Conteaza atitudinea in ceea ce faci……

Uneori, in viata, obtinem ceea ce ne dorim, alteori nu.
Iar Ajahn Brahm spune ca, atunci cand nu obtinem ce ne dorim, atunci e si mai bine!
Pentru ca ceea ce ne invata asta e ca lumea nu poate fi controlata! Cu alte cuvinte: nu e sub controlul nostru. Asta deoarece oricare dintre noi isi doreste ca sa fie asa cum vrea el (ea)! Si uneori nu e asa!
Pe calea spirituala, dezamagirea si frustrarea, lucrurile care nu merg asa cum vrei tu, iti aduc o invatatura importanta – din dezamagire poti invata sa nu mai doresti sa controlezi desfasurarea evenimentelor din viata ta. Sa inveti sa nu mai lupti cu atata inversunare pentru ca lucrurile sa mearga asa cum vrei tu. Sa inveti sa „curgi” cu desfasurarea evenimentelor (sa te lasi purtat de evenimente). Sa lasi ca lucrurile sa fie asa cum sunt.
Ajahn Brahm spune ca unul dintre lucrurile bune care i s-au intamplat în Australia, a fost atunci cand s-a construit sala de meditatie. Atunci cand au proiectat-o, a avut o mare controversa cu superiorul sau (el fiind al doilea in ierarhie), deoarece fiecare isi apara planul sau mental. Ajahn Brahm isi justifica planul pe experienta de constructor dobandita in Thailanda. Si – spune el – „eu aveam dreptate! Pentru ca mai construisem o gramada de alte cladiri! Iar superiorul nu mai participase la nici o constructie!” Asa ca, vreme de o saptamana s-au tot certat, fiecare aparandu-si punctul de vedere. Pana cand, spune el, i-a venit intrebarea: „Oare ce fac? Eu sunt calugar buddhist! Si un calugar nu ar trebui sa se certe cu nimeni!” Asa ca, in acel moment de inspiratie, s-a dus in chilia celuilalt cu niste flori si betisoare parfumate si i-a cerut iertare! Iertare pentru ca atatea zile s-au certat. Si i-a cerut favoarea sa fie el cel care construieste cladirea cu care nu fusese de acord!
Zice ca isi spunea ca va participa cu toata inima la munca, la constructia a ceva despre care stia ca ar fi putut fi facut mai bine, mai ieftin, mai eficient. Si asta nu pentru ca sala de meditatie este importanta, ci pentru ca dezvoltarea spirituala a fiintei umane e mai importanta!
Zice ca chiar atunci cand nu esti de acord cu celalalt, sau ceilalti, chiar si atunci se poate lucra impreuna.
Atunci cand esti „cel care a pierdut”, ai posibilitatea de a te antrena in a nu mai avea nevoia ca lucrurile sa fie asa cum vrei tu! Altfel cum vei putea sa traiesti impreuna cu o alta persoana?
De fapt – cum vei putea trai cu tine insuti? Pentru ca, uneori – oricat te-ai stradui – nu-ti „iese”, nu-ti „merge”! Nu poti controla lumea! Tot ce poti face e sa-ti pui toata energia, sa faci tot ce stii mai bine, sa ai inima sincera, sa fii bland.
De cele mai multe ori merge, dar uneori nu merge!
Ce se intampla cand nu merge?
Daca esti cel care nu stii cum sa iei lucrurile in astfel de situatii – in primul rand te vei simti frustrat. Te intrebi: „De ce nu pot vedea ceilalti ca EU AM DREPTATE?!” atunci cand lucrurile nu merg asa cum vrei tu, atunci cand lucrurile nu merg „asa cum ar trebui sa mearga”(adica tot cum crezi tu!), atunci cand sunt atatea obstacole in calea a ceea ce tu stii ca e lucrul corect de facut.
Dupa ce esti frustrat, ce se intampla? Te infurii. Oamenii devin extrem de necajiti. Incep sa-i invinuiasca pe cei „rai”. Iar furia este un lucru extrem de dureros de experimentat pentru ambele parti! Furia ii aduce chiar si celui infuriat un sentiment de vinovatie! Furia ii perturba pe toti cei din jur!
Deci, de ce se infurie oamenii unii pe altii? Nu e ceva care trebuie/e obligatoriu sa fie asa! E doar pentru ca te simti frustrat, pentru ca gandesti ca poti controla totul, pentru ca gandesti ca poti sa faci asa cum vrei tu.
Adu-ti aminte ce e cel mai important!!!
Asta spune ca e una dintre intelegerile adanci pe care le-a avut din acea experienta. A fost mai important pentru el sa nu se infurie decat ca lucrurile sa fie facute corect. Si, pana in ziua de azi – spune el – a incurajat pe toti cei cu care are legaturi, mai mult sau mai putin oficiale, ca nu e important ca lucrurile sa se faca, ci modul in care sunt facute. Tipand la oameni, fiind furios cu ei, fiind agresiv, dur – oricate realizari ai avea astfel, n-ai făcut nimic! Succesul unei comunitati nu e ceva material. Succesul unei comunitati e partea spirituala. Oamenii care lucreaza in pace si armonie, care vin cu drag sa lucreze, care sunt fericiti – acesta este adevaratul succes.
Buddhismul nu e in statui, in temple, in scriptruri sau in calugari. E in invataturi. Invataturile pentru a invata cum sa depasim aceste impulsuri teribile din fiinta umana de a-i oprima si a-i ucide pe ceilalti. De a te infuria pe ceilalti.
Stim ca uneori nu putem face ca lucrurile sa fie asa cum vrem noi, asa cum ar trebui sa fie. Lucrurile merg rau. El intelege asta. Realizeaza ca asta e viata, asta e dharma. Si poate sa fie in pace cu asta. Nu se infurie din cauza asta, nu se necajeste. Nu mai tipa la oameni atunci cand acestia nu fac asa cum vrea el. Nu se simte frustrat si furios.
Si puteti vedea ce se intampla cu cei care se simt frustrati si se infurie: nu doar ca distrug orice relatie cu ceilalti oameni, dar distrug chiar lucrurile – pentru ca nu inteleg ca acestea sunt containere iar acela este continutul. Distrugerea containerelor se poate intampla. Dar continutul e cel important.
Distrugerea increderii dintr-un parteneriat este atat de dificil de refacut! Increderea e atat de greu de capatat, si cu atat mai greu de refacut! Si poti sacrifica aceasta relatie atat de greu construita pentru doua vorbe stupide! Sau pentru ca partenerul nu face ce vrei tu sa faca. Ori s-a comportat cumva cum nu-ti place.
Nu-ti poti controla partenerul! Partenerul este containerul acestei relatii. Cea mai importanta este relatia. Pacea, blandetea, iertarea, compasiunea, abilitatea de a lasa sa plece, sa treaca chestiile suparatoare. Si realizarea ca cel mai important lucru nu sunt lucrurile, ci acesta spiritualitate din interior: de a fi in pace, de a fi bland, de a ierta, si de a creste.
Asta spune el ca a invatat construind acea cladire intr-un fel cu care nu era de acord. Aceasta a fost o experienta de crestere pentru el: sa faci ceva ce nu vrei, nu-ti place sa faci, la fel cum, intr-o relatie trebuie sa dai tot ce ai pentru a face lucrurile impreuna. Chiar daca nu esti de acord!
Atunci cand iei containerul drept continut, atunci ai parte de probleme. Casatoria e un container – ce e important este ce pui in acest container. A fi un calugar theravada, a purta o roba – nu asta este important! Cum folosesti acest conteiner, ce este in interior – abilitatea unui calugar de a servi, de a fi umil, de a fi pasnic, de a avea putine posesiuni, asta este cu adevarat important!
Buddha spunea asa: „Eu nu ma cert, nu port dispute cu lumea. Lumea se cearta, poarta dispute cu mine.” Ceea ce voia sa spuna e ca exista conflicte, certuri/dispute, neanţelegeri, oamenii vor sa faca lucrurile in alt mod, nu poti controla lumea ca sa faca asa cum vrei tu. Lumea se cearta, cainii latra, politicienii sunt stupizi (cu toate ca multi dintre ei sunt si buni) – sunt lucruri care merg rau.
Dar!
Noi nu ne certam cu aceasta realitate! Noi intelegem ca in orice relatie sunt momente de mari conflicte. Intelegem ca, în viata, corpul nostru va ceda si ne vom imbolnavi rau – natura se cearta/disputa cu corpul nostru (!) – dar mintea noastra intelege si accepta asta. Se impacă cu asta. Intelege ca nu vom obtine intotdeauna cum vrem noi să fie. Avionul nu va pleca intotdeauna la vreme. Nu vei avea intotdeauna locul dorit. Uneori oamenii vor intarzia, se vor razgandi sau nu se vor comporta asa cum am vrea noi (sau nici macar civilizat!). „Dar, acum inteleg asta, aceasta e viata – asa ca nu ma cert cu asta!” Nu te astepti ca oricine (toata lumea) sa faca ceea ce ar trebui sa faca.
Intelege ca nu-ti poti controla corpul, si, mai important e sa intelegi ca nu poti controla viata! Asa ca, in loc sa te lupti din rasputeri pentru a modifica containerele, in loc sa te ingrijorezi in privinta containerelor, sa lucrezi doar asupra continutului. In loc sa te lupti, invata cum sa faci pace cu lucrurile – sa pui tot efortul de care esti capabil in asta.
Dar fa asta separandu-te de dorinta ca „trebuie sa reusesc”.
Separandu-te de nevoia ca „trebuie sa am rezultate”.
Separandu-te de nevoia de a obtine ceva substantial – de care sa fii mandru.
In loc de substantial – spune el – acum ma indrept catre insubstantial. Cand oamenii fac lucruri pe care se presupune ca nu ar trebui sa le faca, ma infurii? Nu! Pentru ca eu nu caut succesul in realizari! Eu caut succesul in proces! Am facut tot ce am fost in stare: am dat tot ce e mai bun in mine. Si acesta este succesul meu. Deci nu incerci sa ai rezultate. Doar incerci sa dai, sa pui in ceea ce faci ce e mai nobil in tine.
Asta spune ca a inteles ca fiind ceva fundamental in Calea spirituala: nu judeci spiritualitatea, pacea si sfintenia prin rezultatele lor. Intotdeauna este Calea, procesul.
Ca si in lumea materiala, nici in meditatie nu incerci sa obtii ceva. Lumini colorate sau experimentarea iluminarii. In meditatie oferi timpul tau, atentia vigilenta, energia ta, acestei jumatati de ora de sedere. Dai fara sa astepti nimic in schimb. E daruire pura. Nu e pentru a obtine ceva. E pentru frumusetea spirituala de a darui ceva fara sa astepti ceva in schimb. E un act de generozitate. Pentru ca, daca oferi asteptand ceva in schimb, aceasta nu este generozitate, aceasta nu este calea spirituala. Ceva iti scapa. Si de aceea adesea meditatia nu merge.
Daca vrei sa ai succes pe calea spirituala, dar si in viata, trebuie sa fii capabil sa daruiesti fara sa astepti ceva in schimb. Pentru ca procesul de a darui, de a fi bland, compasional, altruist, plin de iubire si consideratie este bun in sine. E la fel ca atunci cand ierti pe cineva. Cineva care te-a ranit, care te-a tratat urat, care te-a abuzat. Si, daca il ierti si astepti sa se schimbe, atunci nu intelegi puterea iertarii. Nu ierti pe cineva pentru a obtine ceva. Il ierti doar pentru frumusetea iertarii. Pentru spiritualitatea pura aducatoare de inspiratie a iertarii. Doar de dragul facerii ei.
La fel ca atunci cand cineva iti ofera ceva de care ai sau nu ai nevoie. Ei iti ofera pentru inspiratia daruirii. Neasteptand nimic in schimb.
Daca intelegi asta, intelegi de ce procesul este continut in containerul a orice faci. Este de departe cel mai important. Rezultatele nu le poti controla. De exemplu meditatia – uneori merge, alteori nu. Incepi o relatie, dai tot ce ai – uneori merge, alteori nu. E greu sa controlezi rezultatele! Tot ce poti face e sa controlezi procesul. Daruind si neasteptand absolut nimic inapoi. Procesul este cel mai important lucru.
Cand intelegi asta, intelegi unde poate o religie sa se piarda, unde o biserica se poate pierde – vedem maretia bisericii in loc de frumusetea oamenilor. Vezi rezultatul – acela de a deveni imbogatit, in belsug, cu putere, faimos – ca pe un final in sine, in loc de a considera acestea ca efecte colaterale.
Cel mai important este procesul si frumusetea daruirii, a iertarii, manifestarea compasiunii, a respectului si recunostintei. Asa ca, data viitoare cand ierti pe cineva, daca il ierti asteptand sa se schimbe, sau sa fie diferit, iti scapa din vedere/ pierzi puterea. Iertarea este acolo pentru ca iertarea te va ridica pe tine, si totul pana sus la acel nivel superior de frumusete. Daca vrei un rezulatat, atunci micsorezi frumusetea iertarii.
In orice faci, in blandete, compasiune, meditatie, ajutorare, donare, orice faci, cand din asta te axezi doar sa obtii ceva – asta strica totul. Cand iti spui: „Fac ceea ce fac pentru ca merita s-o fac, ajut aceasta pesoana pentru ca merita si imi iese si mie ceva altfel n-o fac, construiesc aceasta sala de meditatie pentru ca merita s-o fac/are valoare! Cum va iesi – cui ii pasa?!” Si e o sala indeajuns de buna, ati fost acolo, ati vazut! E un sot indeajuns de bun, o sotie indeajuns de buna, un partener indeajuns de bun, un copil indeajuns de bun, e un corp indeajuns de bun pe care il aveti. Hai, fii sincer! Nu iti dori mai mult decat ceea ce e indeajuns de bun!
Cand aud acestea oamenii imi replică: „Ajahn Brahm, ne spui sa nu incercam, sa nu aspiram! Chiar sa nu facem nimic?”
Nu! Eu va spun sa va puneti intregul efort si aspiratiile nu in a obtine lucruri, sau a avea asteptari de la altii ci in a obtine inimi frumoase! Scopul vietii, acele experiente in care va puneti efortul, aspiratiile, ceea ce confera semnificatie vietii voastre, nu este sa posedati toate lucrurile pe care le aveti în exterior. Ci ceea ce ati construit in interior. Care este rostul de a avea o casoaie imensa cand ai o inimă nefericita? Care este rostul de a avea o companie intreaga, pe care ai adus-o intre primele 500, cand in fiecare week-end trebuie sa vezi un consilier care sa te scoata din blocajele emotionale, sau daca pentru a dormi noaptea trebuie sa iei un pumn de pastile? Succesul in viata, ceea ce ar trebui sa tintiti, obiectivele, este spiritualul, sa desavarsesti dezvoltarea bunatatii, a pacii, a compasiunii, trezirii – sa le faci pe acestea bine. Sa nu astepti nimic altceva in schimb. Acesta este obiectivul. Pace, libertate, bunatate, frumusete si intelepciune.
Povestea urmatoare e despre cum dezvoltam intelepciunea. Pentru ca intelepciunea este si in privinta cooperarii. Daca vreodata exista o problema in viata voastra, va rog sa nu va ganditi ca e „problema mea”. Nu ganditi ca e „problema lor”. Intotdeauna e „problema noastra”! Suntem in ea cu totii si parte a frumusetii procesului e sa fii capabil sa imparti cu oamenii, sa iti ajuti semenii, sa ii faci sa se simta confortabil si destinsi langa tine. „Vom lucra impreuna la asta!” Si daca se rezolva in mod fericit, e minunat! Dar asta nu este asa important. Cel mai important lucru e ca am lucrat impreuna!
Adevarata problema a omenirii e ca nu lucreaza impreuna!
Daca invatam cum sa lucram impreuna avem o viata spirituala frumoasa. Nu ne simtim asa de singuri si ajungem mai aproape de realitatea ca suntem toti in aceeasi barca.

Povestea soarecelui
A fost odată un şsoarece care traia la o ferma. Era un soarece fericit – traind in casa avea grija de toate resturile care cadeau pe jos. Asa ca in acea casa nu era nevoie de aspirator! : ) Dar fermierului nu-i placea soarecele!
Asa ca, intr-o zi, privind curios printr-o gaura din perete, soarecele a vazut ca fermierul desfacea un pachet. Dar cand a vazut ce era in pachet soarecele s-a ingrozit! Fermierul adusese o capcana de soareci!
Plin de suparare soarecele s-a dus la prietena sa Gaina sa se planga:
– Fermierul a adus o capcana de soareci! A adus o capcana de soareci! Asta e ingrozitor!
Dar Gaina i-a replicat intepata:
– Nu e problema mea! Pe mine nu ma afecteaza cu nimic! Asta e problema ta, soricelule! Descurca-te!
Soarecele n-a obtinut nici macar simpatie din partea Gainii.
S-a dus la celalat prieten al sau, domnul Porc.
– Domnule Porc, domnule Porc! Fermierul a adus o capcana de soareci! E o veste groaznica! Nu cred ca voi mai putea dormi la noapte! Sunt in mare pericol!
Domnul Porc a raspuns:
– Pe mine nu mă priveste. E problema ta. Un Porc nu poate fi afectat de o capcana de soareci! Ai ghinion! Sterge-o de aici!
Soarecele s-a necajit mai rau de raspunsul prietenului sau, domnul Porc.
Asa ca s-a dus la doamna Vaca.
– Doama Vaca, doamna Vaca! Te rog sa ma ajuti: fermierul a adus o capcana de soareci! Mi-e asa de frica, aproape ca am devenit paranoic! Uneori cand alerg sa ma ascund, as putea sa cad in capcana si sa fiu omorat!
Doamna Vaca a spus:
– Probabil ca e karma ta din alta viata! Dar nu are nimic de a face cu mine!
Nu a obtinut nici macar un dram de simpatie de la nici unul dintre aceste animale, pe care le considera prieteni. Asa ca a plecat si s-a ascuns ingrozit in gaura lui.
Dar, in acea noapte in ferma a intrat un sarpe. Cautand mancare si-a prins coada in capcana de soareci.
A doua zi, cand sotia fermierului a cautat sa vada daca s-a prins soarecele in capcana, sarpele a muscat-o. Femeia s-a imbolnavit foarte rau si a ajuns sa zaca la pat. Fermierul s-a gandit ca, cea mai buna mancare pentru ca cineva sa se insanatoseasca atunci cand zace la pat este supa de gaina! Asa ca gaina a ajuns in oala!
Dar femeia nu s-a insanatosit, ci dimpotriva!
Asa ca, raspandindu-se vestea ca trage sa moara, au inceput sa vina rubedeniile sa-si ia ramas bun. Dar oamenii aceia trebuiau hraniti! Soarta porcului a fost pecetluita – iar oaspetii au plecat satui.
Iar cand nevasta a murit, confruntat cu cheltuielile de inmormantare, fermierul a trebuit sa taie vaca si sa-i vanda carnea.
Astfel, pana la urma, din cauza capcanei de soareci cei trei prieteni ai soarecelui si-au pierdut viata!
Pentru ca n-a fost numai problema soarecelui!
A fost problema tuturor!

Daca un prieten aflat la necaz vine si iti cere ajutorul, fii intelegator, arata-i compasiune, ajuta-l – aminteste-ti de povestea soarecelui! Problema este a tuturor!

Aceasta este semnificatia/invatatura acestei povesti.
Pentru ca adesea spunem: „nu e problema mea! Pe mine nu ma va afecta! N-are nimic de a face cu mine – e problema altora.”
Iar povestea spune: „ Acest mod de gandire este unul extrem de gresit! Universul iti arata prin asta, ca intr-o zi, problema prietenului tau va fi si problema ta!”

De aceea trebuie ca intotdeauna sa ne ajutam intre noi! In toate acele sectiuni in care gandesti ca te afli aparat si in singuranta pe moment neputand sa te afecteze personal: incalzirea globală, criza financiara, gripa porcină, retributie mica, foamete etc. … in toate acestea poti spune „pe mine nu ma afecteaza!”.
In astfel de situatii aminteste-ti povestea: nici unul dintre cei „mari” nu au crezut ca o capcana de soareci are legatura cu ei. Si asta i-a costat viata!
De aceea trebuie sa manifestam compasiune si sa fim intelepti! Pentru ca suntem impreuna in toate. Ce se intampla intr-un catun, afecteaza pe cei din varful muntelui! Chiar daca nu-ti perturba „linistea materiala”, iti distruge pacea, armonia interioara, sanatatea, relatiile cu cei din jur!
Ajahn Brahm spune ca ceea ce fac ei acolo nu e sa construiasca, sa faca lucruri, nu e in privinta a ce obtinem/ce capatam/a rezulatatelor. E in privinta procesului vietilor noastre. De a imparti cu altii, de a fi binevoitor, de a fi corecti.
„Capcana de soareci nu ma poate afecta – sunt o Vaca, sunt prea mare ca sa fiu ranita de asa ceva!” Dar vaca inteleapta se gandeste si spune: Suntem cu totii în aceasta problema!”
Nu rezultatele sunt importante – daca un prieten vine si iti cere ajutorul, bunavointa, compasiunea in acel moment fiindca chiar are nevoie de ajutorul tau si universul l-a trimis la tine, e bine sa iti spui: – „vreau sa ajut, vreau sa fiu aici pentru acest om” – acestea sunt cel mai importante lucruri!
Deci, e bine sa intelegi ce am spus astazi: sa lucrezi cu ceea ce ai, cu ceea ce poti face, sa nu incerci sa controlezi aceasta viata, sa judeci, sa condamni, sa dai directive si calificative. Daca controlezi viata te frustrezi, te infurii si ceezi o problema peste o alta problema deja existenta.
„N-am spus niciodata ce se intampla dupa ce te infurii. Am observat asta deoarece consiliez oameni de multa vreme, deoarece observ oamenii de multa vreme. Si stiu cum lucreaza mintea mea.
Cand incerci sa controlezi lucrurile, mai devreme sau mai tarziu ajungi frustrat. Te infurii, te certi si faci lucruri urate. Si, dupa cearta, dupa ce te infurii, te deprimi. Iti parasesti partenerul, prietenii si pe cei de care zici ca nu merita atentia ta sau acestia te parasesc pe tine. Dupa furie realizezi ca chiar nu mai poti continua. Iti pierzi intreaga energie, iti pierzi toata speranta, scopul initial al vietii. Furia, rautatea, invidia, ego-ul este karma (actiune) negativa. Iti secatuieste energia, iti distruge bucuria de a trai, de a fi cu adevarat fericit. Asa ca – de obicei – dupa furie vine depresia, anxietatea, boala. Sistemul imunitar cade. Ai lucruri materiale dar nu ai liniste interioara, fericirea e inexistenta, sanatatea devine subreda…..”
Aceasta e doar o teorie a unui calugar care cunoaste natura mintii. Dar Ajahn Brahm crede ca unul dintre motivele pentru care exista o epidemie de depresie in lumea noastra moderna este acela ca noi credem intotdeauna – cu prea mare tarie – ca noi controlam lucrurile.
Natura de „control freack”=„individ care se simte bine doar atunci cand detine controlul” a fost dezvoltata in noi prea mult, a fost incurajata in noi prea mult.
Ca indivizi noi gandim ca ne controlam destinul: „Sunt un barbat liber”, „Sunt o femeie libera” „Pot sa fac ce vreau!” – ceea ce inseamna: „eu controlez viata mea”.
Realitatea este ca noi suntem in mica masura cei care controleaza. Si, datorita iluziei controlului trecem prin aceasta frustrare. Cat de multi oameni sunt frustrati, cati sunt furiosi? Stiti de ce atat de multi oameni ajung deprimati?
Ajahn Brahm spune ca poate sa vada o legatura, o punte, intre controlare = (dorinta ca lucrurile sa meargă cum vrei tu) – frustrare – furie – si, in final, depresie. Iti pierzi intreaga energie, renunti, iti pierzi speranta.
Exista o cale de mijloc intre acestea!
Si aceasta cale de mijloc este sa te ingrijesti mai degraba de proces decat de rezultate.
Sa-ti pui energia in a fi bland, plin de compasiune, bun.
Si nu sa-ti folosesti energia pentru a obtine rezultatele.
Construirea salii de meditatie nu a fost lucrul important. Construirea inimii sale a fost. Acesta a fost ceea ce a obtinut, si asta e ce a invatat.

Sursa: http://www.gnspy.org

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. CHERLEA MAGDALENA | Răspunde

    multumesc din tot sufletul pentru acest material atit de educativ si intelept!Iubesc asa invataturi! Fii BINECUVINTATA DRAGA RAMONA PENTRU CE INTELEPTCIUNI TRANSMITI!

    1. Fii si tu Magda binecuvantata, si fie ca toti sa fie binecuvantati cu cel mai mare bine dintre toate. Chiar azi am trait o zi binecuvantata, in Munchen fiind soare si cer senin, ceea ce mi-a creat o mare bucurie.

  2. Categoric .. cand nu esti de acord cu celalalt sau ceilalti, … chiar si atunci … daca vrei ….se poate lucra impreuna …in pace si armonie si categoric ca succesul …. nu e ceva material ci tine mai mult de partea spirituala.

    Frumoase cuvinte despre meditatie … ca e daruire pura … ca e un act de generozitate .. in meditatie oferi timpul tau … si il oferi fara sa astepti nimic in schimb .. deci daca vrei sa ai succes pe calea spirituala si nu numai .. ci si in viata … trebuie sa fii capabil sa daruiesti fara sa astepti ceva in schimb. …..avand astfel premizele de a obtine inimi frumoase … intr-un obiectiv mai larg ce tin si de pace, libertate, bunatate, frumusete si intelepciune.

    Frumoasa, plina de intelepciune si invataminte si as zice si oarecum hazlie si poveste cu soricelul … categoric ca daca ai un prieten la necaz .. trebuie sa-l ajuti .. sa fii intelegator si sa-i arati compasiune ..

    1. Bine zicea Osho ca noi putem transforma fiecare actiune a noastra in meditatie, oferindu-ne astfel timpul Divinitatii in loc sa il oferim ego-ului. Daca fiecare persoana ar experimenta daruirea si primirea in mod corect, cu siguranta ca probleme in lume n-ar mai exista. Cat timp insa vom calatorii cu trenul cantitatii in loc sa il luam pe cel al calitatii, eu una zic ca nu avem de ce ne plange, fiindca am ales aceasta varianta de buna voie si nesiliti de nimeni, iar in acest caz va trebui sa platim si pretul alegerii noastre, mare sau mic, in functie de cerintele celorlati si de cerintele pe care si noi la randul nostru le-am avut fata de ceilati. Iar daca privim in acest fel lucrurile, unde mai exista incorectitudine?

  3. Oamenii sunt abia la inceput pe drumul intelepciunii.
    FAvem multe lucruri de invatat si inteles.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: