Reusita in relatii este arta de a iubi

schita de Alina Nicoara

Bine ai revenit pe caleaspretine

Ti-am vorbit pana acum de importanta vindecarii vechilor rani, ale vechilor patternuri, ale vechilor credinte si valori pe care le ai despre tine insuti, despre ceilati, despre viata in general. Multa lume face confuzie intre diferitele parti ale fiintei. Fiecare parte are nevoie de o anume vindecare. Daca pentru a-ti vindeca trupul fizic apelezi la remedii alopante sau naturiste, la un mod sanatos de alimentatie, la miscare sau asane care vizeaza sanatatea trupul fizic cum de ex sunt cele din hatha yoga, pentru minte exista alte metode, la fel si pentru emotii si trupul spiritual, exista metode specifice acestora. Don Miguel Ruiz in cartea Arta de a iubi, ne vorbeste despre vindecarea corpului emotional. Ca sa cunosti si metoda descrisa de el, am scos cateva fragmente, urmand daca te intereseaza aceasta metoda mai in amanuntime, sa iti cumperi aceasta carte care chiar merita citita in intregime.

Fragmente din cartea Arta de a iubi de don Miguel Ruiz

Poate ca nu v-ati gandit niciodata la acest lucru, dar pe un nivel sau altul suntem cu totii maestri.

Suntem maestri pentru ca avem puterea de a crea si de a ne conduce propriile vieti asa cum dorim.

La fel cum civilizatiile şi religiile lumii isi creeaza mitologii incredibile, noi ne cream propriile noastre mitologii, populate cu eroi pozitivi si negativi, cu ingeri si demoni, cu regi si cersetori. Noi cream in mintea noastra o intreaga populatie, inclusiv diferite personalitati ale noastre, dupa care ne folosim de o imagine sau alta, in functie de circumstantele in care ne aflam. Devenim astfel adevarati artisti dramatici, proiectand in exterior diferite imagini ale noastre si controland cine si ce dorim sa fim. Atunci cand ne intalnim cu alte persoane, le clasificam imediat, atribuindu-le un rol sau altul in viata noastra. Cream astfel o imagine a lor, in functie de rolul pe care li-l atribuim. Iar acest proces se repeta cu absolut toate persoanele din jurul nostru.

Noi avem puterea de a crea. Aceasta putere este atat de mare, incat tot ceea ce credem se transforma pentru noi in realitate. Noi ne cream pe noi insine si devenim cei care credem ca suntem. Suntem ceea ce suntem pentru ca asta credem noi despre noi insine.

Intreaga noastra realitate este in intregime creata de noi insine. Aceeasi putere o au insa si ceilalti oameni.

Singura diferenta dintre noi si o alta persoana consta in felul in care folosim aceasta putere, in destinatia pe care o dam puterii noastre creatoare. Chiar daca semanam cu unii sau cu altii, nu exista totusi nimeni in intreaga lume care sa isi traiasca viata exact la fel ca noi.

In acest fel, noi jucam de-a lungul intregii vieti un anumit rol, pe care am ajuns sa-l jucam atat de bine incat am devenit maestrul propriei noastre realitati. Ajungem astfel sa ne controlam personalitatea, convingerile, fiecare actiune, fiecare reactie a noastra. Dupa ce am practicat ani de zile, am ajuns maestrii propriei noastre lumi subiective, a propriei noastre realitati. Daca veti ajunge sa intelegeti ca fiecare om este propriul sau maestru, veti intelege si tipul de control pe care il exercitati personal.

De pilda, atunci cand suntem copii si cineva ne creeaza probleme, noi ne suparam pe el sau pe ea.

Intr-un fel sau altul, mania noastra face ca problema sa dispara (cel mai adesea in subconstient); in acest fel, noi atingem rezultatul dorit (problema a disparut).

Cand situatia se repeta, noi stim deja cum trebuie sa reactionam – prin manie – pentru ca problema sa dispara. Si astfel, noi continuam sa practicam arta maniei, pana cand devenim adevarati maestri ai ei.

In mod similar, noi invatam sa devenim maestri ai geloziei, ai tristetii, ai lipsei de incredere in sine.

Toata drama noastra existentiala, toate suferintele noastre, se invata prin practica. Noi facem un legamant cu noi insine si continuam sa practicam acest legamant pana cand atingem un control absolut asupra lui. Felul in care gandim, in care simtim si in care actionam devin atat de rutiniere incat nu mai avem nevoie sa fim atenti la ceea ce facem. Comportamentul nostru a devenit un tipar, o reactie de acelasi fel la stimulii exteriori.

Ca sa devenim maestri ai iubirii, noi trebuie sa practicam arta de a iubi. La fel ca si orice alta manifestare, arta relatiilor interumane se invata prin practica, iar cei care practica suficient de mult pot atinge un control perfect asupra ei. Asadar, controlul unei relatii de cuplu sau de prietenie tine de acţiune, nu de cunoastere sau de teoretizare. Totul este legat de actiune. Evident, pentru a intra intr-o actiune este necesar sa dispunem de o anumita cunoastere, sau cel putin de constientizarea felului in care functioneaza oamenii.

Imaginati-va ca traiti pe o planeta ai carei locuitori sufera de o boala de piele. Timp de doua sau de trei mii de ani, locuitorii acestei planete au suferit cu totii de aceeasi boala: corpurile lor sunt acoperite de rani infectate, care dor daca sunt atinse. Evident, dupa atata vreme ei au ajuns sa creada ca aceasta este fiziologia normala a pielii. Chiar si cartile lor medicale descriu aceasta boala ca fiind starea normala a pielii.

Cand oamenii se nasc, pielea lor este sanatoasa, dar in trei-patru ani incep sa apara primele rani. Cand copilul atinge varsta adolescentei, trupul lui este deja complet acoperit cu rani.

Cum credeti că vor actiona acesti oameni unii fata de ceilalti? Pentru a stabili o legatura cu alte persoane, ei vor trebui sa-si protejeze cu cea mai mare atentie ranile. Ei nu vor atinge niciodata pe nimeni, caci atingerea este foarte dureroasa pentru ei. Daca cineva atinge din greseala pielea altei persoane, aceasta va simti o asemenea durere incat se va infuria imediat si se va razbuna atingand la randul ei pielea primeia. Chiar si asa, instinctul de a iubi este atat de puternic incat toată lumea va fi dispusa sa plateasca un pret ridicat numai pentru a intra in relatii cu alte persoane.

Imaginati-va acum ca intr-o buna zi se petrece un miracol: va treziti complet vindecat. Pe trupul dumneavoastra nu mai exista rani, iar atingerea nu mai este dureroasa pentru dumneavoastra. Mai mult, daca cineva va atinge pielea sanatoasa, senzatia este minunata, caci pielea a fost special creata pentru atingere. Va puteti imagina cu o piele sanatoasa intr-o lume in care toti ceilalti sufera de o boala ingrozitoare a pielii? Dumneavoastra nu-i puteti atinge pe cei din jur, caci acest lucru le provoaca dureri, si nimeni nu indrazneste sa va atinga, pornind de la premisa ca acest lucru v-ar provoca aceleasi dureri.

Daca va puteti imagina aceasta viziune, veti intelege cu siguranta ce ar simti un vizitator de pe o alta planeta care ar veni sa vada cum traiesc oamenii.

Pielea noastra nu este insa acoperita cu rani… Ceea ce ar descoperi vizitatorul de pe o alta planeta ar fi o minte acoperită cu rani, iar boala de care sufera ea este teama. La fel ca in descrierea de mai sus, referitoare la pielea infectata, corpul nostru emotional este acoperit cu rani, care sunt infectate de otrava emotiilor negative. Printre manifestarile acestei boli a fricii se numara: mania, ura, tristetea, invidia si ipocrizia. Rezultatele acestei boli sunt toate acele emotii care ii fac pe oameni sa sufere.

Toti oamenii de pe planeta noastra sufera de aceeasi boala mentala. Nu am gresi cu nimic daca am afirma ca aceasta lume este un spital de nebuni. Dar tulburarile psihice de care sufera oamenii exista de atatea mii de ani incat toate cartile medicale, de psihologie si de psihiatrie au ajuns sa considere boala ca fiind starea de normalitate. Ele o considera ceva normal, dar eu afirm ca nu este deloc normal.

Cand teama devine prea mare, mintea rationala incepe sa clacheze si nu mai suporta toate aceste rani cu otrava care le macina……..

Oamenii traiesc cu teama continua de a nu fi raniti, iar acest lucru creeaza o drama uriasa, pe care o regasim oriunde ne-am afla. Felul in care comunicam unii cu ceilalti este atat de dureros din punct de vedere emotional incat fara nici un motiv aparent noi ne infuriem, ne intristam, devenim gelosi sau invidiosi. Chiar si a spune „Te iubesc” poate fi ceva inspaimantator. Totusi, chiar daca ne temem atat de tare de interactiunea emotionala, noi continuam sa incercam, cream relatii de cuplu, ne casatorim si facem copii.

Pentru a-si proteja ranile emotionale si pentru a nu fi raniti, oamenii creeaza in minte un sistem foarte sofisticat al negarii. Acest sistem ii transformă in niste mincinosi perfecti. Oamenii au ajuns sa minta atat de perfect incat se mint chiar si pe ei insisi, ba chiar ajung sa creada in propriile lor minciuni…………..

Acest sistem al negarii seamana cu un perete de ceata asezat in fata ochilor nostri, care ne impiedica sa vedem adevarul. Noi purtam o masca sociala, caci este prea dureros sa ne afisam asa cum suntem sau sa-i lasam pe altii sa ne vada asa cum credem noi ca suntem. Sistemul negarii ne face sa pretindem ca toata lumea crede ceea ce dorim noi ca ei sa creada despre noi insine. Noi ridicam aceste bariere pentru protectie, pentru a ne feri de ceilalti oameni, dar aceleasi bariere ne restrictioneaza propria noastra libertate, ne impiedica sa mai iesim in exterior…………..

Daca ati inteles faptul ca toti cei din jurul dumneavoastra au rani emotionale infectate cu otrava emotiilor negative, veti intelege cu usurinta relatiile interumane din ceea ce toltecii numesc visul iadului….. Iadul este un loc al suferintei, al fricii, al luptelor si violentelor, al judecatilor si al injustitiei, un loc al pedepsei care nu se sfarseste niciodata. Oamenii se lupta cu oamenii intr-o jungla a pradatorilor; ei sunt plini de prejudecati, de vinovatie, de resentimente, de otrava emotiilor negative: invidie, manie, ura, tristete, suferinta. Noi cream singuri toti acesti demoni in mintile noastre, caci ne-am obisnuit sa visam iadul in propria noastra viata.

Fiecare om isi creeaza propria sa drama personala in care isi desfasoara viata, dar oamenii care au trait inaintea noastra au creat impreuna un mare vis exterior, visul societatii umane. Visul exterior, Visul Planetei, este Visul colectiv creat de miliardele de visatori.

Marele Vis include toate regulile sociale, toate legile, religiile, culturile, toate manierele in care traiesc astazi oamenii. Toate aceste informatii inmagazinate in mintile noastre seamana cu o mie de voci care ne vorbesc simultan. Toltecii numesc acest proces: mitote.

Realitatea dinlauntrul nostru este iubire pura; noi suntem Viata. Sinele nostru real nu are nimic de-a face cu visul, dar procesul de mitote ne impiedica sa vedem cine suntem cu adevarat. Atunci cand privim Visul din aceasta perspectiva, constienti ca suntem cine suntem, ne dam imediat seama de comportamentul prostesc al oamenilor, care devine chiar amuzant. Marea drama devine astfel o comedie. Ne dam seama ca oamenii sufera pentru lucruri practic lipsite de importanta, unele dintre ele chiar ireale…..

Imaginati-va ca puteti vizita o alta planeta, in care locuitorii au o minte emotionala diferita de a noastra. Ei comunica unii cu ceilalti prin iubire, prin fericire, prin pace. Imaginati-va ca dupa ce ati stat o vreme acolo, va treziti din nou pe planeta noastra, dar nu mai aveti nici un fel de rani pe corpul dumneavoastra emotional. Nu va mai este teama sa fiti cel care sunteti. Orice v-ar spune altcineva, orice ar face, nimic nu va mai poate afecta personal, si deci nu va mai poate rani. Practic, nu mai aveti nevoie de protectie. Nu va mai este teama sa iubiti, sa va impartasiti sentimentele, sa va deschideti inima. Dar nimeni din cei din jur nu seamana cu dumneavoastra.

Cum ati putea stabili relatii de comuniune cu oameni care sunt raniti din punct de vedere emotional si care sunt bolnavi de teama?

La nastere, mintea emotionala a omului este perfect sanatoasa. Primele rani pe corpul sau emoţional apar in jurul varstei de 3-4 ani, cand copilul se infectează pentru prima oara cu otrava emotiilor negative. Observati insa copiii cu varste cuprinse intre doi si trei ani: ei nu fac altceva decat sa se joace tot timpul, sa rada tot timpul.

Imaginaţia lor este extrem de puternica si ei isi traiesc visul ca pe o aventura a explorarii. Cand intalnesc un obstacol, ei reactioneaza si se apara, dar apoi uita si traiesc la fel de intens momentul urmator…… Ei traiesc in permanenta in clipa prezenta. Nu se rusineaza de trecutul lor, nu sunt ingrijorati de viitor. Copiii mici exprimă exact ceea ce simt si nu se tem sa iubeasca.

…….Aceasta stare de fericire maxima care caracterizeaza comportamentul de copil este fireasca, intrucat ea exprima mintea umana normala. Copiii sunt inocenti si este firesc ca ei sa exprime iubirea. Ce s-a intamplat insa cu noi? Ce s-a intamplat cu intreaga lume in care traim?

Necazul este ca adultii din jurul copiilor sunt deja bolnavi din punct de vedere mental, iar boala lor este extrem de contagioasa. Ei capteaza atentia copiilor si ii invata pe acestia sa se comporte exact ca ei. Acesta este mecanismul prin care boala lor le este transmisa copiilor. Asa ne-am infectat si noi pe vremea cand eram copii, de la parintii nostri, de la profesori, de la rudele mai mari, de la toti acesti oameni bolnavi. Ei ne-au captat atentia si ne-au transmis informatiile lor prin repetitie. Acesta este procesul prin care invata omul: programarea mintii sale.

Mecanismul nu poate fi schimbat, programul insa da….. Ceea ce noi numim educatie nu este altceva decat o domesticire a fiintei umane.

La inceput copiii se tem sa nu fie pedepsiti, iar mai tarziu invata sa se teama inclusiv de faptul ca nu isi vor primi recompensa, ca nu sunt suficient de buni……. S-a nascut astfel nevoia de a fi acceptati. Inainte, nu le pasa daca erau acceptati sau nu. Opiniile celorlalti oameni nu contau pentru ei, pentru ca ei nu doreau altceva decat sa se joace si sa traiasca in prezent.

Teama de a nu primi recompensa aşteptată se transformă treptat în frica de a fi respinşi. Teama că nu sunt suficient de buni pentru altcineva îi face să încerce să se schimbe, să îşi creeze o imagine pe care o proiectează în exterior, în funcţie de ceea ce aşteaptă alţii de la ei. Copiii fac acest lucru numai pentru a fi acceptaţi, pentru a-şi primi astfel recompensa……..

Prin practica, ei ajung sa se identifice din ce in ce mai bine cu modelul ales, cu imaginea pe care si-au creat-o si pe care o controleaza acum perfect.

In curand, ei uita cine sunt in realitate si incep sa traiasca in conformitate cu imaginea aleasa. Mai mult, ei isi creeaza imagini diferite, in functie de grupurile diferite de oameni cu care se asociazi……

Acelasi mecanism se petrece si in relatiile dintre barbati si femei. Femeia are o imagine exterioara pe care incearca sa o proiecteze asupra celor din jur, dar o cu totul alta imagine atunci cand ramane singura.

Barbatul are si el o imagine exterioara si una interioara. Cand devin adulti, imaginile lor devin atat de diferite incat cu greu mai pot fi suprapuse. Asa se face ca in relatia dintre un barbat si o femeie exista cel putin patru imagini. Cum ar putea cei doi sa se cunoasca reciproc in aceste conditii? Este imposibil. Tot ce pot face ei este sa incerce sa isi inteleaga reciproc imaginile. Mai exista insa si alte imagini. Atunci cand un barbat intalneste o femeie, el isi creeaza o anumita imagine despre ea din perspectiva lui, in timp ce femeia isi creeaza o anumita imagine despre barbat din perspectiva ei. Apoi, barbatul incearca sa incadreze femeia in imaginea pe care si-a facut-o despre ea, iar femeia incearca sa-l incadreze pe barbat in imaginea pe care si-a facut-o despre el.

Iata asadar ca avem de-a face nu cu patru, ci cu sase imagini. Nu este de mirare ca in cupluri exista atatea minciuni, chiar daca partenerii nu-si dau intotdeauna seama de faptul ca se mint reciproc. Relatia lor este bazata pe teama; temelia ei este minciuna….

In cazul copiilor mici nu exista nici un fel de conflict cu imaginile de sine pe care le concep acestia.

Aceste imagini nu sunt cu adevarat puse la incercare decat atunci cand copiii incep sa interactioneze cu lumea exterioara si cand nu mai beneficiaza de protectia parintilor. Asa se explica de ce varsta adolescentei este atat de dificila. Chiar daca pana atunci se simteau pregatiti sa isi apere imaginea de sine, atunci cand incearca pentru prima oara sa o proiecteze asupra lumii exterioare, aceasta riposteaza.

Lumea exterioara incepe sa le demonstreze, nu in particular, ci public, ca ei nu sunt ceea ce pretind ca sunt.

Sa luam exemplul unui adolescent care pretinde ca este foarte inteligent. El participa la scoala la un seminar, iar un coleg mai destept sau mai bine pregatit decat el castiga dezbaterea si il face sa para ridicol in ochii celorlalti. Evident, adolescentul va incerca sa isi justifice imaginea in ochii celor apropiati. El le va face mici favoruri, incercand sa-si salveze astfel imaginea, desi stie perfect ca minte. In schimb, cand ajunge acasa si se trezeste singur in fata oglinzii, el izbucneste si sparge oglinda. Simte ca se uraste, ca este un prost, ca este cel mai rau dintre toti.

Discrepanta dintre imaginea lui interioara si cea pe care incearca sa o proiecteze in lumea exterioara devine astfel uriasa. Cu cat aceasta discrepanta va fi mai mare, cu atat mai dificilă va fi adaptarea lui la Lumea Visului si cu atat mai putina iubire va simti el fata de sine.

Intre imaginea de sine pe care o proiecteaza in exterior si cea interioara se acumuleaza astfel din ce in ce mai multe minciuni. Culmea este ca ambele imagini sunt la fel de rupte de realitate; ele sunt false, dar el nu-si da seama de acest lucru. Poate ca cei din jur pot vedea acest lucru, dar el este complet orb.

Sistemul lui de negare incearca sa il protejeze de rani, dar aceste rani sunt reale si au aparut tocmai din cauza faptului ca a incercat din rasputeri sa apere o anumita imagine care nu era conforma cu realitatea.

Copiii invata inca de mici ca opiniile celor din jur conteaza si isi acordeaza viata in functie de aceste opinii. O simpla opinie aruncata in treacat de altcineva ne poate transforma viata intr-un cosmar, chiar daca nu are nimic de-a face cu adevarul: „Ce urat(a) esti! Gresesti! Esti un prost (o proasta)!”

Opiniile exterioare au o mare putere asupra comportamentului prostesc al oamenilor care traiesc in iad. Acestia simt in permanenta nevoia sa auda ca sunt frumosi, buni, destepti, ca ceea ce fac ei este bine. „Cum arat? Ti-a plăcut cum am vorbit? Esti de acord cu ceea ce fac?”

Noi simtim nevoia sa auzim opiniile celorlalti tocmai pentru ca suntem domesticiti si putem fi manipulati in functie de aceste opinii. De aceea, noi cautam in permanenta recunoasterea din partea altor persoane. Avem nevoie de un sprijin emoţional din partea lor. Simtim nevoia sa fim acceptati de catre Visul exterior, prin intermediul altor persoane. Asa se explica de ce adolescentii beau alcool sau iau droguri; nu pentru ca si-ar dori cu adevarat sa faca aceste lucruri, ci numai pentru a fi acceptati de catre alte persoane (care au asemenea obiceiuri), pentru a intra in „gasca” lor.

Atat de multi oameni sufera din cauza acestor imagini false pe care incearca sa le proiecteze despre sine… Ei pretind ca inseamna ceva foarte important, dar in sinea lor cred ca nu inseamnă nimic, si isi dau atata osteneala sa insemne ceva in aceasta societate a Visului, sa fie recunoscuti si aprobati de ceilalti… Ei incearca sa fie importanti, faimosi, puternici, bogati, sa fie niste invingatori, sa isi exprime visul personal si sa isi impuna acest vis in fata celor din jurul lor. De ce? Deoarece ei cred ca Visul este real si il iau foarte in serios.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Iubirea nu presupune nici un fel de obligatii.

Teama este caracterizata n primul rand de obligatii.

Atunci cand mergem pe calea fricii, facem tot ceea ce facem pentru ca trebuie sa facem acest lucru, si ne asteptam ca si ceilalti oameni sa facă anumite lucruri pentru ca trebuie sa le faca. Noi avem obligatii, iar atunci cand avem posibilitatea, ne opunem lor. Cu cat le opunem mai multa rezistenta, cu atat mai mult suferim. Mai devreme sau mai tarziu, noi incercam sa scapam de aceste obligatii. Pe de alta parte, iubirea nu opune nici un fel de rezistenta. Atunci cand iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru ca dorim sa facem acest lucru. Orice actiune a noastra devine o placere; este ca un joc care ne amuza.

Iubirea nu are asteptari. Teama este plina de asteptari. Atunci cand te temi, faci tot ceea ce faci pentru ca te astepti sa fii nevoit, dar te astepti ca si ceilalti sa faca acelasi lucru. Asa se explica de ce teama raneste atat de usor, in timp ce iubirea nu raneste pe nimeni. Noi avem asteptari, iar daca acestea nu se implinesc, ne simtim raniti – nu ni se pare drept.

Ii condamnam pe cei din jur pentru ca nu ne-au implinit asteptarile. Cine iubeste nu are asteptari.

…………………………………………………………………………………………………………………………

Iubirea este neconditionata. Teama impune o mie de conditii. Cine se afla pe calea fricii iubeste pe altcineva numai daca acesta il lasa sa ii controleze viata, daca se poarta bine cu el, daca se suprapune cu imaginea pe care si-a creat-o despre el. Si cum nimeni nu se poate suprapune vreodata perfect peste imaginea creata de altcineva pentru el, acesta il judeca, iar el se va simti vinovat.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Razboiul controlului, specific oamenilor, se datoreaza faptului ca acestia nu se respecta reciproc.

Adevarul este ca noi nu stim ce este iubirea. Relatiile dintre noi au la baza egoismul, nu iubirea. Singurul lucru de care avem nevoie sunt acele doze mici care ne fac sa ne simtim bine. Lipsa respectului conduce la razboiul controlului, caci fiecare partener se simte responsabil pentru celalalt. Eu nu te pot controla pentru ca nu te respect. Ma simt responsabil pentru tine, caci orice te afecteaza pe tine ma va rani pe mine mai devreme sau mai tarziu, si doresc sa evit durerea.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Cine merge pe calea iubirii daruieste mai mult decat primeste. Evident, el se iubeste suficient de mult pe sine pentru a nu le permite oamenilor egoisti sa profite de el. Asemenea oameni nu doresc sa se razbune, dar sunt suficient de fermi de la bun inceput.

Ei ii spun partenerului lor: „Nu-mi place sa profiti de mine, nu suport lipsa de respect sau de amabilitate. Nu am nevoie sa fiu abuzat verbal, emotional sau fizic. Nu-mi place sa te ascult injurand tot timpul. Asta nu inseamna ca eu sunt mai bun decat tine, dar iubesc frumusetea, imi place sa rad, sa ma distrez, sa iubesc. Nu sunt egoist, dar nu-mi place sa am tot timpul alaturi o victima. Asta nu inseamna ca nu te iubesc, dar eu nu-mi pot asuma responsabilitatea pentru visele tale. Daca vrei sa ramai alaturi de mine, Parazitului tau ii va fi greu sa reziste, caci nu am de gand sa reactionez la necazurile tale inventate”.

Aceasta atitudine nu are nimic de-a face cu egoismul, ci este consecinta fireasca a iubirii de sine. Egoismul, controlul si teama sunt capabile sa ruineze orice relatie. Generozitatea, libertatea si iubirea sunt capabile sa creeze cea mai frumoasa relatie intre toate: o relatie de iubire fara sfarsit.

Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru, devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa din relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei.

Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea parte de un razboi in familie sau in cuplu.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Există milioane de femei si de barbati, si fiecare dintre ei sunt unici. Unii dintre ei se vor potrivi cu dumneavoastra, altii nu. Ii puteti iubi pe toti, dar daca doriti sa stati zilnic alaturi de o persoana, este de preferat sa alegeti pe cineva cu care aveti cat mai multe lucruri in comun. Nu este necesar ca ea sa va semene identic, dar impreuna, trebuie sa fiti precum o cheie intr-o broasca, sa va potriviti perfect.

Ca sa reusiti, este necesar sa fiti cinstit cu dumneavoastra insiva, dar si cu cei din jur. Nu proiectati in exterior decat ceea ce simtiti ca sunteti cu adevarat si nu pretindeti ca sunteti ceea ce nu sunteti.

Metaforic vorbind, este ca si cum v-ati afla la piata: doriti sa cumparati ceva, dar doriti sa va si vindeti pe dumneavoastra. Pentru a cumpara, trebuie sa vedeti calitatea produsului care va intereseaza. Pentru a vinde, trebuie sa le aratati celorlalti cine sunteti. Nu trebuie sa mintiti ca marfa dumneavoastra este mai buna decat a altora; cel mai bine este sa o prezentati exact asa cum este.

Daca vedeti marfa pe care o doriti, de ce sa nu riscati? Dar daca vedeti de la bun inceput ca nu este ceea ce va doriti, nu are nici un rost sa platiti pentru ea, numai pentru a va plange apoi: „Iubitul meu (sau iubita mea) abuzeaza de mine”, cand acest lucru era atat de evident de la bun inceput. Nu le atribuiti oamenilor calitati care nu exista. Daca stiti exact ce va doriti, puteti gasi pe cineva cu care sa construiti o relatie……..

Priviti la persoana din fata dumneavoastra; nu fiti orb si nu pretindeti ca vedeti ce nu exista. Nu negati ceea ce vedeti numai pentru a cumpara o marfa care nu se potriveste masurii dumneavoastră. Atunci cand cumparati un obiect inutil, acesta sfarseste de regula in garaj. Acelasi lucru se petrece şi cu o relatie. Pot trece ani pana cand invatam aceasta lectie dureroasa, dar este un bun inceput. Daca am trecut de acest inceput, restul este usor, caci atunci putem fi noi insine.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Oamenii isi doresc pe cineva „care sa aiba nevoie de ei”, pentru a-si justifica propria existenta, pentru a avea un motiv sa continue sa traiasca. Ei cred ca ceea ce cauta este iubirea, dar in realitate ei cauta pe „cineva care sa aiba nevoie de ei”, pe care sa-l controleze si sa-l manipuleze.

Razboiul controlului care caracterizeaza relatiile dintre oameni se datoreaza felului in care au fost crescuti si indoctrinati, in care au fost educati de mici sa concureze unii cu ceilalti pentru controlul atentiei celor din jur. Ceea ce ei numesc iubire – cineva care sa aiba nevoie de mine, cineva caruia sa-i pese de mine – nu este de fapt iubire, ci egoism curat. Cum ar putea sa mearga o relatie bazata pe egoism? Este imposibil, caci egoismul este contrariul iubirii. Ambii parteneri sunt insetati de iubire. Ei gusta o picatura din aceasta iubire in relatiile lor sexuale, dupa care devin dependenti de ea, pentru ca si-o doresc prea mult. Dar egoismul naste critici, temeri, vinovatie, drame…

De aceea, multi oameni isi indreapta atentia catre sfaturile altora. Au aparut atatea carti despre iubire si despre sexualitate, dar marea lor majoritate ar putea fi intitulate: „Cum sa fii egoist si sa iti implinesti nevoile sexuale”. Intentia lor este buna, dar unde este iubirea?

………………………………………………………………………………………………………………………….

Sa spunem ca o tanara femeie intalneste un barbat, fata de care simte o atractie puternica.

Hormonii ei o iau razna, iar ea simte ca nu mai poate trai fara el. Toate prietenele ei vad imediat ce fel de om este respectivul: dependent de droguri, somer etc. Are toate insusirile care le fac pe femei sa sufere atat de mult. Numai ea il vede altfel: este frumos, inalt, puternic, fermecator. Ea isi creeaza o imagine despre barbatul respectiv si neaga tot ceea ce nu doreste sa vada. Se amageste singura. In orbirea ei, ea vrea sa creada cu tot dinadinsul ca relatia ei cu el va merge. Prietenele ei incearca sa o avertizeze: „Bine, dar este dependent de droguri, este un betiv, este somer”, dar ea le raspunde: „Da, dar iubirea mea il va schimba”.

Cateva luni mai tarziu, relatia ei cu barbatul respectiv o readuce cu picioarele pe pamant. Adevarul incepe sa iasa la lumina, iar ea il acuza pe barbat pentru ceea ce a refuzat singura sa vada. Nici unul nu il respecta pe celalalt, se abuzeaza reciproc, dar acum este in joc orgoliul ei. Cum s-ar putea intoarce acasa, cand ar trebui sa recunoasca faptul ca mama si tata au avut dreptate? Acest lucru le-ar da prea mare satisfactie. Oare cat timp ii va mai trebui acestei femei sa-si invete lectia? Cat de putin se iubeste pe sine?

Care este limita auto-abuzului in cazul ei?

Toate suferintele noastre apar din cauza faptului ca noi nu dorim sa vedem, desi lucrurile se desfasoara atat de clar in fata ochilor nostri. Atunci cand cunoastem pe cineva care poarta o masca, incercand sa para mai bun decat este in fata noastra, el nu ne poate pacali cu lipsa lui de iubire si de respect. Dar noi nu dorim sa vedem si nu dorim sa auzim nimic din ceea ce este real. Asa se explică cuvintele profetului:

„Nu exista orb mai mare decat cel care nu vrea sa vada. Nu exista surd mai mare decat cel care nu vrea sa auda, si nu exista nebun mai mare decat cel care nu vrea sa inteleaga”.

Oamenii sunt ingrozitor de orbi, dar platesc un pret mare pentru orbirea lor. Daca si-ar deschide ochii si ar vedea viata asa cum este, ei ar putea evita foarte multa durere emotionala.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Orice om are pretul lui, si Viata respecta aceasta valoare. Ea nu se masoara insa in dolari sau in aur; se masoara in iubire. Mai mult, se masoara in iubirea de sine. Acesta este pretul dumneavoastra, masura in care va iubiti pe sine, iar Viata respecta acest pret.

Pretul celui care se iubeste pe sine este foarte mare, ceea ce inseamna ca toleranta sa fata de abuzurile comise asupra sa este foarte mica. Asemenea oameni se respecta pe sine.

Ei se plac asa cum sunt, iar acest lucru le sporeste pretul. Daca sunt anumite aspecte legate de sine care le displac, pretul coboara.

Uneori, auto-condamnarea este atat de puternica incat oamenii simt nevoia sa se umileasca numai pentru a se putea accepta. Daca nu-ti place o persoana, nu ai decat sa pleci de langa ea. Daca nu-ti place un grup de persoane, nu ai decat sa pleci din acel grup.

Daca nu te placi pe tine insuti nu ai insa unde sa pleci.

Singura posibilitate care iti mai ramane este sa te reduci la tacere, sa te refugiezi intr-un alt plan mental.

Pe unii ii ajuta alcoolul. Pe altii drogurile. Unii prefera sa manance incontinuu, numai sa uite de sine. Auto-abuzarea poate lua apoi forme din ce in ce mai rele.

Exista oameni care se urasc cu adevarat……

Daca veti observa pe cineva auto-distructiv, veti remarca faptul ca el are tendinta de a atrage oameni la fel ca el. Ce putem face daca nu ne placem asa cum suntem? Unii isi ineaca amarul in alcool, pentru a uita de suferinta. Alcoolul este o scuza buna. Si unde este cel mai usor sa facem acest lucru? Intr-un bar. Pe cine gasim acolo? Alti oameni la fel ca noi, care incearca sa se evite pe sine, ametindu-se. Ne imbatam impreuna, incepem sa vorbim despre suferintele noastre si ne intelegem cat se poate de bine. Incepe chiar sa ne placa aceasta stare. Ne intelegem reciproc, caci rezonam pe aceeasi frecventa. Si noi si ceilalti suntem auto-distructivi.

Ne putem chiar gasi o pereche de acest fel. Ne vom rani reciproc, dar vom crea o relatie perfecta pentru iadul pe care il cultivam.

Ce se intampla insa daca ne schimbam? Sa spunem ca dintr-un motiv sau altul nu mai simtim nevoia să bem alcool. Ne simtim bine cu noi insine, si chiar ne bucuram de prezenta noastra. Am renuntat la alcool, dar nu si la prietenii nostri, care continua sa bea. Ei se imbata, devin astfel ceva mai fericiti, dar noi ne dam seama ca fericirea lor nu este reala. Ceea ce ei numesc fericire nu este decat o revolta impotriva durerii lor emotionale. Ei sunt atat de raniti in „fericirea” lor incat ajung sa se distreze ranindu-i pe altii sau pe ei insisi.

Simtim acum ca nu ne mai potrivim in acest cerc, iar amicii nostri ne resping la randul lor, caci isi dau seama ca nu mai suntem la fel ca ei. „Imi dau seama ca ma respingi, caci vad ca nu mai bei cu mine, nu te mai droghezi impreuna cu mine”. A sosit momentul sa facem o alegere: putem sa ne intoarcem de unde am plecat, sau putem sa ne ridicam pe un alt nivel de frecventa, intalnind acolo oameni care se accepta pe sine, asa cum facem noi. Patrundem practic astfel intr-o alta lume, intr-o alta realitate, care are alte reguli, inclusiv pentru relatii, si in care nu vom mai fi niciodata dispusi sa acceptam abuzurile altora.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Noi suntem intotdeauna ceea ce credem ca suntem. Nu exista alta solutie decat sa fim ceea ce suntem. Orice om are dreptul sa se simta frumos si sa se bucure de aceasta senzatie. Orice om are dreptul sa-si onoreze corpul si sa il accepte asa cum este. Noi nu avem nevoie de iubirea nimanui. Iubirea se naste in interiorul nostru. Ea traieste in interiorul nostru si exista intotdeauna acolo, dar noi nu o mai simtim din cauza peretelui de ceata care ne invaluie mintea. Noi nu putem percepe cu adevarat frumusetea din afara noastra decat atunci cand simtim frumusetea care exista in interiorul nostru.

………………………………………………………………………………………………………………………..

Singura cale prin care rănile emoţionale pot fi vindecate este iertarea. Femeia trebuie să-şi ierte fostul soț pentru abuzul pe care l-a comis asupra ei. Nu se poate vorbi de iertare decât atunci când te întâlnești cu cel care ţi-a făcut cândva rău şi nu simți nimic faţă de el. Chiar dacă auzi numele lui, nu ai nici o reacţie emoţională. Numai atunci când îţi atingi rana, iar aceasta nu mai doare deloc, poți spune că ai iertat persoana în cauza. Evident, o cicatrice tot va mai rămâne, sub forma amintirii a ceea ce s-a întâmplat, dar după ce rana s-a vindecat, durerea provocată de ea dispare.

………………………………………………………………………………………………………………………

De asemenea, noi invatam sa suferim numai pentru a-i pedepsi pe cei care au abuzat de noi. Ne comportam ca niste copii mici, plini de toane, care solicita atentia celor din jur. Suntem capabili sa ne ranim singuri, numai pentru a putea spune: „Uite ce am facut din cauza ta!”. Nebunia devine din ce in ce mai mare, dar in loc sa-i cerem iertare lui Dumnezeu, preferam sa asteptam ca Dumnezeu sa vina la noi si sa-si ceara iertare mai intai. De multe ori nici nu mai stim de ce suntem atat de suparati pe parinti, prieteni sau pe partenerul nostru de viata. Suntem suparati, dar daca cealalta persoana ne cere iertare, tot amarul nostru iese la iveala, si noi izbucnim: ,,O, nu, tu iarta-ma pe mine!”

Renuntati la orgoliu si la toane. Nu mai sunteti copil mic. Nu aveti nevoie de ele. Renuntati la importanta de sine si cereti-va iertare. Iertati-i la randul dumneavoastra pe ceilalti si veti vedea cum in viata dumneavoastra vor incepe sa se petreaca miracole.

Incepeti prin a face o lista cu toti cei carora ar trebui sa le cereti iertare. Apoi faceti acest lucru.

Chiar daca nu aveti posibilitatea sa o faceti direct, cereti-le iertare in rugaciunile si in visele dumneavoastra. In al doilea rand, faceti o lista cu toti cei care v-au ranit, cu toti oamenii pe care nu i-ati putut ierta pana acum. Incepeti cu parintii, cu fratii si surorile, cu copiii, sotul sau sotia, prietenii, amantii, si continuati cu cainele, pisica, guvernul, si chiar Dumnezeu.

Iertati-i pe ceilalti pornind de la ideea ca orice v-au facut, nu au avut nimic personal cu dumneavoastra. Orice om isi viseaza propriul vis.

Cuvintele si actiunile care v-au ranit nu erau decat o reactie la demonii din mintea persoanei respective. Ea traieste in iad, iar dumneavoastra nu sunteti decat un personaj secundar in visul ei. Nimic din ceea ce face altcineva nu vi se datoreaza. Atunci cand veti ajunge sa intelegeti acest lucru, ca nimic nu trebuie luat la modul personal, compasiunea care urmeaza intelegerii va va conduce in mod natural catre iertare.

Incepeti practica iertarii. Chiar daca la inceput vi se va parea dificil, ea va deveni mai devreme sau mai tarziu o obisnuinta.

Iertarea de sine conduce la acceptarea de sine, iar apoi la iubirea de sine. Acesta este actul suprem de iertare: iertarea de sine.

Creati un act de putere si iertati-va pentru tot ceea ce ati facut de-a lungul intregii dumneavoastra vieti. In cazul in care credeti in vietile anterioare, iertati-va si pentru tot ce ati facut in ele.

Conceptul de karma nu este adevarat decat pentru ca noi credem ca el este adevarat. Convingerile noastre referitoare la bine si la rau ne fac sa ne rusinam de ceea ce consideram noi ca este rau. Ajungem astfel sa ne consideram vinovati, sa credem ca meritam sa fim pedepsiti, si chiar sa o facem. Avem convingerea ca ceea ce am facut este atat de urat incat nu poate fi curatat decat prin penitenta. „Faca-se voia ta”. Tot ceea ce credem se adevereste pentru noi. Ne cream astfel propria karma si trebuie sa platim pentru ea.

Aceasta este puterea omului. Arderea karmei este un proces foarte simplu. Daca veti inceta sa mai credeti in ea, karma va disparea. Nu este nevoie sa suferiti, nu trebuie sa platiti nimic; s-a terminat. Daca va puteti ierta pe sine, karma dispare instantaneu. Incepand din acest moment puteti incepe o viata noua. Mai mult, viata devine usoara, caci iertarea este singura cale prin care pot fi curatate ranile emotionale. Nu exista nici un alt remediu care sa le vindece.

…………………………………………………………………………………………………………………………

Exista milioane de feluri in care ne putem exprima fericirea, dar nu exista decat un singur fel prin care putem fi cu adevarat fericiti, iar acesta este iubirea. Nu exista nici o alta cale. Nu poti fi fericit daca nu te iubesti pe tine insuti. Aceasta este realitatea.

Daca nu te iubesti pe tine insuti, nu ai nici o sansa sa fii fericit. Nu poti impartasi cu altii ceea ce iti lipseste.

Daca nu te iubesti pe tine insuti, nu ai cum sa iubesti pe altcineva. Poti in schimb sa simti nevoia de a fi iubit, si daca descoperi pe altcineva care are la randul lui nevoie de tine, se creeaza o relatie pe care oamenii o numesc „iubire”. In realitate, nu este vorba de iubire. Este doar o forma de posesivitate, de egoism, de control lipsit de respect. Nu va mintiti singur: aceasta nu este iubire.

Iubirea pe care o emanati este singura cale prin care puteti fi fericit. Incepeti prin a va iubi pe sine, neconditionat. Abandonati-va in fata acestei iubiri. Nu va mai opuneti vietii. Nu va mai respingeti singur.

Renuntati la toata aceasta vinovatie, la toate aceste acuzatii, acceptati-va asa cum sunteti. In acest fel, ii veti putea accepta mai usor si pe ceilalti asa cum sunt.

Aveti tot dreptul de a iubi, de a zambi, de a fi fericit, de a va impartasi iubirea si de a nu va teme sa o primiti.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Adevarata misiune pe care o avem in viata este aceea de a deveni fericiti. Pentru a putea deveni fericiti, noi trebuie sa ne privim in fata convingerile, felul in care ne judecam si ne victimizam singuri, renuntand la acest mod de viata.

daca doresti sa cumperi cartea, o poti gasi aici:

http://www.libris.ro/dezvoltare-spirituala/arta-de-a-iubi–don-miguel-ruiz-MIX973-856-46-6–p321018.html

Anunțuri

Un răspuns

  1. Magalena Cherlea | Răspunde

    Multumesc pentru aceasta pezentare de INELEPTCIUNE,de ADEVAR ;E O ARTA A GANDIRII PERFECTA PENTRU O VIATA MINUNATA CARE E POSBILA DACA RENUNTAM SA FIM ………ADORMITI! E TIPUL TREZIRIIIIIII SPIRITUALEEEEEEE! TE IUBESC MINTE TREZITAAAAA!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: