Cum iti joci propriile roluri?

 

Am preferat sa experimentez diverse fatete ale vietii in mod constient, atenta fiind pe senzatii, ganduri, trairi si fapte, tocmai ca sa inteleg cat mai bine mecanismul care ne anima si ne duce inainte sau inapoi in functie de directia in care privim intr-un moment sau altul al vietii. Asta m-a facut sa inteleg ca viata este alcatuita din diverse ROLURI pe care noi le alegem sa le jucam. Aceste ROLURI pot sa fie de:

  • Copil
  • Fiica/fiu
  • Elev/profesor
  • Iubit/a
  • Sot/sotie
  • Nepot/nepoata
  • Prieten/prietena
  • Angajat
  • Subaltern/sef
  • Victima/atacator
  • Persoana Manipulanta/manipulata
  • Om bun/om rau
  • Persoana dependenta/idependenta
  • Persoana importanta/umila

Te las pe tine sa complectezi lista……

Toate aceste roluri sunt bune si frumoase atata timp cat ne ingrijim sa ni le jucam pe cele proprii, atenti fiind sa devenim maestrii in ceea ce facem. Marea problema deriva in momentul in care pe noi incep sa ne intereseze rolurile jucate de altii, dandu-ne in mod continuu cu presupusul, cautand sa pliem celelalte personaje in conformitate cu ceea ce noi am dori sa exprime prin propria noastra vointa. In acest punct incepe tragicomedia, fiindca pe zi ce trece, dezvoltam niste roluri aditionale prin care ne formam pe noi insine ca niste turisti care s-au uitat pe undeva prin gara altora, asteptand sa vina trenul nostru, neantelegand de ce prin fata noastra se perinda doar trenuri straine.

Ai fost atat de ocupat cu ceilati incat ai pierdut din vedere acest aspect?

Cat de multe asteptari ai de la cei cu care te intersectezi?

Cum reactionezi cand ceilati refuza sa iti implineasca asteptarile?

Ai privit cu atentie inlauntrul tau in astfel de momente?

Ai fost atent la sentimentele tale?

Ai observat in care parte a corpului iti sunt ele mai active?

Cum le-ai perceput-mai intense, mai dure, mai fine, luminoase, dureroase…..?

Ai fost atent la gandurile tale?

Ai observat ce scenarii se perinda prin mintea ta sau te-a preocupat mai mult gara si trenul celuilalt?

Ti-ai oferit tu timp ca sa te integrezi in trupa in care ai ales sa iti joci propriul rol in asa fel incat sa fie multumite si celelalte personaje, sau ai fost prea ocupat sa iti ofere acestea ceea ce tu asteptai de la ele?

Dragul meu/draga mea, tu te afli aici pe aceasta minunata planeta care ti-a oferit magnificul trup pe care il ai si multele oportunitati de viata venite spre tine in mod constant, ca sa te concentrezi pe propriile tale roluri. Te afli aici sa inveti sa le joci in asa fel, incat sa formezi o adevarata echipa cu ceilati actori, sa fii suficient de flexibil/flexibila incat sa creezi o armonie desavarsita intre roluri, ca piesa sa se poata derula in parametrii optimi, finalul fiind atat multumirea ta interioara cat si al celorlalti actori si spectatori.

Ai inteles smecheria?

Ai vazut in filmele/piesele de teatru pe care pana acum le-ai vizionat vreo necongruenta intre actori si actori si/sau intre actori si spectatori? Sigur ca ai vazut. Unele filme/piese au fost socotite bune, altele rele. In unele ai admirat profesionalismul actorilor iar in altele te-a deranjat tocmai aceasta lipsa de profesionalism. Te-ai intrebat de ce? De ce iti plac acele filme in care actorii isi joaca rolurile in mod desavarsit fiind socotiti adevarati maestri, si te deranjeaza acele filme in care actorul isi joaca rolul doar de suprafata, dandu-se “in spectacol” atat fata de el cat si fata de ceilati? Asa este si in viata. Cu cat cautam sa ne jucam mai desavarsit rolul pe care ni-l alegem, cu atat mai multe aplauze primim de la ceilati. Cu cat ne axam mai mult pe propriul rol cautand sa devenim cat mai unitari cu ceilalti actori, unind fiecare piesa din puzzleul numit film de viata in asa fel incat sa ii lasam si pe ceilati sa isi joace in mod desavarsit propriul rol, cu atat mai multe aplauze primim, fiindca in acest caz atat noi cat si ceilati ne vom simti intregiti si fericiti inlauntrul nostru.

A avea asteptari de la ceilalti, te face doar sa fii un peregrin in gara altora, asteptand sa te intersectezi din cand in cand cu cate un tren strain, pe care cu ardoare doresti sa ti-l faci propriul tau tren, luptandu-te cu posesorul lui de drept adesea pana la epuizare, neantelegand de ce acesta refuza sa isi cedeze propriul tren si propria gara facandu-te doar un simplu executant al propriilor tale asteptari, fiind la cheremul starilor acestuia, pierzand timp si resurse pretioase, uitand de propria ta gara si propriul tau tren. In acest caz iti distorsionezi propria viata, dezvoltand sentimente contrare in tine, care mai apoi iti creeaza scenarii diverse, bazate pe un mod de gandire fals despre propriul tau scop. Mai degraba fii atent sa te integrezi in piesa cat mai desavarsit, dand tot ceea ce este mai bun si minunat in tine FIINDCA DOAR ASA ITI POTI DESAVARSI PROPRIUL ROL.

Priveste cum te comporti fata de ceilalti in propriul tau context de viata atunci cand joci un rol sau altul. Priveste mereu in tine fiindca tu aici te afli pentru tine, pentru desavarsirea propriului tau joc. Facand asta, vei deveni liber.

Cu drag Ramona

Traim niste vremuri uluitoare, cu posibilitati incredibile. Tehnologia se dezvolta cu o viteza uimitoare. sportul a luat un avant fantastic, performantele in acest domeniu intrecand demult asteptarile. Numerele de acrobatie extrema au devenit deja imagini banale, iar copiii ultratalentati de chiar sub 2 ani fac parte din sfera obisnuitului. David Hawkins ne-a demonstrat ca poti fi o valoare indiferent de starea fizica pe care o ai. Oameni fara maini si picioare au devenit mari sportivi sau mari cantareti. Sunt ani buni de cand am iesit in spatiu si am aflat ca nu suntem singurele creatii in univers. La partea opusa, exista oamenii fara speranta, incredere in sine sau motivatie, oameni care pica in deznadejde, depresie si anxietate. Cu cat omul devine mai individualist, cu atat increderea si iubirea in sine scade. Tu poti alege oricare dintre aceste doua categorii. Poti sa devii un invingator sau un ratat. Tu singur decizi daca doresti sa dai tot ceea ce este mai bun in tine sau sa te plafonezi. Tu singur decizi daca alegi singuratatea zburand doar cu o singura aripa sau alegi echipa, cooperarea si colaborarea pentru binele comun. Poate ai o poveste de munca in singuratate si rezultatele la care ai ajuns, sau una facuta in echipa si rezultatele care au derivat dintr-o astfel de munca. Daca iti face placere sa o impartasesti cu mine si cititorii acestui blog, te invit sa o faci.

Anunțuri

Un răspuns

  1. Multumesc Ramona … foarte frumos si videoclipul Dragostea si Nebunia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: