Relatia ta are baze solide? Esti tu cu perechea ta in armonie?

Bine ai revenit pe caleaspretine

De ceva timp ma tot gandesc sa scriu acest articol dar fiindca e foarte complex si delicat in acelasi timp, am tot amanat. A vorbi despre relatii interumane este o sarcina grea, cu atat mai mult cu cat suntem atat de unici si de diferiti ca structura, mentalitate, ritm, valori si credinte. Dar cu toate acestea, exista totusi cateva puncte comune, puncte de referinta, de putere care ar fi bine sa fie integrate in viata de zi cu zi. Scoala ne invata orice in afara de cum sa relationam unii cu altii. Parintii ne-ar invata ei despre toate acestea, dar din pacate, si ei la randul lor stiu mult prea putine de cum functionam in acest sector. Mai apoi, vremurile sunt si au fost de asa natura, incat intr-un fel sau altul a trebuit sa mergem copacel pe acest drum, dar de data asta in solitudine, si asta fiindca n-ai de cine sa fii invatat lucruri despre care nici cei ce ar dori sa te vada fericit si implinit nu au invatat. Regula de baza a societii a fost sa fii crescut daca se poate intr-un mediu familiar, nu conta cum si nici daca parintii au putut face cu adevarat fata la aceasta crestere a ta. Dar atata timp cat erai integrat intr-o familie chiar si de alcoolici la o adica, nimeni nu mai trebuia sa aibe grija ta. Mai apoi, o alta regula era ca dupa ce cresteai si te puneai cum se zice pe propriile tale picioare, sa iti incropesti o familie ca sa poti aduce intr-un mod asa zis legal, urmasi pe lume. Nimeni nu te invata ce inseamna o relatie, cum sa iti gasesti perechea potrivita, ce ai de facut in diverse situatii si care este adevarata baza a unui cuplu. Sigur ca se vorbea despre iubire si respect, dar in rest, tacere totala. Si cine sa vorbeasca despre asa ceva? Cei ce nici ei la randul lor n-au avut parte de exemple concludente in acest sector? De la cine sa invete si cand? Intre munca de la servici si cea de acasa? Familia oricum intr-un fel sau altul functiona. Protagonistii veneau acasa, iar tema principala in general care se dezbatea era cumpararea celor necesare copiilor, plata darilor, si achizitionarea obiectelor necesare in casa. Ce s-a intamplat la munca, cine ce a facut si de ce a facut. Ce noutati se invart prin targ si ce dari suplimentare mai sunt de platit la scoala pentru copii ori pentru casa. Printre picaturi se facea o vizita la parinti, ferice de cei ce aveau parintii la tara, se mai tinea o onomastica, mai era cate o sarbatoare, se mai iesea la un gratar si viata cu bune si cu rele mergea inainte, omul fiind ferm convins ca asa trebuie sa fie, ca asta este viata, ca trebuie sa duci in picioare si relele, ca de cele bune aveai parte mai rar. Zic de rele, fiindca zilele trecute m-am intalnit cu cateva cunostinte, care se confrunta cu reale probleme relationale. Una dintre ele s-a casatorit cu 10 ani in urma. A considerat ca cel cu care doreste sa isi imparta zilele este omul care ii este  potrivit. Dupa casatorie, a urmat o perioada de tranzitie, in care au fost ocupati cu munca pe care o prestau si cautarea de solutii spre a-si implini marele vis, pe care cam fiecare dintre noi il avem, si anume de a-si cumpara o locuinta. Nefacand parte nici unul dintre ei din familii avute, au fost nevoiti sa se descurce singuri. In prima faza, si-au cumparat un apartament cu doua camere, platind o parte cu banii stransi de la nunta, iar pentru cealalta parte au optat pentru un imprumut de la banca. A venit mai apoi copilul, cautand in paralel cu cresterea copilului, sa aduca si suficient venit in casa incat sa isi poata plati locuinta cat mai rapid. Asta i-a facut sa lucreze suplimentar, neinteractionand prea mult unul cu celalalt. Mai apoi, cand apartamentul a fost platit, s-au gandit sa isi cumpere unul mai mare, ca sa poata avea si copilul camera lui. Au vandut deci apartamentul si au luat un alt imprumut ca sa poata plati plusul la noul apartament. Sigur ca lupta pentru bani a continuat, amandoi trebuind sa lucreze in continuare ore suplimentare, ca sa isi poata acoperi si ratele de la banca si traiul de zi cu zi si costurile aferente pentru masina pe care si-au cumparat-o mai apoi. In timp, s-au indepartat unul de celalalt din ce in ce mai mult, ajungand la divort. Acum se afla intr-o situatie destul de precara, avand inca ani buni de acum incolo de platit la banca pentru un apartament pe care daca l-ar vinde, nu i-ar ajuta sa isi cumpere fiecare in parte cate o locuinta suficient de decenta incat sa poata trai in mod civilizat in ea. Copilul se afla la mijloc, neantelegand de ce parintii lui s-au separat iar el este nevoit sa renunte in curand la camera lui, la prezenta tatalui care il cauta din ce in ce mai rar, la prietenii pe care si i-a facut, si la colegii de scoala. De asemeni, ii este greu sa inteleaga de ce bunicii care i-au tot zis ca il iubesc nu sunt de partea mamei, considerand ca aceasta a facut un pas gresit, datoria ei fiind lupta pentru mentinerea relatiei cu orice pret si sacrificii. Doi tineri care au crezut ca se casatoresc din iubire, care au tras din greu sa aibe o locuinta si sa ofere copilului tot ce au crezut ei ca e mai bun, s-au trezit ca stau fata in fata ca doi straini, nemaigasind puncte prea multe comune in realatia pe care si-au ales-o de bunavoie. Patru bunici care prefera sa stea de-o parte, din preconcepte si credinte false, fiindu-le frica sa nu se trezeasca cu resposabilitati in plus, pe langa cele nu tocmai usoare pe care le au, neintelegand ca orice sprijin, oricat de mic, chiar si sufletesc sau sub forma unei vorbe bune, o vorba de sustinere si incredere este acum mai mult decat un dar pretios indeoasebi pentru nepot. De ce se intampla toate acestea? Fiindca nimeni nu ne-a invatat cum poate functiona o relatie si in cazuri extreme. N-a avut cine sa ne invete cat de important este sa te potrivesti cu adevarat cu persoana de langa tine, sa te potrivesti atat de mult, incat sa le poti duce pe toate in buna regula.

Familia ar trebui sa fie oaza principala a vietii. Familia ar trebui sa fie locul in care te incarci, in care prinzi puteri, in care esti inteles si sustinut, in care te intaresti si dezvolti, putand sa te vezi puternic, in forta si gata sa treci peste orice baraj. Dupa ore istovitoare de munca, dupa un consum de energie mult prea exagerat care ti se cere pentru a supravietuii, ai nevoie de un punct de putere. Ai nevoie de un loc in care sa te retragi si sa te incarci, sa fie la fel de puternic ca un templu, unde sa fie comasata energia binefacatoare a comuniunii dintre sufletele aflate acolo. Daca acest loc este slab construit, cladirea in scurt timp devine subreda si se prabuseste. In lume exista din ce in ce mai multe divorturi si asta fiindca omul se simte devitalizat atat la munca cat si acasa, si asta fiindca habar nu are ce sa faca ca sa schimbe situatia de fapt. Omul a invatat doar sa se iroseasca energetic, doar sa isi cedeze resursele si timpul pentru a beneficia altii de bine, dar n-a fost invatat cum sa creasca in resurse, ce alegeri sa faca in acest sens, cum sa abordeze viata prin prisma relatiilor de la om la om. Iar faptul ca s-a omis acest lucru, acum ne costa. Viata ne pune in situatia de a ne revalorifica valorile, de a ne schimba comportamentele, de a lua decizii mai intelepte, de a fi mai atenti atunci cand ne decidem sa ne intemeiem o familie, de a vedea lucrurile cu mult mai mare claritate, fiindca de ne punem pe o ureche crezand ca ele se vor rezolva de la sine, viata ne taxeaza, impingandu-ne cu forta de la spate. Cred si consider cu toata puterea pe care o am, ca noi cei aflati acum aici, ne aflam la o rascruce de drumuri, fiind intr-un fel sau altul pusi in situatia sa ne axam pe lucruri mai importante decat materia, decat lucrurile trecatoare. Sigur ca abia acum invatam noul alfabet si nu ne este tocmai la indemana sa reanvatam sa scriem si sa citim la maturitate fiind multi dintre noi, dar, va trebui sa lasam orgoliile deoparte si sa ne apucam in mod serios de treaba. Asta este marea provocare a  vietii si este bine ca e asa. A vedea pana la urma ca doar axarea pe materie nu este de ajuns sa te simti implinit si ca e nevoie de mult mai mult decat atat, este strict necesar. Fiecare criza are un dedesupt pozitiv, un ceva ce poate duce la o schimbare majora, la un salt urias, iar noi ne aflam tocmai in punctul de start, stiind ca indiferent de locul pe care il dobandim la finish, noi vom fi cu totii campioni, si asta fiindca am reusit sa parcurgem drumul pana la capat, iar acest simtamant este mai mult decat minunat.

De ce exista probleme atat de majore in cupluri? Si ce avem de facut ca ele sa se rareasca ca intensitate?

Am sa incerc sa raspund la aceste intrebari oferindu-mi viziunea proprie. Aceasta viziune clar ca nu este batuta in cuie. Sunt sigura ca exista multe persoane care au de asemeni viziunea lor proprie si mi-ar face o deosebita placere ca fiecare cititor sa isi scrie propria ideatica ca sa putem lua dintre toate preceptele tot ceea ce este mai bun. Doar asa, unindu-ne si cooperand intre noi, reusim sa cladim o lume mai buna. Sigur ca este simplu sa citim un material si sa mergem mai apoi mai departe. Dar faptul ca ne-am mai incarcat cu inca o informatie in plus, duce mult prea rar spre un real  progres. Ca sa poti creste cu adevarat, trebuie sa conlucrezi cu ceilalti, sa te unesti cu ei, sa devii deschis, sa inveti din exemplele de viata pe care fiecare le ofera. La noi in tara, mai ales persoanele mature, au devenit rigide, se deschid foarte greu si fac aceleasi greseli pe care le-au facut si pana acum, adica isi traiesc viata in mod solitar, ajungand in timp la oboseala, depresii si anxietate. Tinerii sunt mai promti, mai deschisi, mai cooperanti. Ei raspund cu mult mai usor provocarilor, le este mai putin teama sa intrebe cand au nedumeriri sau cand vor informatii ori raspunsuri la o anume tema. Ei sunt in castig, si chiar fac pasi, dovada noile grupuri de tineri care se dezvolta si la noi in tara. Viata este interactiva, este deschisa, este surprinzatoare, si foarte variata. Cum poti sa ai incredere in tine daca iti este frica sa te deschizi, daca iti este frica sa ai incredere in ceilalti. Aceasta frica dovedeste doar slabiciunea ta, dovedeste doar ca esti mult prea neincrezatoare in tine insuti, in valorile si credintele de viata pe care le ai. Ai fost atat de des data la o parte, calcata in picioare si umilita, incat iti este greu acum sa mai crezi in sinele tau. Si cu toate acestea, tu ai nevoie sa inveti sa fii increzatoare indiferent de cine ce zice. Cum poti sa te intaresti daca te ascunzi de ceilati? Cum poti sa mergi cu tarie inainte daca iti lipsesc exemplele celorlalti care ca si tine se ascund, in loc sa iti arate ca se poate si cum se poate sau ce greseli de viata au facut si pe care e bine ca tu sa eviti sa le repeti? Cei ce aleg anonimatul, considerand ca le este de ajuns sa se indoape cu informatii, fac alegerea cea proasta. Egal ca este vorba de spiritualitate, de materie, emotii sau stiinta, cei ce aleg anonimatul de frica sa nu fie catalogati de ceilalti ca oameni prosti, pacatosi sau mai stiu eu cum, pierd enorm de mult, pana la urma innecandu-se in atat de multe informatii pe care nu le pot practica fiindca le lipsesc tovarasii de drum, le lipsesc dedesupturile informatiilor prezentate adesea in mod trunchiat, si chiar daca o fac, o fac tot in modul rigid invatat pana acum, in loc sa dezvolte ceva interactiv, ceva ce sa dea viata si consistenta. Un atare mod de abordare a vietii, ii duce spre stagnare, iar asta ii face ca pana la urma sa isi piarda increderea in Dumnezeu, in soarta, in semeni si in sanse, innecandu-se in propia personalitate, in propria minte a carui nume este nemultumirea, plictiseala,oboseala, depresia si anxietatatea. A fi diferit de celalalt este cat se poate de normal. In viata ai nevoie de varietate ca sa poata fi astfel acoperite toate sectoarele in mod optim. Fiecare om este valoros in felul lui si are un rol major de jucat. Asta si este frumusetea vietii, ca suntem atat de diferiti unii de altii. De aici si dezvoltarea accelearata care exista in ultimul timp. Noile inventii printre care telefonul si internetul, ne-a ajutat sa invatam sa ne unim fortele si sa cooperam pentru un bine comun. O multime de semeni de ai tai, in functie de talentele si valorile pe care le au, au pus o caramida in marea constructie numita progres. E foarte bine ca s-a intamplat asta. A ne oferi tot ce e mai bun in lumea materiale este un lucru bun, dar, acum a sosit timpul sa facem la fel si in celelalte dimensiuni ale fiintei. Si desi aceasta provocare o consideram mai dureroasa ca prima, este la fel de usoara daca ajungem sa intelegem cum functioneaza. Iar daca ne unim si de data asta, vom progresa si in acest sector la fel de rapid ca si in cel material. Tot ce avem de facut e sa colaboram, sa conlucram si sa practicam noile precepte. Dar oare am facut altfel si in dezvoltarea materiala? Oare nu tot la fel ne-am unit in diverse scopuri comune creand intreprinderi, organizatii etc?

De ce atunci pe plan sufletesc ne este atat de greu sa facem aceiasi pasi?

Oare fiindca ai fost invatat ca este o rusine sa afle lumea ca ai ales gresit?

Sau ca iti merge prost, ca te simti neimplinit, ca nu intelegi ce trebuie sa faci ca toate acestea sa se termine?

Sau fiindca ti-e rusine sa nu care cumva sa iti faci parintii de rusine, sau sa afle copilul care deja e mare si are si el cont pe facebook sau mai stiu eu unde, ca intelegi mult prea putin aceasta sectiune de viata, cand tu faci tot posibilul ca acesta sa iti repete viata pe care ai dus-o si tu, dandu-i sfaturi pe masura?

Sau ca nu cumva doamne feri sa afle sotul sau sotia ca te deschizi fata de straini, ca ceea ce incerci sa areti acasa e o minciuna, ca de fapt tu suferi si cauti, si cauti raspunsuri si colac de salvare, si ca te inscrii in tot felul de grupari tot fiindca ai nevoie de solutii si de ajutor si speri ca intr-un fel sau altul lucrurile in viata ta sa se aseze?

Sau sa nu afle vecinii, colegii si ceilati membrii ai familiei prin ce stari treci preferand sa suferi in tacere?

Oare acesta sa fie raspunsul? Asta inseamna imaturitate comportamentala. Cand erai copil iti era frica ca o sa primesti bataie daca parintii afla ca ai facut ceva rau. Acum te comporti tot ca atunci. Ai invatat ca daca ceri raspunsuri diverse de la parinti, acestia din lipsa de timp e posibil sa te bruscheze, sa te umileasca, sa te refuze. Si acum duci dupa tine acest bagaj. De ce? Fiindca ti s-a refuzat sprijinul adesea, fiindca n-ai fost ascultata, impunandu-ti-se sa taci, sa iti ascunzi suferinta fata de altii. Asta inseamna ca tu intrebai si erai mai apoi provocata la tacere. Observi jocul? Tu vroiai doar niste raspunsuri normale si firesti, vroiai doar sa rezolvi o situatie care te deranja, vroiai ca cei de langa tine sa coopereze, sa te inteleaga, sa te ajute sa treci cu bine peste perioadele deranjante, dar in loc de asta erai bruscata si umilita, dupa care ti se cerea sa taci, sa nu spui la nimeni, sa nu fie imaginea familiei stricata, adesea pentru asta fiind recompensata cu o jucarie, mai apoi cu un dar anume si asta in cel mai bun caz. Adica sa traiesti si retraiesti aceeasi situatie jenanta, exact la fel cum faci si acum. De frica sa nu fie imaginea stricata, desi mizeria in casa e cat “China”, te chinuiesti sa taci, tinand totul in tine pana te sufoci in propriile tale dureri. Si asta fiindca ti s-a spus candva ca n-ai voie sa….! Asa s-a format judecatorul din tine, care a luat acum conducerea, spunand STOP! –ori de cate ori tu incerci sa iesi din tipar. Dar la fel face judecatorul din tine si cu ceilalti. Observa ce se intampla. E foarte important sa intelegi asta! Esti provocat/a dupa care ti se spune STOP! Daca faci altfel, esti aspru judecat/a. Asa ai invatat! Acesta iti este tiparul si la fel faci si tu! Adica provoci, dupa care spui STOP! Daca cumva cel/cea de langa tine riposteaza, il categorisesti imediat spunandu-i ca e om rau! In realitate, nu exista om bun sau om rau, ci doar oameni diferiti, care au ideatici, valori, comportamente, credinte si ritmuri diferite de ale noastre, dar care au fost invatati sa si le inhibe intr-atat de mult, incat si-au creat adevarate scenarii de viata prapastioase, toxice, distorsionate, despre care vorbesc atunci cand simt ca se sufoca, si si le impun, adesea folosind forta verbala de tip santaj, manipulativ sau violenta fizica, aruncandu-si astfel energiile toxice in ograda altuia.

Ce e totusi de facut?

Primul lucru pe care il avem de facut este sa invatam cum functionam. Mai apoi sa invatam sa ne cunoastem, sa ne intelegem, sa stim cu exactitate ce ne este potrivit si ce ne deranjeaza atat in interior cat si in exterior. Aceasta etapa este foarte importanta fiindca doar asa vom putea crea legaturi fericite cu semenii nostrii si uniuni care sa aibe o baza solida, construind in familia noastra tempul de care avem nevoie ca sa ne incarcam bateriile si sa ne intarim fortele spre a putea rezista pe scena extinsa a vietii.

Cine suntem si cum functionam?

Fiinta noastra este alcatuita din doua tipuri de energii distincte si anume energia feminina yin si energia masculina yang. Primul tip de energie ne ajuta in acele sectoare de viata in care e necesar sa actionam. Celalalt tip de energie ne ajuta sa functionam in sectorul in care avem nevoie de sentimente, intuitie, de raspunsuri care trec peste ratiunea finita umana. Asta inseamna ca insasi fiinta noastra are doua parti distincte. O parte care se numeste subconstient si in care am inmagazinat toate acele cunostinte care ni s-au inscris din exterior, unele fiind conforme cu talentele si valorile noastre native, iar altele fiind opozante cu acestea, in interior creandu-se in acest sens o disensiune, o ruptura care cu greu ne lasa sa inaintam. Si mai avem partea supraconstienta, in care avem inmagazinata starea noastra autentica de a fi, ceea ce noi suntem ca fiinte universale perfecte, dotate cu cunoastere largita, avand acces la o viziune mai extinsa a toate cate sunt.

Datorita disensiunilor existente in mintea subconstienta, una dintre energii de obicei se manifesta in exes. Daca te observi cu atentie, ai sa vezi ca in acele momente din viata ta in care ai devenit rebel vroind sa rupi lanturile care ti s-au pus, ai actionat mai in forta, mai barbateste cum se spune, excesul de yang devenind predominant. Asta inseamna ca atunci cand incepi sa duci o lupta atat cu tine insuti cat si cu ceilati, de frica sa nu pierzi controlul, tu declansezi un exces de energie yang in fiinta ta. Asta inseamna ca fara sa iti dai seama, vei atrage in viata ta o persoana care a dezvoltat un exces de energie yin, ca astfel prin unirea celor doua energii aflate in exces, sa se creeze o balanta, fiecare oferind din excesul lui energetic celuilalt. De aici atractia sexuala pe care multe persoane o simt la inceputul unei relatii. Cand insa cele doua energii se echilibreaza, aceasta ataractie sexuala dispare, ramanand doar un automatism prin care oamenii scapa de stresul interior acumulat. Este foarte foarte important sa se inteleaga acest aspect. Fiindca daca un cuplu se zideste pe baza acestei atractii netinand seama si de celelalte parti ale fiintei, este sortita esecului. Daca tu cea/cel ce citesti acest material ai trecut printr-un divort, ori o despartire, sau ai probleme majore in cuplu, mergi inapoi in timp si vezi daca atractia pe care ai simtit-o fata de partenerul/partenera ta a fost una de atractie sexuala, care ti-a dat impresia unei mari iubiri, grabindu-te sa te casatoresti. Daca este asa, chiar daca la scurt timp au venit copiii si mai apoi confruntarile din viata v-au tinut pentru un timp ocupati, nebagand in seama ca intre voi s-a creat un zid din ce in ce mai mare, e bine sa stiti ca toate acestea au dus sau duc la un final normal, fiindca voi v-ati intalnit si atras deoarece fiecare dintre voi s-a confruntat cu un exces de energie pe de-o parte, si minus de energie pe de alta parte. Cand golul fiecaruia a fost umplut scapand in acest fel de exces, experienta dintre voi s-a apropiat de sfarsit.

Ce e de facut ca un cuplu sa aibe ca baza mai mult decat un simplu experiment de echilibrare energetica?

Primul pas care e bine sa fie facut este sa te cunosti pe tine insuti. Sa iti cunosti valorile de viata pe care le ai, ritmul in care functionezi, domeniile intelectuale care te atrag, placerile sufletesti care te fac sa te simti fericit cu tine insuti si cu ceilalti si tipul de spiritualitate care te atrage. A te simti in echilibru cu tine insuti este foarte important. Iar ca sa te simti bine tu cu tine, e bine sa stii care este directia care ti se potriveste tie, ca entitate unica a ceea ce esti. A traversa in graba aceasta etapa este o mare greseala. Am observat ca sunt multe persoane care citesc diverse carti luand informatiile gasite printre pagini, ca adevaruri fixe. Tu nu esti cel ce a scris acea carte. Tine minte acest amanunt! Acea carte se bazeaza pe experientele traversate de o alta persoana, sau de mai multe persoane straine tie. Poate ca tu ai o ideatica apropiata cu acele persoane dar doar atat. Este foarte bine ca e asa. Asta inseamna ca exista aici pe pamant oameni care in acel sector de viata ti se potrivesc. Dar ca sa fii sigur ca intr-adevar este asa, si ca adevarul acestora este si adevarul tau, este bine sa experimentezi si tu un astfel de program. Doar dupa ce vei fi terminat experimentul respectiv, poti sa afirmi ca cele spuse si venite din afara ta sunt veridice si cu ceea ce tu simti inlauntrul tau, fiind potrivite ca experiente si pentru tine. Daca simti ca sunt potrivite, continua sa te dezvolti in acel sector. Daca insa simti ca sunt nepotrivite pentru tine, abandoneaza-le fara regret si mergi mai departe pana vei gasi exact acele experiente care te intregesc pe tine, care te fac sa te simti tu bine, sa te simti ca ai suficienta motivatie incat sa mergi mai departe pana cand excelezi in domeniul respectiv. Degeaba mama isi da copilul inca de la varsta de 6 ani sa faca pian. Copilul la acea varsta va tinde sa faca ceea ce parintii ii dicteaza nefiind inca constient de ceea ce doreste. Vine insa o zi, cand isi da seama ca pentru el scoala a devenit o corvoada si ca incepe sa urasca orele de pian. Poate ca acel copil are o tendinta inascuta spre un alt domeniu si e bine ca parintii sa fie atenti la cerintele pe care copilul le are, la semnalele pe care acesta i le transmite, fiindca decat sa fie obligat sa devina un prost pianist, mai bine sa se dezvolte in ceva ce ii place, devenind in acel ceva un bun specialist. In viata, exact ca in familia avuta in copilarie, si in cea intemeiata la varsta adulta, avem nevoie de sprijin. Asta inseamna ca e bine ca pe plan intelectiv, partenera/ partenerul nostru sa aibe aceleasi sectoare de interes cu noi. Acelasi lucru este valabil si pe plan emotional/sufletesc si pe plan spiritual. Cu cat avem mai multe in comun cu cel cu care dorim sa ne intemeiem o familie, cu atat acea uniune are sansa sa dureze mai mult.

Gandeste-te! –atractia sexuala intr-o zi dispare. Mai apoi ajungi sa iti implinesti pe plan material tot ceea ce ti-ai dorit. Ti-ai cumparat casa mult visata, ti-ai mobilat-o cum ai dorit, ti-ai cumparat masina pe care ai vrut-o, ai pus si niste bani deoparte, copiii tai au mers la scolile dorite, toate cate le-ai vrut in aceste sectoare au fost implinite, importanta in relatie acum devenind comunicarea, apropierea sufleteasca si dezvoltarea spirituala, care cu siguranta ca au fost importante si pana in acest moment, dar de acum incolo devenind pregnante, fiindca au ramas ca baza primordiala in relatie. Daca invatam sa vedem o relatie desfasurata pe termen lung, e bine sa tinem seama de fiecare amanunt. Fiindca daca langa noi in loc sa avem un tovaras care sa ne sprijine in ceea ce intentionam sa dezvoltam in diverse sectoare ale fiintei a ceea ce suntem, avem un om nepasator in cel mai bun caz, sau un sabotor care neintelegand ce ne dorim si asta datorita faptului ca acele dorinte ale noastre nu fac parte si din sfera lui de interes ne stopeaza, mai bine sa fim atenti inca de la inceput si cu multa intelepciune sa convenim daca relatia pe care noi o consideram ca avand baze solide chiar si are sau, este bazata mai degraba pe atractie sexuala si eventual ici colo cateva puncte comune.

Adesea noi ne facem o machete a ceea ce inseamna o relatie pentru noi, a ceea ce inseamna omul ideal pentru noi, a ceea ce inseamna un tovaras de drum ideal. Cand intram intr-o relatie a carei baza este doar echilibrarea energetica de moment, mintea are tendinta sa vada in cel de langa noi doar ceea ce noi dorim sa vedem.

De ce? Fiindca atractia energetica in acel moment este atat de mare, incat omul tot ce isi doreste este sa ajunga la echilibru intr-un timp cat mai scurt. De aceea la fiecare inceput de relatie, cei doi protagonisti petrec foarte mult timp impreuna, au o activitate sexuala mai intensa, intr-un cuvant, simt nevoia sa se contopeasca mai des. Asta se intampla si cand un anume suflet doreste sa coboare in trup prin unirea energetica a doua personae anume alese. Aceasta parte a relatiei adesea se numeste iubire oarba sau foc de paie si cam asa si este. Adevarata relatie, cea care are ca baza sinergia energetica dintre mai multe dimensiuni ale fiintei este de alt tip, de aceea, ideal este ca la inceputul fiecarei relatii sa se ia un caiet in care sa se faca patru rubrici distincte, fiecare rubrica fiind impartide in doua.

Aceste rubrici vor arata cam asa:

Plan material

Puncte comune                                                                              Credinte si viziuni diferite

Este important sa existe sinergie in ceea ce priveste planul material, fiindca poate unul doreste sa acumuleze multa avere iar pentru celalalalt importanta majora sa fie mai degraba dezvoltarea intelectiva, emotionala sau sprituala. De asemeni, poate ca unul doreste sa dobandeasca o casa mare ceea ce cere mai multe costuri si adesea renuntari si sacrificii diverse, iar celalalt doreste mai degraba sa calatoreasca decat sa cheltuie in plus pentru o locuinta adesea mult mai mare decat e necesar. Mai apoi poate ca unul iubeste lucrurile clasice iar celalalt mai degraba cele moderne sau romantice. Poate ca pentru barbat e mai important ca femeia sa stea acasa si sa se ocupe de cresterea copiilor si gospodariei, iar pentru femeie conteaza si cariera si dezvoltarea personala, dorind ca si ea sa isi aduca intr-un fel sau altul aportul material in casa, asta facand-o sa se simta mai sigura pe ea, mai libera si implinita. Precum se poate vedea, fiecare diferenta de opinie este foarte importanta si este bine sa fie scrisa la rubrica credinte si viziuni diferite, asa cum foarte importante sunt si punctele comune care de asemeni vor fi scrise la rubrica aferenta acestora. Intr-o relatie, din discutie in discutie, din experiment in experiment, apar mereu la suprafata credintele si valorile celui ce se afla langa noi, si e bine sa le scriem pe toate, ca sa ne putem astfel dupa un timp face o imagine bazata pe plus-ul si minusul existent, prin care automat putem inca de la inceput sa ne dam seama cat de mari sorti de reusita are puterea acelei relatii. Sa retinem ca fiecare dintre noi avem niste valori importante de viata. Aceste valori vor trage de noi in directia in care noi avem sansa sa ni le implinim. Daca langa noi se afla o persoana care are valori mult prea diferite de viata de ale noastre, va fi imposibil sa ne inteleaga dorul interior care ne anima, putand sa ne saboteze implinirea dorintelor, ceea ce va duce la o stare interioara distructiva, considerand ca am fost tradati si neintelesi. De aici si pana la dispute adesea destul de dure, este doar un pas.

Plan intelectual

Puncte comune                                                                          Credinte si viziuni diferite

Comunicarea intre doua persoane este foarte importanta. A comunica in mod eficient, despre subiecte si puncte comune, aduce un spor si o putere energetica foarte importantanta in relatie, cei doi fiind in acest caz dispusi sa se sprijine, sa se ajute in mod reciproc, ca sa creasca astfel frumos impreuna. Comunicarea este foarte importanta pe toate dimensiunile fiintei nu doar in cel intelectual, fiindca daca exista discrepante prea mari, protagonistii fiind dispusi sa faca compromisuri spre a-si continua relatia, se pot intampla urmatoarele lucruri:

-Cei doi in timp devin tacuti, introvertiti, interiorizati, avand sentimentul pregnant ca desi se afla in relatie, ei tot singuri sunt. Daca in anturaje externe fiind, ei sunt cu mult mai volubili si deschisi, inseamna ca intre cei doi exista extrem de putine puncte comune.

-Unul incearca sa il oblige pe celalalt sa aibe aceleasi credinte si valori cu ale sale. Aceasta optiune este profund gresita fiindca e imposibil sa il fortezi pe cel de langa tine sa aibe acelasi tip de gandire, acelas tel cu cel pe care tu il ai. Mai bine atunci sa iti cauti inca din start o persoana care are ideatici de viata asemanatoare cu ale tale.

-Fiecare in parte sau doar unul dintre ei, isi cauta in afara relatiei persoane cu care sa poata comunica liber despre acele puncte de interes pe care il are in comun cu acestia. Aici poate sa apara simtamantul de abandon atunci cand doar unul dintre protagonisti adopta aceasta varianta.

-De frica sa nu fie judecati in mod gresit, ei se vor abtine sa isi caute in afara persoane cu care sa aibe ocazia sa creasca, se vor abtine si sa se forteze unul pe celalalt ca sa salveze intr-un fel sau altul relatia de dragul copiilor, chiar cu riscul de a comunica putin unul cu celalalt, dezvoltand insa tendinta marcanta de a se plange de starea apasatoare pe care o resimt, asociind aceste stari cu adevarate accese de plictiseala relationala, in timp dezvoltand o ideatica pesimista despre viata.

-Ca sa umple golul, vor vorbi in mod curent despre altii, directia aleasa in aceasta situatie fiind barfa.

Plan emotional

Puncte comune                                                                            Credinte si viziuni diferite

De cate ori ajung la aceasta sectiune, imi dau seama ca emotiile ofera experiente nefaste doar atunci cand exista lipsa de sinergie intre doua persoane. A exista aceasta lipsa n-are nimic de a face cu credintele, valorile si viziunile de viata ci cu lipsa de deschidere, de acceptare a noului care are ca baza distorsiunile si fricile din noi. Hrana corpului emotional este foarte variata si complexa, putandu-se aici scrie o duzina de romane de viata, fiindca fiecare persoana, isi scrie povestea vietii indeosebi in acest corp, numit si suflet. Aici este bine sa ne reamintit ca sufletul este sediul Cristului, al Copilului Divin din noi, si aidoma unui copil, el are nevoie de aceeasi atentie si sensibilitate pe care o mama i-o ofera puiului mult iubit. Sufletul este ca o harpa. Daca stii cum sa o atingi, ea va scoate cele mai sublime note, scotand in eter, cea mai duioasa si plina de iubire melodie. Daca unui copil mic parintele ii pune muzica dura, acesta va deveni agitat, incepand sa planga. La fel se intampla si atunci cand copilul ia parte la acte de violenta si certuri petrecute intre parinti. Sufletul iubeste frumosul, se hraneste cu sublim, si de aceea, e necesar sa o imbracam in cele mai pastelate culori, sa ii daruim cele mai sublime melodii, cele mai duioase cuvinte, cele mai suave miasme, fiindca cu cat atingi mai fin sufletul cuiva, cu atat acesta se deschide mai mult, simtindu-se in totalitate in siguranta langa tine. Daca sentimentele noastre variaza prea mult, oferind celui de langa noi un adevarat montage russe sentimental, sufletul acestuia incet incet, incepe sa se inchida. Sufletul cu cat este mai mult umilit, cu cat este mai mult bruscat, cu cat este mai mult incarcat de pesimism si distorsiuni,  cu atat devine mai tacut, pierzandu-si sensibilitatea initiala, iubirea reala din care este alcatuita, ajungand sa fie doar o adunatura sentimentala duala, care cand simte atragere spre ceva, cand are tendinta sa se indeparteze. De aceea, sinergia sufleteasca dintre doi protagonisti este foarte importanta. Chiar mai importanta decat cea intelectiva, care poate fi dezvoltata si intr-o anume meserie, aflata in concordanta cu preferintele noastre intelectuale. Cand ambele persoane se incarca sufleteste din surse apropiate, avand preferinte identice in ceea ce inseamna arta vizuala, muzica, teatrul, filmul cat si petrecerea concediilor in locuri retrase sau pline de antren dupa caz, la munte ori la mare, putand sa se incarce in aceste locuri in mod optim, cat si stilul asemanator de a se recrea impreuna, atunci cuplul va putea trai adevarate clipe de deschidere si bucurie impartasita. Un cuvant bun, o apreciere justa, un ajutor binevenit, o surpriza placuta, un dar, o floare, un cuvant de recunostinta sau orice gest de multumire si apreciere, va complecta in mod armonios hrana pe care sufletul il poate primi si care cu siguranta ca va consolida legatura dintre doua persoane foarte mult.

Plan spiritual

Puncte comune                                                                    Credinte si viziuni diferite

Foarte multe persoane au o credinta falsa despre ce inseamna adevarata spiritualitate. A fi spiritual, inseamna doar starea de a fi. A fi spiritual inseamna a te simti bine cu tine insuti si cu ceilalti, a te simti intregit inlauntrul tau atat in solitudine fiind cat si in grup. Cand omul se respecta suficient de mult incat sa isi ofere suficient de multe sanse incat sa se dezvolte ca ceea ce este pe toate planurile fiintei, el poate ajunge cu multa usurinta la starea de pace si armonie interioara, fiindca fiecare dimensiune a fiintei primeste suficient de multa hrana incat sa nu mai fie necesar sa se lupte nici cu el insusi si nici cu ceilalti. Asta inseamna ca o mare valoare in viata este cu siguranta anturajul in care fiintam si ne traim cele mai importante momente de viata. Aici pe pamant, exista suficiente suflete incat sa ne putem gasi macar unul cu care sa ne aflam in sinergie. Daca de mici copii am invata sa fim cu adevarat deschisi unii fata de ceilalti discutand liber de toate valorile si placerile pe care le avem pe fiecare dimensiune a fiintei, cautand mai apoi impreuna sa vedem cat de mare este sinergia intre noi, intelegand ca aceasta cunoastere si recunoastere este vitala spre a oferi premizele unor relatii armonioase, cu siguranta ca pretiozitatea relatiilor s-ar schimba foarte mult, disensiunile, luptele, posesivitatile, gelozia si toate distorsiunile existente acum disparand in timp cu desavarsire.

De ce? Fiindca frica care genereaza aceste tare, se bazeaza pe lipsa si nicidecum pe plin. Daca cel de langa mine imi ofera toate premizele ca eu sa pot creste pe toate planurile fiintei, avand astfel o multime de satisfactii si bucurii, si eu la randul meu fac la fel, de ce sa il mai fortez sau sa fiu fortata sa ne comportam altfel, sau sa ne fie frica ca ne pierdem unul pe celalalt deoarece nu ne oferim unul altuia cele necesare evolutiei, creand adevarate uragane de gelozie, emotii pline de resentimente, violenta verbal si sau fizica. Iar ca toate acestea sa se intample, tot ce avem de facut este sa fim suficient de intelepti incat sa ne algem unul pe celalalt cu inima. Faptul ca intalnesti pe cineva prea putin compatibil cu tine, de care poate ca pe moment te simti atras/a, nu inseamna ca este un om rau, ci doar ca e diferit de ceea ce tu iti doresti. In acest caz, cel mai bine este sa va despartiti ca si prieteni si sa mergi mai departe, pana cand universul iti aduce in cale exact persoana cu care tu esti cu adevarat compatibil/a. Cand stii ce vrei cu adevarat, cand stii ce te intregeste cu adevarat, cand stii ce valori de viata importante ai, ce teluri si viziuni, nemaifacand compromisuri de frica ca n-ai sa-ti mai gasesti un alt tovaras sau ca vei fi nevoit/a sa stai o perioada singur/a, cu siguranta ca iti va fi cu mult mai usor sa descoperi acea persoana care te complecteaza cel mai bine in ceea ce tu iti doresti.

Cu drag Ramona

Anunțuri

Un răspuns

  1. Complex si edificator material .. frumoasa comparatia – metafora .. Sufletul este ca o harpa. Daca stii cum sa o atingi, ea va scoate cele mai sublime note, scotand in eter, cea mai duioasa si plina de iubire melodie… dragut videoclip .. Multumesc Ramona

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: