthodoxologie.blogspot.com

„De mii de ani incoace oamenii nu au incredere in promisiunile lui Dumnezeu, pentru motivul cel mai ciudat: erau prea bune ca sa fie ade­varate. Asa ca ati ales o promisiune mai mica – o dragoste mai mica. Promisiunea cea mai mare facuta de Dumnezeu provine din dragostea cea mai mare.” Neal Donald Walsch


„Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile. ” Kahlil Gibrain

„Lumea conflictuala in care traim are astazi mai multa nevoie de iertare ca oricand, caci fara iertare nu se poate vorbi de o vindecare autentica. Asa cum explică pe larg Jampolsky, destinul nostru depinde adeseori de masura in care stim sa iertam”. Larry Dossey

„Iubirea poate vindeca lumea, iar iertarea este catalizatorul care permite acest lucru.„ John Gray

Fie ca iubirea si recunostinta fata de bunatatea lui Dumnezeu sa iti aduca pace in suflet si sa iti umple inima de bucurie. Fii binecuvantat cu cele mai alese daruri, ca si tu la randul tau sa oferi mai apoi tot daruri alese tuturor celor insetati.

cu drag Ramona

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: