Arhive lunare: Iunie 2012

CARE ESTE ROLUL PE CARE DORESTI SA IL JOCI?

O cunostinta de-a mea cand inca copila fiind a fost intrebata ce doreste sa fie, a raspuns ca doreste sa fie doamna. Dorinta i s-a implinit. A ajuns doamna x-ulescu si doamna profesoara.

Dupa ce mi-am terminat cursurile de terapii tibetane, mi-am facut niste carti de vizita pe care scria vindecator. La scurt timp, m-am trezit ca imi intra in viata tot felul de persoane cu diverse afectiuni. Aceasta etapa a fost etapa Mesterului Manole. Tot ce faceam pe de-o parte, se darama pe de alta parte, persoanele in cauza refuzand sa coopereze intr-o munca care viza si schimbarea tiparelor, trezindu-ma la cateva luni dupa ce le reordonam campul energetic, ca revin spre a fi din nou ajutate. In scurt timp, mi-am dat seama de doua lucruri. Prima dintre ele a fost o mare dilema, nestiind cum de s-au inmultit oamenii bolnavi, despre care cu putin timp in urma habar nu aveam ca exista. A doua revelatie a fost ca de fapt omul bolav nu trebuie tratat doar fizic. Boala fizica era consecinta unei gandiri distorsionate, ale unor credinte false care creau disensiuni si lupte diverse in interior. Stiam asta, dar imi era greu sa inteleg de ce cei ce imi solicitau serviciile, refuzau sa vada acest aspect. Exact ca la medic. Te doare ficatul, mergi sa iti vindeci ficatul. Dupa ce ti-ai vindecat ficatul, te trezesti ca ai gastrita sau ulcer. Mergi sa iti vindeci si aceasta afectiune, si te trezesti cu hipertensiune si diabet. Iei tratament si incep sa apara probleme la inima. Cu siguranta ca apelezi la un cardiolog, iar dupa ce tratamentul prescris ti-a ameliorat si aceasta afectiune, te poti trezi cu semiparalizie. In mod constant, pe tot acest drum parcurs, ai vazut doar afectiunea, nevazand si ce se afla dupa, adica nemultumirea, ura, posesivitatea, gelozia, impunerea, egoul, tipare ce sunt inscrise in fiinta ta, si care se manifesta pe diferite nivele ale fiintei, cu o intensitate mai mare sau mai mica. Tot ceea ce vezi, e ca afectiunea sigur a fost creata de factori externi, nestiind ca acesti factori externi de fapt sunt o oglinda a ceea ce tu esti in interior. Pana cand n-are sa iti pice fisa cum ca e necesar sa vindeci mai intai interiorul, recunoscandu-ti limitele, facand pace cu tine insuti si cu ceilalti, ca sa se poata manifesta astfel binele si in exterior, vei merge in cerc, batand cand la un cabinet cand la altul, cerand sprijin cand de la un medic, cand de la altul.

In prima faza, am vrut sa intrerup munca cu bolnavii. Mai apoi cu o vointa de Sisif, am vrut sa aflu de ce s-au inmultit oamenii bolnavi si cum de pana acum daca ei existau, nu i-am depistat? In scurt timp, am primit un raspuns care mi-a schimbat viata. Am uitat cine a spus aceste cuvinte, citind in timp multe carti si publicatii, dar asta cu singuranta ca n-are nici o importanta. Important e ca acest om, intrebat fiind de un tanar daca e bine sa se faca medic, i-a raspuns asa: ” De ce doresti ca un numar de oameni sa se imbolnaveasca ca tu sa poti experimenta meseria de medic? ” Da chiar asa! De ce trebuie ca eu sa practic meseria de vindecator, sa se trezeasca n persoane cu tot felul de afectiuni? Automat mi-am schimbat cartile de vizita, scriind de data asta pe ele terapeut.

Cam ce crezi ca s-a intamplat?

Au disparut din viata mea bolnavii fizici, si au inceput sa intre persoane care doreau sa isi schimbe modul de gandire. Clar ca m-am trezit ca e bine sa fac si cursuri in domeniu, chiar daca in medicina tibetana terapia merge pe toate nivelele fiintei, a afla insa si alte noi metode, era binevenit. N-a trecut insa mult timp, si mi-am dat seama ca de fapt nici gandirea nu este problema majora cu care se confrunta oamenii, ci sentimentele care misca credintele, tiparele si valorile personale. Faptul ca am lucrat mult pe mine insumi, mi-a ajutat sa merg pe fir pas cu pas, depistand astfel radacina propriu zisa, intelegand in final, ca degeaba omul isi schimba tiparul, credinta si valoarea, daca inca n-are habar sa lucreze cu sentimentele, lasandu-le sa se miste haotic, neputandu-se astfel inchega nimic trainic. Dar ce-a fost mai important, a fost ca mi-am dat seama, ca fiecare rol pe care noi ni-l alegem, aduce automat in manifestare si protagonistii alaturi de care noi ne vom experimenta acel rol si nivelul la care ni-l vom manifesta, putand sa miscam energiile in asa fel, incat manifestarea sa se produca de la – pana la +, de la individualitate pana la unitate. Si pot sa spun ca am jucat tot felul de roluri. Am cochetat cu arta si inca o mai fac si acum ca sa ma destind. Am lucrat cu copii, asta ajutandu-ma sa devin calma si deschisa, putand sa ofer explicatii detailate fara sa imi pierd rabdarea, oricui imi cere un raspuns. Am fost si colaborator la ziar, reusind sa invat sa ma deschid si mai mult fata de toti cei cu care intru in contact. Sigur ca am jucat si rolul unui copil, al unui elev, al unui nepot, al unui adolescent, al unei femei, al unei sotii, asa cum am jucat si rolul de mama, de cumnata, de colega, prietena, vecina, de persoana suparata, persoana fericita, femeie care m-am simteam ranita, femeie care m-am simteam implinita, persoana ca m-am simtit prost inteleasa, persoana care m-am simtit implinita prin munca pe care o fac sau care eram in cautare de noi solutii, persoana care imi ascundeam umbrele sau acea persoana care deja vorbeam de ele fara frica, persoana care recunosteam ca sunt limitata si in cautare de noi viziuni si informatii primite de la cei mai experimentati ca mine sau persoana care isi ofera cunostintele dobandite prin experiente proprii si altora etc, experimentand aceste roluri pe diferite nivele si intensitati ale fiintei, traversand o intrega gama de vibratii si senzatii. Insa indiferent de rolul ales, intr-un fel sau altul, acesta a avut legatura cu oamenii. Asta m-a ajutat sa stiu ca multe dintre rolurile existente pe Pamant sunt duale. Intr-un fel sau altul, intr-o parte sau alta, exista o suferinta, o pierdere, un compromis sau ceva neplacut.

De ce?

Fiindca atata timp cat noi jucand un rol sau altul vedem golul chiar si intr-o mica masura, acel gol va aduce cu siguranta disensiuni si intr-o parte si in alta. Imi amintesc aici de povestea lui Yogananda. El era in cautarea unui maestru, si cand afla ca pe undva anume traia un anume ghid, mergea la el si ii spunea: “ Doresc sa urmez un drum de eliberare, dar inainte de a-ti deveni discipol, as dori sa stiu daca tu l-ai cunoscut pe Dumnezeu. “ Cand omul ajunge la esenta, indiferent de rolul pe care il joaca, el va fi manifestat si experimentat in mod corect, lasand Divinitatea sa isi manifeste Vointa, in final acesta trebuind doar sa multumeasca ca el este cel ce a fost ales de Dumnezeu, ca Acesta sa isi desfasoare jocul prin fiinta a ceea acel om este pe un nivel sau altul.

Faptul ca noi ne alegem rolurile fara sa ne dam seama de aceste substraturi, ne face sa mentinem in vigoare aceste programe duale. Asta inseamna ca cu cat se vor inmulti mai mult vindecatorii, cu atat mai multi bolnavi vor fi. Cu cat mai multi vor dori sa devina politisti, avocati, judecatori, legisti, cu atat mai multi infractori vor fi. Cu cat mai multi militari se vor forma, cu atat mai multe razboaie vor fi. Cu cat vor opta mai multi pentru meseria de psiholog, cu atat mai multe persoane vor avea probleme emotionale si de comportament. Si cu cat mai multi ziaristi cu gadire distorsionata se vor forma, cu atat mai multe stiri negative vor exista. Precum se poate vedea, exista roluri care avantajeaza ca de ex cel de cantaret, comediant, pictor sau estetist care aduce omului bucurie, culoare si armonie, ori designer care ofera omului frumusete si varietate sau inginer care aduce progres, ori constructor care daruieste confort, dascal care propaga cunoasterea, maestru care propaga intelepciunea. Atunci cand acestia au o gandire novatoare, pozitiva, intelegand ca fiecare protagonist are ceva de valoare de oferit, adaugandu-si la intreg fiecare bucata proprie, pana cand acesta devine armonios si benefic pentru fiecare in parte, in acest caz, neemaiexistand nimeni mai important sau mai ignorant, ci personaje valoroase, care fiecare in parte isi ofera cunoasterea si talentele pentru a crea ceva grandios, fiindca de e invers, isi vor lasa amprenta distorsionata si toxica in ceea ce fac, trebuind din nou si din nou sa repete jocul, trecand prin fiecare rol in parte, pana cand il inteleg in profunzime, vazand jocul ca un intreg, putand in final coopera toti protagonistii intre ei in asa fel, incat tot acest intreg sa manifeste iubirea, armonia, viata, bucuria, preaplinul si recunostinta Divina. Dar mai exista si acele roluri care dezavantajeaza din start, aducand intr-un fel sau altul un anume minus, cand de o parte cand de alta, fiindca nivelul la care este jucat este cel al egoului, Dumnezeu nefiind lasat sa fie prezent, omul considerandu-se singur in masura sa isi definitiveze programul dupa capul lui. Sa ne gandim doar la un vindecator. Acesta poate in timp ce isi profeseaza meseria sa vada boala lucrand dupa capul lui, sau sa il lase pe Dumnezeu sa isi manifeste El Vointa. Cat timp vindecatorul si clientul acestuia vad boala si vorbesc despre ea, n-are cum sa se manifeste sanatatea, fiindca universul preia exact ceea ce cei doi vad si emit, aducand in manifestare credinta si viziunea acestora. Precum se poate vedea, chiar si in experimentul vindecare exista mai multe scale, mergand de la – unde se vizualizeaza afectiunea si pana la + unde deja omul este vazut ca un intreg, ca o fiinta sanatoasa si plina de vitalitate prin care Dumnezeu isi manifesta Vointa.

Clar ca acum stiind asta, am ajuns la acea faza in care e timpul sa imi delimitez cat mai clar si concis noul rol ales, ca sa evit sa ma trezesc din nou cu niscaiva surprize. In acest sens, m-am gandit la rolul de cocreator, in care sa colaborez cu alte persoane, la o lucrare facuta in comun, atat pentru binele meu cat si al celorlalti. Asta inseamna ca de data asta, binele vizat este dorit a fi implinit atat pentru mine, cat si pentru ceilalti colaboratori, fara a mai fi necesar ca unul sa sufere de o afectiune, de o lipsa, de un dezavantaj, de o pierdere sau orice altceva il poate duce spre nemultumire. In acest fel, fiecare isi poate aduce aportul in felul lui propriu, dezvoltandu-si talentele, in rezonanta fiind atat cu el insusi cat si cu ceilalti, sau poate sa se descopere, vazandu-se eficient, pozitiv si avangardist, facandu-si bine si lui, si mie si altora.Cand cocreezi sau colaborezi, o faci de la egal la egal, fara a te considera pe tine mai superior si pe cel de langa tine mai inferior sau invers. Fiecare om este valoros si important in schema.

Cand vom intelege ca tot ce se intampla aici pe pamant se bazeaza pe diverse roluri jucate pe diferite frecvente, mai mult ca sigur ca vom fi mai atenti, alegand mai cu grija experimentul pe care dorim sa il traversam. Atunci o sa evitam sa ne dorim sa devenim bogati, stiind ca pentru asta un altul va trebui sa fie sarac, preferand in locul acestui rol un altul in care abundenta sa curga din belsug spre toti protagonistii, nemaivazandu-ne doar pe noi bucurandu-ne de abundenta, ci stiind ca exista suficient bine in univers, incat sporul sa se manifeste pentru toti. In acest caz, cu siguranta ca o sa ne abtinem sa mai propagam stiri care transmit manifestarea lipsurilor, vom evita sa mai vorbim de pierderi, vom evita sa mai introducem in mintea copiilor golul, devenind mai plini de recunostinta si bunavointa.

Vom evita sa alegem sa invatam sa iubim, stiind ca asta se poate face doar prin opozanta iubirii si anume ura. In schimb, vom deveni constienti ca noi n-avem de fapt ce invata din ceva ce deja suntem, deschizandu-ne in totalitate spre starea de a fi, lasand Divinitatea sa isi ofere preaplinul iubirii prin noi, unindu-se de data asta cu preaplinul iubirii din celelalte forme ale creatiei prin care de fapt tot El se manifesta.

Ne vom gandi mai bine daca ne dorim un rol de binefacator, stiind ca pentru asta e necesar ca altii sa joace rolul de nevoiasi. Egoul in acest fel se va retrage, omul putand sa urce la un alt nivel de intelegere, experiment si manifestare. De ce e neaparat necesar sa ne punem etichete, titluri si blazoane? Sunt boss! Sunt director! Sunt patron! Sunt…….mai important decat tine……De ce e musai sa ne pacalim mintea ca suntem cu un pas inaintea celorlalti? Care pas? Care nivel? Care tinichea? Care blazon?

Oare stie cel ce isi alege un rol de conducator ca in final i se va cere sa demonstreze ca a reusit sa miste impreuna cu cei pe care ii conduce, in asa fel energiile, incat binele sa se fi manifestat pentru toti protagonistii, in acea directie in care sa fie fiecare dintre ei multumit? Adesea un conducator isi vizeaza doar persoana lui sau o mica parte din intreg, vazand desfasuratorul intr-un mod distorsionat, dar e gresit a se crede ca acest rol este doar unul atat de stramt. Un conducator, este necesar sa fie un prestidigitator suficient de mare, incat sa reuseasca sa uneasca echipa, sa o aduca la eficienta, la bucurie, la armonie, si sa o multumeasca, oferindu-i in final fiecarui membru, o retributie care sa il faca sa fie recunoscator si performant cu adevarat, in acest fel munca prestata putand transmite bucuria reusitei atat personale cat si de grup si pe mai departe, ca si cumparatorii sa se bucure de roade impreuna cu toti ceilalti. Daca omul merge acasa si se trezeste ca a muncit o luna intreaga pentru niste bani care nu ii ajung sa acopere nici macar strictul necesar, asta inseamna ca e condus si ghidat de cineva, care habar nu are cum sa isi manifeste rolul in mod eficient. Asta inseamna ca in acea echipa, care poate fi mai mare sau mai mica, vor incepe sa se invarta tot felul de energii toxice, ale caror baza va fi nemultumirea, vizualizarea lipsei, deci inexistenta sporului, si e normal ca pana la urma acest program sa intre in implinire, sporul in timp scazand tot mai mult, lipsurile devenind tot mai mari, starile de nemultumire tot mai dese. Iar rezultatul jocului nu il decide nici Divinitatea si nici o alta forta terestra sau extraterestra, ci chiar noi, cei ce jucam diverse roluri, credintele noastre indreptandu-ne spre un final sau altul, actionand in directia pe care o vedem si care ne-a fost implementata adesea din afara, chiar de catre cel ce a ales rolul de conducator, indiferent ca acesta s-a numit parinte, invatator, prieten, mentor, director, patron sau oricum altcumva.

In ceea ce ma priveste, ma consider un suflet care ma aflu acum aici, ca Dumnezeu sa experimenteze prin ceea ce Eu sunt un anume rol, sau chiar mai multe roluri, traind in acest fel starea de a fi, atat in mod individual in interiorul fiintei mele, cat si in grup, de alegerea mea depinzand daca asta se face in unitate si bucurie atat individuala cat si colectiva, sau in ego, prin alegere de roluri duale. Faptul ca Divinitatea mi-a oferit sa imi aleg in mod liber acel rol sau roluri care simt ca ma intregesc si pe care doresc sa le experimentez, imi ofera sansa sa mi le schimb de data asta prin intelegere, alegand in asa fel incat:

sa imi fie bine mie si rau celui de langa mine

sa imi fie mie rau si bine celui de langa mine

sa imi fie bine atat mie cat si celui de langa mine

Sunt ferm convinsa ca pana acum am experimentat suficiente roluri in care ori mi-a fost mie bine si celui de langa mine rau, ori mi-a fost mie rau si celui de langa mine bine. Ce rost are sa o tot lungesc cu experiente de acest fel. Idealul se manifesta abia atunci cand devenim cu totii valorosi si fericiti. Cel putin asta e concluzia la care am ajuns. N-ai cum sa simti bucurie cand il vezi pe cel de langa tine in suferinta, lipsuri, ignoranta, nemultumire, dar nici cand te afli tu in suferinta n-ai cum sa simti bucurie. Poti sa iti pacalesti mintea si sa spui ca totul e in regula chiar daca nu e. Poti sa spui ca asa vrea Dumnezeu, soarta, societatea sau mai stiu eu cine. Poti sa spui ca lucrurile sunt fixate, ca asa e scris, ca e vorba de destin sau karma sau cum vrei tu sa ii zici, dar asta poti sa o faci doar pana cand iti dai seama ca de fapt viata ta se desfasoara dupa tiparul, credintele si valorile pe care le ai, asa cum viata celui de langa tine se deruleaza dupa tiparul, credintele si valorile pe care acesta le are. Cand ai inteles acest aspect, iti dai automat seama ca ai sansa sa schimbi oricand atat tiparul, cat si credintele si valorile. Ca poti sa faci pace cu sentimentele tale, ca poti sa intri in armonie cu tine insuti si cu creatia facuta de tine, crescandu-o in mod armonios, asa cum un parinte face cu copilul lui. Oare ce parinte isi doreste ca propriul copil sa sufere, sau sa creeze suferinte unui alt copil? Cu siguranta ca nici un parinte adevarat asa ceva nu-si doreste. Si asa cum un parinte face tot posibilul sa ii ofere copilului tot ce e mai bun, atunci noi de ce sa nu investim in propriile noastre creatii tot le fel. In fond si la urma urmei, e un dar pe care il oferim Lui Dumnezeu, lasandu-l sa se bucure prin toate formele lui in mod plenar, cat si noua insine, putand in final sa spunem ca peregrinarea noastra n-a fost in zadar.

Dumnezeu ne-a creat, ne-a crescut si ne-a oferit tot ce ne-a fost si ne este de trebuinta. Acum si noi la randul nostru putem sa ii intoarcem darul, demonstandu-I ca talantul pe care ni l-a dat, l-am investit cu intelepciune, intelegand ca atata timp cat valoare principala este AL MEU, celelalte valori devin divizate, trebuind ca sa le dobandesc, sa ma divizez si eu, alergand astfel dupa himere ca Don Quijote, in loc sa vad intregul, stiind ca Dumnezeu este doar UNUL SINGUR, manifestandu-se doar acolo unde INTREGUL exista. Abia in acel moment zidurile, gardurile si scuturile dispar, oferindu-mi marele dar de a ma manifesta ca mine insumi in fiecare moment prezent, bucurandu-ma in prima faza de starea de a fi, ca mai apoi sa renunt si la asta, lasandu-l pe Dumnezeu sa se bucure El in mod plenar prin mine, invitata fiind si eu la festinul Divin si nicidecum invers.

Candva au existat trei prieteni, care au auzit ca pe varful unui munte isi are salasul un mare maestru. Au convenit ca e timpul sa il cunoasca. Primul a ales sa urce muntele pieptis, in speranta ca va ajunge mai repede la destinatie. A ajuns ce e drept, dar julit, plin de rani si vanatai. Cel de al doilea, s-a gandit ca e mai bine sa aleaga un drum ceva mai lung dar plin de tufe si maracini de care sa se poata prinde. A ajuns si el la maestru, tot plin de rani, vanatai si julituri. In schimb cel de al treilea, a optat sa mearga pe un drum mai cotit, care traversa vai manoase si pajisti cu flori, trecand pe langa parauri involburate, cu ape limpezi si pesti zglobii, peste dealuri si munti cu copaci falnici. In timp ce isi urma tinta, se mai oprea din cand in cand, bucurandu-se de frumusetile ivite in cale si infruptandu-se de roadele oferite de copaci roditori, tufe de zmeur si fructe de padure. Intr-un final a ajuns si el la maestru, insa plin de voie buna si veselie. Mare le-a fost mirarea celorlalti doi, cand maestrul i-a iesit in intampinare, imbratisandu-l cu multa iubire, felicitandu-l de alegerea facuta, dandu-i acolo pe loc initierea. A te bucura de drum si de toate binecuvantarile oferite de Dumnezeu, este cea mai buna alegere, fiindca in final, nu mai ai cum sa ramai cu dorinte si vise neimplinite. Paulo Coelho spune exact acelasi lucru in cartea Alchimistul. Protagonistul principal, a trebuit sa faca drumul desavarsirii proprii, inainte de a afla ca ceea ce el cauta, se afla de fapt exact in acel loc de unde el a pornit, adica sub ruinele unei vechi cladiri, langa radacina unui copac. Oare ce metafora mai frumoasa si mai complecta ar putea exista decat cea aleasa de Coelho? Egoul cand devine o ruina, copacul cunoasterii te incita sa ii afli taina, pornind pe drumul initierii, de data asta cu o vointa suficient de mare incat sa ti-o urmezi cu toata forta care exista in tine, ajungand in final sa sapi la radacina cunoasterii, afland bogatia care salasluieste la umbra copacului vietii.

Daca si tu ai ajuns la o anume concluzie, posibil chiar mai buna, mai ingenioasa decat cea descoperita de mine, mi-ai face o mare bucurie daca mi-ai vorbi despre descoperirea ta. Cu cat vom intelege mai multe amanunte despre roluri si vom gasi mai repede experiente care ies din sfera programelor duale, cu atat mai mare ne va fi sansa sa trecem de data asta la experiente mai intelepte si mai imbucuratoare.

Cu drag Ramona

Anunțuri

Pozitiv versus Negativ

M-am intalnit azi cu o cunostinta. Ultima data ne vazusem cu cca doi ani in urma. Aceasta intalnire ar fi putut sa fie una plina de fericire, de bucurie, de preaplin, o intalnire in care sa ne povestim fiecare dintre noi progresele, cresterea si implinirile de care ne-am bucurat. Cu toate acestea, a inceput sa imi povesteasca despre ultimele stiri aflate, punctand si investind pasiune in acele sectiuni care o deranjau cel mai tare. Am incercat tot posibilul ca sa o fac sa vada si lucruri pozitive, dar a fost imposibil. Vazand ca si-a pornit „motoarele” din plin, am invocat o intalnire urgenta la care trebuia sa fiu prezenta in scurt timp. Vazand ca sunt pe punctul de a pleca, a incercat sa ma opreasca si nefiind chip sa faca asta, pur si simplu s-a luat dupa mine continuandu-si  tirul de emisii toxice. Cand i-am explicat ca toate acestea  sunt irelevante si ca e pacat sa se piarda timp pretios cu ele, si ca importanta majora o constituie de fapt solutiile, singurele care pot aduce o rezolvare viabila in caz ca omul se confrunta cu probleme si ca despre acestea sunt dispusa sa discutam, s-a suparat rau de tot, dar cu toate acestea, n-a vrut sa cedeze cu nici un pret. Aproape ca alerga dupa mine spunand: „Da’ stai sa-ti spun…….” Persoana era pur si simplu incarcata de prea multe informatii toxice pe care vroia sa le elibereze. Asta se intampla cand suntem prea mult deschisi spre stiri si discutii distorsionate vazute sau purtate cu altii. Singurul lucru inteligent pe care il putem face, este sa stopam navala de astfel de stiri care vin spre noi dintr-o multitudine de parti. In loc de a ne pierde timpul cu asa ceva, mai bine citim o carte constructiva, purtam discutii constructive, vedem filme constructive. Vera Peiffer, in cartea ” Mai multe despre gandirea pozitiva ” are un pasaj foarte elocvent in acest sens. Ea spune asa:

” La ora actuala, cand citesti ziarele, poti sa crezi ca nu prea ai motive sa fii optimist. Razboaie si miscari sociale peste tot, revolte care lasa in urma mii de morti, haos provocat de grevele pe care le fac oamenii disperati, violenta din orase, unde se petrec zilnic agresiuni, jafuri, spargeri si violuri, cresterea inflatiei si a ratei dobanzilor, care afecteaza atatea familii, distrugerea progresiva a mediului, paduri care sufera stricaciuni ireparabile, apa si atmosfera alterate, atatea specii salbatice care au disparut sau sunt pe cale de disparitie. Fara indoiala, doar un individ ignorant, nepasator sau frivol poate sa urmareasca toate aceste evenimente si sa-si pastreze inca speranta!
Se pare ca vestile rele, spre deosebire de cele bune, se raspandesc foarte repede. Pe deasupra, ele sunt considerate mai valoroase ca informatie decat stirile pozitive, oricare ar fi acestea. Ganditi-va cu ce se alimenteaza in fiecare zi televiziunea si ziarele.

Departamentele lor de stiri sunt, in mod frecvent, pline pana la saturatie cu problemele mondiale, ele traiesc efectiv de pe urma tulburarilor, crizelor si catastrofelor. Oare de ce sunt relatate, in general, doar evenimentele negative? Dupa un bombardament de stiri televizate despre moarte, violenta si teroare, suntem informati, la final, ca intr-o gradina zoologica oarecare s-a nascut un ursulet Panda, probabil in ideea ca fasia subtire de poleiala a unei vesti bune va usura enorma povara a vestilor proaste.
Selectia negativa pe care ne-o ofera frecvent mass-media ne face sa uitam ca, in realitate, este vorba doar despre o selectie. Din marele numar de evenimente care au avut loc in lume in ziua respectiva, cineva a ales o parte, si apoi ne-o prezinta drept „realitate”. Dar chiar si putinele evenimente considerate suficient de importante pentru a fi difuzate au parte doar de cateva minute de comentariu si de cateva scurte secvente, astfel incat avem la dispozitie o perspectiva si mai ingusta pentru evaluarea situatiei.
Ar fi interesant de vazut ce s-ar intampla daca, intr-o zi, un redactor s-ar hotari sa difuzeze doar stiri bune si sa puna in mod deliberat accentul pe lucrurile pozitive care se petrec in lume : cum se aduna oamenii ca sa planteze impreuna copaci sau sa restaureze cladiri vechi; cum se amelioreaza relatiile dintre state ; cum reusesc natiunile, sau companiile, sau indivizii sa-si rezolve problemele, aratandu-ni-se ce solutii au gasit, astfel incat toata lumea sa poata invata de la ei.
Si doar la sfarsit, cateva secunde, sa se vorbeasca despre violenta si omoruri. Sunt sigura ca o multime de oameni s-ar simti inselati. Cu siguranta ca asta nu-i tot-ar zice ei! Cu siguranta ca trebuie sa fie si niste stiri mai importante! Nu este ciudat, totusi, ca uitam sa ne punem aceste intrebari si atunci cand aflam despre toate nenorocirile din lume?
Aria acoperita de mass-media in prezent pare sa sugereze ca numarul problemelor este in crestere. Asa sa fie? Sau este in crestere doar numarul relatarilor din mass-media privind aceste probleme? In ultimii ani, de exemplu, au aparut tot mai multe articole si emisiuni avand ca subiect abuzurile comise asupra copiilor si agresarea femeilor. Acestea sunt teme serioase care merita discutate, iar mass-media joaca un rol esential in constientizarea lor, avand posibilitatea de a le aduce in fata unui public vast; totusi, nu inseamna ca, la ora actuala, se comit mai multe abuzuri asupra copiilor decat in urma cu douazeci de ani. Inseamna doar ca, datorita constientizării problemei si abordarii ei mai deschise, tot mai multi oameni vin sa relateze incidente de acest gen, iar ca rezultat, ele apar cu o frecventa crescuta in mass-media.
Mijloacele de informare in masa au o functie importanta, pentru ca ele dau jos valul de pe subiecte tabu, si doar atunci cand privim in fata o problema putem incepe sa-i cautăm solutia. Totusi, trebuie sa retinem ca mijloacele de informare nu pot avea pretentia reflectarii realitatii in intregul ei si ca, doar fiindcă citim dintr-o data mai multe despre o anumita problema, nu inseamna ca acea
problema se agraveaza. Inseamnă doar ca auzim mai multe despre ea.
Cu toate acestea, constientizarea crescanda a problemelor isi are pretul ei. Incepem sa simtim ca pierdem controlul si, o data cu fiecare noua stire, suntem tot mai deprimati si descurajati. Desi in planul constientului putem incerca sa ignoram informatiile negative, in planul subconstientului suntem afectati. Fie ca vrem sau nu, imaginile negative produc sentimente negative.

Informatiile negative din buletinele de stiri distorsioneaza realitatea, si acelasi lucru il fac filmele unde este etalata puterea fizica si mentala. Daca ne comparam cu eroii din filmele pe care le vedem, ne vom considera deprimant de neputinciosi, iar daca plecam urechea la toate stirile ingrozitoare, ne vom simti de doua ori mai incapabili sa infruntam viata.
Pentru a evita sa cadem in aceasta capcana, este important sa retinem ca noi suntem realitatea si ca atare, noi trebuie sa fim etalonul competentei, nu vreun erou iluzoriu de la televizor. Putem hotari singuri in ce masura vrem sa ne expunem influentelor negative. Este, oare absolut necesar sa ascultam buletinul de stiri la radio, sa citim ziarul si sa urmarim seara telejumalul? Este laudabil ca vrei sa fii informat, dar, in mod cert, nu-i nevoie sa te infunzi intr-o mentalitate negativa!
In aceeasi ordine de idei, de ce ne este atat de usor sa criticam si atat de greu sa laudam? Parca am avea un tipar, dinainte fixat, de gandire negativa, in care incap numai „rateurile”. In aparenta, pesimismul este indreptatit: poti intotdeauna sa fii sigur ca ceva o sa mearga prost la un moment dat. Multor oameni le este teama sa fie optimisti. Este aproape ca o superstitie : daca esti prea fericit, atragi dezastrul.
Evident, problema cu gandirea negativa este ca ea functioneaza ca o profetie ce se implineşte prin sine. Din cauza ca gandesti negativ, esti tensionat, nervos, prost dispus si nu te simti in forma. Iata de ce, daca apare o situatie dificilă, este putin probabil ca te vei descurca tot atat de bine ca o persoana cu mentalitate pozitiva. Pentru ca nu faci fata, ti se confirma presimtirea dezastrului iminent, iar gandirea negativă prinde noi aripi : asa se creeaza cercul vicios.
Din fericire, nu esti silit sa-ti traiesti viata in aceasta maniera negativa pentru ca sistemul functioneaza tot atat de bine si invers. Suntem constienti de faptul ca viata nu este tot timpul minunata, dar nici tot timpul mizerabila. Adevarul se afla undeva la mijloc, si putem inclina balanta in favoarea noastra daca hotaram in mod constient, sa ne indreptam privirea spre partea luminoasa.
Asta nu inseamna ca trebuie sa ignoram dificultatile sau sa evitam problemele, ci dimpotriva. E o prostie sa fugi de probleme, fiindca oricum vor alerga ele dupa tine. Ceea ce e bine sa facem este sa intoarcem capul si sa ne uitam bine la ceea ce ne supara sau ne sperie, iar apoi sa intreprindem actiunea potrivita pentru a rezolva lucrurile. Daca avem o atitudine pesimista, vom avea indoieli daca merita sau nu sa rezolvam problema, pe cand daca suntem optimisti, vom fi pregatiti s-o abordam. Daca te uiti in urma la toate progresele inregistrate de-a lungul anilor in medicina, inginerie si tehnologie, ceea ce vezi sunt realizarile unor oameni optimisti care nutreau credinta ca trebuie sa existe o solutie la problemele cu care se confruntau – si care au pornit in cautarea acelei solutii. Un pesimist ar fi renuntat pur si simplu fara a fi descoperit vreodata raspunsul. Daca ne gandim la poluarea industriala care ameninta mediul si la pericolul in care se afla speciile de animale ucise pentru profit, putem foarte usor sa cadem prada disperarii si sa ne resemnam cu gandul ca am mers prea departe cu distrugerea planetei si ca nu se mai poate face nimic. Dar un optimist a considerat ca nu este prea tarziu pentru initierea unei misiuni de salvare si a infiintat o organizatie, ca Greenpeace sau ca World Wild Life Fund. Acestui optimist i s-au alaturat altii, care aveau aceleasi convingeri, si, dupa un timp, s-au inchegat organizatii puternice, care au capatat influenta si se lupta cu guvernele. Sigur, progresul este lent, dar devine treptat tot mai vizibil. Trebuie timp pentru a opera schimbari in atitudinile si comportamentul oamenilor; adesea devenim nerabdatori pentru ca vrem sa vedem rezultate rapide.
Optimismul este credinta potrivit careia merita sa faci un efort; optimismul inseamna speranta ca se poate ajunge la un rezultat pozitiv, in ciuda oricaror obstacole care bareaza drumul. Iti trebuie curaj ca sa fii optimist, dar este singura noastra optiune daca vrem sa reusim si sa evitam calea infundata a resemnarii si a negativitatii. ”

Atat fericirea, cat si nefericirea ta, depind doar de tine

Bine ai revenit pe caleaspretine

Cu siguranta ca adesea te-ai intrebat de ce unele persoane reusesc in viata iar altele trec prin tot felul de suferinte. De ce exista oameni care stiu sa se bucure de viata iar altii stiu doar sa isi planga de mila. Poate ca si tu faci parte din categoria celor ce au buctat in viata, alargand dintr-o librarie intr-alta sa iti cumperi carti motivationale, sau uitandu-te la filme si emisiuni de gen, ori facand tot felul de cursuri de dezvoltare, sau participand la fel de fel de seminarii sau chiar optand pentru alte substitute asa zis spirituale, in speranta ca poate, poate vei reusi sa afli marele secret. Sigur ca toate aceste carti, cursuri si seminarii isi au rostul lor, dar cu conditia sa ti se si explice marele secret, intelegand astfel despre ce este vorba, schimbandu-ti sistemul de valori si credinte in asa fel, incat inlauntrul tau sa se dezvolte pacea si armonia prin directionarea corecta a emotiilor, reusind sa ajungi in uniune cu tine insuti, cu toate partile fiintei a ceea ce esti, putand mai apoi sa fii in uniune cu toata creatia.

Cand am inceput sa lucrez cu oameni, eram ferm convinsa ca problema principala a distorsiunilor pe care le au in viata este gandirea, acel mod de gandire toxic, care il face pe om sa priveasca totul prin ochelari fumurii. In timp am descoperit insa ca baiul principal sunt de fapt sentimentele, care anima miscarea experimentelor traversate. De sentimente sunt de fapt legate gandurile, putand fi mai intense sau mai slabe ori chiar neutre de la caz la caz. Am experimentat pe propria mea piele diverse tonalitati sentimentale, dorind in acest fel sa inteleg cat mai bine ce se intampla. Asta inseamna ca am incercat sa proiectez ganduri pozitive ridicandu-mi intensitatea sentimentala cat mai mult, coborand-o sau chiar ramanand in stare neutra. La fel am facut si cu proiectiile de ganduri toxice, negative. Aceste experimente, mi-au oferit ocazia sa vad in mod clar secretul de dupa perdea, secretul de dupa ganduri.

Suntem o specie de-a dreptul inteligenta. Excelam intr-o multime de domenii, reusind in ultimul timp sa iesim in spatiu, sa facem descoperiri uimitoare si sa cream aparataja de-a dreptul ingenioase. Cu toate acestea, suntem de-a dreptul ilari in relatiile noastre, in manifestarile pe care ni le dorim si in intelegerea a cum functionam. Precum mesterul Manole, ce construim ziua, se darama noaptea si cautam pana ne dam de ceasul mortii ca sa gasim o Ana pe care sa o zidim pe post de liant.

Cred ca a sosit timpul sa redescoperim secretul liantului, aplicandu-l in asa fel incat cladirea viata pe care o construim, de data asta sa fie trainica si primitoare. Ca sa facem asta, este important sa invatam ca propria noastra fericire depinde doar de noi, de fiecare in parte, fara a avea nevoie pentru a o intensifica si imbunatati de cineva din afara. Candva in trecut, cand oamenii inca nu prea aveau acces la cunoastere, majoritatea dintre ei fiind analfabeti, s-a instituit proasta ideea ca avem nevoie de ajutor din afara, ca trebuie un altul sa ne invete ce avem de facut, in ce mod e bine sa ne traim viata, ce e bine pentru noi si ce e rau. Traim insa niste vremuri in care fiecare dintre noi ne-am mai dezmeticit, reusind sa intelegem ca raspunsurile corecte si puterea se afla in noi si nicaieri in alta parte. Noua era va fi una in care vom invata sa lucram cu aceasta putere in mod inteligent. Adevarul este ca, in adevarata noastra stare, noi avem sacra putere in asa fel formata, incat sa fim ceea ce noi dorim sa fim. Absolut orice! Doar de noi depinde ce alegem sa experimentam si cat timp dorim sa facem asta. Este foarte important sa intelegi acest aspect, fiindca in tine se afla cunoasterea si puterea de a fi sanatos, de a fi fericit si de a avea tot ceea ce iti doresti. In univers totul este raportat la miscarea si schimbul de energie care se face de la o creatie la alta. In momentul in care intelegi si cunosti secretul de a misca aceste energii, tu poti sa te recreezi ori de cate ori tu doresti, traind toate acele experiente care pana acum pentru tine au avut doar o vaga semnificatie de vis, cel mai adesea neamplinit.

Cei mai multi habar nu au cum ar putea sa isi obtina tot ceea ce isi doresc in viata. Majoritatea si-au creat adevarate liste cuprinzatoare de lucruri pe care si le doresc, si o alta la fel de mare cu lucruri pe care nu si le doresc si pe care cel mai adesea le obtin cu o regularitate descurajanta. Adevarul este ca am fost invatati sa gandim invers. Asta imi aminteste de indemnul pe care maestrii il faceau discipolilor spunandu-le ca daca pana acum au actionat intr-un anume fel, avand in urma acestor actiuni rezultate neconvenabile, este bine sa incerce sa actioneze exact in sens invers.

In univers norocul sau soarta sunt inexistente. Exista niste experiente de baza cu care venim si pe care le-am ales ca sa ne ajute sa ne dezvoltam talentele native de care sa ne folosim spre binele nostru. Inainte de a ne incarna, am stiut foarte bine cum trebuie sa actionam ca sa ne aducem in manifestare tot binele din lume, avand in acest scop trairi benefice. Ajungand insa aici, am primit invataturi intoarse exact pe dos. De mici am aflat ca trebuie sa muncim pana la epuizare daca ne dorim ceva. Mai apoi ni s-a dezvoltat cultul imaginii, trebuind sa avem grija la cum ne valorifica ceilalti, in loc sa fim invatati cum sa ne valorificam chiar noi insine. Asta ne-a facut sa fim mereu cu garda sus, indreptandu-ma in mod constant atentia spre ce zice x, cum ne judeca y, ce trebuie sa facem sa ii fim pe plac lui z si asa mai departe. Mereu si mereu, mintea noastra a fost indreptata spre ceea ce este gresit, in loc sa fim idrumati sa ne uitam spre ceea ce este bun, de folos si benefic. Cuvantul magic inseminat in mintea tuturor a fost un mare NU!

N-ai voie!

Nu e bine!

Nu se cuvine!

Fiinta noastra a inceput astfel sa vibreze mult mai intens spre NU decat spre DA!

Tot ceea ce ne inconjoara este energie. Indiferent ca te uiti la un copac, pasare, piatra, rau, floare sau om, totul se compune din energie, fiecare vibrand intr-un fel propriu. Asa cum in muzica exista vibratii inalte si vibratii joase, mai rapide sau mai incetinite, tot la fel fiecare creatura vibreaza intr-un fel unic. Si tocmai modul in care fiecare in parte vibreaza, atrage stilul de experiment aflat pe aceeasi scala de vibratie cu ceea ce el este, respingand acele experimente cu care aceasta scala este in opozitie.

De ce?

Fiindca noi suntem niste magneti ambulanti. Fiinta noastra este una electromagnetica, creata special spre a se misca dupa Legea daruirii si primirii. De exemplu atunci cand suntem fericiti, cand reusim sa oferim din prea plinul nostru putand in acest fel sa ne extindem ca vibratie, campul nostru energetic se mareste, puterea magnetica a energiei fiind mai mare, atrage spre noi mai mult bine, mai multa fericire, raul fiind respins. In schimb cand emotiile noastre sunt indreptate spre negativitate, pesimism, nemultumire, ura, campul nostru se restrange, atragand spre noi ghinionul si nereusita, respingand deci binele din viata noastra.

Daca de exemplu eu imi doresc un sacou dar ma lovesc de pretul acelui sacou gandind cat de rai sunt angajatorii ca nu ma platesc suficient, ori guvernul sau mai stiu eu cine, automat stopez universul sa imi ofere in dar acel sacou, emotiile mele invartindu-se in acest fel in sensul lipsei. La fel se intampla si atunci cand intru intr-o relatie. Cat timp las sentimentele sa se miste in sensul binelui si al fericirii, aceasta se va manifesta inlauntrul meu, aducand si in exterior in manifestare relatia care ma intregeste. Daca insa incepe sa ma apuce frica, gandindu-ma ca imi voi pierde omul iubit, chiar asa se va si intampla. Cu cat exista mai multa posesivitate si gelozie intr-o relatie, cu atat exista mai multe sentimente de frica, deci implicit de recul, de indepartare, fiindca ce suflet doreste sa experimenteze senzatiile aferente geloziei si posesivitatii. Nici un suflet. Clar ca atunci primul lucru la care te vei gandi va fi saturatia, senzatia de lehamite, dorinta de a termina o astfel de relatie. Cu cat sentimentul de recul este mai mare, cu atat te indepartezi mai mult de protagonist, inchizandu-te in tine insuti, ca in final sa renunti de-a binelea la o relatie care nu-ti aduce nici un strop de bine, de fericire.

Adevarul este ca noi ne aflam aici sa ne daruim si impartasim emotiile. Sufletului ii este indiferent daca aceste emotii le impartasesti cu familia, colegii, vecinii, prietenii, animalele, plantele, natura, cerul sau stelele. El nu stie despre posesivitate si gelozie. Mintea este plina de frica. Sufletul doreste doar sa isi urmeze calea. Mintea a fost imbaxita de invataturi false despre relatii, sexualitate si abundenta, creand prin folosirea fricii si al opozitiei, in interiorul nostru, adevarate vartejuri de energie toxica. Adesea spuneam ca de pe pamant n-ar exista banii si sexul deja am trai demult in paradis. Cand omul va intelege povestea sexului si al miscarii energiilor spre a trai in bunastare, sentimentele toxice vor disparea de tot. Pana atunci insa, e bine ca fiecare sa isi atinteasca un pic mai mult atentia pe sentimente. Sa vada ca ori de cate ori afirma ceva, indiferent ca e vorba de o emisie pozitiva sau una negativa, daca sentimentele sunt foarte intense, se manifesta afirmatia respectiva cu o rapiditate uimitoare si in plan fizic. Daca intensitatea emotiilor este mica, sansa de a scapa de manifestare in caz ca e vorba de un gand negativ este cu mult mai mica. Daca omul ramane neutru, nedeclansand nici un vartej emotional, vorbele vor fi doar vorbe si atat. Cu cat emotia este mai inalta si mai pozitiva, cu atat sansa de bine este mai mare. Atunci cand ma refer la pozitiv, ma refer la o viziune globala a binelui si nu doar la o mica parte egotica a ei. Asta inseamna ca de eu imi doresc bani si imi intensific emotiile ca sa atrag spre mine bani, daca sunt egoista folosindu-ma de altii, invidiinu-i pe altii, sau stopandu-i intr-un fel sau altul spre a avea un zbor liber spre abundenta, emotiile mele vor merge in directia in care viziunea mea este mai puternica, in acest caz spre lipsa in loc de spor, adica pot veni banii spre mine, dar ii voi pierde intr-un fel sau altul, neavand spor la ei. In acest fel, universul isi desvasoara programul in mod perfect, fiecare primind dupa merit.

Clipa de clipa noi vibram ceea ce simtim si atragem exact ceea ce vibram. Daca ne dorim bine, e musai sa vedem binele peste tot si sa actionam in mod constant in acest sens, altfel cu siguranta ca pana la urma buctam. Sentimentele indiferent de ce vom face, ne vor trada mereu si mereu, aducand in viata noastra doar ceea ce am semanat si ingrijit cu iubire, sau cu ura, vazand plinul sau lipsa, binele sau raul.

Fa-ti pace cu trecutul. Repara peste tot acolo unde ai stricat. Cu cat vei reusi sa iti transformi mai mult sentimentele si energia aducandu-le la o claritate de cristal, cu atat mai mari sanse vei avea de o viata fericita. Noi nu ne aflam aici sa pierdem ceva. Daca exista pierdere e fiindca cineva are o gandire gresita despre reusita, despre preaplin, despre fericire si implinire. In temple pilonul principal al schimbarii a avut in mod constant ca baza sentimentul. Fii bun, ziceau maestrii, fii corect. Adica vezi lucrurile intr-o lumina curata, actionand clipa de clipa in sensul cel bun, miscand in acest fel energia in mod constant spre plin.

Pe cine furi?

Pe cine minti?

Pe cine umilesti?

Pe cine judeci?

Pe cine lovesti?

Pe tine insuti!

Cui ii faci de fapt rau?

Tie insuti!

De ce? Fiindca viziunea ta este distorsionata nu a semenului tau. Cand vei mai avea tendinta sa te plangi de viata, aminteste-ti acest aspect!
Vrei bine? Fa bine! Gandeste bine! Daruieste bine! Primeste bine! Chiar daca semenul tau vede raul, tu vezi binele, primeste binele, da binele. E treaba lui daca vrea sa sufere. Fiecare isi alege exact ceea ce doreste. Ce treaba ai tu cu alegerea celui de langa tine. Invata sa schimbi sensul in care privesti. In loc sa te uiti in afara, indreapta-te spre interior. Abia atunci vei vedea ce vartejuri creezi cand privesti viata intr-un mod pozitiv actionand pentru bine, sau cand vezi viata in sens invers, actionand pentru rau. De nu iti place la ce rezultat ai ajuns, repara raul facut schimband in acest fel sensul sentimentelor. Good luck!

cu drag Ramona

Atunci cand iti doresti ceva si te gandesti cat de bine ar fi sa iti indeplinesti dorinta, emotia pe care o simti este extrem de placuta, deoarece gandul tau actual se suprapune cu dorinta ta reala. In schimb, daca iti doresti ceva, dar te gandesti ca nu dispui de lucrul respectiv, respectiv daca te focalizezi asupra absentei sau lipsei sale din viata ta, emotia pe care o simti este neplacuta, deoarece gandul tau actual nu corespunde din punct de vedere energetic cu dorinta ta.

„Diferenta dintre a-ti dori si a avea nevoie nu este pur verbala. Dotinta sincera te face intotdeuna sa te simti bine, deoarece se suprapune din punct de vedere energetic cu Realitatea ta Vibratorie. In schimb, necesitatea te face intotdeuna sa te simti rau, intrucat presupune o rezonanta energetica cu absenta dorintei, si deci nu se suprapune cu Realitatea ta Vibratorie.” Abraham

Ca esti femeie sau barbat, e bine totusi sa stii!

Bine ai revenit pe caleaspretine

Acest articol cu siguranta ca te va pune pe ganduri daca esti femeie, dar nici tu ca barbat nu vei putea ramane neutru. Stiu ca este unul dintre articolele cele mai incitante pe care le-am scris pana acum, dar consider ca a sosit timpul sa afli adevarul. De aici incolo, alegerea iti apartine. Daca pana acum nimeni nu ti-a spus ce rol joci pe acest pamant, de acum incolo ai dreptul sa decizi in cunostinta de cauza. Cu niste ani buni in urma, am citit cartea lui Carlos Castaneda-Trecerea varajitoarelor. In aceasta carte, se afla un fragment, care merita sa fie adus la cunostinta atat a fiecarei femei, cat si a fiecarui barbat. Iata despre ce este vorba:

Fiecare dintre noi in timpul vietii am pierdut o cantitate mai mare sau mai mica de energie. In functie de experientele pe care le-am traversat, de intersectarile pe care le-am avut cu diverse persoane, noi am lasat cate o parte din ceea ce noi suntem, blocate in diverse programe. Ca sa se aduca inapoi toata acea cantitate de energie, e nevoie ca fiecare persoana sa isi faca o recapitulare a vietii, vindecand, readucand, terminand si rescriind fiecare etapa a vietii in asa fel, incat de data asta sa directioneze energia pe care o detine, pentru un bine mai inalt. Am sa ma abtin sa vorbesc in acest articol despre recapitulare, in schimb am sa punctez un amanunt pe care sunt sigura ca foarte putine persoane o stiu.

” Clara mi-a explicat ca recapitularea e necesar sa fie inceputa in asa fel incat sa ne fie focalizata atentia mai intai pe activitatea noastra sexuala din trecut.

” De ce e necesar sa incepem cu asta? ” am intrebat suspicioasa.

” Nu cred ca aventurile mele sexuale au avut o importanta chiar atat de mare. ”

” Pentru ca aici este blocata cea mai mare parte a energiei noastre.” a spus ea. ” De aceea, e necesar sa eliberam acele amintiri mai intai.”

„N-are nici o importanta ca te uitai pe pereti, plictisita de moarte, sau ca vedeai stele verzi, sau focuri de artificii, cineva si-a lasat totusi energia in tine si s-a facut nevazut cu o buna parte dintr-a ta. ”

Eram absolut bulversata de afirmatiile ei. Imi repugna faptul de a ma intoarce chiar acum in trecut, la experientele sexuale pe care le-am avut.

“ Este indeajuns de greu ca trebuie sa-mi retraiesc copilaria, ca sa mai imi aduc aminte si ceea ce s-a intamplat cu barbatii cu care am avut relatii sexuale.

Clara ma privi ridicand din spranceana.

“ In afara de asta,” am adaugat, “ te astepti probabil sa ma destainui. Dar, pentru Dumnezeu, Clara, ce-am facut eu cu barbatii nu e treaba nimanui, asta sa fie clar!”

Am crezut ca explicatia mea a fost destul de clara. Insa ea dadu cu fermitate din cap si zise:

“ Chiar vrei ca barbatii pe care i-ai avut sa continue sa se hraneasca cu energia ta? Vrei ca ei sa devina tot mai puternici, pe masura ce tu devii mai puternica? Vrei sa fii sursa lor de energie pentru tot restul vietii tale? Nu, nu cred ca intelegi, ca realizezi cu adevarat, importanta actului sexual si nici scopul recapitularii. “

Ai dreptate. Nu inteleg ratiunea cererii tale bizare. Si ce-i treaba asta cu barbatii care devin mai puternici pentru ca sunt eu sunt sursa lor de energie? Nu sunt nici sursa si nici furnizoarea de energie a nimanui. Iti jur! “

Ea zambisi spuse ca gresise fortand o confruntare de idei chiar in acest moment.

“ Ai rabdare. “ ma implora ea. “ Aceasta este doar o credinta a carei partizana am ales sa fiu. Cand vei mai progresa cu recapitularea, iti voi vorbi despre originea acestei credinte. In acest moment e suficient sa iti spun totusi, ca reprezinta o parte importanta a artei pe care ti-o impartasesc. “

“ Daca este chiar atat de importanta pe cat pretinzi, Clara, poate ca ar trebui totusi sa-mi vorbesti acum despre asta.” am spus “ Inainte de a merge mai departe cu recapitularea, as dori sa stiu cu exactitate in ce ma implic. “

“ In regula, daca insisti. “ zise ea aproband din cap.

Cu o voce autoritara a unui profesor care ilumineaza un neofit, mi-a explicat ca femeile mai mult decat barbatii, sunt adevaratele sustinatoare ale ordinii sociale si ca, pentru a indeplini acest rol, ele au fost educate, la fel in lumea intreaga, pentru a se afla in slujba barbatilor.

“ N-are nici o importanta daca au fost cumparate la targul de sclavi sau daca sunt curtate, adorate si iubite. “ sublinie ea. “ Destinul si scopul lor fundamental este totusi, acelasi: sa hraneasca, sa protejeze si sa serveasca barbatii.

Clara se uita la mine, ma gandeam eu, ca sa aprecieze daca ii umaream rationamentul. Iar eu eram chiar convinsa ca o faceam, desi in sinea mea imi spuneam ca intrega ei premisa era fundamental gresita.

“ Asta poate fi valabil doar in unele cazuri, “ am zis eu, “ insa nu cred ca poti face asemenea generalizari, intr-atat de cuprinzatoare, pentru a include chiar toate femeile. “

Clara dezaproba vehement.

“ Partea diabolica a pozitiei servile a femeilor este aceea ca nu pare a fi o simpla lege sociala nescrisa, ci o necesitatea biologica fundamentala. “ a spus ea.

“ Stai putin, Clara,” am protestat eu. “ Cum ai ajuns totusi la concluzia asta? “

Mi-a explicat ca toate speciile au necesitatea biologica de a se perpetua si ca natura a furnizat uneltele trebuincioase pentru a se asigura ca fuziunea energiilor feminine cu cele masculine are loc in modul cel mai eficient cu putinta. A mai adaugat ca in domeniul uman desi functia primara a relatiei sexuale este procreerea, aceasta mai are inca o functie secundara ascunsa, si anume aceea de a se asigura un flux continuu de energie dinspre femeie spre barbat.

Clara puse un asemenea accent pe cuvantul “ barbat “, incat am fost nevoita sa intreb:

“ De ce o spui ca si cand ar functiona doar intr-o singura directie? Actul sexual nu este un schimb cinstit de energie intre femeie si barbat? “

“ Nu! “ spuse ea emfatic. “ Barbatii lasa anumite fire energetice in corpul femeii. Acestea se aseamana cu niste tenii luminoase care se misca in pantecele ei, sorbind energie. “

“ Asta suna pur si simplu sinistru. “ am zis, facandu-i pe plac.

Isi continua expunerea vorbind cu multa seriozitate.

“ Acesti viermi luminosi sunt pusi acolo pentru un motiv inca si mai sinistru, “ zise ea, ignorandu-mi rasul nervos, “ si anume acela de a garanta ca o cantitate continua de energie ajunge la barbatul care i-a depozitat. Acele fire energetice, stabilite in timpul relatiei sexuale, colecteaza si fura pur si simplu energie din corpul femeii in beneficiul barbatului care le-a instalat acolo. “

Clara era atat de ferma in ceea ce spunea, incat nu mi-am putut permite sa-i iau vorbele in deradere si a trebuit sa le acord atentia cuvenita. Ascultand-o, am simtit cum zambetul meu nervos se transforma in timp in ranjet.

“ Nu ca as accepta vreo clipa ceea ce spui, Clara, “ am zis, “ dar, de curiozitate, cum de ai ajuns la o idee asa de absurda? Ti-a vorbit cineva despre asta? “

“ Da, invatatorul meu. La inceput, nici eu nu l-am crezut, “ admise ea. “ “ Dar tot el a fost cel ce m-a invatat si arta de a fi liber ceea ce inseamna ca am invatat sa vad fluxul de energie. Acum stiu ca afirmatiile sale erau adevarate, deoarece pot vedea chiar eu insami filamentele luminoase, ca niste viermi in corpul femeilor. Tu, de exemplu, ai cativa, toti fiind inca activi. “

“ Sa ademitem ca este adevarat, “ am spus jenata. “ De dragul discutiei, da-mi voie sa te intreb de ce anume ar fi posibil asa ceva? Acest flux cu sens unic nu este inechitabil pentru femei? “

“ Dar lumea intreaga este inechitabila pentru femei’ “ a spus ea. “ Dar nu asta e cea mai mare problema. “

“Atunci spune-mi, Calara, care e de fapt problema? Imi scapa. “

“ Necesitatea naturii este aceea de a perpetua specia umana, “ explica ea. “ Ca sa se asigure de continuitatea acestui proces, femeile trebuie sa suporte o povara excesiva la nivelul chakrei de baza. Iar asta inseamna un flux de energie care din pacate, taxeaza femeile. “

“ Dar tot tu mi-ai explicat de ce trebuie sa se intample astfel, “ am spus, deja dominata de forta de convingere.

“ Femeile cu adevarat reprezinta fundamentul pentru perpetuarea speciei umane, “ imi spuse Clara. “ Cea mai mare parte a energiei vine de la ele, nu numai cea necesara gestatiei, nasterii si hranirii copiilor lor, dar de asemenea pentru a garanta faptul ca barbatii isi joaca rolul in cadrul acestui proces. “

Clara a mai explicat ca, la nivel intelectual, acest proces garanteaza ca femeia isi hraneste energetic barbatul prin intermediul filamentelor pe care el le-a lasat in corpul ei, astfel incat barbatul devine in mod misterios dependent de ea, la nivelul energiei eterice. Acest lucru este exprimat prin comportamentul fatis al barbatului care revine iarasi si iarasi la aceeasi femeie, pentru a-si putea mentine sursa de subzistenta. In felul acesta, spunea Clara, natura garanteaza ca barbatii, pe langa impulsul pentru gratificatii sexuale imediate, stabilesc legaturi mai durabile cu femeile respective.

“ Aceste fire energetice lasate in pantecul femeii se contopesc cu structura energetica a fatului, in cazul in care are loc conceptia, “ dezvolta Clara. “ S-ar putea ca acestea sa stea la baza legaturilor familiare, caci energia de la tata se contopeste cu cea a fatului si ii da capacitatea barbatului sa simta ca acel copil este cu siguranta al sau. Acestea sunt cateva adevaruri de viata pe care o mama nu i le impartaseste niciodata fetei sale fiindca nu cunoaste adevarul. Din pacate, femeile sunt educate sa se lase usor seduse de barbati, fara sa aibe nici cea mai vaga idee despre ce consecinte, in termeni de drenaj energetic, poate avea o relatie sexuala. Aceasta este parerea mea si de aceea consider ca nu este cinstit ceea ce se intampla.”

Ascultand-o pe Clara vorbind, a trebuit sa accept ca, la un nivel foarte profund, ceva din ceea ce spunea avea totusi sens pentru mine. Ea m-a sfatuit sa nu ma multumesc doar sa fiu sau sa nu fiu de acord cu ea, dar sa ma gandesc si sa-i evaluez vorbele intr-un mod intelept, curajos si lipsit de prejudecati.

“ Este indeajuns de rau si ca doar un singur ins lasa fire energetice in corpul unei femei, “ continua Clara, “ desi acest lucru este necesar pentru a avea urmasi si pentru a le asigura supravietuirea. Dar sa aibe in corpul sau fire energetice de la zece, douazeci sau chiar mai multi barbati, hranindu-se toti acestia cu luminozitatea ei, este mai mult decat o femeie poate suporta. Nici nu-i de mirare ca femeile nu ridica niciodata capul. “

“ Poate o femeie sa scape de ele? “ am intrebat, din ce in ce mai convinsa ca era totusi o urma de adevar in vorbele Clarei.

“ Femeia poarta acei viermi luminosi in pantecul sau timp de sapte ani, “ zice Clara, “ dupa care acestia dispar sau se sting de la sine. Dar partea cea mai teribila este aceea ca, atunci cand cei sapte ani sunt pe cale de a se scurge, intrega armata de viermi, de la primul barbat avut si pana la ultimul, incep sa se agite dintr-o data, astfel incat femeia, sa fie oarecum obligata sa aibe relatii sexuale din nou. In cazul in care ea cedeaza si acest lucru se intampla, toti viermii se reintorc la viata mai puternici ca niciodata, ca sa se hraneasca din energia luminoasa a femeii pentru alti sapte ani. Este intr-adevar un ciclu fara sfarsit. “

“ Dar daca femeia este celibatara? “ am intrebat. “ Acestia mor, pur si simplu? “

“ Da, dar doar daca ea se poate abtine sa aibe relatii sexuale timp de sapte ani. Dar este aproape imposibil pentru o femeie, in timpurile noastre, sa ramana singura, doar daca nu este calugarita sau are bani sa se intretina singura. Si chiar si intr-o astfel de situatie, tot ar trebui sa aibe un mod de gandire total diferit cu al celorlate femei. “

“ De ce Clara? “

“ Pentru ca a avea relatii sexuale nu e numai un imperativ biologic, dar mai e si un mandat social. “

Clara imi dadu atunci cel mai neclar si intristator exemplu. Din moment ce suntem incapabili sa vedem fluxul energetic, este posibil sa perpetuam inutil scheme comportamentale sau interpretari emotionale asociate cu acest flux nevazut de energie. De exemplu, este gresit ca societatea sa pretinda femeilor sa se casatoreasca sau cel putin sa se ofere barbatilor, cum este la fel de gresit pentru femei sa se simta neimplinite pana cand nu poarta sperma unui barbat in ele. Este adevarat ca firele energetice barbatesti le dau scop, le fac sa isi implineasca destinele biologice, sa hraneasca barbatii si pe odraslele acestora. Insa fiintele umane au devenit suficient de intelepte pentru a cere de la ele insele mai mult decat pura desavarsire a imperativului de reproducere. A mai adaugat ca, de pilda, sa evoluezi este un imperativ egal, daca nu chiar superior celui de a te reproduce si ca, in acest caz, evolutia are ca rezultat trezirea femeilor la adevaratul lor rol in schema energetica a reproducerii.

Apoi, a adus discutia la un nivel personal, spunand ca fusesem educata, asemeni oricarei alte femei, de o mama care privea ca o obligatie primordiala sa o creasca astfel incat sa gaseasca un sot potrivit pentru a nu purta stigmatul de fata batrana. Ca a fost intr-adevar educata ca un animal, sa fac sex, indiferent de numele pe care il dadea mama acestui lucru.

“ Tu, precum toate celelalte femei, ai fost de asemeni inselata si obligata sa te supui. “ zise Clara. “ Iar partea trista este ca esti si tu prinsa in capcana acestei scheme, chiar daca nu ai intentia ca sa procreezi. “

Afirmatiile sale erau atat de deprimante, incat am ras din pura nervozitate. Clara, in schimb nu era deloc tulburata.

“ Poata ca toate acestea sunt adevarate Clara, “ am spus incercand sa nu sune condescendent. “ Dar, in cazul meu, cum ar putea faptul ca-mi amintesc trecutul sa schimbe ceva? Nu sunt deja lucruri traite pentru care n-ar trebui sa ne framantam? “

“ Nu-ti pot spune ca decat pentru a te trezi, trebuie sa spargi un cerc vicios [ ….. ] acumularea energiei sexuale este primul pas in calatoria spre corpul eteric, adica, calatoria spre constiinta care iti poate conferi in final, libertatea absoluta.”

In general sunt o fire pragmatica, care atunci cand dau de o informatie interesanta, incerc sa pun cap la cap unele lucruri. In acest caz, pot sa spun ca undeva in timp, nu se stie cand, cineva a cunoscut aceste amanunte si cu siguranta ca sunt persoane care cunosc si acum aceste adevaruri dar tac. Daca privim doar la biserica crestina, putem observa ca sunt unii preoti care sfatuiesc femeile sa se abtina de la sex, interesant, dar chiar 7 ani. Mai apoi, daca in familie exista cautatori sinceri si au norocul sa ajunga la un duhovnic special, acesta le va spune sa intrerupa sexul, ceea ce chiar ca te pune pe ganduri nu-i asa?

Precum se poate vedea din acest scurt text, cu siguranta ca se stie acest secret, dar cu toate acestea, cineva are totusi interesul sa nu il divulge oricui. Faptul ca in ultima perioada exista o adevarata degringolada sexuala, tinerii necunoscand adevarul, nu poate sa duca decat la devitalizare si intoxicarea fluxului energiei de baza, atat la barbat cat si la femeie, si precum deja se stie cat de importanta este chakra Muladhara pentru iesirea din sistemul de date al reincarnarilor karmice, se poate foarte usor intui dezavantajul pe care si-l produc ambii protagonisti. Sa ne amintim de Maria Magdalena, care datorita multitudinii de legaturi energetice avute cu barbatii, s-a transfirgurat atat de tare, incat nici macar nu mai constientiza ca umbla infasurata intr-o plasa transparenta, revenindu-si la normal abia dupa ce Iisus i-a reparat campul auric. Ce a facut de fapt Iisus cu Maria Magdalena. Gandeste-te un pic la implicarea pe care oamenii o au conectandu-se unii la altii. Un barbat are legaturi sexuale cu un numar de femei. Acestea la randul lor au legaturi sexuale cu un alt numar de barbati care si ei la randul lor au legaturi sexuale cu un numar de femei si tot asa, grupul marindu-se, se creeaza karma colectiva. Crezi ca acest grup are nevoia ca sa se extinda de prea mult timp? Aiurea. Aveam o cunostinta, medic dermato-veneric. Intr-o zi trecand pe la spital, am zis sa merg sa il salut. Stupoare insa! In fata cabinetului, puhoi de lume. Holul de la etajul pe care se afla cabinetul, era plin de barbati. Tocmai cand am dat sa plec, a deschis medicul usa de la cabinet si vazandu-ma, m-a chemat inlauntru. Ce se intamplase de fapt? Doua fete de consum din Satu Mare, au umplut orasul de blenoragie. Si precum medicul a zis, acela era doar inceputul, fiindca primii care devin constienti de boala, sunt de obicei barbatii, dupa care urmeaza la rand femeile. Acest exemplu este unul elocvent, putand sa te faca sa constientizezi cate legaturi energetice se fac intr-un timp scurt si cat de mare poate sa ajunga un grup, socotit fiind ca acum se poate foarte usor mari grupul si cu protagonisti si protagoniste din alte tari.

In momentul in care o femeie se decide sa inceapa un anume drum spiritual, toata aceasta karma colectiva de care ea este legata prin acele filamente energetice, tinde sa se indrepte spre ea, cerand sa fie curatata. Ti se pare ciudat? De ce crezi ca persoanele care au decis sa urmeze un anume drum spiritual, se confrunta cu mai multe greutati si probleme cecat cele ce peregrineaza pe un drum material? Fiindca toate acele programe, dupa ce sunt atrase spre cautator prin acele fire energetice, incep sa iasa la surpafata, fiind oglindite de cei ce formeaza acel grup si care inca nu doresc sa iasa din acele jocuri. Asta inseamna ca, o persoana care urmeaza anumite tehnici de eliberare, are mari sanse sa fie pocnita tocmai de acele persoane cu care e in legatura si care refuza sa mearga si ele la randul lor pe un drum spiritual, neavand nici cea mai mica dorinta de eliberare, multe dintre ele chiar necrezand ca se poate asa ceva. Pentru cine reuseste sa vada intreg desfasuratorul, e simplu sa inteleaga ce se intampla si de ce se intampla ceea ce se intampla. Iisus pe Maria Magdalena, a deconectat-o pus si simplu de la acel joc/program colectiv, intrerupand legaturile energetice cu toti cei cu care ea era conectata la nivel subtil, putand sa o readuca la constientizare si normal, nemaifiind trasa de acele programe in jos. Asta inseamna ca, omul urca si coboara odata cu membrii grupului din care face parte ca si conectare energetica, fiindu-i bine sau rau in functie de energiile care se invart in grup, putand fi sanatos ori ba in functie de cat de toxice sunt energiile acelui grup etc. Pana si copiii primesc insusirile cu care se nasc tot la nivel de grup, karma colectiva spunandu-si cuvantul. Despre asta au vorbit maestrii si toti cautatorii adevarati, acei cautatori de marca care au reusit la un moment dat sa vada adevarul. Mai apoi, si clarvazatoarea Vanga, a vorbit despre aceste fire energetice si daca nu ma insel, pana si Valentina din Iasi a vorbit despre ele. Toate aceste dovezi, ar trebui sa ne puna pe ganduri in mod serios. Iar mai apoi, faptul ca barbatii s-au invatat sa umileasca femeile, cu siguranta ca foarte mult bine nu le-a adus, fiindca daca legatura intre ei si acele femei cu care au avut cel putin un act sexual, prin care si-au lasat sperma in ea, creand astfel legatura intre ei doi, legatura care ramane activa pe tot parcursul vietii, e bine sa se gandeasca cam ce energie transmit spre ei, toate acele femei umilite, calcate in picioare si batjocorite sau care au fost umilite de oricare alt barbat cu care au intretinut relatii sexuale. Clar ca la fel se intampla si in familie, daca barbatul isi umileste si calca in picioare sotia si/sau fetele pe care le are, stiut fiind ca el este legat si de copii la fel de puternic ca de sotie, cam ce energie poate transmite o femeie suparata, nemultumita, indurerata?! O femeie care daca mult timp este bruscata si batjocorita, poate foarte usor ajunge la ura, blesteme, tensiune etc. bombardand barbatii cu cele mai toxice si nocive energii. Consider ca e bine sa mediteze asupra acestui adevar atat femeile cat si barbatii, fiindca precum se poate vedea, distractia adesea poate sa coste zic eu, cam scump, iar dupa ce raul s-a facut, regretele sunt deja tardive, fiindca dupa cum s-a putut vedea si in scurtul fragmentul expus, singura solutie care exista ca sa se poata face deconectarea de la karma colectiva, este stoparea practicilor sexuale timp de 7 ani.

Cate ceva despre maestrii de diamant ai orientului si perioadele de inaltare ale Planetei

S-au scris o multime de carti despre perioada pe care tocmai o traversam, s-a vorbit si s-au facut fel de fel de presupuneri. Sa vedem insa ce zice Sri Yukteswar, un maestru inaltat, despre evolutia Planetei Pamant. Dar cine a fost Sri Yukteswar? Discipol a lui Lahiri Mahasaya despre care se spune ca ar fi fost un Avatar. Dar sa vedem cateva scurte extrase care ne vorbesc pe scurt despre viata acestui mare mistic oriental

 Lahiri Mahasaya

„Aminteşte-ţi neîncetat că tu nu aparţii nimănui şi că nimeni nu iţi aparţine.

Gândeşte-te că, într-o zi, va trebui să părăseşti totul în această lume;

aşa că fă cunoştinţă cu Dumnezeu acum.” – Lahiri Mahasaya

Până la vârsta de 33 de ani, marele Kriya yoghin Lahiri Mahasaya a fost un om ca oricare altul. Shiama Charan Lahiri, al cărui nume iniţiatic este Mahasaya, în traducere “spirit mare”, s-a născut la 30 septembrie 1828, într-o familie de brahmani, într-un sătuc în apropiere de Bengal. El şi-a petrecut copilăria în casa strămoşească, până în anul 1833, când apele râului Jalangi s-au revărsat, iar proprietatea familiei a fost devastată. Atunci familia s-a mutat la Benares, unde a construit un templu închinat lui Shiva.

În 1846, Lahiri s-a căsătorit cu Srimati Kashi Moni, care i-a născut mai târziu doi fii şi două fiice. La vârsta de 21 de ani, a devenit contabil în administraţia militară engleză. A fost repede remarcat datorită corectitudinii exemplare şi a inteligenţei de care dădea dovadă.

La 33 de ani, Lahiri Mahasaya şi-a întâlnit Ghidul spiritual, nemuritorul Babaji – yoghinul care trăieşte de secole în munţii Himalaya, păstrându-şi aparenţa unui tânăr de 16 ani. Acesta l-a iniţiat în ştiinţa KRIYA YOGA. Cuvântul KRIYA derivă din verbul sanscrit kri – a face, a acţiona, a reacţiona. Astfel, KRIYA YOGA înseamnă „comuniunea cu Infinitul, Dumnezeu prin intermediul unei anumite acţiuni (sau ritual) specifice.” Un yoghin care urmează această practică se eliberează gradat din lanţul universal al cauzalităţii. Babaji a oferit lumii ştiinţa KRIYA YOGA prin intermediul discipolului său Lahiri Mahasaya, mărturisindu-i că este aceeaşi ştiinţă pe care, cu multe mii de ani în urmă, Krishna i-a oferit-o lui Arjuna şi care, mai târziu, a fost cunoscută de Patanjali, Sfântul Ioan şi mulţi alţi înţelepţi.

 Menirea spirituală i-a fost revelată de Babaji însuşi

În celebra lucrare „Autobiografia unui yoghin”, Paramahansa Yogananda redă relatarea lui Lahiri Mahasaya despre iniţierea spirituală pe care i-a oferit-o marele Babaji. Acesta i-a revelat, printre altele, care este menirea sa spirituală: aceea de a arăta lumii întregi că practica spirituală poate fi eficientă şi dacă aspirantul nu trăieşte în solitudine, că spiritualitatea şi viaţa socială şi familia nu sunt incompatibile. Iată cuvintele lui Babaji:

„Sfinţit încă dinainte de naştere prin nenumărate vieţi petrecute în meditaţie solitară, acum tu trebuie să trăieşti printre oameni. Faptul că nu m-ai întâlnit decât după ce te-ai căsătorit şi ai devenit un funcţionar modest, are un sens profund. Trebuie să abandonezi ideea de a te alătura grupului nostru misterios din Himalaya; viaţa ta se va derula printre oameni şi va constitui exemplul unui yoghin – cap de familie ideal.

Dumnezeu nu a rămas surd la strigătele numeroşilor oameni dezorientaţi. Tu ai fost ales pentru a aduce consolare multor căutători sinceri prin intermediul ştiinţei KRIYA YOGA. Cei care poartă grija unei familii şi a unor responsabilităţi zilnice se vor simţi încurajaţi de exemplul tău, deoarece ai aceleaşi obligaţii ca şi ei.

Trebuie să-i faci să înţeleagă că ţelul suprem al yoghinilor nu este inaccesibil celor care au legături familiale. Chiar în lume fiind, un yoghin care-şi îndeplineşte conştiincios sarcinile, într-un scop dezinteresat, avansează cu siguranţă pe calea iluminării. De acum înainte, nimic nu te obligă să părăseşti lumea, pentru ca tu ai rupt deja, în interiorul tău, toate ataşamentele KARMA-ice. Chiar daca nu eşti al lumii, trebuie să trăieşti în ea. Mai ai încă mulţi ani în care trebuie să-ţi îndeplineşti conştiincios obligaţiile familiale, civice şi spirituale. O dulce speranţă divină va reînsufleţi, de acum înainte, inimile seci ale oamenilor. Viaţa ta echilibrată îi va ajuta să înţeleagă că eliberarea depinde de renunţările interioare şi nu de cele exterioare.”

 La prima iniţiere a meditat şapte zile continuu

Practica spirituală a lui Mahasaya, realizată sub îndrumarea Ghidului său spiritual, a culminat cu atingerea stării de perfecţiune şi a comuniunii depline cu Dumnezeu. Despre această sublimă experienţă, el însuşi povesteşte: „Ziua iniţierii mele am petrecut-o în meditaţie, reamintindu-mi şi retrăind realizările mele spirituale din vieţile anterioare. Guru-l divin s-a apropiat de mine, şi-a trecut mâna peste creştetul meu şi am cunoscut pentru prima dată starea de NIRVIKALPA SAMADHI. Acea meditaţie a durat şapte zile neîntrerupt. Străpungând învelişurile succesive ale eu-lui meu, am deschis uşa regatului nemuritor al Realităţii Supreme. Vălurile iluziilor, ale convingerilor trecătoare cădeau unul după altul; Spiritul meu, reinstalat pe piedestalul său etern, era una cu Spiritul Cosmic Divin.”

„Aminteşte-ţi neîncetat că tu nu aparţii nimănui şi că nimeni nu îţi aparţine.

Gândeşte-te că într-o zi va trebui să părăseşti totul în această lume;

aşa că fă cunoştinţă cu Dumnezeu de acum.

Meditează neîncetat pentru a te percepe ca Esenţă Infinită

eliberată de orice formă de suferinţă.

Încetează să mai fii prizonier al corpului.”

 Natura umană şi divină a marelui yoghin

În fiecare dimineaţă Lahiri Mahasaya, însoţit de un aspirant, obişnuia să meargă pe malul Gangelui pentru a se îmbăia în apele râului sfânt. Într-una din zile, în timpul plimbării lor obişnuite, Lahiri Mahasaya îi spuse brusc: „Te rog, rupe o fâşie din haine şi pregăteşte un bandaj!” Aspirantul, uimit, a făcut ceea ce i s-a cerut. Deodată, roata unui car ce tocmai trecea a făcut ca o piatră să sară de la locul ei, lovind piciorul lui Lahiri Mahasaya. Aceasta i-a provocat o rană deschisă şi adâncă, ce a început imediat să sângereze. Lahiri i-a cerut atunci aspirantului pansamentul pregătit pentru a-şi bandaja piciorul. Uimit din nou, aspirantul l-a întrebat: „Ghidul meu spiritual, de ce nu ai evitat piatra, dacă ştiai că te va lovi?”

Lahiri i-a răspuns atunci că o anumită KARMA trebuia „arsă” (consumată), şi de aceea era necesar să permită ca acest lucru să se petreacă. Au mers mai departe. În curând, au ajuns la casa lui Lahiri Mahasaya. Soţia lui, văzându-l, l-a întrebat ce se petrecuse. Acesta i-a povestit incidentul cu piatra însă spre uimirea aspirantului, soţia lui a început să râdă, arătând spre piciorul rănit. Privind în jos, au văzut cu toţii că, de fapt, Lahiri îşi pansase celălalt picior.

Srimati Kashi Moni, soţia lui Lahiri Mahasaya, povesteşte: „Au trecut ani până să înţeleg natura divină a soţului meu. Într-o noapte, am avut un vis. Îngeri planau graţios deasupra capului meu. Spectacolul era atât de real, încât m-am trezit brusc; toată camera era scăldată într-o lumină orbitoare. Soţul meu, asezat în postura lotusului, levita în mijlocul camerei, înconjurat de îngeri care îl adorau, cu mâinile împreunate într-un gest de nobilă invocare. Uluită peste măsură, credeam că încă visez. Femeie, a zis Lahiri Mahasaya, eşti foarte trează. Uită pentru totdeauna somnul sufletului tău.”

 Yogananda s-a vindecat contemplându-i fotografia

Fiinţa care a luminat primii ani ai existenţei lui Yogananda a fost Lahiri Mahasaya, al cărui portret aşezat la loc de cinste în altarul familiei, era obiectul contemplărilor şi devoţiunii lui zilnice. Pentru el, Lahiri Mahasaya era o prezenţă vie, care îl ajuta întotdeauna în situaţiile dificile. În jurul vârstei de opt ani, bolnav fiind de holeră asiatică, medicii declaraseră că nu are nici o şansă să supravieţuiască. În ciuda acestui fapt, el s-a autovindecat în mod miraculos prin contemplarea plină de dăruire a fotografiei lui Lahiri Mahasaya.

„Ducând o viaţă de familie, Lahiri Mahasaya a adus un mesaj practic potrivit nevoilor lumii de astăzi. Condiţiile economice şi religioase ale Indiei antice nu mai puteau fi obţinute. De aceea marele maestru nu a încurajat idealul vechi al yoghinului ascet rătăcitor. A accentuat mai degrabă avantajele unei vieţi în care aspirantul la îndumnezeire îşi câştigă singur traiul, nefiind dependent de o societate care să-l susţină şi astfel să poată practica yoga la el acasă. Acestui sfat, Lahiri Mahasaya i-a adăugat forţa întăritoare a propriului său exemplu.”

 Nu dormea niciodată

Ştiinţa KRIYA YOGA s-a răspândit mult în India modernă datorită lui Lahiri Mahasaya. Iniţial, Babaji şi-a instruit discipolul să ofere iniţierea în această ştiinţă doar celor care au calităţile cerute, care sunt gata să sacrifice totul pentru a ajunge la Dumnezeu. Plin de compasiune, Lahiri Mahasaya l-a implorat să-i permită să transmită KRIYA YOGA tuturor celor care o caută sincer, chiar dacă ei nu sunt capabili să facă jurământul renunţării complete, pentru a-i încuraja să urmeze calea eliberării. Răspunsul maestrului său a fost: “Aşa să fie. Voinţa divină a vorbit prin gura ta. Oferă KRIYA YOGA tuturor celor care îţi cer umili ajutorul.”

Astfel, în Benares, în 1861, s-au pus bazele unei mari renaşteri spirituale. Deşi ducea şi o viaţă de familie, Lahiri Mahasaya s-a impus ca un mare înţelept. Treptat au început să sosească aspiranţi din toate colţurile Indiei pentru a primi iniţierea spirituală pe care o dăruia Lahiri Mahasaya, în calitate de Ghid spiritual.

Spre marea uimire a vizitatorilor, Lahiri Mahasaya manifesta semne supraumane din punct de vedere fiziologic: absenţa respiraţiei, a somnului, oprirea totală a pulsului şi a bătăii inimii. Nu clipea ore întregi, o aură profundă de pace înconjurându-l. Nimeni nu pleca fără ca spiritul său să se înalţe la vederea Ghidului spiritual: fiecare percepea astfel că a primit binecuvântarea unui adevărat sfânt. Mahasaya îi onora pe toţi. El iniţia în KRIYA YOGA oameni din toate religiile. Printre aspiranţii avansaţi pe care el îi indruma erau nu numai hinduşi, ci şi creştini şi musulmani.

 Învăţătura lui s-a răspândit în Occident

Principalul discipol al lui Mahasaya a fost Sri Yukteswar care, la rândul lui, a transmis mai departe ştiinţa KRIYA YOGA. El le spunea aspiranţilor: „KRIYA YOGA este un instrument care permite accelerarea evoluţiei omului. În antichitate, yoghinii au descoperit că secretul conştiinţei cosmice este intim legat de controlul suflului; aceasta este contribuţia Indiei la cunoaşterea umană şi ea este absolut unică şi nemuritoare. Forţa vitală, absorbită de obicei în cursul respiraţiei, este eliberată prin tehnicile KRIYA YOGA, care permit încetinirea şi calmarea ritmului neîncetat al suflurilor.”

Ştiinţa KRIYA YOGA a fost răspândită în Occident în special de către discipolul cel mai important al lui Sri Yukteswar, şi anume Paramahansa Yogananda. În 1920, acesta a primit o invitaţie pentru a reprezenta India la Congresul Internaţional al Religiilor, care în acel an avea loc la Boston. A plecat în America, având atât binecuvântarea Ghidului său spiritual, cât şi pe cea a lui Babaji, care l-a vizitat înainte de plecare, spunându-i: „Tu eşti cel pe care l-am ales pentru a răspândi în Occident KRIYA YOGA. Cu mulţi ani în urmă l-am întâlnit pe Ghidul tău spiritual şi l-am anunţat atunci că te voi conduce la el pentru a te instrui.” La data de 6 octombrie 1920, Paramahansa Yogananda a susţinut prima sa conferinţă în America, la Congres. După încheierea Congresului a rămas în America şi a petrecut următorii patru ani la Boston, unde a ţinut diverse conferinţe şi a deschis mai multe cursuri de yoga. Opera fundamentală a lui Yogananda este „Autobiografia unui yoghin”, despre care Ghidul său spiritual, Sri Yukteshwar, i-a mărturisit că fusese prezisă de Lahiri Mahasaya în modul următor: „La cincizeci de ani de la moartea mea, viaţa mea va fi descrisă într-o carte, datorită interesului profund trezit de YOGA în Occident. Acest mesaj yoghin va face înconjurul globului şi va ajuta la stabilirea unei fraternităţi umane, născută din percepţia directă a Tatălui Unic.”

Lahiri Mahasaya a murit în 1895, iar cartea în care este descrisă viaţa lui, „Autobiografia unui yoghin”, a fost terminată în 1945.

Precum s-a putut vedea, Lahiri Mahasaya a fost discipolul lui Babaji. Dar cine este fost Babaji?

 Babaji – yoghinul care trăieşte de secole

Colţurile stâncoase ale Himalayei de Nord sunt binecuvântate şi astăzi de prezenţa vie a lui Babaji, Maestrul sfânt al tradiţiei Siddhaşilor. El este cunoscut în tradiţia spirituală ca Mahavatar (Supremul Avatar). „Avatar” este un termen sanscrit, care înseamnă „coborâre”, de la rădăcina ava – „în jos” şi tri – „a trece”, şi semnifică încarnarea Divinului. Dumnezeu se încarnează rareori într-un corp fizic, şi dacă se petrece aceasta, el devine un avatar, un model divin, revărsând asupra lumii suprema binecuvântare. Un avatar nu se supune legilor universale; corpul său pur, vizibil ca imagine de lumină, este eliberat de orice dependenţă faţă de legile naturii. Nivelul spiritual al lui Babaji se află dincolo de puterea de înţelegere umană, viziunea obişnuită neputând cuprinde strălucirea sa transcendentă.

 A atins nemurirea fizică la 16 ani

M. Govinda, în cartea sa, „Babaji şi tradiţia Kria Yoga a celor 18 Siddha-şi”, spune că Babaji s-ar fi născut în timpul „Festivalului Luminilor” (Kartikai Deepam), la sfârşitul lunii noiembrie, anul 203 d. H., când steaua Rohini era în ascendenţă. Naşterea lui ar fi avut loc în Tamil Nadu, un sătuc aflat la răscrucea  dintre râul Canvery şi Marea Arabică, pe coasta de sud-est a Indiei. Părinţii l-au numit Nagaraj sau „Regele Şerpilor”, pentru a onora forţa primordială Kundalini Shakti, energia potenţială colosală, prezentă latent în orice fiinţă umană. După ce a fost răpit la vârsta de cinci ani şi a cutreierat ţara împreună cu nişte vraci, la vârsta de 11 ani şi-a întâlnit maeştrii: pe Boganathar şi Agastyar. Cu ajutorul lor a atins starea de iluminare la vârsta de 12 ani şi nemurirea fizică la 16 ani. De atunci şi până în zilele noastre, el a rămas în acelaşi corp fizic, lângă templul de la Badrinarayan, în Himalaya.

Pe de altă parte, Paramahansa Yogananda, în cartea sa autobiografică, ne mărturiseşte că nu se ştie nimic despre familia şi despre locul de naştere al lui Babaji. Ne spune doar că el vorbeşte de obicei în limba hindi, dar poate conversa la fel de bine în orice altă limbă. Şi-a ales numele simplu de Babaji (Venerabilul Tată), dar dicipolii lui îl onorează cu titlurile: Mahamuni Babaji Maharaj (Supremul Maestru al Extazului), Maha Yogi (Marele Yoghin) sau Shiva Baba. Numele lui adevărat nu are însă nici o importanţă, căci Lahiri Mahasaya, principalul său discipol din secolul XIX spune că „atunci când cineva pronunţă cu veneraţie numele lui Babaji, el îşi atrage o binecuvântare spirituală spontană”.

Tot ceea ce se cunoaşte astăzi despre Babaji sunt doar câteva fapte despre care el crede că este util să fie împărtăşite marelui public. În nici un secol, marele guru nu s-a manifestat deschis. Ca şi Puterea unică, dar tăcută a Creatorului, Babaji lucreză într-o tăcere smerită.

     Uneori îşi face apariţia la sărbătoarea Kumbha Mela

Nemuritorul guru nu are nici unul din semnele bătrâneţii. El apare de obicei ca un tânăr de 25 de ani. Cu tenul alb, de talie medie, corpul său viguros şi frumos răspândeşte radiaţii perceptibile chiar şi cu ochiul liber. Ochii lui negri sunt calmi şi blânzi; părul lung strălucitor, are culoarea cuprului. Maestrul se deplasează pe platourile înalte din Himalaya împreună cu grupuri de discipoli care au atins un înalt nivel spiritual.

Babaji nu rămâne niciodată prea mult timp într-un singur loc: „Dera danda uthao – să ridicăm tabăra şi să plecăm”, exclamă el invariabil. Poartă un baston de bambus simbolic şi aceste cuvinte sunt semnul de plecare instantaneu, iar uneori se mulţumeşte să meargă pe jos de la un vârf muntos la altul.

Babaji nu poate fi văzut şi recunoscut decât dacă vrea el. Se spune că uneori îşi face apariţia la cea mai exotică sărbătoare din lume, Kumbha Mela, adunare religioasă, care are loc în India o dată la 12 ani. El se arată discipolilor sub un aspect diferit de fiecare dată, uneori cu barbă sau mustaţă, alteori fără. Corpul lui, care este neschimbător, nu are nevoie de hrană şi de aceea Maestrul mănâncă rareori. Din politeţe, el acceptă câteodată din partea discipolilor fructe, orez gătit cu lapte şi unt clarifiat.

Menirea divină a lui Babaji este de a-i asista pe profeţi în misiunile lor spirituale. Se spune că el l-a iniţiat în Yoga pe Shankara, reorganizatorul Ordinului Swami şi pe Kabir, faimosul sfânt şi poet indian. În secolul  al XIX-lea, principalul lui discipol a fost Lahiri Mahasaya, cel care a revigorat sistemul Kriya Yoga. Babaji este perfect conştient de orientarea timpurilor moderne, îndeosebi de influenţa şi complexitatea civilizaţiei occidentale, şi realizează necesitatea răspândirii sistemului eliberator yoga, deopotrivă în Occident şi în Orient.

 Este încarnarea lui Dumnezeu pe Pământ

Un avatar trăieşte în Spiritul Omniprezent; legile obişnuite nu se aplică pentru el. De aceea, nu există decât un singur motiv pentru ca Babaji să-şi menţină forma fizică secol după secol: dorinţa de a dărui umanităţii un exemplu concret al propriilor ei posibilităţi, acum latente. Cât timp omul nu va deveni conştient de scânteia divină din el, va rămâne sub puterea iluziei. Pentru Babaji nu există relativismul trecut, prezent, viitor, căci lui îi sunt cunoscute de la început toate fazele existenţei sale. Astfel, un discipol al lui Lahiri Mahasaya a fost prezentat atunci când Babaji a considerat că a venit timpul să proclame posibilitatea nemuririi corpului. El a făcut această afirmaţie în faţa lui Ram Gopal Muzumdar, pentru ca ea să fie cunoscută de toate inimile care îl caută pe Dumnezeu şi să le servească drept inspiraţie. De asemenea, Lahiri Mahasaya a spus că Dumnezeu l-a ales pe Babaji pentru a rămâne în corpul său în timpul prezentului ciclu mondial.

El şi discipoli săi au dobândit nemurirea prin graţia lui Dumnezeu, realizând de asemenea, o serie de tehnici menite să le pregătească învelişurile inferioare pentru coborârea acestei graţii. Aceste tehnici sunt cunoscute sub numele de Kriya-uri. Tradiţia Kriya Siddha Yoga a marelui înţelept Babaji a selectat un număr de 144 tehnici sau Kriya-uri, grupate în cinci etape.

1.      Kriya Hatha Yoga, cuprinzând asana-e (posturi fizice), bandha-e, (contracţii musculare) şi mudra-e (gesturi sincronizatoare), prin intermediul cărora se pot dobândi sănătate fizică şi mentală perfectă, pacea şi seninătatea sufletului.

2.      Kriya Kundalini Pranayama, incluzând tehnici respiratorii de purificare şi dinamizare a întregii fiinţe şi în mod special a celor 7 chakra-e principale (centri subtili, energetici, fundamentali ai fiinţei umane), situate de-a lungul coloanei vertebrale, de la baza ei până în creştetul capului.

3.      Kriya Dhyana Yoga, incluzând tehnici de meditaţie pentru purificarea subconştientului, perfecţionarea concentrării mentale, dezvoltarea clarviziunii şi a facultăţilor intuitive ale fiinţei umane, atingerea stării de extaz divin, samadhi.

4.      Kriya Mantra Yoga, repetiţia mentală a unor mantra-e şi percepţia sunetelor subtile, corespondente, procedeu menit să dinamizeze intuiţia, să purifice subconştientul, prin acumularea de energii benefice uriaşe la nivelul structurii subtile a fiinţei umane.

5.      Kriya Bhakti Yoga, cuprinzând practici devoţionale şi servicii dezinteresate, cum ar fi: cântece devoţionale, ceremonii, pelerinaje la locuri sacre, menite să trezească iubirea pură, universală şi graţia lui Dumnezeu. Treptat, orice activitate va fi impregnată de prezenţa Iubirii şi Păcii lui Dumnezeu.

Astfel, Kriya Yoga, cu cele cinci ramuri ale sale, va produce o transformare integrală a fiinţei umane pe toate planurile: fizic, vital, mental, intelectual şi spiritual.

 Miracolul unei învieri săvârşite de Babaji

(din „Autobiografia unui yoghin” de Paramahansa Yogananda)

„Sfânta adunare a fost tulburată de sosirea unui străin care reuşise să se caţere, cu o hotărâre uimitoare, pe peretele muntos, aproape inaccesibil, până la poiana unde era grupul Maestrului.

–      Domnule, dumneavoastră sunteţi marele Babaji?

Faţa omului era luminată de o inexprimabilă devoţiune.

–     Luni de zile v-am căutat neobosit, prin aceste vârfuri pietroase. Vă rog să mă primiţi ca discipol.

Întrucât guru-l nu răspundea nimic, omul arătă o prăpastie uriaşă de dedesubtul platoului.

–     Dacă refuzaţi, voi sări în prăpastie. Viaţa nu are nici o valoare pentru mine dacă nu sunt demn de învăţătura dumneavoastră spirituală.

–      Sări, în acest caz! zise cu răceală Babaji. Nu te pot accepta în starea ta actuală de evoluţie spirituală.

Fără un cuvânt, omul se aruncă în prăpastie. Atunci Babaji i-a trimis pe discipolii şocaţi să îl caute pe străin. Când ei au revenit cu corpul zdrobit a acelui om, Maestrul îşi puse mâinile sale divine pe capul celui mort. Acesta deschise ochii, după care îngenunche la picioarele atotputernicului guru.

–      Acum iată-te pregătit să devii discipolul meu. Babaji îi surâse afectuos celui reînviat.

–      Tu ai suportat curajos o probă redutabilă. De acum înainte moartea nu va mai avea putere asupra ta: faci parte din grupul nostru nemuritor. După aceea el pronunţă obişnuita frază – „dera danda uthao”, semnalul de plecare, şi grupul dispăru.”

Iata ca a sosit timpul sa facem cunostinta si cu Sri Yukteswar. Precum s-a putut vedea, Babaji este pilonul principal al miscarii kriya, fiind socotit un mahavatar, adica o fiinta care a atins ultima treapta de dezvoltare trecand pana la frecventa planului spiritual. Ii urmeaza apoi Lahiri Mahasaya, care a reusit sa urce treptele pana la planul mental superior, fiind socotit un avatar. El il are ca discipol pe Sri Yukteswar care ajunge guvernatorul unei planete astrale si ultimul din linia directa a lui Babaji este Paramahansa Yogananda. Si acum sa vedem ce ne spune Yogananda despre Sri Yukteswar:

 Reînvierea marelui yoghin Sri Yukteswar şi revelaţiile sale uluitoare

Fragment din lucrarea “Autobiografia unui yoghin” de Swami Yogananda

Într-o zi, forma glorioasă a grandiosului avatar Krishna îmi apăru, învăluită de o lumină orbitoare, în camera mea din Regent Hotel, la Bombay. Viziunea se manifestă în faţa ochilor mei uluiţi, pe acoperişul marelui imobil din faţă, pe când priveam spontan pe fereastra larg deschisă de la etajul al doilea. Fascinanta formă îmi făcu, surâzând, un semn prietenesc. Tocmai începusem să mă întreb ce putea să însemne acest mesaj, când iată că imaginea lui Krishna dispăru, după ce făcu un gest de binecuvântare. Profund uşurat şi cuprins de o extraordinară emoţie plăcută, am presimţit că această viziune va fi pentru mine preludiul unor mari evenimente de ordin spiritual. În ziua de 19 iunie 1936, la exact o săptămână după viziunea măreaţă a lui Krishna pe care am avut-o, tocmai meditam în aceeaşi cameră de la hotel când, deodată, o strălucire cu totul uimitoare mă trezi din profunda mea stare de sublimă reculegere; întreaga cameră se transformase parcă într-o feerică lume de vis, în care lumina soarelui se transmutase subit într-o splendoare supranaturală. Îmbătat de extaz, am remarcat atunci uluit că îl puteam contempla din nou pe Sri Yukteswar, el însuşi, în carne şi oase, materializat acum instantaneu, la câteva luni după moarte, în faţa mea.

– Fiul meu!

Maestrul vorbea blând şi un sublim surâs lumina faţa sa angelică. Pentru prima dată în viaţa mea nu am îngenuncheat la picioarele sale sacre, ci i le strângeam cu frenezie în braţe. Angoasa ultimelor luni în care îi simţisem atât de intens lipsa nu mai însemna nimic pe lângă fericirea pură, nesfârşită, pe care o trăiam acum.

– O, iubitul meu Învăţător, pentru ce m-ai părăsit?

Excesul de bucurie făcea să pară aproape incoerente cuvintele mele.

– De ce m-ai lăsat să plec la Kumbha Mela? Cu câtă amărăciune mi-am reproşat atunci că te-am părăsit!

– Nu vroiam să-ţi spulber speranţa de a-l întâlni pe Babaji în acelaşi loc în care el îmi apăruse şi mie. În fond, iată că nu te-am părăsit decât pentru un scurt interval; căci – priveşte-mă – nu sunt eu oare acum, din nou, alături de tine?

– Dar oare eşti chiar tu, Leul lui Dumnezeu? Porţi tu acum acelaşi înveliş carnal pe care eu l-am îngropat în nisipul uscat de la Puri?

– Da, fiul meu, sunt chiar eu în persoană. Acesta este corpul meu din carne şi sânge. El pare eterat în ochii spiritului meu, dar pentru tine el este perfect material. Am realcătuit şi materializat din atomi cosmici un trup în întregime nou, care este identic cu acela – care era un efemer vis cosmic – pe care tu l-ai înmormântat în nisipul iluzoriu de la Puri, în sânul acestei lumi fizice de vis. Într-adevăr, trebuie să ştii că eu am reînviat, dar nu pe Pământ, ci pe o sublimă planetă a Universului astral superior, ai cărei locuitori sunt extrem de evoluaţi spiritual; de altfel, ei sunt cu mult mai pe măsura nivelului meu de evoluţie lăuntrică decât umanitatea terestră. Acolo sus, tu şi aceia care sunt suficient de evoluaţi spiritual şi pe care tu îi iubeşti, veţi veni probabil într-o zi să mă regăsiţi.

–  Guru nemuritor, povesteşte-mi tot, te implor! Vreau să ştiu care este misterul acestei reîntoarceri.

Maestrul schiţă un zâmbet.

– Te rog însă, copilul meu, să-ţi slăbeşti puţin strânsoarea braţelor!

Într-adevăr, atunci mi-am dat seama că îl strângeam pe guru-l meu cu o forţă herculeană, fericit să regăsesc aceeaşi aromă familiară care emana din corpul său fizic. Chiar şi acum, de câte ori îmi amintesc, mai simt încă în palme contactul cu carnea sa divină şi această senzaţie îmi apare de fiecare dată atunci când evoc acele ore de neuitat.

– Aşa precum profeţii au ca misiune să ajute umanitatea să evolueze spiritual sau să-şi ispăşească karma ei fizică, tot aşa Dumnezeu mi-a încredinţat, într-o lume superioară, misiunea de ghid spiritual salvator, îmi explică Sri Yukteswar. Această lume se numeşte Hiranyaloka („Planeta astrală iluminată”). Sarcina mea esenţială acolo este să ajut fiinţele care sunt suficient de evoluate să-şi ispăşească karma astrală, pentru a se elibera astfel pentru totdeauna de renaşterile astrale. Locuitorii din Hiranyaloka au un înalt grad de evoluţie spirituală, fiecare dintre ei atingând, în cursul ultimei lor reîncarnări terestre, datorită practicii yoga şi a meditaţiei profunde, puterea de a-şi părăsi, în stare de deplină conştienţă, propriul corp fizic în momentul morţii. Nimeni nu este altfel demn şi, prin urmare, nu poate absolut deloc să intre în Hiranyaloka dacă nu a depăşit, pe când exista încă în sfera terestră, stadiul de savikalpa samadhi, pentru a-l atinge apoi pe acela de nirvikalpa samadhi(1).

Locuitorii din Hiranyaloka au trecut deja prin acel tărâm al astralului unde oamenii stau, în general, pentru un timp mai lung sau mai scurt după moarte, în funcţie de karma lor; toţi au rupt deja multe dintre lanţurile acţiunilor lor trecute în lumea astrală, căci numai fiinţele care sunt suficient de avansate pot să ducă la bun sfârşit această acţiune de mântuire(2). Pentru a-şi purifica în întregime corpul astral de orice reziduu karma-ic, aceste fiinţe superioare renasc prin intermediul legilor cosmice, specifice acestui tărâm, cu un nou corp astral mult mai rafinat, în lumea din Hiranyaloka, soare (adevărat focar sublim) al universului astral, în care eu am reînviat după părăsirea corpului fizic, pentru a le oferi felurite sfaturi spirituale fiinţelor de acolo. Hiranyaloka cuprinde, de asemenea, unele spirite extrem de evoluate, care au venit dintr-un tărâm net superior, încă şi mai subtil, universul cauzal.

O asemenea fuziune profund spirituală se stabilise între Maestrul meu şi mine încât el îmi comunica atunci aproape totul printr-un fel de subtilă viziune reciprocă, atât prin intermediul cuvintelor, cât şi prin transmisia telepatică a gândurilor.

– Scrierile yoghine străvechi arată, continuă Sri Yukteswar, că Dumnezeu a îmbrăcat spiritul uman nemuritor cu trei învelişuri succesive: corpul cauzal,  ţesut şi alcătuit numai din idei, corpul astral subtil, reşedinţa sau, altfel spus, vehiculul mentalului (Manas) şi al afectivităţii şi, în sfârşit, corpul fizic grosier. Pe Pământ, omul este înzestrat cu un aparat senzorial, care corespunde la fiinţa astrală conştiinţei şi afectivităţii, într-un corp care este format din prana(3).

Fiinţa cauzală „trăieşte” şi se mişcă în sfera grandioasă, extrem de subtilă, beatifică, a ideilor pure. Activităţile mele actuale mă pun mai mereu în     contact cu fiinţe evoluate ale astralului care se pregătesc cu asiduitate să pătrundă şi să rămână pentru totdeauna în universul cauzal.

– Învăţătorule adorat, mai oferă-mi, te rog, şi alte detalii semnificative asupra vieţii eterate a universului astral.

– Există o infinitate uluitoare de planete astrale care sunt populate cu fiinţe astrale, care mai de care mai frumoase şi înzestrate cu felurite calităţi extraordinare, îmi explică Maestrul. Pentru a călători de la o planetă astrală la alta, locuitorii lor se servesc în mod spontan de simţurile lor astrale, utilizând instantaneu diferitele energii astrale subtile, care sunt mult mai rapide şi mai puternice decât electricitatea sau radiaţiile invizibile ce sunt folosite în lumea fizică de către oameni.

Universul astral, care este alcătuit din formele subtile rafinate ale luminii diferenţiate (akasha tattva), este surprinzător de mult mai frumos, mai plin de iubire şi mai vast decât cosmosul material. Întregul univers fizic, deşi pare infinit pentru oameni, este – analogic vorbind – suspendat precum o mică nacelă solidă la „aeronava“ gigantică a universului astral. Nenumărate sunt într-adevăr galaxiile materiale care se găsesc împrăştiate în puzderia stelelor şi constelaţiilor, dar infinit mai numeroase sunt galaxiile şi constelaţiile universului astral, ale căror sisteme solare au nişte planete astrale care sunt incomparabil mai frumoase şi mai uluitoare decât acelea ale voastre; acolo, în zori, sorii lor fascinanţi strălucesc în mii de indescriptibile aurore boreale, oglindindu-se în ochii plini de dragoste şi fericire ai locuitorilor lor. Ziua şi noaptea acolo sunt mult mai lungi decât pe Pământ.

Universul astral este, în general, cu mult mai frumos, mai diafan, mai plin de dragoste şi mai pur, fiind totodată incomparabil mai armonios şi mai bine organizat decât lumea fizică. Acolo nu există nici zone ciudate de deşert şi nici planete care nu pot fi locuite. Toate flagelurile terestre: ierburile otrăvitoare sau rele, microbii, insectele sau şerpii sunt aproape complet necunoscute în lumea astrală, ca de altfel şi diferenţele de climat sau de anotimp; o eternă vară paradisiacă domneşte acolo, temperată de fermecătoare ploi torenţiale, ce cad în milioane de picături multicolore; acolo, în anumite zone, apar uneori ninsori de o albeaţă orbitoare. Pe aceste planete astrale se află, de asemenea, lacuri de opal, mări luminoase, râuri cristaline de culoarea curcubeului care le înfrumuseţează peisajele paradisiace. Locuitorii astralului trăiesc stări indescriptibile de fericire şi, plini de bucurie şi armonie, se iubesc fiind mereu plini de altruism şi bunătate.

Universul astral obişnuit, dar nu lumea superioară a lui Hiranyaloka, este populat de zeci de milioane de suflete umane care au venit mai mult sau mai puţin recent de pe Pământ, ca şi de sute de miliarde de alte fiinţe. Peşti, animale, fee (iele), sirene, salamandre, gnomi (pitici), semi-zei sau alte spirite superioare net diferenţiate locuiesc pe diferitele planete astrale, fiind amplasate acolo în mod exact, după afinităţile care le sunt specifice în ceea ce priveşte frecvenţa de vibraţie predominantă şi în conformitate cu aspectele caracteristice ale karma-ei lor.

Tărâmuri întregi cu diferite frecvenţe vibratorii sunt aici, în universul astral, rezervate atât fiinţelor bune, cât şi celor rele; primele (cele bune) pot să se deplaseze aproape instantaneu, liber, de la o zonă la alta, pe când cele rele se află în mod strict limitate şi rămân închise pe planeta sau în tărâmul lor. Întocmai precum oamenii trăiesc la suprafaţa globului, viermii în pământ, peştii în apă, păsările în aer, într-un mod care este analogic asemănător, diferitele specii sau categorii de fiinţe subtile astrale, de la cele superioare până la cele inferioare, sunt mai mult sau mai puţin limitate într-un mod adecvat, în conformitate cu propriul lor domeniu de vibraţie lăuntrică sau, altfel spus, după propria frecvenţă dominantă de emisie-recepţie.

Îngerii decăzuţi (involuaţi), care au fost expulzaţi din zonele superioare ale universului astral, sunt cel mai adesea într-un război perpetuu chiar între ei şi utilizează pentru aceasta nişte sui generis „bombe cu energii malefice“, forţe subtile rele pe care ei le captează prin intermediul anumitor mantra-e(4). Aceste fiinţe egoiste, sadice şi răufăcătoare bântuie îndârjite numai prin întunecatele regiuni infernale ale astralului inferior, care este plin de energii malefice, fiind tocmai de aceea întunecat şi apăsător. Acolo ele îşi ispăşesc până la urmă, într-un interval de timp de zeci sau sute de ani astrali, karma lor cea rea, prin multe suferinţe, chinuri cumplite, coşmaruri îngrozitoare şi spaime de nedescris.

sursa: http://www.yogaesoteric.net/

Stiut fiind acum cine ne prezinta Yugas-urile, in continuare un extras din cartea Invatatura Sacra de Sri Yukteswar.

Un scurt expozeu cu privire la yugas sau epoci, însoţit de calcule matematice, pentru a explica faptul că actuala vârstă a omenirii este Dwapara Yuga, este cât se poate de necesar. Sunt 194 de ani de când a început această yuga (1894 d.Ch.), aducând o rapidă dezvoltare în cunoaşterea umană.

Din astronomia orientală am învăţat că Lunile se învârtesc în jurul planetelor lor. Planetele învârtindu-se în jurul propriilor lor axe, gravitează împreună cu lunile lor în jurul soarelui. Soarele, împreună cu planetele sale, şi cu fiecare din Lunile acestora, se roteşte în jurul unei stele duble (asemănătoare sieşi) în aproximativ 24000de ani tereştri. Acest fenomen ceresc determină o mişcare retrogradă a punctelor echinocţiale în jurul zodiacului. Soarele mai are şi o altă mişcare, în virtutea căreia el gravitează în jurul unui mare centru numit Vishnunabhi, care este locul lui Brahma, puterea creatoare, magnetismul universal. Brahma dirijează dharma, virtutea mentală a lumii interioare.

Când Soarele, în mişcarea sa de revoluţie în jurul dublurii sale, ajunge în punctul cel mai apropiat de acest mare centru, unde sălăşluieşte Brahma – un eveniment care se produce atunci când echinocţiul autumnal cade la începutul Berbecului – , dharma sau virtutea mentală atinge atunci un asemeea grad de dezvoltare, încât omul este capabil să înţeleagă totul, chiar şi tainele Spiritului.

La începutul secolului al XX-lea, echinocţiul autumnal va cădea printre stelele fixe ale constelaţiei Fecioarei şi la începutul ascendentului epocii Dwapara.

După 12000 ani, când echinocţiul de toamnă intră în Balanţă, soarele se află pe orbita sa, în punctul cel mai îndepărtat de Brahma, sau marele centru. Dharma sau virtutea mentală atinge un asemenea grad de scădere, încât omul nu poate să înţeleagă nimic altceva, decât crearea lumii fizice. Când revoluţia soarelui îl aduce din nou în punctul cel mai apropiat de marele centru, dharma sau virtutea mentală reîncepe să se dezvolte, iar creşterea fiind graduală, necesită o perioadă de alţi 12000 ani pentru ca ea să se împlinească.

Fiecare dintre aceste două perioade de 12000 de ani aduce o schimbare totală. Este o schimbare atât externă, în lumea materială, cât şi internă, în lumea spirituală şi a energiilor. Fiecare perioadă este denumită daiva yuga sau „cuplul electric”. Astfel, într-o perioadă de 24000 de ani soarele efectuează o rotaţie completă în jurul dublurii sale şi încheie un ciclu electric conţinând un arc ascendent de 12000 de ani şi unul descendent tot de 12000 de ani.

Dezvoltarea virtuţilor mentale (dharma) se produce treptat. În cursul a 12000 de ani, acest proces parcurge patru etape diferite. Perioada de timp de 1200 de ani în care soarele parcurge a 20-a parte din orbita sa se numeşte Kali Yuga. Dharma sau virtutea mentală se află atunci în primul său stadiu şi este dezvoltată doar pe sfert din capacitatea sa. Mintea omenească este incapabilă să înţeleagă altceva în afară de această lume exterioară, aflată în perpetuă schimbare.

Perioada următoare de 240 de ani când Soarele parcurge o porţiune de 2/20 din orbita sa, se numeşte Dwapara Yuga. Dharma sau virtutea mentală se află în cel de-al doilea stadiu, şi la jumătatea ciclului său de dezvoltare. Intelectul poate atunci să sesizeze materiile subtile sau vibraţiile şi atributele lor, atribute care sunt principiile creatoare ale lumii exterioare.

Perioada de 3600 de ani în care soarele parcurge o porţiune de 3/20 din orbita sa se numeşte Treta Yuga.

Fecioara este semnul opus Peştilor. Echinocţiul autumnal cade acum în constelaţia Fecioarei; punctul opus, Echinocţiul vernal, cade în Peşti. Erudiţii occidentali, care consideră Echinocţiul vernal ca având o semmnificaţie de primă importanţă, spun totuşi că lumea este acum în „Epoca Peştilor”. Echinocţiile au o mişcare retrogradă în constelaţii; astfel, atunci când Echinocţiile vor părăsi Peşti-Fecioară, ele vor intra în Vărsător-Leu. Potrivit teoriei lui Swami Shri Yukteswar, lumea a intrat în Epoca Peştilor-Fecioară în anul 499 d.Ch., şi va intra în Epoca Vărsător-Leu peste două mii de ani, adică în 2499 d.Ch.

Dharma sau virtutea mentală se află în al treilea stadiu. Mintea omului devine capabilă să înţeleagă mecanismul divin, sursa tuturor forţelor electrice de care depinde existenţa creaţiei.

Perioada de 4800 de ani în care soarele străbate 4/20 din orbita sa se numeşte Satya Yuga. Dharma sau virtutea mentală intră în cel de-al patrulea stadiu, atingând completa dezvoltare. În acest stadiu, intelectul omului este capabil să înţeleagă totul, chiar şi pe Dumnezeu, Spiritul mai presus de lumea aceasta.

Manu, un mare înţelept iluminat (rishi) care a trăit în epoca Satya, descrie aceste yugas cât se poate de limpede în următorul pasaj din Samhita sa :[„De patru ori câte o mie de ani, spun ei, este durata unei Krita Yuga. Răsăritul ei durează mai multe sute de ani, iar apusul are aceeaşi lungime (adică 400+4000+400=4800). În celelalte trei vârste, împreună cu răsăriturile şi apusurile lor, numărul miilor şi al sutelor descreşte cu câte o unitate (adică 300+3000+300=3600) etc. acest ciclu cu patru faze are o durată totală de 12000 de ani şi se numeşte „Vârsta Zeilor” sau vârsta divină. O mie de vârste divine constituie o zi a lui Brahma. O noapte a lui Brahma durează tot atât.”]

Durata propriu-zisă a unei Satya Yuga este de 4000 de ani. Cele două perioade de câte 400 de ani care o preced şi o încheie sunt numite sandhis sau perioade de trenziţie între yuga precedentă şi cea următoare. În consecinţă durata unei Satya Yuga complete este de 4800 de ani.

Spre a calcula durata altei yuga şi ale celor două sandhis ale sale, principiul este de a reduce cu o unitate numărul miilor şi pe cel al sutelor, care indică durata epocii anterioare şi pe cea a sandhis-urilor corespunzătoare ei. Potrivit acestei reguli, se poate observa că durata unei Treta Yuga este de 3000 de ani, iar perioadele sale de tranziţie (sandhis) de dinainte şi de după ea au fiecare câte 300 de ani, ceea ce ne dă un total de 3600 de ani. Durata perioadei Dwapara Yuga este de 2000 de ani, cea a sandhis-urilor este de câte 200 de ani fiecare, în total 2400 de ani. În final, Kali Yuga are o durată de 1000 de ani, cele două sandhis-uri câte 100 de ani, deci în total 1200 de ani. Astfel 12000 de ani – suma totală a tuturor diviziunilor acestor patru yugas, deci un ciclu complet – este durata unei daiva yuga sau „cuplu electric” ce durează 24000 de ani.

În 11501 î.Ch., când echinocţiul autumnal intra în Berbec, soarele începea să se îndepărteze de cel mai apropiat punct al orbitei sale faţă de marele centru, şi să se îndrepte spre punctul cel mai îndepărtat. Din cauza aceasta puterea intelectuală a omului a început să scadă.

Pe parcursul celor 4800 de ani cât îi sunt necesari soarelui ca să traverseze una din cele două Satya Yuga sau 4/20 din orbita sa, înţelegerea umană şi-a pierdut total capacitatea de pătrundere spirituală. În timpul următorilor 3600 de ani care i-au fost necesari soarelui pentru a străbate descendentul lui Treta Yuga, înţelegerea umană şi-a pierdut puţin câte puţin orice putere de a înţelege magnetismul divin. În timpul următorilor 2400 de ani, în cursul cărora soarele a traversat descendentul epocii Dwapara, înţelegerea omenească şi-a pierdut orice capacitate de a discerne forţele electrice şi atributele lor. A urmat apoi perioada de 1200 de ani în care soarele a străbătut descendentul lui Kali Yuga, atingând cel mai îndepărtat punct faţă de marele centru. Echinocţiul autumnal a căzut atunci în primul punct al Balanţei; puterea intelectuală a omului era atât de redusă, încât acesta nu era în stare să înţeleagă altceva decât lumea grosieră a cunoaşterii. Perioada din jurul nului 500 d.Ch. a fost cea mai întunecată din toată Kali Yuga şi a întregului ciclu de 24000 de ani. Istoria a confirmat exactitatea acestor calcule ale înţelepţilor (rishi) Indiei, atestând existenţa ignoranţei şi a suferinţei la toate popoarele care au trăit în acea epocă.

Începând cu 499 d.Ch., soarele a început să se îndrepte către marele centru, iar capacitatea umană de înţelegere a început treptat să se dezvolte. În timpul celor 1100 de ani ai ascendentului lui Kali Yuga, ceea ce ne duce până în 1599, înţelegerea umană a fost atât de mărginită, încât a fost incapabilă să sesizeze forţele electrice (sukshmabhuta), materiile subtile ale creaţiei. De asemenea, în domeniul politic în nici un regat nu a domnit pacea.

Subsecvent acestei perioade, când cei 100 de ani ai perioadei de tranziţie (sandhi) a epocii Kali au asigurat legătura acestei yuga cu Dwapara Yuga următoare, oamenii au început atunci să facă observaţii asupra materiilor subtile (panchatanmantra) sau atributele celor cinci forţe electrice, iar pacea politică a început să se restabilească.

Aşa se face că, spre 1600, William Gilbert a descoperit forţele magnetice şi a sesizat prezenţa electricităţii în toate substanţele materiale. În 1609, Kepler a descoperit importante legi ale astronomiei, iar Galilei a inventat telescopul. În 1621, olandezul Drebbel a inventat microscopul, iar către 1670, Newton a descoperit legea gravitaţiei. În 1700, Thomas Savery a folosit maşina cu aburi pentru a pompa apa; douăzeci de ani mai târziu, Stephen Gray a descoperit acţiunea electricităţii asupra corpului omenesc.

În lumea politică, persoana umană a început să-şi ceară dreptul la demnitate, iar civilizaţia a avansat în multe privinţe. Anglia s-a unit cu Scoţia, devenind un regat puternic. Napoleon Bonaparte a introdus codul civil, lucru inedit în sudul Europei. America şi-a cucerit independenţa şi mare parte din Europa s-a bucurat de linişte şi pace.

Odată cu progresele ştiinţei, pământul întreg s-a acoperit cu o largă reţea de căi ferate şi fire telegrafice. În anul 1899, când cei 200 de ani ai perioadei de tranziţie (sandhi) din epoca Dwapara s-au scurs, a început adevărata Dwapara Yuga de 2000 de ani, care va dărui omenirii deplina înţelegere a forţelor electrice şi atributelelor lor.

Astfel este marea influenţă a Timpului care guvernează Universul. Nimeni nu se poate sustrage acestei influenţe, în afara celui care, fiind binecuvântat cu pura iubire – darul ceresc al naturii – devine el însuşi divin; fiind botezat în curentul sacru al Pranava (vibraţia sfântă a silabei „aum”), omul acesta înţelege Împărăţia lui Dumnezeu.

Calendarele hinduse nu redau corect actuala poziţie a lumii (1894 d.Ch.) în perioada de tranziţie (sandhi) a Dwapara Yuga. Astronomii şi astrologii care au întocmit aceste calendare, s-au bazat pe adnotările greşite ale unor erudiţi (precum Kulluka Bhatta), care au trăit în epoca tulbure din Kali Yuga. Aceştia susţin acum că durata Kali Yuga este de 432000 de ani, din care s-ar fi scurs 4994 de ani (până în 1894 d.Ch.), ceea ce înseamnă că au mai rămas încă 427006 de ani în viitor. Este o perspectivă destul de sumbră, dar din fericire neadevărată.

Eroarea s-a strecurat pentru prima oară către anul 700 î.Ch., pe vremea regelui Parikshit, de la sfârşitul descendentului eopcii Dwapara. La acea dată marele rege Yukdhisthira, observând începutul întunecatei Kali Yuga, a lăsat tronul moştenire nepotului său, regele Parikshit. Împreună cu toţi înţelepţii curţii, marele rege Yudhisthira s-a retras în munţii Himalya, paradisul lumii. Astfel, nu a mai rămas nimeni la curtea regelui Parikshit care să poată înţelege principiul calculului corect al duratei diferitelor yugas.

O dată încheiaţi cei 2400 de ani ai Dwapara Yuga pe atunci în curs, nimeni n-a mai îndrăznit să atragă atenţia asupra întunericului din Kali Yuga, luând drept bază de calcul primul an al acesteia, punând astfel capăt numărului anilor din Dwapara.

Aşa se face că, pornind de la această eroare, anul 1 din Kali Yuga a devenit anul 2401 din Dwapara Yuga. 1200 de ani mai târziu, în anul 499 d.Ch., când Kali Yuga propriu-zisă a luat sfârşit şi când soarele s-a aflat în cel mai îndepărtat punct al orbitei sale faţă de marele centru – atunci echinocţiul autumnal se afla pe cer la începutul Balanţei – întunecata Kali Yuga a fost evaluată la 3600 de ani, în loc de 1200.

Din anul 499 d.Ch., odată cu începutul ascendentului epocii Kali, soarele a început să avanseze spre punctul cel mai apropiat de marele centru, iar puterea intelectuală a omului s-a dezvoltat. În felul acesta înţelepţii vremii au descoprit şi ei fixarea eronată a duratei Kali Yuga la doar 1200 de ani, constatând aşadar că almanahurile rishi-lor din vechime nu erau corect întocmite. Dar cum nici gradul lor de înţelegere nu a fost îndeajuns de mare, ei au arătat greşala, fără a putea să o şi explice. Ei şi-au imaginat că cei 1200 de ani din Kali Yuga nu ar fi ani tereştri, ci ani daiva (adică ani divini, „ani ai zeilor”), constând din 12 luni divine cu câte 30 de zile divine fiecare, şi că fiecare zi divină ar echivala cu un an solar al globului nostru terestru. În felul acesta, cei 1200 de ani din Kali Yuga, trebuiau să corespundă, după ei, celor 423000 de ani tereştri.

În realitate, pentru a trage o concluzie justă, trebuie luată în considerare poziţia Echinocţiului vernal din primăvara anului 1894 d.Ch. Tabelele astronomice de referinţă arată că echinocţiul vernal este acum la 20º 54¢ 36¢¢ distanţă de primul punct al Berbecului (steaua fixă Revati), iar din calcule reiese că s-au scurs 1394 de ani din momentul în care Echinocţiul vernal a început retrocesiunea de la intrarea în Berbec.

Deducând 1200 de ani (durata ultimului ascendent al Kali Yuga) din 1394, se obţine 194, care indică anul actual al intrării lumii în ascendentul Dwapara Yuga. Greşala vechilor calendare este evidentă, dacă se adaugă 3600 de ani acestei perioade de 1394 de ani, se obţine un toal de 4994 de ani, care, după teoria greşită la care ne-am referit, reprezintă anul curent (1894 d.Ch.) din calendarele hinduse.

[Consultând diagrama redată în această lucrare, cititorul va observa lesne că echinocţiul autumnal cade acum – în anul 1894 d.Ch. – în stelele constelaţiei Fecioarei şi în ascendentul lui Dwapara Yuga.]

În această carte au fost arătate anumite adevăruri, cum sunt cele care privesc proprietăţile magnetismului, aurele sale, diferitele feluri de electricitate, deşi ştiinţa modernă nu le-a descoperit încă. Cele cinci tipuri de electricitate pot fi uşor înţelese, dacă se cercetează proprietăţile nervilor, deoarece aceştia sunt de natură pur electrică. Fiecare dintre nervii senzoriali are o funcţie caracteristică şi unică de îndeplinit. Nervul optic transportă lumina şi nu îndeplineşte funcţiile nervului auditiv sau pe cele ale altor nervi. Nervul auditiv, la rândul său, nu transmite decât sunetul şi niciodată nu va fi în stare să îndeplinească funcţia oricărui alt nerv, şi aşa mai departe.

Prin urmare, este limpede că există cinci tipuri de electricitate, fiecare dintre ele corespunzând celor cinci proprietăţi ale electricităţii cosmice.

Cât despre proprietăţile magnetice, capacitatea de înţelegere a minţii omeneşti este în prezent atât de limitată, încât este de prisos să încercăm să explicăm acest lucru marelui public. Intelectul omului din Treta Yuga va reuşi să pătrundă atributele magnetismului divin (viitoarea Treta Yuga va începe în 4099 d.Ch.). Se ştie că există în prezent indivizi dotaţi excepţional, care s-au sustras efectelor timpului, putând aşadar să înţeleagă foarte bine lucruri ce nu sunt la îndemâna oamenilor obişnuiţi. Cartea aceasta nu se adresează fiinţelor superioare, nefiindu-le de nici un folos.

În încheiere vom remarca faptul că diferitele planete, exercitându-şi influenţele asupra zilelor săptămânii, au dat numele lor acestor zile. În mod asemănător, diferitele constelaţii stelare exercitându-şi influenţele asupra lunilor anului, au dat numele lor lunilor hinduse. Fieare din marile yugas are mare înrâurire în perioada de timp ce o acoperă; de aceea, în desemnarea anilor este de dorit ca astffel de termeni să indice cărei yuga îi aparţin aceştia.

Întrucât epocile se calculează după poziţia echinocţiului, metoda de numerotare a anilor din yuga respectivă este bazată pe principii ştiinţifice. Folosind o asemenea metodă, vor fi evitate numeroase inconveniente ce au acţionat în trecut, când diferitele epoci erau asociate mai de grabă unor mari personalităţi, decât fenomenelor cereşti ale stelelor fixe.

În consecinţă, propunem să denumim şi să numerotăm anul în care a fost scrisă această introducere drept anul 194 Dwapara, în loc de 1894 d.Ch. Această metodă de calcul era folosită curent în India până la domnia regelui Vikramaditya, când a fost introdusă epoca Samvat. Deoarece metoda aceasta de calcul se impune de la sine în determinarea epocilor (yugas), o vom adopta şi noi, recomandând totodată ca şi publicul să o urmeze.

Acum, în acest an 194 al Dwapara Yuga, când întunecata Kali Yuga a fost demult depăşită, omenirea se îndreaptă către cunoaşterea spirituală, iar oamenii au nevoie să se ajute între ei, întemeindu-se pe iubire. Nădăjduiesc aşadar, că această carte, publicată la cererea expresă a preafericitului paramguru Maharajah Babaji, îi va ajuta pe oameni pe plan spiritual.

Swami Shri Yukteswar

%d blogeri au apreciat asta: