Marturiile unui clarvazator

Reîntoarcerea la Întuneric şi Haos
Cercetarea lumii eterice prin cea de-a doua vedere de către Eugen, mai ales în timpul marilor sărbători religioase ale creştinătăţii, dezvăluie unele dintre cele mai importante aspecte – suntem tentaţi să le definim ca fiind senzaţionale, senzaţionale în sensul adevărat al cuvântului şi nu în acel sens facil care este folosit în revistele de scandal din zilele noastre – ale modului în care este alcătuită lumea.
Despre ceea ce se petrece în lumea eterică în timpul liturghiei creştine săvârşite de preoţi, precum şi a celorlalte ritualuri importante ce se desfăşoară la botez, cununie, deces etc, vom vorbi pe larg pe parcursul lucrărilor viitoare. Înainte de toate acestea dorim să prezentăm cititorului, ca un fel de avanpremieră, ce se vede în lumea eterică la cea mai importantă sărbătoare creştină: Paştele.
Paştele nu este însă numai o sărbătoare creştină importantă, la care oamenii îşi reamintesc un fapt pe care oricum nu-l înţeleg sau nu-l mai înţeleg la adevărata sa valoare: Învierea lui Iisus Hristos. Paştele, departe de a fi numai un prilej de odihnă şi bucuria unui ospăţ în familie, este un eveniment cosmic universal, de o importanţă decisivă pentru întreaga umanitate.
Paştele este cel mai important eveniment care se petrece în Terra aurica, la care participă toate entităţile posibile: Îngeri din Ierarhia Fiilor Luminii, oameni decorporaţi, oameni încarnaţi, spirite ale naturii, îngeri rebeli, oameni rebeli, spirite ale naturii rebele. La această importantă ceremonie, care se desfăşoară simultan în planul material, în lumea eterică şi în întreaga Terra aurica, participă însuşi Iisus Hristos Cel Viu în corpul său de glorie.
Cu câteva zile bune înaintea ceremoniei propriu-zise a Paştelui, în Lumea eterică este o mare forfotă. Porţile 1 şi 2 se deschid şi se închid neîncetat, lăsând să treacă, într-un sens şi în celălalt, nenumărate Entităţi angelice strălucitoare. Totul este scăldat în lumini multicolore. Culorile şi mirosurile specifice lumii eterice se amestecă cu cele ale Entităţilor care trec cu mare viteză prin Porţi. Între entităţile care vin şi pleacă neîncetat cu viteze ameţitoare şi lumea eterică se formează scânteieri multicolore.
Fiecare categorie de entităţi are propriul său mod de manifestare şi de apariţie în lumea eterică, ca şi propriul spaţiu de aşteptare.
În Săptămâna Mare, săptămâna dinaintea nopţii Învierii, fiecare dintre categoriile de fiinţe prezente îşi ocupă strategic poziţiile. Entităţile luciferice sunt exterem de atente la activităţile omeneşti, mai ales la modul în care oamenii se roagă, se spovedesc sau desfăşoară diferite activităţi în biserici. Ele urmăresc activităţile omeneşti chiar şi în cele mai intime locuri.
Entităţile umane rebele tehnologizate desfăşoară o amplă activitate tehnologică de natură eterică, dublată de o intensă şi vizibila desfăşurare de forţe. Aceste entităţi umane aranjează în anumite locuri, pe care le schimba din timp în timp, pe baza unor calcule numai de ele ştiute, diferite echipamente tehnologice de forme geometrice variate, care pulsează ritmic în culori multicolore. Ele întind şi strâng neîncetat un fel de conductori prin care pulsează energia, probabil pentru a putea capta diferite energii
cosmice sau telurice ce se manifestă în acele momente.

La rândul lor, spiritele naturii, locuitorii de drept ai lumii eterice, manifestă o nemulţumire vizibilă în legătură cu activitatea vizitatorilor mai mult sau mai puţin tehnologizaţi, care par să aducă perturbări ecosistemului eteric în ansamblul său.

Treptat, pe măsură ce se scurg zilele Săptămânii mari, întreaga lume eterică suferă o serioasă perturbare, luminozitatea începe să pălească, iar vegetaţia specifică acestei lumi începe să dea semne vizibile de „oboseală”.
Treptat, în Vinerea Mare, se aşterne o linişte apăsătoare, iar fiinţele ce-şi desfăşoară activitatea în acele momente, fie acelea oameni, mesageri cereşti, Îngeri, entităţi luciferice sau entităţi umane tehnologizate, încep să perceapă un fel de sentiment difuz, extrem de pregnant, ca o alarmă care începe să bâzâie din ce în ce în ce mai strident, că se apropie un mare rău, un rău căruia nimeni nu ştie dacă-i va supravieţui.
Peste toată suflarea din lumea eterică se aşterne un fel de linişte de dinaintea unei furtuni violente, de dinaintea unui ciclon devastator sau ca înaintea unui cutremur de mari proporţii. Este o atmosferă apăsătoare de parcă s-ar apropia sfârşitul lumii.
Şi, într-adevăr, pare că acel moment nu este prea departe, căci la ora 17 în Vinerea Mare, lumina din lumea eterică începe să pălească, până când se stinge definitiv. În lumea eterică există o lumină foarte plăcută, lăptoasă, care nu pare să emane dintr-un loc anume; oricum, nu există Soare care să lumineze ca în lumea terestră materială.

Când lumina se stinge, lumea eterică, de fapt solul lumii eterice, este zguduit de un cutremur înfricoşător. Îngerii din Ierarhia Fiilor Luminii, entităţile luciferice, entităţile umane şi spiritele naturii încep să geamă înfricoşate şi să scoată strigăte de deznădejde
pe măsură ce încep să-şi piardă strălucirea aurică.
Toate entităţile încep să-şi piardă puterile fiinţiale, Îngerii, mesagerii cereşti, entităţile luciferice, care, în acele momente, se deplasau cu viteze ameţitoare prin aer, se prăbuşesc cu un zgomot sec prin vegetaţia lumii eterice.
După aproximativ un minut – din timpul terestru – de întunecare, de groaza şi de pierdere totală a puterilor fiinţiate, totul începe, progresiv, să revină la normal. Lumina revine, totul devine luminos la fel ca înainte, iar puterile entităţilor, la fel ca şi strălucirea aurică, încep treptat să se reactiveze. Nimic nu poate însă şterge groaza adâncă sădită în pivirile tuturor entităţilor, fie acestea Îngeri, entităţi luciferice sau oameni.
Chiar în acele momente de panică, de groază şi de întunecare, în lumea terestră, cei mai senzitivi oameni percep o teamă nelămurită care se ridică adânc din fiinţa lor, iar animalele manifestă o curioasă nelinişte, multe dintre ele se agită aparent fără motiv sau chiar se manifestă cu furie, urlând, fiecare în felul şi pe limba ei.
În acele momente de întunecare, la oameni, chakra muladhara începe să strălucească şi să se activeze la maximum. Radiata muladharei capătă culoarea metalului topit, iar nimburile aurice ale acesteia capătă o culoare sângerie. Corpul eteric al fiecărui individ creşte în mărime şi în intensitate, ajungând de la aproximativ cinci centimetri la 1,5 metri, emanând o forţă şi o putere extrem de mare.

În acele momente, amintirile ancestrale izbucnesc cu intensitate, fiecare om îşi redescoperă acea forţă teribilă care l-a determinat să depăşească etapa animalităţii şi să devină om. Fiecare individ redescoperă în sine forţa ancestrală care l-a determinat odinioară să lupte cu mamuţii ori cu triburile inamice pentru cucerirea unui teritoriu.
În fiecare individ, prin muladhara, creste forţa omului primitiv, forţă care, prin călirea progresivă în „cuptoarele” istoriei, a fost refulată undeva în străfundurile fiinţei.
Această forţă ancestrală, forţa brută a începuturilor, care pare să-şi aibă sălaşul în muladhara şi care a fost dată omului tocmai pentru a învinge teribilele piedici puse în faţa civilizării, forţă considerată uneori „demonică”, se manifestă cu tărie în fiecare individ, ca şi cum timpurile s-ar comprima, iar omul ar retrăi într-un fel nelămurit perioada începutului umanităţii. În aceste momente există, subconştient, o senzaţie de aruncare în afară a unor amintiri foarte vechi, amintiri de mult ascunse în străfundurile cele mai tainice ale inconştientului colectiv sau individual, ca şi cum toate experienţele din încarnările trecute s-ar manifesta prin intermediul muladharei în aceste momente din existenţa prezentă.
Datorită acestei energii ce izbucneşte cu tărie, oamenii se manifestă diferit. Cei mai educaţi şi mai evoluaţi resimt un fel de oboseală imensă, dar şi o vechime incalculabilă, ca şi cum alaltăieri s-ar fi luptat cu mamuţii, ieri s-ar fi opus lui Gengis Khan şi aseară ar fi fost părtaşi la revoluţia franceză. În schimb, cei mai „tineri” simt un imbold nelămurit de a-şi arăta forţa, de-a arata „ce tari sunt” şi, astfel, sunt luaţi de val şi comit acte imprudente sau extrem de violente, pe care, mai târziu, le regretă.
Statistic, luând în calcul rapoartele poliţiei, s-a constatatz faptul că în perioada Paştelui au loc multe tulburări ale ordinii publice, fapte reprobabile, ajungându-se uneori chiar la vătămări corporale, acte brutale sau la crime. Multe dintre ele se datorează activării bruşte a energici specifice chakrei muladhara, care determină creşterea nivelului adrenalinei şi unor accese extreme de nervozitate.

Înfrângerea morţii

După momentele de întunecare, în lumea eterică îşi fac apariţia Mângâietorii, Entităţi angelice provenite din subplanurile lumii astrale, care umplu până la refuz curţile bisericilor sau locuinţele oamenilor.
Mângâietorii pot fi recunoscuţi în lumea eterică după îmbrăcămintea lor foarte simplă, de culoare violetă, fără nici un fel de zorzoane, după mirosul vag de smochine care le însoţeşte prezenţa, după strălucirea lor aurică, mereu în schimbare.
Mângâietorii sunt entităţi mai mici în rang decât Îngerii (şi Mângâietorii sunt Îngeri sau, cu alte cuvinte, fac parte din Ierarhia entităţilor îngereşti, dar nu au atins încă „gradul” de Înger), au o înălţime de aproape 2,5 metri, sunt blonzi-cânepii, cu ochii
verzi sau albaştri.
Toţi Mângâietorii poartă pe piept un semn distinctiv. Unii Măngâietori poartă semnul distinctiv în mijlocul pieptului, alţii în partea dreaptă, alţii în partea stângă.
Şefii lor ierarhici poartă semne distinctive ceva mai complicate.
În lumea eterică, Mângâietorii au un nume format din două cuvinte. Primul cuvânt al numelui – ceea ce corespunde prenumelui în lumea oamenilor – poate fi cunoacut în lumea eterică, iar celalalt cuvânt – care formeazâ numele – nu poate fi cunoscut decât în
planul lor de reşdinţă, pe nivelul astral de unde provin. Mângâietorii au o voce extrem de caldă şi de plăcută, mai ales în momentele în care se roagă împreuna cu oamenii şi,
în special, când se roagă împreună cu copiii.
Simultan cu apariţia Mângâietorilor, apar Pajii – termen care desemnează o anumită categorie de spirite ale naturii sau alte entităţi de rang mai mici din Ierarhia Puterilor cosmice, care se ocupă cu „treburile administrative”, necesare bunei funcţionări a
lumii.

Pajii au grijă să instaleze din timp „platformele” pe care se vor desfăşura activităţile speciale ce au loc de Paşte. Ceea ce numim „platforme” sunt de fapt locurile din lumea eterică unde, în paralel cu lumea fizică, se vor desfăşura ritualurile prin care se
celebrează Învierea.
Activitatea din lumea eterică este oarecum identică cu cea care se desfăşoară în lumea fizică, înaintea unui mare concert pe un stadion. La fel ca în cazul unui concert din lumea fizică, înainte de sosirea actorilor principali care ţin spectacolul, apar lucratorii care instalează scena, pun decorul, se ocupă de sonorizare sau de decor. Tot astfel, şi în lumea eterică, înainte de sosirea personalităţilor de vază care vor ţine marile ritualuri, pajii sau personalul administrativ aranjează decorul.

După ce pleacă pajii, apar anumite entităţi din lumea eterică, care ar putea primi numele de Crainici. Crainicii sunt, şi ei, entităţi mai mici pe scara fiinţelor angelice, subordonate Domnilor Karmei. Crainicii citesc un fel de suluri cu înscrisuri, precum
făceau crainicii prin Evul Mediu.

După ce pleacă Crainicii, vin alţi Paji, care îndeplinesc tot soiul de ritualuri complexe. Ei „stropesc” locurile unde se vor celebra ritualurile şi aruncă din coşuleţele pe care le poartă în mâini un fel de petale multicolore din care se vor forma mici norişori luminoşi, parfumaţi şi foarte pufoşi.
Norişorii se formează din interacţiunea atmosferei lumii eterice cu acele petale colorate. Norişorii formează acele „platforme” care plutesc la 3-5 metri deaspra solului terestru. Pe norişori se instalează un fel de scaune împărăteşti, socluri sau tronuri de domnie, pe care, la momentul potrivit, se vor instala înaltele entităţi ce vor participa la ceremonia eterică. Acele socluri strălucitoare par a fi făcute dintr-un fel de material eteric asemănător diamantului.
Totul are o înfăţişare de basm, iar efortul nostru de a descrie astfel de lucruri aproape neverosmile pentru o minte omenească bazată pe proverbialul „bun simţ” şi pe logica formală, este destul de dificil.
Dar, ceea ce este cu adevărat senzaţional este faptul că tot ce se petrece în lumea eterică în cadrul acestei sărbători este pictat pe pereţii Bisericilor creştine, în care Sfinţii, Îngerii şi celelalte personaje stau aşezate pe un fel de norişori care plutesc în aer.
Aceast fapt înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât faptul că, cei ce au pictat bisericile creştine vedeau aceste lucruri, iar picturile de pe pereţii bisericilor creştine nu au nici un fel de simbolism ascuns, ci reflectă pur şi simpu ceea ce se petrece pe un alt nivel al realităţii, nivel invizibil oamenilor. De altfel, este ştiut că, în timpurile mai vechi, nu oricine putea picta pereţii bisericii şi că pictorii sau zugravii din vechime nu era simpli meseriaşi profani, la fel ca în ziua de astăzi, ci erau iniţiaţi sau, în orice caz, aveau Harul.
Tot ce este descris în aceste rânduri, Eugen a văzut prin clarvederc, la nivelul lumii eterice, la o oarecare înălţime deasupra solului terestru, cam în dreptul turlelor fiecărei biserici din lumea materială. Ceea ce este cu adevărat impresionant este faptul că aceste scene se desfăşoară simultan la orice biserică creştină – fie catolică, fie ortodoxă.
Chiar dacă există o diferenţă de timp între celebrarea Paştelui în cadrul celor două Biserici, evenimentele văzute de către Eugen prin clarvedere sunt identice.

Două socluri sau tronuri de domnie magnifice, impunătoare, se detaşează din peisaj. Primul soclu seamănă cu un fel de jeleu uriaş, transparent, în mijlocul căruia străluceşte un glob luminos ce emană scântei şi emite un sunet continuu asemănător unui sursur de izvor. Acest soclu sau scaun împărătesc se află la o înălţime de aproximativ 3 sau 4 metri de solul lumii terestre, pe un norişor-platformă. Acesta este soclul sau scaunul de domnie a lui Iisus Hristos.

La polul opus, situat cam la 20 de metri distanţă de primul soclu, se află cel de-al doilea soclu important. Dar, spre deosebire de primul, al doilea soclu este împodobit cu pietre preţioase, cu felurite nestemate strălucitoare şi cu o mulţime de steaguri colorate. Acest al doilea soclu nu este ocupat niciodată de nimeni. Deşi este mereu gol, pe el este aşezat un sceptru frumos lucrat, pe care se află o efigie: două aripi imense care se unesc deasupra unei pietre strălucitoare. Alături de sceptru se află o coroniţă ce pare din argint, în mijlocul căreia se află un spaţiu gol. Acel spaţiu gol creează senzaţia că acolo lipseşte ceva.
Lângă acest al doilea soclu se aşează, puţin înaintea miezului nopţii, un alai de paji şi de muzicanţi, ce cântă la diferite instrumente muzicale. Tot în jurul celui de-al doilea soclu, atunci când începe slujba, apar cinci femei de o frumuseţe perfectă. Deşi înfăţişarea lor este perfecţiunea întruchipată, aceste cinci femei par foarte vechi (această caracteristică se poate remarca prin simţul vechimii). Singura lor particularitate, care le deosebeşte de celelalte personaje ce participă la ritualuri, este că au caninii proeminenţi, oarecum asemănători cu cei pe care epoca noastră i-a imaginat pentru vampiri.
Cele cinci femei de-o frumuseţe perfectă stau pe un fet de covoraş de fructe şi flori multicolore si beau delicat licoari din cupe frumos împodobite. Majoritatea entităţilor prezente la ritual le privesc cu mirare. Au şi de ce, întrucât soclul gol este al
conducătorului entităţilor luciferice, Lucifer, iar cele cinci femei sunt reprezentantele sale la aceast ritual.

Entitatea tuciferică denumită Iozeel afirma cândva că, înainte de Marea Despărţire, din cele cinci femei a apărut prima rasă de oameni, iar tradiţia arhaică afirmă că este vorba despre o rasă de oameni „a căror inima a fost găsită plină de păcat” După ce
această rasă a fost nimicită, a fost creat un alt tip de umanitate.

Deşi în exteriorul Bisericii este mare freamăt şi un continuu du-te-vino, în interior totul se desfăşoară sobru şi calm. În planul eteric, din interiorul Bisericii se adună o mulţime de Entităţi umane foarte frumoase la chip, cu părul lung şi alb, care încearcă să-i ajute pe cei ce calcă pragul bisericii. În limba lumii eterice, aceste entităţi umane se numesc LAAMAHRI, adică, „Cei ce se contopesc”. Aceste Entităţi umane fac parte din Alaiul lui ŞONA HAMATHAI, „Cel ce susţine viaţa”, IISUS HRISTOS.
Preoţii ce săvârşesc slujba sunt asistaţi de Entităţi angelice, care stau alături de ei pe toată durata slujbelor. Aceste Entităţi, foarte înalte, aparţin nivelului al nouălea al aurei terestre, Terra aurica. Acţiunile preotului în biserică se petrec simultan cu cele ale Entităţii angelice diriguitoare. În fapt, preotul nu face altceva decât să repete, cu un decalaj temporal de până la o secundă, activitatea rituală desfăşurată în lumea eterică de respectivele Entităţi angelice.
Entitatea angelică care oficiază slujba în lumea eterică se aşază deasupra şi puţin în spatele preotului, cu mâna stângă ţinută în sus, cu primul şi penultimul deget unite, iar mâna dreaptă pe creştetul capului preotului. În momentul în care Entitatea eterică
vorbeşte, preotul citeşte liturghia din Evanghelie.

Din regiunile înalte ale cosmosului spiritual, prin intermediul Entităţii eterice se scurg în creştetul preotului felurite fulgere strălucitoare, de culoare roşie, ale Duhului Sfânt. În tot acest timp, preotul suferă o transformare extrem de importantă: aura din
jurul capului devine mult mai mare şi mai intensă, foarte strălucitoare, iar corpul lui astral se colorează în alb strălucitor şi începe să emane un parfum asemănător dulceţii de trandafiri.
Simultan, ca de nicăieri, se aude un sunet de clopoţei, un clinchet foarte plăcut, urmat de un vânticel rece, ca un curent sau ca o adiere proaspătă de primăvară. Date fiind energiile Duhului Sfânt manifestate şi activate, energii care în mod normal ar aduce o stare de jale şi de plâns celor prezenţi, clinchetul melodios are rolul de a însenina atmosfera şi de a domoli senzaţia extrem de puternică care învăluie
credincioşii prezenţi.
Entităţile angelice care lucrează simultan cu preoţii din lumea materială şi care provin din palierul al nouălea al Terrei aurica sunt extrem de expresive: părul şi ochii lor par făcute din flăcări, iar buzele roz contrastează foarte puternic cu faţa impecabil de albă. Au o îmbrăcăminte vaporoasa de lumină care-şi schimbă mereu culoarea. Toate mişcările lor sunt extrem de line şi de vaporoase. În general, numele acestor entităţi sunt formate din doua vocale IIIAAA, şi s-ar traduce în limba oamenilor prin
expresia „Prin cei ce se toarnă”

În stânga preotului stă o Entitate angelică extrem de puternică şi de elevată pe scara fiinţelor din cosmosul spiritual. Înaltă, sobră, emanând putere, această Entitate angelică face parte din „Oastea cea mare” condusa de cel ce, în limba lumii eterice, se numeşte MHAMUUTH, adică „Cel asemănător Izvorului de Lumină” („IZVORUL DE LUMINĂ” este HAUTI, DUMNEZEU), iar în limba oamenilor se numeşte MIHAIL. Oamenii i-au atribuit calitatea de Arhanghel. Entitatea angelică din Oastea Îngerului Mlhail, care se află în stânga preotului ce citeşte slujba, are în jur de 3 metri înălţime, părul scurt, blond sau chiar negru, ochii duri şi reci, irisul şi cristalinul de culoare verde sau albastra. În mână poartă o armă teribilă, specifică tuturor entităţilor ce fac parte din Oastea lui Mihail. Această armă
temută, care în lumea eterică se numeşte sehekinattii, este un fel de bară de lumină pe care circulă cu repeziciune un foc roşu. Această armă de lumină pe care circulă energie roşie condensată supără serios privirile unui clarvăzător.

În dreapta preotului se află o altă Entitate angelică, numită KORII AEE, adică Mediator. Această Entitate angelică are părul lung până la brâu, de culoare galbenauriu, fixat pe frunte cu o diademă ce pare de foc. Cu ochii mari, albaştri, faţa prelungă, albă şi buzele roşii precum mărgeanul, are îmbracămintea de culoare albă, încinsă la mijloc cu un brâu aidoma diademei de pe frunte. Ea provine de pe nivelul al şaselea al Terrei aurice. Mediatorii au rolul de a media între lumea oamenilor şi lumea cerească.
În timp ce, în noaptea de Paşte, preotul citeşte pasaje din Evanghelie, Linia Divină a bisericii devine din ce în ce mai luminoasă, iar din altar ies mii şi mii de scântei colorate, mii de fulgere care coboară din înălţimi şi mii de voci, ce seamănă cu talazurile unei mări.
Puţin înainte de miezul nopţii, se deschid Porţile cerului şi apar Entităţile conducătoare ale Terrei aurica. Prin Poarta 1 pătrund mii şi mii de entităţi îngereşti, într-un alai strălucitor. Pot fi recunoscuţi Îngerul Gabriel, Îngerul Rafael şi alte Entităţi angelice importante ale Terrei aurica.

Printre marile Entităţi angelice conducătoare ale Terrei aurica poate fi remarcat Îngerul Rafael. După tradiţia creştina, Îngerul Rafael poartă rangul de Arhanghel. În limba lumii eterice, Îngerului Rafael i se spune HAZIMUTH. În lumea eterică, Îngerul Rafael arată foarte blajin, are o statură gigantică, extrem de impunătoare, părul castaniu, lung şi foarte drept, ochii inocenţi, cânepiu-cafenii şi vorbirea foarte blânda şi învăluitoare. Toate celelalte entităţi eterice prezente vin, ca la un semnal, în întâmpinarea lui. Aproape simultan, din Poarta 1 se aude un sunet cu tonalitate joasă, prelungă, de corn, peste care se suprapune un alt sunet ascuţit de trompetă. Sunetele devin din ce în ce mai intense, sunetul de trompetă pare a se amplifica şi multiplica în mii de alte sunete ascuţite, în timp ce lumea eterică pare a se cutremura şi scrâşni din toate încheieturile. Parcă o mare herghelie de mamuţi gigantici se apropie înfricoşător.

Prin Poarta 1 îşi face apariţia Oştirea cea Mare – aşa cum se numeşte în limba lumii eterice – Oastea Îngerului Mihail: mii şi mii de entităţi extrem de puternice, conduse de principalii Locotenenţi din Statul Major al Îngerului Mihail, Arhanghelul Puterii. Aceştia
formează straturi concentrice, înaintând ca la o bătălie. Pare că întreaga forţă brută a universului se manifestă prin ei. În mijlocul lor, foarte semeţ, păşeşte însuşi Îngerul Mihail.

Simultan, prin Poarta 2 apare o mare oaste de entităţi luciferice, cu ochii negri. Cele două armate plutesc una în faţa celeilalte, la mică distantă unele de altele, înfruntându-se din priviri. Par a fi gata să se repeadă unele asupra altora. Atmosfera pare a se încinge, toată suflarea prezentă stă cu sufletul la gură, aşteptând să vadă ce se va întâmpla. În momentul în care atmosfera pare explozivă şi dintr-un moment în altul pare că va începe o teribilă confruntare între forţele aflate faţă în faţă, ca de nicăieri, apare SHONA- IISUS HRISTOS însoţit de Alaiul Său, format numai din entităţi umane care au trăit cândva pe pământ. Aura lui IISUS HRISTOS străluceşte în două culori distincte: de la brâu în jos străluceşte în culoarea metalului topit, iar de la brâu în sus străluceşte în albul cel mai pur care poate fi observat în lumea eterică. În jurul Lui strălucesc mii de curcubee. În ciuda strălucirii orbitoare, privit mai de aproape, se poate distinge forma omenească:părul ondulat, castaniu închis, ochii căprui-verzui, nasul uşor acvilin, gura cu buzele pline.
IISUS-HRISTOS seamănă perfect la înfăţişare cu Izvorul de Lumina, HAUTI, DUMNEZEU-TATĂL. Formularea Crezului creştin, care pentru unii este numai metaforică, îşi găseşte suprema justificare: IISUS HRISTOS este „DUMNEZEU ADEVĂRAT DIN DUMNEZEU ADEVĂRAT, LUMINĂ DIN LUMINĂ”.
Alaiul lui IISUS HRISTOS este format dintr-o mare mulţime de oameni înveşmântaţi în robe albe ca zăpada, care poartă pe frunte o diademă de foc, din care ies o mulţime de scântei. Toţi însoţitorii lui IISUS HRISTOS au încris numele pe frunte, cu aceleaşi litere de foc, strălucitoare. Toţi ţin în mâini bile strălucitoare.

Imediat după IISUS HRISTOS, apare la ceremonie Fecioara Maria, denumită în lumea eterică CORRRIII AEEOOO sau UTHI, în traducere „Cea care plânge pentru noi”. Fecioara Maria este o făptura diafană şi delicată, cu părul castaniu, ce-i curge în valuri, ochii căprui, blânzi şi umezi, ca la căprioare, faţa albă ce se împurpurează atunci când vorbeşte însufleţit sau când zâmbeşte. Din îmbrăcămintea ei radiază o luminozitate argintie, foarte strălucitoare şi pură. În jurul ei forfotesc o mulţime de entităţi umane, care mijlocesc necontenit pentru oameni, în special pentru copii.

La un moment dat, prin Poarta 1 pătrund mai multe sfere de culoare violetă, în fruntea cărora se află o Entitate angelică de formă umanoidă, numită THAIMHAAA, cel denumit în lumea noastră ÎNGERUL MORŢII. Îngerul Morţii are o înfăţişare umană foarte plăcută: ochii căprui, foarte blânzi şi înţelegători, faţa albă, prelungă, foarte fin conturată. Este foarte înalt, în limba lumii eterice THAI înseamnă „sfârşit”, sau mai corect spus începutul dincolo de sfârşit, iar MHAA înseamnă început. Îngerul morţii îi veghează pe toţi oamenii la Marea Trecere. Cînd apare în lumea eterică, Îngerului Morţii i se înmânează o suliţa lungă. Alături de entităţile angelice, la ceremoniile de Paşte mai participă şi o serie de entităţi umane. Printre aceste entităţi omeneşti se numără şi o entitate care, în timpul
slujbei de Paşte stă deasupra Patriarhului României, indiferent cine ar fi acesta. Este vorba despre cel denumit Strălucitorul în lumea eterică, o entitate umană, cu părul complet alb, cârlionţat, robust, lat în umeri, cam de 1,80 metri, cu ochii albaştri, care este îmbrăcat într-un fel de haină lungă cu broderii de aur la manşete, guler şi la tivuri. El poartă în mână o flamură cu însemnele vechi ale Poporului Român. Această Entitate umană este Conducătorul spiritual al Poporului Român, reprezentantul uman al Arhanghelului Poporului Român IŞŞHION, cel care, de-a lungul istoriei, conduce din
planurile invizibile destinele poporului. Această entitate umană, participa la toate ceremoniile care se fac sub flamura steagului naţional: jurăminte militare, târnosiri de biserici, hirotonisiri de preoţi, depunerea jurământului de preşedintele sau de regele ţării, de membrii guvernului sau de alte oficialităţi care reprezintă poporul român. Este de la sine înţeles faptul că
fiecare popor are propriul său conducător spiritual, reprezentant al Arhanghelului Poporului, care veghează şi conduce din planul eteric.

În tot acest răstimp, entităţile luciferice aruncă vorbe sfidătoare celor din Oastea Îngerului Mihail. Tensiunea este din ce în ce mai mare, şi pluteşte ca o ceaţa grea de jur împrejur. Uneori, cei din Oastea Îngerului Mihail au tendinţa de a se retrage uşor înapoi, dar nu s-a creat niciodată vreo breşa în rândurile lor.

„LEHI LEHI TE HESAII”

Ritual, ceremonia Paşlelui începe în lumea eterică la miezul nopţii, prin rostirea, de către Îngerul Gabriel, în akalaka, a următoarelor cuvinte: „LEH LEH, SHOONAH II SEE ŞAINIAAH”.
Aceste cuvinle în akataka echivalează cu ceea ce, imediat, rostesc preoţii, în toate lăcaşurile de cult: „HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI”.
Ca la un semnal, imedial după ce Îngerul Gabriel rosteşte aceste cuvinte, toţi Îngerii prezenţi în lumea eterică rostesc aceleaşi cuvinte ca un cor imens. Şi tot ce se vede şi nu se vede repetă ca un ecou. Şi tot ce există şi va exista află.
Imediat, în lumea materială, toţi credincioşii repetă:

„HRISTOS A ÎNVIAT” şi
„ADEVĂRAT A ÎNVIAT”!

Primul care rosteşte chemarea de a lua lumină este, în lumea eterică, însuşi IISUS HRISTOS, care, cu vocea sa dulce ca mierea, rosteşle în akataka: „LEHI LEHI TE HESAII”, adică VINO, VINO ŞI IA-ŢI LUMINA” (această chemare este la singular, adică se adresează fiecărui om în parte).
Iar preotul rosteşte automat în lumea materiala: „VENIŢI ŞI LUAŢI LUMINĂ”. Apoi, în lumea eterică, IISUS HRISTOS ridică spre cer trei degete de la mâna dreaptă, în timp ce coboară trei degete de la mâna stângă spre pământ, rostind în
akataka:
„IOOH EEH, IOOH SHONA, TEH SAITI”, adică
„EU SUNT, EU, LUMINA LUMII”  sau EU SUNT, EU – IISUS HRISTOS -, LUMINA LUMII.
în momentul în care preotul rosteşte, pentru prima oară, imediat după miezul nopţii, HRISTOS A ÎNVIAT, din interiorul aurei lui IISUS HRISTOS izbucneşte o LUMINĂ blândă, dar foarte parfumată. Aceasta este LUMINA IUBIRII. Părul şi ochii lui IISUS HRISTOS devin ca de foc alb. Atunci, Lumina extraordinară emanată de aura Sa luminează ochii şi feţele celor din jurul său, din lumea eterică. Îngerii cresc în Putere şi Tărie, iar oamenilor din Alaiul Său le creşte luminozitatea aurică a ochilor şi a feţei,
strălucind feeric.
Lumina lui IISUS HRISTOS se propagă apoi, prin lucrarea Duhului Sfânt, prin intermediul plaselor mesinaice, la toţi credincioşii, susţinând lumea prin principiul candelei Entităţile luciferice se acoperă instinctiv la ochi cu mâinile, iar oastea lor se retrage fulgerător, precum fluturii de foc. De jur împrejur se face gol.

Imediat după acest moment apare impunător, într-o ţinuta pe care am putea-o denumi „de ceremonie”, Cel denumit în limba lumii eterice HAELIIMUTH, în traducere Cel ce stă în faţă, ÎNGERUL GABRIEL, care se aşază alături de IISUS HRISTOS. Concomitent, îşi fac apariţia câteva Entităţi angelice, care citesc mai multe suluri cu înscrisuri, precum în Evul Mediu crainicii anunţau în pieţe anunţurile importante.
După ce Crainicii îşi strâng sulurile, are loc cel mai important eveniment care se petrece la ceremonia Paştelui. De altfel, ceea ce se petrece în aceste momente este cel mai important eveniment ce se produce în Terra aurica de două mii de ani. Îngerul Morţii aşază suliţa ce-i fusese înmânată la picioarele lui IISUS HRISTOS. IISUS IIRISTOS aşază piciorul drept peste suliţă şi întinde mâinile lateral, îndoite de la cot, cu palmele în sus, ca şi cum ar forma o cruce. Degetele mari, mijlocii şi mici ale fiecărei mâini sunt unite într-un gest sacru, exact aşa cum se vede pictat pe pereţii bisericilor.
În acel moment solemn, în lumea oamenilor, preotul strigă de trei ori HRISTOS A ÎNVIAT, urmat de mulţime care strigă în cor ADEVĂRAT A ÎNVIAT.
ÎNGERUL GABRIEL ridică suliţa şi, cu o mişcare hotărâtă, o rupe pe genunchi. Suliţa este ruptă în trei bucăţi perfect egale. Un om din alaiul ce-l insoţeşte pe IISUS HRISTOS iese din mulţime şi îngenunchează în faţa Sa. IISUS HRISTOS îl întreabă de mai multe ori ceva, iar omul răspunde. După un scurt dialog, omul se ridică ajutat de IISUS HRISTOS -de fapt IISUS HRISTOS îl ridică pe acel om -, îl sărută pe obrazul drept şi îi înmânează o diademă, o haină şi o bilă strălucitoare, identică cu cele pe care le poartă cei din Alaiul
Său.
În acel moment, ÎNGERUL GABRIEL ia cele trei bucăţi ale suliţei frânte şi le aruncă cu putere în jos: Pământul, de fapt solul lumii eterice, le „înghite”. În acel moment se aud ca răspuns mii de mugete fioroase ce formează împreună un sunet cumplit ce nu poate fi uitat prea uşor.
Aici este vorba despre un fenomen ce nu are corespondent în lumea materială, în care un obiect aruncat cu putere spre pământ, pătrunde în sol. După cum afirmă spiritele naturii, acolo, în adâncuri se află o forţă cumplită ce apare uneori ca un şarpe uriaş, solzos, cu aripi. De regulă, această forţă a adâncurilor, se manifestă numai în cazul practicilor de magie neagră, când este invocată şi dăruieşte celor ce l-au chemat puteri parapsihologice, plăceri carnale inimaginabile sau averi materiale imense. Şarpele adâncurilor pare a fi cel denumit Leviathan în Vechiul Testament. Vechile mituri ale antichităţii i-au dat diferite denumiri: Appophis, Tiphon, Illuyanaka etc.
Această forţa a adâncurilor, adevăratul rău ontologic a mai fost denumită uneori
Shatan, adică Adversarul.

Cultura actuală opune, în sens maniheist, Forţa Luminii formală din IISUS HRISTOS şi din Ierarhia Fiilor Flăcării, forţei întunericului denumiţi adeseori Shatan.
Cercetând prin clarvedere modul de a fi al cosmosului ortoexistenţial Eugen a constatat că există nu două, ci trei forţe principale. Este o eroare identificarea care se face în mod curent între Lux şi Shatan. Nu este vorba despre aceeaşi entitate cosmică. Astfel, în
cosmos există nu două, ci trei forţe cosmice : IISUS HRISTOS, Lucifer şi Leviathan-Shaitan.
Adversarii lui IISUS HRISTOS şi ai Ierarhiei cosmice a Fiilor Luminii, pot fi împărţiţi în două categorii distincte: pe de-o parte Cel rău, Sha(i)tan, care s-a răzvrătit la prima cădere şi de cealaltă parte, Lux sau Lucifer, care s-a răzvrătit la cea de-a doua cădere. Această forţă a adâncurilor – Cel rău -, este răpusă astfel prin aruncarea suliţei, de către ARHANGHELUL GABRIEL, prin PUTEREA LUI IISUS HRISTOS şi prin LUCRAREA DUHULUI SFÂNT. Suliţa pătrunde până în miezul de foc al pământului, acolo unde sălăşluieste Cel rău.

La miezul nopţii, în momentul în care, urmat de mulţime, preotul rosteşte:

HRISTOS A ÎNVIAT!

o mare mulţime de fulgere străbate cerul, pătrund în altar, iar de acolo se răspândesc în mulţimea de oameni, mai întâi în copii, apoi în oamenii adulţi. Aceste fulgere sunt manifestările Duhului Sfânt, care coboară prin Linia Divină a Bisericii. Toate aceste fulgere multicolore, ce creează o feerie de lumini, pătrund în creştetul capului tuturor celor prezenţi, aducând o mare mireasmă de parfumuri. Toate aurele oamentior par a se aprinde instantaneu şi încep a lumina feeric, fiecare aură în culoare ei specifică.
Fulgerele luminoase amplifică într-un mod incredibil aurele umane, iar Energia vitală de la baza coloanei vertebrale, ce se aseamănă cu o spumă roşie, se ridică de-a lungul canalulului Sushumna până în creştetul capului, izvorănd ca o fântână arteziană mirifică, împroşcând în jur stropi mari coloraţi. Acest fenomen nu durează mult la toţi oamenii. La unii dintre oameni – mai ales la cei, al căror corp duh are nivelul evolutiv până la nivelul galben 6-8 – această explozie mirifică de culori durează foarte puţin timp, după care totul se linişteşte. La alţii, al căror corp colorat este galben deschis, auriu sau albastru, explozia de lumini durează ceva mai mult timp.

Stabilirea destinelor

După aceste evenimente cosmice extrem de importante, centrul de greutate al ceremoniei Celebrării Luminii, semută asupra oamenilor. Imediat după aceste momente, apar Veghetorii, Entităţi angelice subordonate Îngerului morţii, responsabile cu starea aurică de sănătate a oamenilor. Fiecare om are doi Veghetori personali, începând de la naşterea în lume materială şi până la moarte.
Veghetorii sunt subordonaţi în mod direct Îngerului Morţii, dar acest fapt nu înseamnă implicit că trebuie să raportam activitatea lor actului morţii sau fenomenelor conexe. Dimpotrivă, Veghetorii se ocupă de viată, nu de moarte. Ei se îngrijesc de sistemul auric uman, reparând în mod permanent ceea ce strică omul, prin activitatea sa total nesănătoasă din timpul vieţii.
Veghetorii sunt prezenţi atât la naşterea unui om, cât şi la moartea sa, ajutând omul să se desprindă în mod optim, fără suferinţe, de trupul material. Pe toata durata existenţei omului, activitatea Veghetorilor este extrem de importantă, ei fiind, la propriu, cele mai apropiate Entităţi angelice.

La Paşte, Veghetorii verifică starea aurică a oamenilor întrucât, datorită extraordinarei desfăşurări de forţe ortoexistenţiale, sistemul auric omenesc şi, în primul rând, chakrele, au tendinţa de a funcţiona la un nivel foarte înalt, cu care, în mod curent, omut nu este obişnuit, astfel încât pot să apară disfuncţii ale aurei. Ei acţionează direct asupra chakrelor, diminuând de cele mai multe ori funcţionarea în exces a unor chakre care se „supraîncălzesc”. Dar, datorită faptului că chakrele oamenilor se încălzesc şi încep şi funcţioneze în exces, mulţi dintre cei prezenţi la slujba de Înviere au anumite percepţii, trăiri, sentimente sau chiar viziuni inexplicabile. Această stare de lucruri încetează imediat ce Veghetorii acţionează prin metodele lor specifice asupra principalelor chakre ale trupului. Cea mai vizată este chakra ajna, chakra prin care se pot percepe anumite viziuni.
Până în aceste momente, semnificaţia sau, cel puţin, una din semnificaţiile evenimentelor petrecute în planul eteric, reprodus la o altă scară în planul omenesc, prin citirea de către preoţi a slujbei religioase, vizase în primul rând regenerarea întregul sistem auric terestru, fiind în esenţă repetarea actelor arhetipale ale lui IISUS HRISTOS de acum aproape 2000 de ani din Palestina.
Prin actele dramatice de acum 2000 de ani, repetate în fiecare ceremonie a Paştelui, IISUS HRISTOS a învins moartea, iar destinul Său s-a unit cu destinul tuturor oamenilor de pe pământ, – prezenţi, trecuţi sau viitori – deschizându-se porţile iertării păcatelor, nemuririi şi vieţii veşnice, într-un cuvânt a Mântuirii individuale şi colective.

În a doua etapă a ceremoniei Paştelui, care începe cam la o jumătate de oră după miezul nopţii, se produc mai multe evenimente care privesc destinul personal al fiecărui om.
Prin Porţile cerului rămase deschise în tot acest răstimp, pătrund acum, în valuri succesive, diferite entităţi de toate categoriile, de la entităţile omeneşti – defuncte, care, o singură dată pe an pot coborî în planul eteric, până la înaltele Entităţi angelice
diriguitoare ale sistemului auric terestru.
În timp ce, în planul eteric, undeva la o distanţă de până la cinci-şase metri înălţime de sol, Entităţile angelice ţin un fel de sfat, alături de oameni, paralel cu activitatea Veghetorilor, îşi fac apariţia Entităţi eterice foarte pitoreşti, care în mod normal, dacă ar putea fi observate de oameni, ar stârni zâmbete. Este vorba despre apariţia unor personaje parcă rupte din basme: pitici, zâne, paji în costumaţii frumos împodobite, amuzante. Toate aceste entităţi sunt spirite ale naturii de diferite categorii.
Mai întâi sosesc o armată de pitici în ţinute de sărbătoare. Piticii, băieţei şi fetiţe, -spirite ale naturii de diferite categorii şi înfăţişări -, în costumaţii pitoreşti, cu urechi mari, asemănătoare iepuraşilor, care le ies peste pălării, aruncă din coşuleţe petale frumos colorate, strălucitoare. Alţi pitici apar, cărând într-un fel de lectici frumos împodobite, Făpturi extrem de gingaşe, cu înfăţişarea unor Fetiţe.
Aceste Făpturi gingaşe, cu înfăţişare de Fetiţe zglobii, cu nasul cârn, bucălate, cu rochiţe viu colorate, cu flori prinse în bucle şi în rochiţe, par a fi rupte din basmele pentru copii, – care s-ar bucura teribil dacă ar şti că există aievea -, ” sunt manifestările unor Entităţi angelice provenite din planurile superioare. Pentru cititorii noştri este deja cunoscut faptul că sub aparenţa acestor Fetiţe gingaşe se manifestă Entităţi angelice foarte importante în Ierarhia Fiilor Luminii: Puterile. Pentru Eugen, care vede dincolo de multitudinea de forme şi de aspecte pitoreşti, Fetiţele-Puteri au un aer extrem de matur, dar cel mai impresionant element este aspectul feţei lor, mai ales, coloritul ochilor.

Entităţile îngereşti au ochi asemănători oamenilor, cu iris normal. Entităţile luciferice, în schimb, au, fără excepţie, ochi lipsiţi de iris, de culoare neagră. Este ca şi cum, în locul ochilor, ar fi o pată de culoare neagră. Există însă şi Entităţi îngereşti din Ierarhia Fiilor Luminii – mai ales cele foarte înalţe – care nu au iris. Dar acestea nu au ochii de culoare neagră, ci au culori deschise, foarte frumoase. Fetiţete-Puteri, care sunt conducătoarele planurilor Terrei aurica, au ochii lipsiţi de iris, dar de culori diferite. Culorile ochilor lor, lipsiţi de iris, sunt culorile spectrului solar. Practic, Fetiţele-Puteri au rochiţele, părul şi ochii de aceeaşi culoare.
Culorile rochiţelor, părului şi, mai ales, ale ochilor Fetiţelor-Puteri exprimă în modul cel mai clar cu putinţă nivelul sau palierul Terei aurica de unde provin. Fiecare nivel al aurei terestere are o anumită culoare, ce corespunde unui anumit tip de corp duh
uman.
Există o legătură strânsă între nivelul evolutiv individual al oamenilor, manifestat prin culoarea corpului duh şi culoarea ochilor, a părului şi a rochiţei Fetiţelor-Puteri.
Astfel, un om din clasa a treia evolutivă – galben – este vizitat de o Fetiţă-Putere, ai cărei ochi şi a cărei vestimentaţie – rochiţa, păr etc – au culoarea galbenă.
Atunci când coboară din lectică, aceste făpturi drăgălaşe cu aspect de fetiţe zglobii, bucălate şi cârne, par să plutească, fără a atinge pământul. Pe un covor de flori aruncate de piticeii din jur, Fetiţele-Puteri ajung în preajma oamenilor prezenţi. Uneori, între Fetitele-Puteri şi oamenii lângă care se opresc există un fel de legături energetice speciale. Unii oamenii par legaţi de Fetiţele-Puteri prin fire energetice care pornesc de la nivelul umărului, undeva din apropierea claviculei.
Ajunşi în preajma oamenilor, Fetiţele încep să „scaneze”diferile aspecte ale aurei. Aparent, nu are loc nici un fel de scanare: fetiţele se comportă atât de lin încât, la început, ai impresia că se produce o reîntâlnire, după un timp îndelungat, între două persoane ce ţin foarte mult una la cealaltă. De fapt, chiar aşa şi este. Oamenii sunt practic protejaţii Fetiţelor.
Pe măsură ce Fetiţele-Puteri scanează aura omului, chakrele se activează sau rămân stinse în funcţie de nivelul evolutiv şi de zelul cu care omul s-a dedicat muncii în vederea evoluţiei personale. În funcţie de rezultatul palpării aurei, fetiţele adoptă o atitudine sau alta. Unele dintre Fetiţele-Puteri se bucură într-un mod destul de copilăros, bătând din palme sau scoţând sunete ascuţite, la fel ca un copil care se bucură în momentul în care i se dăruieşte o păpuşică frumoasă, iar altele se întristează, bosumflându-se precum un copil căruia nu i se cumpără jucăria dorită.

Deşi evenimentele, ce se petrec cu o viteză mare, pot fi remarcate de orice clarvăzător care vede lumea eterică, înţelesurile şi semnificaţiile profunde pot fi numai deduse. Pare că, prin venirea Fetiţelor-Puteri are loc un eveniment extrem de important pentru destinul personal al oricărui om.
Omul nu este singur pe acest pământ. Omul, în răstimpul existenţei în lumea terestră, trebuie să evolueze, iar acest proces este atent supravegheat de mai multe tipuri de Entităţi angelice. Unele dintre aceste Entităţi angelice se pot manifesta în lumea eterică, altele nu.
Există, pe de-o parte Entităţile veghetoare personale ale unui om, iar pe de altă parte, există Entităţile de mare anvergură cosmică, care au grijă de mai mulţi oameni, să spunem un echivalent al diriginţilor-profesori dintr-o şcoală.

În categoria Entităţilor angelice personale, de-a lungul existenţei încarnate, intră atât Îngerii Păzitori – care nu se manifestă în lumea eterică , cât şi Veghetorii personali care se manifestă în lumea eterică. Omul ai poate asculta sau nu, dar aceasta este deja
o altă problema.
Pe toata perioada evoluţiei sale, atât în lumea materială, cât şi în Lumea de „dincolo”, omul este sub directa îndrumare evolutivă a lui IISUS HRISTOS şi a ÎNGERULUI GABRIEL, Primul Veghetor al Terrei aurica. Pe de altă parte, omul se află şi sub „juristicţia” Conducătorului palierului Terrei aurica de pe care a venit la incarnare: FETIŢELE-PUTERI.
Fetiţele-Puteri sunt Conducătorii planurilor sau nivelurilor Terrei aurica de unde au venit oamenii la încarnare. Aici este vorba despre oameni, consideraţi din punctul de vedere al corpului duh. Cum fiecare nivel al cosmosului spiritual corespunde unei anumite culori din spectrul solar, înseamnă că în modul de manifestare în lumea eterică Conducătorii planurilor au determinaţii fiinţiale caracterizate prin anumite culori, ce se manifestă prin culoarea vestimentaţiei sau a ochilor.
Într-un fel, Fetiţele-Puteri pot fi comparate cu un fel de diriginţi la un liceu, care, în anumite momente, vizitează elevii repartizaţi la alte clase sau la alte ateliere de lucru.
Cam la o jumătate de oră după miezul nopţii în noaptea de Înviere, Fetiţele-Puteri scanează aura umană şi determină creşterea evolutivă produsă în intervalul scurs de la ultima sărbătoare de Paşte. Ele pot fi mulţumite sau nemulţumite de nivelul atins de
„elevii” lor, iar în funcţie de aceasta, pot cere avantaje karmice pentru ei.
În momentul în care remarcă o creştere evolutivă a omului, Fetiţele-Puteri comunică cu Entităţile implicate în evoluţia omenirii aflate în trup material – Iisus Hristos şi Arhanghelul Gabriel – care, în acele momente, discută aspectele legate de starea prezentă a umanităţii.
Pentru Eugen nu este însă prea clar care sunt cu adevărat „lucrările” Entităţilor responsabile de evoluţia umanităţii. Se vorbeşte foarte repede în limba lumii eterice, astfel că nu poţi înţelege foarte multe lucruri cu privire la ceea ce se întâmplă în
realitate. Pentru un privitor în lumea eterică este la fel ca şi pentru un privitor în lumea terestră, care vede de la distanţă o discuţie animată în mijlocul unei mulţimi de oameni: el caută să înţeleagă ce anume se întâmpla după gestică, mimică şi limbaj.
După ce Fetiţele Puteri scanează aura oamenilor, se produce un alt eveniment extrem de important pentru fiecare om în parte. Ca la un semnal, prin Poarta 1 apare un stol imens de Entităţi denumite Vameşi sau Mesageri ai Domnilor Destinului.
Fără să întrebe pe nimeni, ca şi cum totul ar fi stabilit, Mesagerii Domnilor Destinului (ai karmei) se răspândesc la toţi oamenii, fie că aceştia stau acasă şi dorm, fie că sunt în curtea sau în incinta vreunei biserici, fie că sunt la discotecă sau la chef.
Mesagerii Domnilor Destinului sunt însoţiţi de Scribi, entităţi care pun, cu un fel de instrumente de scris, anumite semne pe frunţile oamenilor. De fapt, Mesagerii Domnilor Destinului au rolul de a traduce în lumea materială deciziile Domnilor Karmei cu privire
la destinul fiecărui om, în funcţie de faptele sale din ultimul an.
Nu Domnii Destinului fac jocurile şi stabilesc karma fiecărui om, ci oamenii înşişi prin faptele lor. Domnii Destinului nu fac altceva decât să constate şi să includă destinul personal al fiecărui om în destinul mai vast al întregii comunităţi omeneşti. Mesagerii Domnilor Destinului transpun deciziile superioare la nivelul individual al fiecărui om în parte şi, în consecinţă, la nivelul, comunităţilor.
Acest eveniment se produce o singură dată pe an, în noaptea de Înviere, iar în acest moment important se „stabileşte” destinul omului pentru anul ce începe. Faptul că, în epoca modernă, Anul Nou se celebrează la sfârşitul lunii decembrie, iar Paştele patrucinci luni mai târziu nu trebuie să încurce pe nimeni. Toate popoarele antice celebrau sărbătoarea Anului Nou la începutul primăverii, când, după cum stă scris în marile cărţi sacre, Zeii stabilesc destinul fiecărui om în parte.

Acest fapt, cunoscut de vechii mitografi ai antichităţii, se întâmplă şi în ziua de astăzi, dar nu la Anul Nou, care nu mai corespunde, dată fiind modificarea adusă în epoca modernă, cu adevăratul început al Anului sacru, liturgic, care corespunde ritmurilor naturii şi evenimentelor ce se desfăşoară la nivelul întregii Terra aurica. Din acest motiv, începutul adevărat al unui An, corespunde cu sărbătoarea Paştelui, momentul sacru în care se stabileşte ceea ce se va întâmpla în viitoarele 365 de zile, atât pentru fiecare om în parte, cât şi pentru umanitate în general, în conformitate cu faptele şi cu comportamentul anterior al oamenilor.
Aici se cuvine totuşi un mic comentariu. Unii oameni au impresia că totul în cosmos, inclusiv fenomenul karmei, este bătut în cuie, ceea ce este destul de departe de adevăr. Evoluţia omului în decursul unei încarnări nu este predestinată strict, existând o mulţime de evenimente determinate de voinţa omenească, care produc
multe schimbări importante.
Există, de asemenea, o mulţime de toleranţe şi de variabile, care pot fi depăşite sau modificate într-un sens sau în altul. Omul este singurul element din acest cosmos care, dotat cu voinţă, poate alege singur calea pe care o doreşte. El poate evolua sau stagna în funcţie de alegerea sa şi de puterea pe care o are de a determina evenimentele.
Desigur, libertatea umană şi liberul arbitru pot determina aceste aspecte până la o anumită limită, orice schimbare fiind totuşi destul de previzibilă. Pentru un om care a atins o anumită limită evolutivă se poate interveni pentru a fi propulsat pe un alt nivel, care poate însemna concret noi evenimente ale vieţii şi noi învăţăminte.
Uneori, Fetiţa-Putere obfine de la cei ce diriguiesc evoluţia umană din lumea materială o mică derogare, astfel încât, omul respectiv, în ciuda unor deficienţe minore, poate pătrunde într-o nouă etapă evolutiv-existenţială, ceea ce poate însemna propulsarea acelui om într-un alt circuit sau joc karmic.
Probabil că astfel de evenimente se produc curent, ele neîmpiedicând în nici un fel mersul de ceasornic al cosmosului. Aceasta reprezintă o variabilă, care, de regulă, este reglată pe parcurs.
Toate variabilele luate în calcul în noaptea de Paşte sunt structurate pe baza unor constante ale existenţei omeneşti. Aceste constante de bază ale existenţei încarnate pot modifica destinul fiecărui om în parte. Dar, pentru a înţelege cum, pe baza acestor constante, se produce variabilitatea destinului uman, trebuie să facem un scurt ocol în ceea ce priveşte aura umană.
La nivelul corpului duh, există trei pete karmice, care reprezintă „bagajul” existenţelor anterioare ale omului. O parte din conţinutul acestor pete karmice este transferat, în momentul naşterii unui om, la nivelul nou formatului suflet. Sufletul este, astfel, reflectarea pentru o singură existenţă a corpului duh al omului.

Astfel, începând de la naştere, pe mantaua sufletului, Eugen poate observa trei pete karmice întunecate situate cam în dreptul pieptului. Sufletul omului, privit prin clarvedere, seamănă întrucâtva cu uniforma unui general rus, participant la toate războaiele secolului XX: plin de „decoraţii” karmice, ce reprezintă bagajul existenţelor anterioare.
Aceste „decoraţii” karmice, vizibile prin clarvedere ca un fel de puncte de diferite culori, majoritatea cu tente întunecate, sunt paternurile karmice care generează evenimentele prin care trece omul în prezenta încarnare. La aceste „decoraţii” mai vechi, prin însăşi faptul că există, se adaugă neîncetat „decoraţii” karmice noi, rezultate din actele pe care le face omul în viaţa de zi cu zi.
Astfel, omul se încarcă cu karma de la an la an, în funcţie de faptele sale. Şi cum, omul încalcă destul de des legile subtile cosmice, karma se tot acumulează. În ritmul în care „se consumă actualmente evenimentele lumii, umanitatea în ansamblu, la fel ca şi fiecare individ în parte, are toate premisele ca, la un moment dat, să fie strivită de cantitatea mare de karma negativă acumulată.
În orient, filozofii hinduşi din antichitate care au aprofundat legile karmei, au constatat că „reminiscenţele” karmice, denumite de ei samskaras, au tendinţa de a se acumula într-o eternă devenire fără sfârşit şi fără posibilitatea de a mai fi reduse sau măcar stopate. În viziunea lor, „eliberarea” din circuitul nesfârşit al transmigraţiei nu este posibil decât unei mici elite: cea care se dedică trup şi suflet tehnicilor yoga şi reuşesc să-şi anuleze karmele printr-o „ardere la alb”, urmând ca, în final, să atingă samadhi, nirvana, sunnyata sau ceva echivalent unei enstaze în care totul se „stinge”.
De două mii de ani, lucrurile s-au mai schimbat, astfel încât, prin modificarea structurii aurice umane în sensul activării chakrei inimii şi prin apariţia corpului haric al plaselor mesianice, produse de activitatea lui IISUS HRISTOS în lumea eterică, este posibilă, pentru toţi oamenii, posibilitatea Mântuirii. Prin plătirea Preţului de către IISUS HRISTOS, s-a reuşit ca omul să aibă acces, pe o Cale directă, la Mântuire.
Prin Prezenţa şi activitatea lui IISUS HRISTOS în lumea eterică, precum şi prin existenţa unor constante considerate banale în lumea materială – credinţa, rugăciunea, faptele bune, recunostinta, corectitudinea, bunatatea, postul şi spovedania – karma omului este în bună măsură „arsă”.
În mod concret, evenimentele se desfăşoară în felul următor: în cadrul „fixării destinului”, în noaptea de Paşte, conţinutul petelor karmice de le nivelul sufletului au tendinţa de a se „vărsa” în conţinutul petelor karmice situate la nivelul corpului duh.
Acesta este un proces care se petrece constant la toţi oamenii. Astfel, în funcţie de karma acumulată, Mesagerii Domnilor Destinului aplică pe fruntea omului, în a doua jumătate a nopţii de Înviere, destinul potenţial pentru viitorul an, până la Paştele viitor, ca rezultantă a destinului trecut. Nu ei fixează karma viitoare, ci numai omul. Ei doar consfinţesc destinul ce stă să vina.
Prin intermediul constantelor amintite anterior, omul elimină o bună parte a noxelor karmice negative din petele karmice şi se simte uşurat. Pentru clarvăzător este evident că, în decursul celei de-a doua părţi a ceremoniei Paştelui creştin, cei care ţin post, se roagă şi se spovedesc, au foarte mult de câştigat. Prin întermediul postului, corpul dorinţelor fiecărui organ în parte şi, deci corpul dorinţelor întregului organism uman, se eliberează de noxe – pe care unii le numesc ispite. Cu alte cuvinte, are loc o purificare. Prin spovedanie, omul se eliberează de tensiunile karmice care-i ţineau fiinţa blocată. În fine, rugăciunea îl pune pe om sub cupola protectoare a plaselor mesianice, iar celelalte fapte ii curata si maresc corpul auric.
Astfel, noxele karmice reflectate la nivelul sufletului nu se mai varsă în corpul duh al omului, ci sunt eliminate. În cazul în care noxele karmice sunt transferate de suflet direct corpului duh şi, în consecinţă, metabolizate şi procesate, ele vor reveni cândva înapoi, în prezenta existenţă sau în cea viitoare, sub formă de destin, deci de evenimente karmice. Cel care a făcut posibil acestă lucrare karmică şi a deschis poarta Mântuirii, este Iisus Hristos care a plătit Preţul pentru toţi oamenii.
Prin intermediul ceremoniei Pastelui, principiul candelei sau al transmiterii luminii îşi găseşte expresia sa cea mai concretă. „Veniţi de luaţi lumină” este expresia cea mai adâncă pe care o poate îmbrăca, în lumea materială, acest principiu cosmic.
Dar, dacă se poate observa cu ochii fizici cum se transmite lumina de la om la om prin intermediul lumânării, dacă se poale resimţi în mod concret acea emoţie de la miezul nopţii, când toate luminile se sting, pentru ca imediat după aceea, undeva în noapte, să lumineze prima flacără a unei lumânări, omul nu poate vedea cum o altfel de lumină, Lumina harică, emanată din Trupul cel Viu de Lumină al lui IISUS HRISTOS este transmisă corpului haric care se formează la nivelul unui lăcaş de cult şi care, apoi, este preluată de fiecare om în parte şi transmisa mai departe şi la cei ce, din comoditate sau din neştiinţă, nu catadicsesc să pătrundă pe poarta unei biserici creştine în noaptea de Paşte. Este astfel suficient ca o singură persoană dintr-o familie sau dintr-un sat să vină la biserică şi să ia Lumina şi s-o transmită mai departe la toţi credincioşii, pentru ca pe baza principiului candelei, toţi oamenii să beneficieze de Lumina lui Hristos. Este nevoie de un singur om cu Har, pentru ca şi alţii să fie mântuiţi prin el.
În momentul în care Scribii scriu pe frunte destinul omului pentru anul ce stă să vină, sărbătoarea Paştelui se încheie. Ulterior, oamenii se perindă prin faţa altarului şi se împărtăşesc: „Beţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, acesta este sângele Meu”, spune Iisus Hristos în Evanghelie, iar acesta este temeiul unui mare mister al cosmosului spiritual, care se săvârşeşte neîncetat de 2000 de ani.

(Marturiile unui clarvazator-Cristian Ganescu)

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Un profan se intreaba, la care din pastele crestin, are loc acest fenomen, la cel ortodox sau la cel catolic ? Fiind o conventie, pastele din pdv calendaristic, rezulta ca intreaga desfasurare se produce, raportat la conventia omeneasca.

    1. Raspunsul la intrebarea ta, se afla la Ierusalim. Iata stirile de anul acesta:
      Sfanta Lumina s-a coborat si astazi, la Biserica Invierii din Ierusalim, la ora 14.24, ora Romanie.
      Flacăra torţelor aprinse acolo nu arde în primele 33 de minute, după vârsta Mântuitorului. Pelerinii mărturisesc că trăiesc emoţii greu de descris. ,,Nu te mai poţi controla, plângi de fericire”, spun cei care au asistat la miracol.

      Este un dar de la Dumnezeu, pe care nimeni nu îl poate explica. Uneori Lumina vine din exterior, alteori se ridică întâi ca o ceaţă luminoasă deasupra Mormântului Sfânt şi se aprinde.

      De la Ierusalim, Lumina Sfântă este dusă în Grecia, Rusia şi alte ţări ortodoxe. În România va ajunge la ora 18.30, la Aeroportul Henri Coandă.

  2. Cherlea Magdalena | Răspunde

    Multumesc din suflet Ramona pentru ce transmiti mereu ! E minunat acest material atit de IMPORTANT pentru noi toti chiar acum in vremuriile de transformare !HRISTOS A INVIAT !PASTE FERICIT TIE SI CELOR DRAGI AI TAI !

    1. Hristos a inviat! Multumesc Magda. Esti o fiinta minunata. Un Paste fericit si voua!

  3. Multumesc Ramona … foarte interesant materialul … astept cu nerabdare si celelalte materiale cu principalele ritualuri importante ….in timpul liturghiei, botez, cununie, deces etc.

    1. Cristian Ganescu are mai multe carti, toate fiind axate pe cunostintele capatate atat de el cat si de Eugen in periplul lor in lumile de dincolo. Aceste carti au fost scoase pe piata de editura Alaya.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: