Arhive lunare: Iunie 2012

CARE ESTE ROLUL PE CARE DORESTI SA IL JOCI?

O cunostinta de-a mea cand inca copila fiind a fost intrebata ce doreste sa fie, a raspuns ca doreste sa fie doamna. Dorinta i s-a implinit. A ajuns doamna x-ulescu si doamna profesoara.

Dupa ce mi-am terminat cursurile de terapii tibetane, mi-am facut niste carti de vizita pe care scria vindecator. La scurt timp, m-am trezit ca imi intra in viata tot felul de persoane cu diverse afectiuni. Aceasta etapa a fost etapa Mesterului Manole. Tot ce faceam pe de-o parte, se darama pe de alta parte, persoanele in cauza refuzand sa coopereze intr-o munca care viza si schimbarea tiparelor, trezindu-ma la cateva luni dupa ce le reordonam campul energetic, ca revin spre a fi din nou ajutate. In scurt timp, mi-am dat seama de doua lucruri. Prima dintre ele a fost o mare dilema, nestiind cum de s-au inmultit oamenii bolnavi, despre care cu putin timp in urma habar nu aveam ca exista. A doua revelatie a fost ca de fapt omul bolav nu trebuie tratat doar fizic. Boala fizica era consecinta unei gandiri distorsionate, ale unor credinte false care creau disensiuni si lupte diverse in interior. Stiam asta, dar imi era greu sa inteleg de ce cei ce imi solicitau serviciile, refuzau sa vada acest aspect. Exact ca la medic. Te doare ficatul, mergi sa iti vindeci ficatul. Dupa ce ti-ai vindecat ficatul, te trezesti ca ai gastrita sau ulcer. Mergi sa iti vindeci si aceasta afectiune, si te trezesti cu hipertensiune si diabet. Iei tratament si incep sa apara probleme la inima. Cu siguranta ca apelezi la un cardiolog, iar dupa ce tratamentul prescris ti-a ameliorat si aceasta afectiune, te poti trezi cu semiparalizie. In mod constant, pe tot acest drum parcurs, ai vazut doar afectiunea, nevazand si ce se afla dupa, adica nemultumirea, ura, posesivitatea, gelozia, impunerea, egoul, tipare ce sunt inscrise in fiinta ta, si care se manifesta pe diferite nivele ale fiintei, cu o intensitate mai mare sau mai mica. Tot ceea ce vezi, e ca afectiunea sigur a fost creata de factori externi, nestiind ca acesti factori externi de fapt sunt o oglinda a ceea ce tu esti in interior. Pana cand n-are sa iti pice fisa cum ca e necesar sa vindeci mai intai interiorul, recunoscandu-ti limitele, facand pace cu tine insuti si cu ceilalti, ca sa se poata manifesta astfel binele si in exterior, vei merge in cerc, batand cand la un cabinet cand la altul, cerand sprijin cand de la un medic, cand de la altul.

In prima faza, am vrut sa intrerup munca cu bolnavii. Mai apoi cu o vointa de Sisif, am vrut sa aflu de ce s-au inmultit oamenii bolnavi si cum de pana acum daca ei existau, nu i-am depistat? In scurt timp, am primit un raspuns care mi-a schimbat viata. Am uitat cine a spus aceste cuvinte, citind in timp multe carti si publicatii, dar asta cu singuranta ca n-are nici o importanta. Important e ca acest om, intrebat fiind de un tanar daca e bine sa se faca medic, i-a raspuns asa: ” De ce doresti ca un numar de oameni sa se imbolnaveasca ca tu sa poti experimenta meseria de medic? ” Da chiar asa! De ce trebuie ca eu sa practic meseria de vindecator, sa se trezeasca n persoane cu tot felul de afectiuni? Automat mi-am schimbat cartile de vizita, scriind de data asta pe ele terapeut.

Cam ce crezi ca s-a intamplat?

Au disparut din viata mea bolnavii fizici, si au inceput sa intre persoane care doreau sa isi schimbe modul de gandire. Clar ca m-am trezit ca e bine sa fac si cursuri in domeniu, chiar daca in medicina tibetana terapia merge pe toate nivelele fiintei, a afla insa si alte noi metode, era binevenit. N-a trecut insa mult timp, si mi-am dat seama ca de fapt nici gandirea nu este problema majora cu care se confrunta oamenii, ci sentimentele care misca credintele, tiparele si valorile personale. Faptul ca am lucrat mult pe mine insumi, mi-a ajutat sa merg pe fir pas cu pas, depistand astfel radacina propriu zisa, intelegand in final, ca degeaba omul isi schimba tiparul, credinta si valoarea, daca inca n-are habar sa lucreze cu sentimentele, lasandu-le sa se miste haotic, neputandu-se astfel inchega nimic trainic. Dar ce-a fost mai important, a fost ca mi-am dat seama, ca fiecare rol pe care noi ni-l alegem, aduce automat in manifestare si protagonistii alaturi de care noi ne vom experimenta acel rol si nivelul la care ni-l vom manifesta, putand sa miscam energiile in asa fel, incat manifestarea sa se produca de la – pana la +, de la individualitate pana la unitate. Si pot sa spun ca am jucat tot felul de roluri. Am cochetat cu arta si inca o mai fac si acum ca sa ma destind. Am lucrat cu copii, asta ajutandu-ma sa devin calma si deschisa, putand sa ofer explicatii detailate fara sa imi pierd rabdarea, oricui imi cere un raspuns. Am fost si colaborator la ziar, reusind sa invat sa ma deschid si mai mult fata de toti cei cu care intru in contact. Sigur ca am jucat si rolul unui copil, al unui elev, al unui nepot, al unui adolescent, al unei femei, al unei sotii, asa cum am jucat si rolul de mama, de cumnata, de colega, prietena, vecina, de persoana suparata, persoana fericita, femeie care m-am simteam ranita, femeie care m-am simteam implinita, persoana ca m-am simtit prost inteleasa, persoana care m-am simtit implinita prin munca pe care o fac sau care eram in cautare de noi solutii, persoana care imi ascundeam umbrele sau acea persoana care deja vorbeam de ele fara frica, persoana care recunosteam ca sunt limitata si in cautare de noi viziuni si informatii primite de la cei mai experimentati ca mine sau persoana care isi ofera cunostintele dobandite prin experiente proprii si altora etc, experimentand aceste roluri pe diferite nivele si intensitati ale fiintei, traversand o intrega gama de vibratii si senzatii. Insa indiferent de rolul ales, intr-un fel sau altul, acesta a avut legatura cu oamenii. Asta m-a ajutat sa stiu ca multe dintre rolurile existente pe Pamant sunt duale. Intr-un fel sau altul, intr-o parte sau alta, exista o suferinta, o pierdere, un compromis sau ceva neplacut.

De ce?

Fiindca atata timp cat noi jucand un rol sau altul vedem golul chiar si intr-o mica masura, acel gol va aduce cu siguranta disensiuni si intr-o parte si in alta. Imi amintesc aici de povestea lui Yogananda. El era in cautarea unui maestru, si cand afla ca pe undva anume traia un anume ghid, mergea la el si ii spunea: “ Doresc sa urmez un drum de eliberare, dar inainte de a-ti deveni discipol, as dori sa stiu daca tu l-ai cunoscut pe Dumnezeu. “ Cand omul ajunge la esenta, indiferent de rolul pe care il joaca, el va fi manifestat si experimentat in mod corect, lasand Divinitatea sa isi manifeste Vointa, in final acesta trebuind doar sa multumeasca ca el este cel ce a fost ales de Dumnezeu, ca Acesta sa isi desfasoare jocul prin fiinta a ceea acel om este pe un nivel sau altul.

Faptul ca noi ne alegem rolurile fara sa ne dam seama de aceste substraturi, ne face sa mentinem in vigoare aceste programe duale. Asta inseamna ca cu cat se vor inmulti mai mult vindecatorii, cu atat mai multi bolnavi vor fi. Cu cat mai multi vor dori sa devina politisti, avocati, judecatori, legisti, cu atat mai multi infractori vor fi. Cu cat mai multi militari se vor forma, cu atat mai multe razboaie vor fi. Cu cat vor opta mai multi pentru meseria de psiholog, cu atat mai multe persoane vor avea probleme emotionale si de comportament. Si cu cat mai multi ziaristi cu gadire distorsionata se vor forma, cu atat mai multe stiri negative vor exista. Precum se poate vedea, exista roluri care avantajeaza ca de ex cel de cantaret, comediant, pictor sau estetist care aduce omului bucurie, culoare si armonie, ori designer care ofera omului frumusete si varietate sau inginer care aduce progres, ori constructor care daruieste confort, dascal care propaga cunoasterea, maestru care propaga intelepciunea. Atunci cand acestia au o gandire novatoare, pozitiva, intelegand ca fiecare protagonist are ceva de valoare de oferit, adaugandu-si la intreg fiecare bucata proprie, pana cand acesta devine armonios si benefic pentru fiecare in parte, in acest caz, neemaiexistand nimeni mai important sau mai ignorant, ci personaje valoroase, care fiecare in parte isi ofera cunoasterea si talentele pentru a crea ceva grandios, fiindca de e invers, isi vor lasa amprenta distorsionata si toxica in ceea ce fac, trebuind din nou si din nou sa repete jocul, trecand prin fiecare rol in parte, pana cand il inteleg in profunzime, vazand jocul ca un intreg, putand in final coopera toti protagonistii intre ei in asa fel, incat tot acest intreg sa manifeste iubirea, armonia, viata, bucuria, preaplinul si recunostinta Divina. Dar mai exista si acele roluri care dezavantajeaza din start, aducand intr-un fel sau altul un anume minus, cand de o parte cand de alta, fiindca nivelul la care este jucat este cel al egoului, Dumnezeu nefiind lasat sa fie prezent, omul considerandu-se singur in masura sa isi definitiveze programul dupa capul lui. Sa ne gandim doar la un vindecator. Acesta poate in timp ce isi profeseaza meseria sa vada boala lucrand dupa capul lui, sau sa il lase pe Dumnezeu sa isi manifeste El Vointa. Cat timp vindecatorul si clientul acestuia vad boala si vorbesc despre ea, n-are cum sa se manifeste sanatatea, fiindca universul preia exact ceea ce cei doi vad si emit, aducand in manifestare credinta si viziunea acestora. Precum se poate vedea, chiar si in experimentul vindecare exista mai multe scale, mergand de la – unde se vizualizeaza afectiunea si pana la + unde deja omul este vazut ca un intreg, ca o fiinta sanatoasa si plina de vitalitate prin care Dumnezeu isi manifesta Vointa.

Clar ca acum stiind asta, am ajuns la acea faza in care e timpul sa imi delimitez cat mai clar si concis noul rol ales, ca sa evit sa ma trezesc din nou cu niscaiva surprize. In acest sens, m-am gandit la rolul de cocreator, in care sa colaborez cu alte persoane, la o lucrare facuta in comun, atat pentru binele meu cat si al celorlalti. Asta inseamna ca de data asta, binele vizat este dorit a fi implinit atat pentru mine, cat si pentru ceilalti colaboratori, fara a mai fi necesar ca unul sa sufere de o afectiune, de o lipsa, de un dezavantaj, de o pierdere sau orice altceva il poate duce spre nemultumire. In acest fel, fiecare isi poate aduce aportul in felul lui propriu, dezvoltandu-si talentele, in rezonanta fiind atat cu el insusi cat si cu ceilalti, sau poate sa se descopere, vazandu-se eficient, pozitiv si avangardist, facandu-si bine si lui, si mie si altora.Cand cocreezi sau colaborezi, o faci de la egal la egal, fara a te considera pe tine mai superior si pe cel de langa tine mai inferior sau invers. Fiecare om este valoros si important in schema.

Cand vom intelege ca tot ce se intampla aici pe pamant se bazeaza pe diverse roluri jucate pe diferite frecvente, mai mult ca sigur ca vom fi mai atenti, alegand mai cu grija experimentul pe care dorim sa il traversam. Atunci o sa evitam sa ne dorim sa devenim bogati, stiind ca pentru asta un altul va trebui sa fie sarac, preferand in locul acestui rol un altul in care abundenta sa curga din belsug spre toti protagonistii, nemaivazandu-ne doar pe noi bucurandu-ne de abundenta, ci stiind ca exista suficient bine in univers, incat sporul sa se manifeste pentru toti. In acest caz, cu siguranta ca o sa ne abtinem sa mai propagam stiri care transmit manifestarea lipsurilor, vom evita sa mai vorbim de pierderi, vom evita sa mai introducem in mintea copiilor golul, devenind mai plini de recunostinta si bunavointa.

Vom evita sa alegem sa invatam sa iubim, stiind ca asta se poate face doar prin opozanta iubirii si anume ura. In schimb, vom deveni constienti ca noi n-avem de fapt ce invata din ceva ce deja suntem, deschizandu-ne in totalitate spre starea de a fi, lasand Divinitatea sa isi ofere preaplinul iubirii prin noi, unindu-se de data asta cu preaplinul iubirii din celelalte forme ale creatiei prin care de fapt tot El se manifesta.

Ne vom gandi mai bine daca ne dorim un rol de binefacator, stiind ca pentru asta e necesar ca altii sa joace rolul de nevoiasi. Egoul in acest fel se va retrage, omul putand sa urce la un alt nivel de intelegere, experiment si manifestare. De ce e neaparat necesar sa ne punem etichete, titluri si blazoane? Sunt boss! Sunt director! Sunt patron! Sunt…….mai important decat tine……De ce e musai sa ne pacalim mintea ca suntem cu un pas inaintea celorlalti? Care pas? Care nivel? Care tinichea? Care blazon?

Oare stie cel ce isi alege un rol de conducator ca in final i se va cere sa demonstreze ca a reusit sa miste impreuna cu cei pe care ii conduce, in asa fel energiile, incat binele sa se fi manifestat pentru toti protagonistii, in acea directie in care sa fie fiecare dintre ei multumit? Adesea un conducator isi vizeaza doar persoana lui sau o mica parte din intreg, vazand desfasuratorul intr-un mod distorsionat, dar e gresit a se crede ca acest rol este doar unul atat de stramt. Un conducator, este necesar sa fie un prestidigitator suficient de mare, incat sa reuseasca sa uneasca echipa, sa o aduca la eficienta, la bucurie, la armonie, si sa o multumeasca, oferindu-i in final fiecarui membru, o retributie care sa il faca sa fie recunoscator si performant cu adevarat, in acest fel munca prestata putand transmite bucuria reusitei atat personale cat si de grup si pe mai departe, ca si cumparatorii sa se bucure de roade impreuna cu toti ceilalti. Daca omul merge acasa si se trezeste ca a muncit o luna intreaga pentru niste bani care nu ii ajung sa acopere nici macar strictul necesar, asta inseamna ca e condus si ghidat de cineva, care habar nu are cum sa isi manifeste rolul in mod eficient. Asta inseamna ca in acea echipa, care poate fi mai mare sau mai mica, vor incepe sa se invarta tot felul de energii toxice, ale caror baza va fi nemultumirea, vizualizarea lipsei, deci inexistenta sporului, si e normal ca pana la urma acest program sa intre in implinire, sporul in timp scazand tot mai mult, lipsurile devenind tot mai mari, starile de nemultumire tot mai dese. Iar rezultatul jocului nu il decide nici Divinitatea si nici o alta forta terestra sau extraterestra, ci chiar noi, cei ce jucam diverse roluri, credintele noastre indreptandu-ne spre un final sau altul, actionand in directia pe care o vedem si care ne-a fost implementata adesea din afara, chiar de catre cel ce a ales rolul de conducator, indiferent ca acesta s-a numit parinte, invatator, prieten, mentor, director, patron sau oricum altcumva.

In ceea ce ma priveste, ma consider un suflet care ma aflu acum aici, ca Dumnezeu sa experimenteze prin ceea ce Eu sunt un anume rol, sau chiar mai multe roluri, traind in acest fel starea de a fi, atat in mod individual in interiorul fiintei mele, cat si in grup, de alegerea mea depinzand daca asta se face in unitate si bucurie atat individuala cat si colectiva, sau in ego, prin alegere de roluri duale. Faptul ca Divinitatea mi-a oferit sa imi aleg in mod liber acel rol sau roluri care simt ca ma intregesc si pe care doresc sa le experimentez, imi ofera sansa sa mi le schimb de data asta prin intelegere, alegand in asa fel incat:

sa imi fie bine mie si rau celui de langa mine

sa imi fie mie rau si bine celui de langa mine

sa imi fie bine atat mie cat si celui de langa mine

Sunt ferm convinsa ca pana acum am experimentat suficiente roluri in care ori mi-a fost mie bine si celui de langa mine rau, ori mi-a fost mie rau si celui de langa mine bine. Ce rost are sa o tot lungesc cu experiente de acest fel. Idealul se manifesta abia atunci cand devenim cu totii valorosi si fericiti. Cel putin asta e concluzia la care am ajuns. N-ai cum sa simti bucurie cand il vezi pe cel de langa tine in suferinta, lipsuri, ignoranta, nemultumire, dar nici cand te afli tu in suferinta n-ai cum sa simti bucurie. Poti sa iti pacalesti mintea si sa spui ca totul e in regula chiar daca nu e. Poti sa spui ca asa vrea Dumnezeu, soarta, societatea sau mai stiu eu cine. Poti sa spui ca lucrurile sunt fixate, ca asa e scris, ca e vorba de destin sau karma sau cum vrei tu sa ii zici, dar asta poti sa o faci doar pana cand iti dai seama ca de fapt viata ta se desfasoara dupa tiparul, credintele si valorile pe care le ai, asa cum viata celui de langa tine se deruleaza dupa tiparul, credintele si valorile pe care acesta le are. Cand ai inteles acest aspect, iti dai automat seama ca ai sansa sa schimbi oricand atat tiparul, cat si credintele si valorile. Ca poti sa faci pace cu sentimentele tale, ca poti sa intri in armonie cu tine insuti si cu creatia facuta de tine, crescandu-o in mod armonios, asa cum un parinte face cu copilul lui. Oare ce parinte isi doreste ca propriul copil sa sufere, sau sa creeze suferinte unui alt copil? Cu siguranta ca nici un parinte adevarat asa ceva nu-si doreste. Si asa cum un parinte face tot posibilul sa ii ofere copilului tot ce e mai bun, atunci noi de ce sa nu investim in propriile noastre creatii tot le fel. In fond si la urma urmei, e un dar pe care il oferim Lui Dumnezeu, lasandu-l sa se bucure prin toate formele lui in mod plenar, cat si noua insine, putand in final sa spunem ca peregrinarea noastra n-a fost in zadar.

Dumnezeu ne-a creat, ne-a crescut si ne-a oferit tot ce ne-a fost si ne este de trebuinta. Acum si noi la randul nostru putem sa ii intoarcem darul, demonstandu-I ca talantul pe care ni l-a dat, l-am investit cu intelepciune, intelegand ca atata timp cat valoare principala este AL MEU, celelalte valori devin divizate, trebuind ca sa le dobandesc, sa ma divizez si eu, alergand astfel dupa himere ca Don Quijote, in loc sa vad intregul, stiind ca Dumnezeu este doar UNUL SINGUR, manifestandu-se doar acolo unde INTREGUL exista. Abia in acel moment zidurile, gardurile si scuturile dispar, oferindu-mi marele dar de a ma manifesta ca mine insumi in fiecare moment prezent, bucurandu-ma in prima faza de starea de a fi, ca mai apoi sa renunt si la asta, lasandu-l pe Dumnezeu sa se bucure El in mod plenar prin mine, invitata fiind si eu la festinul Divin si nicidecum invers.

Candva au existat trei prieteni, care au auzit ca pe varful unui munte isi are salasul un mare maestru. Au convenit ca e timpul sa il cunoasca. Primul a ales sa urce muntele pieptis, in speranta ca va ajunge mai repede la destinatie. A ajuns ce e drept, dar julit, plin de rani si vanatai. Cel de al doilea, s-a gandit ca e mai bine sa aleaga un drum ceva mai lung dar plin de tufe si maracini de care sa se poata prinde. A ajuns si el la maestru, tot plin de rani, vanatai si julituri. In schimb cel de al treilea, a optat sa mearga pe un drum mai cotit, care traversa vai manoase si pajisti cu flori, trecand pe langa parauri involburate, cu ape limpezi si pesti zglobii, peste dealuri si munti cu copaci falnici. In timp ce isi urma tinta, se mai oprea din cand in cand, bucurandu-se de frumusetile ivite in cale si infruptandu-se de roadele oferite de copaci roditori, tufe de zmeur si fructe de padure. Intr-un final a ajuns si el la maestru, insa plin de voie buna si veselie. Mare le-a fost mirarea celorlalti doi, cand maestrul i-a iesit in intampinare, imbratisandu-l cu multa iubire, felicitandu-l de alegerea facuta, dandu-i acolo pe loc initierea. A te bucura de drum si de toate binecuvantarile oferite de Dumnezeu, este cea mai buna alegere, fiindca in final, nu mai ai cum sa ramai cu dorinte si vise neimplinite. Paulo Coelho spune exact acelasi lucru in cartea Alchimistul. Protagonistul principal, a trebuit sa faca drumul desavarsirii proprii, inainte de a afla ca ceea ce el cauta, se afla de fapt exact in acel loc de unde el a pornit, adica sub ruinele unei vechi cladiri, langa radacina unui copac. Oare ce metafora mai frumoasa si mai complecta ar putea exista decat cea aleasa de Coelho? Egoul cand devine o ruina, copacul cunoasterii te incita sa ii afli taina, pornind pe drumul initierii, de data asta cu o vointa suficient de mare incat sa ti-o urmezi cu toata forta care exista in tine, ajungand in final sa sapi la radacina cunoasterii, afland bogatia care salasluieste la umbra copacului vietii.

Daca si tu ai ajuns la o anume concluzie, posibil chiar mai buna, mai ingenioasa decat cea descoperita de mine, mi-ai face o mare bucurie daca mi-ai vorbi despre descoperirea ta. Cu cat vom intelege mai multe amanunte despre roluri si vom gasi mai repede experiente care ies din sfera programelor duale, cu atat mai mare ne va fi sansa sa trecem de data asta la experiente mai intelepte si mai imbucuratoare.

Cu drag Ramona

Anunțuri

Pozitiv versus Negativ

M-am intalnit azi cu o cunostinta. Ultima data ne vazusem cu cca doi ani in urma. Aceasta intalnire ar fi putut sa fie una plina de fericire, de bucurie, de preaplin, o intalnire in care sa ne povestim fiecare dintre noi progresele, cresterea si implinirile de care ne-am bucurat. Cu toate acestea, a inceput sa imi povesteasca despre ultimele stiri aflate, punctand si investind pasiune in acele sectiuni care o deranjau cel mai tare. Am incercat tot posibilul ca sa o fac sa vada si lucruri pozitive, dar a fost imposibil. Vazand ca si-a pornit „motoarele” din plin, am invocat o intalnire urgenta la care trebuia sa fiu prezenta in scurt timp. Vazand ca sunt pe punctul de a pleca, a incercat sa ma opreasca si nefiind chip sa faca asta, pur si simplu s-a luat dupa mine continuandu-si  tirul de emisii toxice. Cand i-am explicat ca toate acestea  sunt irelevante si ca e pacat sa se piarda timp pretios cu ele, si ca importanta majora o constituie de fapt solutiile, singurele care pot aduce o rezolvare viabila in caz ca omul se confrunta cu probleme si ca despre acestea sunt dispusa sa discutam, s-a suparat rau de tot, dar cu toate acestea, n-a vrut sa cedeze cu nici un pret. Aproape ca alerga dupa mine spunand: „Da’ stai sa-ti spun…….” Persoana era pur si simplu incarcata de prea multe informatii toxice pe care vroia sa le elibereze. Asta se intampla cand suntem prea mult deschisi spre stiri si discutii distorsionate vazute sau purtate cu altii. Singurul lucru inteligent pe care il putem face, este sa stopam navala de astfel de stiri care vin spre noi dintr-o multitudine de parti. In loc de a ne pierde timpul cu asa ceva, mai bine citim o carte constructiva, purtam discutii constructive, vedem filme constructive. Vera Peiffer, in cartea ” Mai multe despre gandirea pozitiva ” are un pasaj foarte elocvent in acest sens. Ea spune asa:

” La ora actuala, cand citesti ziarele, poti sa crezi ca nu prea ai motive sa fii optimist. Razboaie si miscari sociale peste tot, revolte care lasa in urma mii de morti, haos provocat de grevele pe care le fac oamenii disperati, violenta din orase, unde se petrec zilnic agresiuni, jafuri, spargeri si violuri, cresterea inflatiei si a ratei dobanzilor, care afecteaza atatea familii, distrugerea progresiva a mediului, paduri care sufera stricaciuni ireparabile, apa si atmosfera alterate, atatea specii salbatice care au disparut sau sunt pe cale de disparitie. Fara indoiala, doar un individ ignorant, nepasator sau frivol poate sa urmareasca toate aceste evenimente si sa-si pastreze inca speranta!
Se pare ca vestile rele, spre deosebire de cele bune, se raspandesc foarte repede. Pe deasupra, ele sunt considerate mai valoroase ca informatie decat stirile pozitive, oricare ar fi acestea. Ganditi-va cu ce se alimenteaza in fiecare zi televiziunea si ziarele.

Departamentele lor de stiri sunt, in mod frecvent, pline pana la saturatie cu problemele mondiale, ele traiesc efectiv de pe urma tulburarilor, crizelor si catastrofelor. Oare de ce sunt relatate, in general, doar evenimentele negative? Dupa un bombardament de stiri televizate despre moarte, violenta si teroare, suntem informati, la final, ca intr-o gradina zoologica oarecare s-a nascut un ursulet Panda, probabil in ideea ca fasia subtire de poleiala a unei vesti bune va usura enorma povara a vestilor proaste.
Selectia negativa pe care ne-o ofera frecvent mass-media ne face sa uitam ca, in realitate, este vorba doar despre o selectie. Din marele numar de evenimente care au avut loc in lume in ziua respectiva, cineva a ales o parte, si apoi ne-o prezinta drept „realitate”. Dar chiar si putinele evenimente considerate suficient de importante pentru a fi difuzate au parte doar de cateva minute de comentariu si de cateva scurte secvente, astfel incat avem la dispozitie o perspectiva si mai ingusta pentru evaluarea situatiei.
Ar fi interesant de vazut ce s-ar intampla daca, intr-o zi, un redactor s-ar hotari sa difuzeze doar stiri bune si sa puna in mod deliberat accentul pe lucrurile pozitive care se petrec in lume : cum se aduna oamenii ca sa planteze impreuna copaci sau sa restaureze cladiri vechi; cum se amelioreaza relatiile dintre state ; cum reusesc natiunile, sau companiile, sau indivizii sa-si rezolve problemele, aratandu-ni-se ce solutii au gasit, astfel incat toata lumea sa poata invata de la ei.
Si doar la sfarsit, cateva secunde, sa se vorbeasca despre violenta si omoruri. Sunt sigura ca o multime de oameni s-ar simti inselati. Cu siguranta ca asta nu-i tot-ar zice ei! Cu siguranta ca trebuie sa fie si niste stiri mai importante! Nu este ciudat, totusi, ca uitam sa ne punem aceste intrebari si atunci cand aflam despre toate nenorocirile din lume?
Aria acoperita de mass-media in prezent pare sa sugereze ca numarul problemelor este in crestere. Asa sa fie? Sau este in crestere doar numarul relatarilor din mass-media privind aceste probleme? In ultimii ani, de exemplu, au aparut tot mai multe articole si emisiuni avand ca subiect abuzurile comise asupra copiilor si agresarea femeilor. Acestea sunt teme serioase care merita discutate, iar mass-media joaca un rol esential in constientizarea lor, avand posibilitatea de a le aduce in fata unui public vast; totusi, nu inseamna ca, la ora actuala, se comit mai multe abuzuri asupra copiilor decat in urma cu douazeci de ani. Inseamna doar ca, datorita constientizării problemei si abordarii ei mai deschise, tot mai multi oameni vin sa relateze incidente de acest gen, iar ca rezultat, ele apar cu o frecventa crescuta in mass-media.
Mijloacele de informare in masa au o functie importanta, pentru ca ele dau jos valul de pe subiecte tabu, si doar atunci cand privim in fata o problema putem incepe sa-i cautăm solutia. Totusi, trebuie sa retinem ca mijloacele de informare nu pot avea pretentia reflectarii realitatii in intregul ei si ca, doar fiindcă citim dintr-o data mai multe despre o anumita problema, nu inseamna ca acea
problema se agraveaza. Inseamnă doar ca auzim mai multe despre ea.
Cu toate acestea, constientizarea crescanda a problemelor isi are pretul ei. Incepem sa simtim ca pierdem controlul si, o data cu fiecare noua stire, suntem tot mai deprimati si descurajati. Desi in planul constientului putem incerca sa ignoram informatiile negative, in planul subconstientului suntem afectati. Fie ca vrem sau nu, imaginile negative produc sentimente negative.

Informatiile negative din buletinele de stiri distorsioneaza realitatea, si acelasi lucru il fac filmele unde este etalata puterea fizica si mentala. Daca ne comparam cu eroii din filmele pe care le vedem, ne vom considera deprimant de neputinciosi, iar daca plecam urechea la toate stirile ingrozitoare, ne vom simti de doua ori mai incapabili sa infruntam viata.
Pentru a evita sa cadem in aceasta capcana, este important sa retinem ca noi suntem realitatea si ca atare, noi trebuie sa fim etalonul competentei, nu vreun erou iluzoriu de la televizor. Putem hotari singuri in ce masura vrem sa ne expunem influentelor negative. Este, oare absolut necesar sa ascultam buletinul de stiri la radio, sa citim ziarul si sa urmarim seara telejumalul? Este laudabil ca vrei sa fii informat, dar, in mod cert, nu-i nevoie sa te infunzi intr-o mentalitate negativa!
In aceeasi ordine de idei, de ce ne este atat de usor sa criticam si atat de greu sa laudam? Parca am avea un tipar, dinainte fixat, de gandire negativa, in care incap numai „rateurile”. In aparenta, pesimismul este indreptatit: poti intotdeauna sa fii sigur ca ceva o sa mearga prost la un moment dat. Multor oameni le este teama sa fie optimisti. Este aproape ca o superstitie : daca esti prea fericit, atragi dezastrul.
Evident, problema cu gandirea negativa este ca ea functioneaza ca o profetie ce se implineşte prin sine. Din cauza ca gandesti negativ, esti tensionat, nervos, prost dispus si nu te simti in forma. Iata de ce, daca apare o situatie dificilă, este putin probabil ca te vei descurca tot atat de bine ca o persoana cu mentalitate pozitiva. Pentru ca nu faci fata, ti se confirma presimtirea dezastrului iminent, iar gandirea negativă prinde noi aripi : asa se creeaza cercul vicios.
Din fericire, nu esti silit sa-ti traiesti viata in aceasta maniera negativa pentru ca sistemul functioneaza tot atat de bine si invers. Suntem constienti de faptul ca viata nu este tot timpul minunata, dar nici tot timpul mizerabila. Adevarul se afla undeva la mijloc, si putem inclina balanta in favoarea noastra daca hotaram in mod constient, sa ne indreptam privirea spre partea luminoasa.
Asta nu inseamna ca trebuie sa ignoram dificultatile sau sa evitam problemele, ci dimpotriva. E o prostie sa fugi de probleme, fiindca oricum vor alerga ele dupa tine. Ceea ce e bine sa facem este sa intoarcem capul si sa ne uitam bine la ceea ce ne supara sau ne sperie, iar apoi sa intreprindem actiunea potrivita pentru a rezolva lucrurile. Daca avem o atitudine pesimista, vom avea indoieli daca merita sau nu sa rezolvam problema, pe cand daca suntem optimisti, vom fi pregatiti s-o abordam. Daca te uiti in urma la toate progresele inregistrate de-a lungul anilor in medicina, inginerie si tehnologie, ceea ce vezi sunt realizarile unor oameni optimisti care nutreau credinta ca trebuie sa existe o solutie la problemele cu care se confruntau – si care au pornit in cautarea acelei solutii. Un pesimist ar fi renuntat pur si simplu fara a fi descoperit vreodata raspunsul. Daca ne gandim la poluarea industriala care ameninta mediul si la pericolul in care se afla speciile de animale ucise pentru profit, putem foarte usor sa cadem prada disperarii si sa ne resemnam cu gandul ca am mers prea departe cu distrugerea planetei si ca nu se mai poate face nimic. Dar un optimist a considerat ca nu este prea tarziu pentru initierea unei misiuni de salvare si a infiintat o organizatie, ca Greenpeace sau ca World Wild Life Fund. Acestui optimist i s-au alaturat altii, care aveau aceleasi convingeri, si, dupa un timp, s-au inchegat organizatii puternice, care au capatat influenta si se lupta cu guvernele. Sigur, progresul este lent, dar devine treptat tot mai vizibil. Trebuie timp pentru a opera schimbari in atitudinile si comportamentul oamenilor; adesea devenim nerabdatori pentru ca vrem sa vedem rezultate rapide.
Optimismul este credinta potrivit careia merita sa faci un efort; optimismul inseamna speranta ca se poate ajunge la un rezultat pozitiv, in ciuda oricaror obstacole care bareaza drumul. Iti trebuie curaj ca sa fii optimist, dar este singura noastra optiune daca vrem sa reusim si sa evitam calea infundata a resemnarii si a negativitatii. ”

Atat fericirea, cat si nefericirea ta, depind doar de tine

Bine ai revenit pe caleaspretine

Cu siguranta ca adesea te-ai intrebat de ce unele persoane reusesc in viata iar altele trec prin tot felul de suferinte. De ce exista oameni care stiu sa se bucure de viata iar altii stiu doar sa isi planga de mila. Poate ca si tu faci parte din categoria celor ce au buctat in viata, alargand dintr-o librarie intr-alta sa iti cumperi carti motivationale, sau uitandu-te la filme si emisiuni de gen, ori facand tot felul de cursuri de dezvoltare, sau participand la fel de fel de seminarii sau chiar optand pentru alte substitute asa zis spirituale, in speranta ca poate, poate vei reusi sa afli marele secret. Sigur ca toate aceste carti, cursuri si seminarii isi au rostul lor, dar cu conditia sa ti se si explice marele secret, intelegand astfel despre ce este vorba, schimbandu-ti sistemul de valori si credinte in asa fel, incat inlauntrul tau sa se dezvolte pacea si armonia prin directionarea corecta a emotiilor, reusind sa ajungi in uniune cu tine insuti, cu toate partile fiintei a ceea ce esti, putand mai apoi sa fii in uniune cu toata creatia.

Cand am inceput sa lucrez cu oameni, eram ferm convinsa ca problema principala a distorsiunilor pe care le au in viata este gandirea, acel mod de gandire toxic, care il face pe om sa priveasca totul prin ochelari fumurii. In timp am descoperit insa ca baiul principal sunt de fapt sentimentele, care anima miscarea experimentelor traversate. De sentimente sunt de fapt legate gandurile, putand fi mai intense sau mai slabe ori chiar neutre de la caz la caz. Am experimentat pe propria mea piele diverse tonalitati sentimentale, dorind in acest fel sa inteleg cat mai bine ce se intampla. Asta inseamna ca am incercat sa proiectez ganduri pozitive ridicandu-mi intensitatea sentimentala cat mai mult, coborand-o sau chiar ramanand in stare neutra. La fel am facut si cu proiectiile de ganduri toxice, negative. Aceste experimente, mi-au oferit ocazia sa vad in mod clar secretul de dupa perdea, secretul de dupa ganduri.

Suntem o specie de-a dreptul inteligenta. Excelam intr-o multime de domenii, reusind in ultimul timp sa iesim in spatiu, sa facem descoperiri uimitoare si sa cream aparataja de-a dreptul ingenioase. Cu toate acestea, suntem de-a dreptul ilari in relatiile noastre, in manifestarile pe care ni le dorim si in intelegerea a cum functionam. Precum mesterul Manole, ce construim ziua, se darama noaptea si cautam pana ne dam de ceasul mortii ca sa gasim o Ana pe care sa o zidim pe post de liant.

Cred ca a sosit timpul sa redescoperim secretul liantului, aplicandu-l in asa fel incat cladirea viata pe care o construim, de data asta sa fie trainica si primitoare. Ca sa facem asta, este important sa invatam ca propria noastra fericire depinde doar de noi, de fiecare in parte, fara a avea nevoie pentru a o intensifica si imbunatati de cineva din afara. Candva in trecut, cand oamenii inca nu prea aveau acces la cunoastere, majoritatea dintre ei fiind analfabeti, s-a instituit proasta ideea ca avem nevoie de ajutor din afara, ca trebuie un altul sa ne invete ce avem de facut, in ce mod e bine sa ne traim viata, ce e bine pentru noi si ce e rau. Traim insa niste vremuri in care fiecare dintre noi ne-am mai dezmeticit, reusind sa intelegem ca raspunsurile corecte si puterea se afla in noi si nicaieri in alta parte. Noua era va fi una in care vom invata sa lucram cu aceasta putere in mod inteligent. Adevarul este ca, in adevarata noastra stare, noi avem sacra putere in asa fel formata, incat sa fim ceea ce noi dorim sa fim. Absolut orice! Doar de noi depinde ce alegem sa experimentam si cat timp dorim sa facem asta. Este foarte important sa intelegi acest aspect, fiindca in tine se afla cunoasterea si puterea de a fi sanatos, de a fi fericit si de a avea tot ceea ce iti doresti. In univers totul este raportat la miscarea si schimbul de energie care se face de la o creatie la alta. In momentul in care intelegi si cunosti secretul de a misca aceste energii, tu poti sa te recreezi ori de cate ori tu doresti, traind toate acele experiente care pana acum pentru tine au avut doar o vaga semnificatie de vis, cel mai adesea neamplinit.

Cei mai multi habar nu au cum ar putea sa isi obtina tot ceea ce isi doresc in viata. Majoritatea si-au creat adevarate liste cuprinzatoare de lucruri pe care si le doresc, si o alta la fel de mare cu lucruri pe care nu si le doresc si pe care cel mai adesea le obtin cu o regularitate descurajanta. Adevarul este ca am fost invatati sa gandim invers. Asta imi aminteste de indemnul pe care maestrii il faceau discipolilor spunandu-le ca daca pana acum au actionat intr-un anume fel, avand in urma acestor actiuni rezultate neconvenabile, este bine sa incerce sa actioneze exact in sens invers.

In univers norocul sau soarta sunt inexistente. Exista niste experiente de baza cu care venim si pe care le-am ales ca sa ne ajute sa ne dezvoltam talentele native de care sa ne folosim spre binele nostru. Inainte de a ne incarna, am stiut foarte bine cum trebuie sa actionam ca sa ne aducem in manifestare tot binele din lume, avand in acest scop trairi benefice. Ajungand insa aici, am primit invataturi intoarse exact pe dos. De mici am aflat ca trebuie sa muncim pana la epuizare daca ne dorim ceva. Mai apoi ni s-a dezvoltat cultul imaginii, trebuind sa avem grija la cum ne valorifica ceilalti, in loc sa fim invatati cum sa ne valorificam chiar noi insine. Asta ne-a facut sa fim mereu cu garda sus, indreptandu-ma in mod constant atentia spre ce zice x, cum ne judeca y, ce trebuie sa facem sa ii fim pe plac lui z si asa mai departe. Mereu si mereu, mintea noastra a fost indreptata spre ceea ce este gresit, in loc sa fim idrumati sa ne uitam spre ceea ce este bun, de folos si benefic. Cuvantul magic inseminat in mintea tuturor a fost un mare NU!

N-ai voie!

Nu e bine!

Nu se cuvine!

Fiinta noastra a inceput astfel sa vibreze mult mai intens spre NU decat spre DA!

Tot ceea ce ne inconjoara este energie. Indiferent ca te uiti la un copac, pasare, piatra, rau, floare sau om, totul se compune din energie, fiecare vibrand intr-un fel propriu. Asa cum in muzica exista vibratii inalte si vibratii joase, mai rapide sau mai incetinite, tot la fel fiecare creatura vibreaza intr-un fel unic. Si tocmai modul in care fiecare in parte vibreaza, atrage stilul de experiment aflat pe aceeasi scala de vibratie cu ceea ce el este, respingand acele experimente cu care aceasta scala este in opozitie.

De ce?

Fiindca noi suntem niste magneti ambulanti. Fiinta noastra este una electromagnetica, creata special spre a se misca dupa Legea daruirii si primirii. De exemplu atunci cand suntem fericiti, cand reusim sa oferim din prea plinul nostru putand in acest fel sa ne extindem ca vibratie, campul nostru energetic se mareste, puterea magnetica a energiei fiind mai mare, atrage spre noi mai mult bine, mai multa fericire, raul fiind respins. In schimb cand emotiile noastre sunt indreptate spre negativitate, pesimism, nemultumire, ura, campul nostru se restrange, atragand spre noi ghinionul si nereusita, respingand deci binele din viata noastra.

Daca de exemplu eu imi doresc un sacou dar ma lovesc de pretul acelui sacou gandind cat de rai sunt angajatorii ca nu ma platesc suficient, ori guvernul sau mai stiu eu cine, automat stopez universul sa imi ofere in dar acel sacou, emotiile mele invartindu-se in acest fel in sensul lipsei. La fel se intampla si atunci cand intru intr-o relatie. Cat timp las sentimentele sa se miste in sensul binelui si al fericirii, aceasta se va manifesta inlauntrul meu, aducand si in exterior in manifestare relatia care ma intregeste. Daca insa incepe sa ma apuce frica, gandindu-ma ca imi voi pierde omul iubit, chiar asa se va si intampla. Cu cat exista mai multa posesivitate si gelozie intr-o relatie, cu atat exista mai multe sentimente de frica, deci implicit de recul, de indepartare, fiindca ce suflet doreste sa experimenteze senzatiile aferente geloziei si posesivitatii. Nici un suflet. Clar ca atunci primul lucru la care te vei gandi va fi saturatia, senzatia de lehamite, dorinta de a termina o astfel de relatie. Cu cat sentimentul de recul este mai mare, cu atat te indepartezi mai mult de protagonist, inchizandu-te in tine insuti, ca in final sa renunti de-a binelea la o relatie care nu-ti aduce nici un strop de bine, de fericire.

Adevarul este ca noi ne aflam aici sa ne daruim si impartasim emotiile. Sufletului ii este indiferent daca aceste emotii le impartasesti cu familia, colegii, vecinii, prietenii, animalele, plantele, natura, cerul sau stelele. El nu stie despre posesivitate si gelozie. Mintea este plina de frica. Sufletul doreste doar sa isi urmeze calea. Mintea a fost imbaxita de invataturi false despre relatii, sexualitate si abundenta, creand prin folosirea fricii si al opozitiei, in interiorul nostru, adevarate vartejuri de energie toxica. Adesea spuneam ca de pe pamant n-ar exista banii si sexul deja am trai demult in paradis. Cand omul va intelege povestea sexului si al miscarii energiilor spre a trai in bunastare, sentimentele toxice vor disparea de tot. Pana atunci insa, e bine ca fiecare sa isi atinteasca un pic mai mult atentia pe sentimente. Sa vada ca ori de cate ori afirma ceva, indiferent ca e vorba de o emisie pozitiva sau una negativa, daca sentimentele sunt foarte intense, se manifesta afirmatia respectiva cu o rapiditate uimitoare si in plan fizic. Daca intensitatea emotiilor este mica, sansa de a scapa de manifestare in caz ca e vorba de un gand negativ este cu mult mai mica. Daca omul ramane neutru, nedeclansand nici un vartej emotional, vorbele vor fi doar vorbe si atat. Cu cat emotia este mai inalta si mai pozitiva, cu atat sansa de bine este mai mare. Atunci cand ma refer la pozitiv, ma refer la o viziune globala a binelui si nu doar la o mica parte egotica a ei. Asta inseamna ca de eu imi doresc bani si imi intensific emotiile ca sa atrag spre mine bani, daca sunt egoista folosindu-ma de altii, invidiinu-i pe altii, sau stopandu-i intr-un fel sau altul spre a avea un zbor liber spre abundenta, emotiile mele vor merge in directia in care viziunea mea este mai puternica, in acest caz spre lipsa in loc de spor, adica pot veni banii spre mine, dar ii voi pierde intr-un fel sau altul, neavand spor la ei. In acest fel, universul isi desvasoara programul in mod perfect, fiecare primind dupa merit.

Clipa de clipa noi vibram ceea ce simtim si atragem exact ceea ce vibram. Daca ne dorim bine, e musai sa vedem binele peste tot si sa actionam in mod constant in acest sens, altfel cu siguranta ca pana la urma buctam. Sentimentele indiferent de ce vom face, ne vor trada mereu si mereu, aducand in viata noastra doar ceea ce am semanat si ingrijit cu iubire, sau cu ura, vazand plinul sau lipsa, binele sau raul.

Fa-ti pace cu trecutul. Repara peste tot acolo unde ai stricat. Cu cat vei reusi sa iti transformi mai mult sentimentele si energia aducandu-le la o claritate de cristal, cu atat mai mari sanse vei avea de o viata fericita. Noi nu ne aflam aici sa pierdem ceva. Daca exista pierdere e fiindca cineva are o gandire gresita despre reusita, despre preaplin, despre fericire si implinire. In temple pilonul principal al schimbarii a avut in mod constant ca baza sentimentul. Fii bun, ziceau maestrii, fii corect. Adica vezi lucrurile intr-o lumina curata, actionand clipa de clipa in sensul cel bun, miscand in acest fel energia in mod constant spre plin.

Pe cine furi?

Pe cine minti?

Pe cine umilesti?

Pe cine judeci?

Pe cine lovesti?

Pe tine insuti!

Cui ii faci de fapt rau?

Tie insuti!

De ce? Fiindca viziunea ta este distorsionata nu a semenului tau. Cand vei mai avea tendinta sa te plangi de viata, aminteste-ti acest aspect!
Vrei bine? Fa bine! Gandeste bine! Daruieste bine! Primeste bine! Chiar daca semenul tau vede raul, tu vezi binele, primeste binele, da binele. E treaba lui daca vrea sa sufere. Fiecare isi alege exact ceea ce doreste. Ce treaba ai tu cu alegerea celui de langa tine. Invata sa schimbi sensul in care privesti. In loc sa te uiti in afara, indreapta-te spre interior. Abia atunci vei vedea ce vartejuri creezi cand privesti viata intr-un mod pozitiv actionand pentru bine, sau cand vezi viata in sens invers, actionand pentru rau. De nu iti place la ce rezultat ai ajuns, repara raul facut schimband in acest fel sensul sentimentelor. Good luck!

cu drag Ramona

Atunci cand iti doresti ceva si te gandesti cat de bine ar fi sa iti indeplinesti dorinta, emotia pe care o simti este extrem de placuta, deoarece gandul tau actual se suprapune cu dorinta ta reala. In schimb, daca iti doresti ceva, dar te gandesti ca nu dispui de lucrul respectiv, respectiv daca te focalizezi asupra absentei sau lipsei sale din viata ta, emotia pe care o simti este neplacuta, deoarece gandul tau actual nu corespunde din punct de vedere energetic cu dorinta ta.

„Diferenta dintre a-ti dori si a avea nevoie nu este pur verbala. Dotinta sincera te face intotdeuna sa te simti bine, deoarece se suprapune din punct de vedere energetic cu Realitatea ta Vibratorie. In schimb, necesitatea te face intotdeuna sa te simti rau, intrucat presupune o rezonanta energetica cu absenta dorintei, si deci nu se suprapune cu Realitatea ta Vibratorie.” Abraham

%d blogeri au apreciat asta: