Aleg sa fiu eu insumi-prima parte

Bine ai revenit pe caleaspretine

Cand te-ai gandit ultima data la tine? Aici ma refer la cand te-ai gandit ultima data la cine esti, la ce roluri joci si daca iti plac ori ba aceste roluri. Daca aceste roluri chiar tu ti le-ai ales sau fara sa iti dai seama porti povara unor programe impuse tie din afara. Acest material este o provocare pentru tine. Chiar asta mi-am pus in gand sa fac de data asta, sa te provoc, sa vad cat esti de constient de cine esti si cat de decis esti sa devii cine tu doresti sa fii.

Cand te-ai nascut, ai fost ca o coala alba de hartie. Exact asta ai fost! O pretioasa coala de hartie goala, goluta, venit aici sa iti scrii pe ea propria ta poveste, povestea legendei TALE personale. Dar tu pe atunci ai fost mic si neajutorat, iar cei din jur au crezut ca sunt mai breji ca tine, asa ca au inceput sa isi scrijeleasca pe coala ta franturi din legenda lor personala sau mai bine spus, acele franturi care la ei se cam aflau in coada de peste si care in timp s-au transformat in cereri. Maldare intregi de cereri care pe zi ce trecea cresteau tot mai mult si mai mult. Iar cand tu ai mai crescut si ai inceput sa iti exprimi dorintele afirmand ca vrei sa mergi spre dreapta, ei tipau la tine spunandu-ti ca e musai sa mergi spre stanga, unde erau frumos insirate maldarele cu cereri neamplinite, fiindca e imposibil ca un om sa implineasca cererile tuturor acelora cu care se intersecteaza. Si ce ai facut in acest caz? Ai spus tu GATA!- VIATA MEA, IMI APARTINE DOAR MIE SI MA AFLU AICI CA SA IMI SCRIU LEGENDA MEA PERSOANALA, SA MI-O CREEZ ASA CUM EU SIMT SI DORESC, SI NICIDECUM SA IMPLINESC CERERILE VOASTRE? !

Iti spun eu ce ai facut. Ai luat frumos maldarul de cereri si ai inceput sa le implinesti, uitand cine vrei sa fii, ce doresti sa faci, care sunt dorintele tale si care sunt visele tale cele mai ardente. Si cand nu ai mai putut, ti-ai luat ajutoare care poarta numele de sot/sotie, prieten, colegi, iar mai apoi copii si ai strecurat o parte din cereri in maldarul lor, socotind ca asa este bine, ca doar la fel au facut si ceilati si cu tine.

Mi se pare normal sa nu-ti placa ce iti spun. Candva am fost si eu ca tine si am trecut prin ceea ce tu treci acum, dar am convenit ca viata este prea scurta ca sa ma apuc sa implinesc cereri straine sufletului meu, a ceea ce sunt ca simtire si traire si am avut curajul ca intr-o zi sa spun STOP!

Probabil ca ai sa imi spui: da, dar tu nu stii ce viata am dus eu, cat de greu mi-a fost etc. Crezi? De ani de zile lucrez cu oameni. Oameni nascuti pe aceste meleaguri, oameni nascuti prin toate partile lumii. M-am intersectat cu oameni apartinand tuturor raselor, culturilor, paturilor sociale si credintelor, si am vazut o multitudine de coincidente intre ceea ce eu am trait, tu traiesti si ei traiesc. Chiar daca acesti oameni au studii, bani sau sanse diverse in viata, sanse care le ofera stabilitate materiala, titluri sau onoruri de orice fel, crede-ma ca majoritatea se confrunta cam cu aceleasi probleme sufletesti cu care si tu te confrunti. Daca ai avea ocazia sa le asculti povestea asa cum am avut eu aceasta ocazie, ai vedea ca intre tine si ei exista cu mult mai multe asemanari decat tu iti poti inchipui. Iar mai apoi, crezi ca mie mi-a fost usor sa cred ca mi-am petrecut ani buni din viata experimentand povestile altora?

Crezi ca mi-a fost usor sa recunosc ca m-am lasat manipulata si purtata de colo colo de cei care mai mereu stiau mai bine decat mine ce imi este mie potrivit, ce doresc eu sa traiesc, ce doresc eu sa experimentez? Crezi ca am ajuns acolo unde am ajuns peste noapte?

Mama a divortat de tata cand aveam 5 ani si fiind o fire hotarata, s-a apucat sa isi cumpere singura locuinta, sa si-o mobileze si tot tacamul, nemaipunandu-se perspectiva unui al doilea mariaj. Ce a insemnat asta pentru mine? Mama ca sa isi plateasca ratele pe locuinta si bunurile cumparate, lucra zi de zi ore suplimentare spunandu-mi sa am rabdare ca va veni si acea zi in care totul va fi bine. Vrei sa stii cat a durat acest travaliu al promisiunilor? Eram in ultimul an de liceu si inca mama imi spunea aceeasi poveste. Ce era sa fac decat sa invat sa ma descurc singura, sa imi umplu timpul cu ce puteam si eu si simteam ca imi este de folos. Mergeam pe deal intr-un loc al meu, unde citeam pe rupte sau pictam inconjurata fiind de toti cainii din cartier, care ani de zile au fost prietenii mei fideli, sau urcam pe acoperisul de la lemnarie unde citem sau ma jucam cu porumbeii ori vrabiutele cand nu eram impreuna cu prietenii mei. La un moment dat ajunsesem sa citesc cate trei carti pe zi. Culmea e ca nu ma plictiseau si nici nu memoram din ele decat lucrurile importante, adica vizunea globala a ceea ce a dus spre reusita sau suferinta. Imi amintesc cand am citit Viata familiei Krupp. Eram in clasa a opta. In aceasta carte este redata povestea familiei Krupp, de la primul descendent care a inceput afacerile cu vase de cupru si pana la ultimul care a trecut si pe fabricarea produselor electrice si electrocasnice si care inca pe atunci era in viata. Dar care sunt de fapt experientele familiei Krupp vazute prin prisma intelegerii mele? Ei au inceput sa faca comert cu vase. Mai apoi a venit primul razboi modial si au adunat toate vasele pe care le aveau pe atunci pe piata, au retopit cuprul facand tunuri, considerand ca asta este o mare oportunitate de imbogatire pentru ei. Din acel moment au inceput problemele intre membrii familiei Krupp. Dupa razboi, au reanceput comertul cu vase ca mai apoi in al doilea razboi mondial sa sa ocupe cu fabricarea de arme si haine militare, socotind din nou ca din asta vor scoate bani buni, putand sa se imbogateasca si mai mult. Dar cu cat sporul in familie crestea, cu atat disensiunile dintre membrii familiei deveneau tot mai mari. S-a terminat si al doilea razboi mondial, membrii familiei au inceput sa se rareasca, ultimul nemaiputand avea urmasi, murind singur cu cativa ani in urma. Produsele Krupp inca mai exista pe piata, dar dintre cei ce au creat aceste  produse nu mai exista nici unul. Ce am invatat eu din toate acestea? Ca atata timp cat creatiile tale servesc pacea, si in interiorul tau, si in viata ta, aceasta pace exista. Cand insa incepi sa servesti distrugerea, tu incet, incet, incepi sa creezi distorsiuni atat in campul tau cat si in campul urmasilor tai, ajungand sa creezi probleme in sanul familiei si sa blochezi in final venirea urmasilor in plan fizic, gena ta in cateva generatii stingandu-se. Aceste precepte m-au urmat mai apoi si restul vietii, avand grija la ce gandesc, ce vorbesc si ce creatii creez. Precum ai vazut, universul prin ocazia pe care mi-a dat-o sa petrec mai mult timp in singuratate, mi-a oferit daruri minunate. Daruri care mai apoi m-au ajutat la introspectie si eliberarea mea de toate acele patternuri familiare distorsionante care de altfel exista in fiecare familie. Daca m-am revoltat? Nici vorba de asa ceva. Am mers inainte, lucrand pe mine in mod constant, ca mai apoi sa incep sa ii ajut pe toti cei ce cu adevarat doreau sa isi faca ordine in viata. Daca am dat si peste persoane atoatestiutoare care au considerat si inca considera ca a cunoaste ceva mecanic ii salveaza de la distorsiuni? Bineinteles ca am intalnit. A crede ca ne luminam viata citind cateva carti sau ascultand povesti despre ce frumos au evoluat ceilalti este total gresit. Doar munca cu mine insumi m-a ajutat sa ajung in acest punct, iar aceasta munca nimeni, dar absolut nimeni nu a putut sa o faca in locul meu. Iar tu, indiferent pe ce scala te afli acum, e bine sa stii ca poti sa devii ceea ce tu doresti sa fii doar daca faci si pasi in acest sens, ceea ce inseamna ca si tu poti reusi daca ai suficienta motivatie in a-ti face propria cale, propriul drum, propria autostrada sau chiar poteca asa cum tie iti place tie sa fie, mai lata sau mai stramta, mai luminata sau umbrita de copaci falnici, cu flori sau fara exact asa cum tu simti ca ti se potriveste tie. Ce este bine insa sa retii, ca tot e plina piata de carti care te indeamna sa te iubesti doar pe tine, e ca aceste carti zic bine ceea ce zic, dar retine ca este imposibil sa te iubesti in totalitate pe tine si sa te respecti la adevarata ta valoare fara ceilalti. Este imposibil sa mergi inainte singur fiind, fiindca asa cum tu ai rolul tau pe acest pamant, tot la fel si ceilalti au rolul lor si vrand nevrand, noi depindem unii de altii. Daca tu te respecti pe tine insuti si respecti la fel de mult si ceea ce faci, atunci cu siguranta ca ii respecti si pe ceilalti, oferindu-le in mod corect ceea ce acestora li se cuvine ca stima, iubire, resurse si timp ca astfel si ei la randul lor sa fie suficient de motivati incat sa iti ofere si tie respect, iubire, resurse si timp din timpul lor. Altfel, pe zi ce trece, vei deveni tot mai idividualist, calcand in picioare si razbunandu-te pe toti cei ce nu vor vrea sa faca ceea ce tu le ceri, lovindu-i si umilindu-i, neantelegand ca de fapt tot ceea ce tu faci este sa te ineci in propriul tau ego si ca de fapt nu ei sunt cei pe care iti este greu sa ii suporti ci ca tu esti cel ce nu te poti suporta pe tine.

Stiu ca acest articol este ceva mai dur decat cele cu care ai fost obisnuit pana acum, dar reflecta realitatea experientelor de viata pe care le-am avut. Lucrez cu clienti si am observat ca din viata multora lipseste respectul de sine si iubirea, si atata timp cat acestea lipsesc, viata lor se invarte in cerc concentric, trecand de la o problema la alta, de la o relatie problema la alta, de la o boala la alta, de la o depresie la alta, de la anxietate la credinta ca universul i-a blagoslovit doar cu necazuri si neampliniri si uite asa isi irosesc viata in lamentari si nemultumiri de tot felul, neantelegand ca de fapt problema principala a esecurilor cu care se confrunta chiar ei sunt, neputand avea bucurii atata timp cat creeaza umbre si nefericiri in jurul lor. Viata este cel mai bun invatator, si stie cum sa ofere umbre celor ce lasa in urma lor umbre si cum sa ofere celor ce lasa in urma lor lumina tot lumina. Dictonul ca de semeni vant culegi in final furtuna, se potriveste foarte bine si chiar asa si este. Tu insa banuiesc ca esti intelept si ca vrei mai mult de atat de la viata, ca tu chiar vrei sa te bucuri de ea si ca ai inteles ca viata este cu mult prea scurta si pretioasa incat sa ti-o irosesti umilindu-te pe tine si pe ceilalti, calcandu-te pe tine in picioare si pe ceilalti, razbunandu-te pe tine si pe ceilalti, facandu-ti tie viata un iad si la fel facandu-le-o si celorlalti. Cu siguranta ca tu doresti sa traiesti ca tine, sa iti urmezi legenda ta personala, sa te bucuri de viata, sa te bucuri de o relatie fericita si implinita, sa te bucuri de respectul si prietenia copiilor tai, sa te bucuri de prietenii minunate, relatii parteneriale benefice cu colegii, sa te bucuri de talentele pe care le ai, sa te dezvolti ca OM.

Daca este asa, primul lucru pe care este bine sa il faci este sa separi programele de personaje. Sa intelegi ca atat in tine, cat si in mine si la fel si in toti ceilalti, exista toate programele aflate in campul morfogenetic al acestei planete si ca tu poti sa peregrinezi prin aceste programe ducand in carca ta cererile celorlalti, credintele, valorile si poruncile acestora, zbatandu-te sa le rezolvi, sau poti sa recadrezi totul, sa rescrii fiecare sectiune, sa stai fara frica fata in fata cu aceste programe stiind ca esti pretios si ca meriti mai mult, cu mult mai mult decat ti s-a spus ca meriti, intelegand ca tu de fapt te identifici cu vechile programe dureroase exact atat cat tu vrei. Si desigur ca ai invatat de la viata ca de vrei sa culegi lumina, e bine sa luminezi toate umbrele pe care le-ai lasat in urma ta, reparand fiecare parte distorsionata creata de tine, facand pace cu toti cei pe care i-ai ranit, umilit, batjocorit, mintit etc. Pana nu cureti mizeria lasata in urma ta, nu poate fi vorba de roade bogate si pretioase asta este clar, fiindca e imposbil sa slujesti la doi stapani sau sa mergi pe doua barci deodata. Daca viata nu ti-a oferit in acest sens suficiente exemple, mai uita-te inca odata in jurul tau si vezi la ce rezultate ajung cei ce creeaza distorsiuni prea multe in campul lor si in jurul lor.

Daca mie nu mi-a fost frica sa o pornesc pe drumul personal singura fiind fara nici un ajutor, pe atunci, adica prin 1986 cand am inceput acest drum nimeni de pe la noi nestiind mai nimic despre astfel de transformari, construindu-mi-l asa cum am vrut si am simtit, egal de cine ce a incercat sa imi zica, apoi nici tie nu are de ce sa iti fie frica. Sigur ca pe acest blog imi este imposibil sa iti ofer fiecare pas pe care este bine sa il faci, dar pot sa iti vorbesc ca eu una am facut acesti pasi si ca se poate, iar tu din momentul in care te decizi sa faci o revolutie in viata ta, iti poti cauta pe cineva care sa te ia de mana si sa te duca spre propria ta introspectie, spunandu-ti ce ai de facut pas cu pas. Ai vazut ca pe acest blog exista diverse materiale facute de diversi colegi aflati in diverse localitati din tara. Probail crezi ca ii cunosc si ca ne ajutam unii pe altii. Habar nu am cine sunt. Am pus aceste materiale fara a-mi fi frica ca imi pierd locul care mi se cuvine si asta din dorinta de a te ajuta, sa poti astfel vedea ca exista diverse cai de vindecare si transformare, ca tu sa iti poti alege propria ta cale, si sa iti poti cauta propriul tau mentor sau ajutor exact in localitatea in care te afli, sau daca esti plecat in alta tara, tu poti fi ajutat si pe skype de cel care tu consideri ca iti este de folos. Dar, asta este o alta poveste asa cum si acest material va continua, propunandu-ti in urmatoarele articole cateva cai de introspectie, cai care te vor ajuta sa iti dai seama daca rolurile pe care tu acum le joci sunt ale tale sau ti-au fost impuse din afara, si daca ti-au fost impuse, ce intelepciune ascunsa au existat in spatele lor, ca mai pe urma sa iti poti alege chiar tu singur acele roluri care tu consideri ca ti se potrivesc cu adevarat, care te intregesc cel mai bine, oferindu-ti cele mai mari satisfactii de viata, pe acele planuri ale fiintei tale pe care tu esti decis sa ti le dezvolti. Pana atunci insa, vreau sa te invit la o provocare. Precum ai vazut, ti-am vorbit in acest articol despre rolul copilului singur pe care l-am jucat ani de zile si darurile pe care acest rol desi impus din afara mi le-a oferit. Poate tu ai jucat rolul unui copil plin de frici, sau al unui copil care comunica greu cu ceilati, sau nu avea suficienta incredere in el, ori mai stiu eu ce roluri impuse care nu ti-au placut dorind sa fii altcineva decat ai fost. Ei bine, iata si provocarea. Precum ti-am zis, majoritatea oamenilor confunda rolurile jucate cu personajele. Posibil ca si tie sa iti fi fost rusine ca pana acum sa vorbesti despre trairile tale ca nu cumva lumea sa rada de tine, sa te arate cu degetul sau sa te batjocoreasca in vreun fel sau altul. Cu toate acestea, pot sa iti spun ca te poti vindeca de ceva anume doar in momentul in care vorbesti deschis si fara frica despre acel ceva. Tu acum stii ca rolurile jucate n-au nimic de a face cu personajele implicate astfel ca te provoc sa imi vorbesti despre acele roluri pe care tu le-ai jucat si nu ai vrut sa le joci. In acest sens, daca inca nu esti inscris sau n-ai blog pe wordpress, poti sa te inscrii la newsletter, punandu-ti numele sau diminutivul pe care tu ti-l doresti, iar mai apoi daca articolele publicate nu o sa-ti mai placa, te poti dezabona imediat. Suntem atat de multi oameni pe aceasta planeta incat sigur nimeni nu va sti cine esti. Raspunsul pe care mi-l vei da, il voi primi prima data eu, si daca vrei sa nu fie postat si pentru public, am sa tin cont de dorinta ta poti sa fii sigur de asta, desi iti pot spune ca ar fi ideal sa afle si altii propria ta poveste, ca astfel sa invete cat mai multi si din propriile tale experiente de viata. Vei vedea, ca in momentul in care vei incepe sa vorbesti deschis despre durerile provocate de rolurile jucate motivat fiind de data asta sa cauti solutii, sigur aceste solutii vor incepe sa vina spre tine. Universul ne ofera sanse, ne ofera daruri si oportunitati, dar daca noi stam fara sa miscam ceva, fara sa actionand intr-un nou sens dorit, fara a cauta sa vindecam vechiul ca sa poata sa apara noul, in traista cu de-a sila nimeni nimic nu ne va baga. Cand insa vei sti exact ce doresti, iti va fi cu mult mai usor sa iti gasesti un ajutor de nadeje, alaturi de care sa cresti, sa te intaresti, sa fii ajutat sa iti scrii de data asta propria ta viata, propria ta legenda personala dar, ca sa faci asta, primul pas pe care il ai de facut este sa stergi de pe hartia vietii tale, potopul de cereri straine care acum se afla scrijelite acolo si tocmai de aceea astept sa imi scrii ca sa iti poti incepe in acest fel munca de stergere.

Inainte insa de a termina acest articol, vreau sa iti spun ca mediul in care am fiintat si fiintam este un mare organism, impartit fiind in familie care este creierul, scoala coloana vertebrala, mediul in care ne prestam munca si care ne aduce bunastare, bani, avere in general fiind scheletul, pozitia sociala este aidoma sistemului circulator, iar sentimentele si exprimarea acestora reprezinta pentru om sangele acestui organism. In acest organism exista doua tipicuri de persoane: cei ce sunt foarte adaptabili si deschisi spre nou, pe care ii putem considera asemenea celulelor STEM, si cei conservatori care prefera sa fiinteze in valori si credinte deja cunoscute, indiferent daca sunt ori ba satisfacuti, putand sa ii clasificam ca si celule obisnuite. Daca privesti totul intr-un mod mai pragmatic de aceasta data, cu siguranta ca primul lucru pe care il vei face va fi sa te intrebi daca chiar ti-ar placea sa fii doar o simpla rotita din caruselul vietii. Eu totusi consider ca tu esti o persoana inteligenta care stie ca organismul este in asa fel creat incat sa aibe puterea de regenerare si refacere ori de cate ori considera ca este necesar sa se intample asta. Cu siguranta ca ai trecut prin diverse boli si ai vazut ca un organ contaminat, bolnav sau degenerat se poate modifica daca noi ii oferim cele necesare ca suport sa poata sa se intample acest lucru. Iar atunci cand un organ ajunge sa isi revina la normal, el automat aduce modificari in tot sistemul. Iar cea mai productiva celula care este apta sa aduca modificari remarcabile, este fara doar si poate celula STEM.

Ce alegi sa fii, o celula Stem sau una obisnuita? Rolul dezvoltarii tale personale este sa ii oferi celulei de baza a ceea ce tu doresti sa fii, acele metode care sa te ajute sa te transformi prin ACTIUNE SUSTINUTA si MOTIVATIE, din celule obisnuite in celula Stem.

Cu drag Ramona

Lucrul important este acesta: Sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai pentru ce ai putea sa devii. – Charles Duboishref

Anunțuri

2 răspunsuri

    1. Multumesc Marius. Pe Elisabeth Kubler-Ross o respect mult si ii recunosc aportul mai mult decat semnificativ in psihologie si spiritualitate, stiut fiind ca este inventatoarea a mai multor tehnici mai mult decat complexe care au ajutat o multime de persoane sa scape de frici, depresii, anxietati si multe alte umbre, folosind cu precadere invataturi si metode care duc omul spre iertare, iubire si respect de sine extins pana la iertare, iubire si respect pentru toata creatia. De altfel, din ce in ce mai multi psihologi folosesc in practicile lor metode spirituale de vindecare si asta fiindca au vazut ca omul ca sa isi vindece umbrele, e necesar sa treaca peste limitarea egoului care il tine incatusat in starea de neputinta si viziune restransa a mintii subconstiente.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: