Cate ceva despre maestrii de diamant ai orientului si perioadele de inaltare ale Planetei

S-au scris o multime de carti despre perioada pe care tocmai o traversam, s-a vorbit si s-au facut fel de fel de presupuneri. Sa vedem insa ce zice Sri Yukteswar, un maestru inaltat, despre evolutia Planetei Pamant. Dar cine a fost Sri Yukteswar? Discipol a lui Lahiri Mahasaya despre care se spune ca ar fi fost un Avatar. Dar sa vedem cateva scurte extrase care ne vorbesc pe scurt despre viata acestui mare mistic oriental

 Lahiri Mahasaya

„Aminteşte-ţi neîncetat că tu nu aparţii nimănui şi că nimeni nu iţi aparţine.

Gândeşte-te că, într-o zi, va trebui să părăseşti totul în această lume;

aşa că fă cunoştinţă cu Dumnezeu acum.” – Lahiri Mahasaya

Până la vârsta de 33 de ani, marele Kriya yoghin Lahiri Mahasaya a fost un om ca oricare altul. Shiama Charan Lahiri, al cărui nume iniţiatic este Mahasaya, în traducere “spirit mare”, s-a născut la 30 septembrie 1828, într-o familie de brahmani, într-un sătuc în apropiere de Bengal. El şi-a petrecut copilăria în casa strămoşească, până în anul 1833, când apele râului Jalangi s-au revărsat, iar proprietatea familiei a fost devastată. Atunci familia s-a mutat la Benares, unde a construit un templu închinat lui Shiva.

În 1846, Lahiri s-a căsătorit cu Srimati Kashi Moni, care i-a născut mai târziu doi fii şi două fiice. La vârsta de 21 de ani, a devenit contabil în administraţia militară engleză. A fost repede remarcat datorită corectitudinii exemplare şi a inteligenţei de care dădea dovadă.

La 33 de ani, Lahiri Mahasaya şi-a întâlnit Ghidul spiritual, nemuritorul Babaji – yoghinul care trăieşte de secole în munţii Himalaya, păstrându-şi aparenţa unui tânăr de 16 ani. Acesta l-a iniţiat în ştiinţa KRIYA YOGA. Cuvântul KRIYA derivă din verbul sanscrit kri – a face, a acţiona, a reacţiona. Astfel, KRIYA YOGA înseamnă „comuniunea cu Infinitul, Dumnezeu prin intermediul unei anumite acţiuni (sau ritual) specifice.” Un yoghin care urmează această practică se eliberează gradat din lanţul universal al cauzalităţii. Babaji a oferit lumii ştiinţa KRIYA YOGA prin intermediul discipolului său Lahiri Mahasaya, mărturisindu-i că este aceeaşi ştiinţă pe care, cu multe mii de ani în urmă, Krishna i-a oferit-o lui Arjuna şi care, mai târziu, a fost cunoscută de Patanjali, Sfântul Ioan şi mulţi alţi înţelepţi.

 Menirea spirituală i-a fost revelată de Babaji însuşi

În celebra lucrare „Autobiografia unui yoghin”, Paramahansa Yogananda redă relatarea lui Lahiri Mahasaya despre iniţierea spirituală pe care i-a oferit-o marele Babaji. Acesta i-a revelat, printre altele, care este menirea sa spirituală: aceea de a arăta lumii întregi că practica spirituală poate fi eficientă şi dacă aspirantul nu trăieşte în solitudine, că spiritualitatea şi viaţa socială şi familia nu sunt incompatibile. Iată cuvintele lui Babaji:

„Sfinţit încă dinainte de naştere prin nenumărate vieţi petrecute în meditaţie solitară, acum tu trebuie să trăieşti printre oameni. Faptul că nu m-ai întâlnit decât după ce te-ai căsătorit şi ai devenit un funcţionar modest, are un sens profund. Trebuie să abandonezi ideea de a te alătura grupului nostru misterios din Himalaya; viaţa ta se va derula printre oameni şi va constitui exemplul unui yoghin – cap de familie ideal.

Dumnezeu nu a rămas surd la strigătele numeroşilor oameni dezorientaţi. Tu ai fost ales pentru a aduce consolare multor căutători sinceri prin intermediul ştiinţei KRIYA YOGA. Cei care poartă grija unei familii şi a unor responsabilităţi zilnice se vor simţi încurajaţi de exemplul tău, deoarece ai aceleaşi obligaţii ca şi ei.

Trebuie să-i faci să înţeleagă că ţelul suprem al yoghinilor nu este inaccesibil celor care au legături familiale. Chiar în lume fiind, un yoghin care-şi îndeplineşte conştiincios sarcinile, într-un scop dezinteresat, avansează cu siguranţă pe calea iluminării. De acum înainte, nimic nu te obligă să părăseşti lumea, pentru ca tu ai rupt deja, în interiorul tău, toate ataşamentele KARMA-ice. Chiar daca nu eşti al lumii, trebuie să trăieşti în ea. Mai ai încă mulţi ani în care trebuie să-ţi îndeplineşti conştiincios obligaţiile familiale, civice şi spirituale. O dulce speranţă divină va reînsufleţi, de acum înainte, inimile seci ale oamenilor. Viaţa ta echilibrată îi va ajuta să înţeleagă că eliberarea depinde de renunţările interioare şi nu de cele exterioare.”

 La prima iniţiere a meditat şapte zile continuu

Practica spirituală a lui Mahasaya, realizată sub îndrumarea Ghidului său spiritual, a culminat cu atingerea stării de perfecţiune şi a comuniunii depline cu Dumnezeu. Despre această sublimă experienţă, el însuşi povesteşte: „Ziua iniţierii mele am petrecut-o în meditaţie, reamintindu-mi şi retrăind realizările mele spirituale din vieţile anterioare. Guru-l divin s-a apropiat de mine, şi-a trecut mâna peste creştetul meu şi am cunoscut pentru prima dată starea de NIRVIKALPA SAMADHI. Acea meditaţie a durat şapte zile neîntrerupt. Străpungând învelişurile succesive ale eu-lui meu, am deschis uşa regatului nemuritor al Realităţii Supreme. Vălurile iluziilor, ale convingerilor trecătoare cădeau unul după altul; Spiritul meu, reinstalat pe piedestalul său etern, era una cu Spiritul Cosmic Divin.”

„Aminteşte-ţi neîncetat că tu nu aparţii nimănui şi că nimeni nu îţi aparţine.

Gândeşte-te că într-o zi va trebui să părăseşti totul în această lume;

aşa că fă cunoştinţă cu Dumnezeu de acum.

Meditează neîncetat pentru a te percepe ca Esenţă Infinită

eliberată de orice formă de suferinţă.

Încetează să mai fii prizonier al corpului.”

 Natura umană şi divină a marelui yoghin

În fiecare dimineaţă Lahiri Mahasaya, însoţit de un aspirant, obişnuia să meargă pe malul Gangelui pentru a se îmbăia în apele râului sfânt. Într-una din zile, în timpul plimbării lor obişnuite, Lahiri Mahasaya îi spuse brusc: „Te rog, rupe o fâşie din haine şi pregăteşte un bandaj!” Aspirantul, uimit, a făcut ceea ce i s-a cerut. Deodată, roata unui car ce tocmai trecea a făcut ca o piatră să sară de la locul ei, lovind piciorul lui Lahiri Mahasaya. Aceasta i-a provocat o rană deschisă şi adâncă, ce a început imediat să sângereze. Lahiri i-a cerut atunci aspirantului pansamentul pregătit pentru a-şi bandaja piciorul. Uimit din nou, aspirantul l-a întrebat: „Ghidul meu spiritual, de ce nu ai evitat piatra, dacă ştiai că te va lovi?”

Lahiri i-a răspuns atunci că o anumită KARMA trebuia „arsă” (consumată), şi de aceea era necesar să permită ca acest lucru să se petreacă. Au mers mai departe. În curând, au ajuns la casa lui Lahiri Mahasaya. Soţia lui, văzându-l, l-a întrebat ce se petrecuse. Acesta i-a povestit incidentul cu piatra însă spre uimirea aspirantului, soţia lui a început să râdă, arătând spre piciorul rănit. Privind în jos, au văzut cu toţii că, de fapt, Lahiri îşi pansase celălalt picior.

Srimati Kashi Moni, soţia lui Lahiri Mahasaya, povesteşte: „Au trecut ani până să înţeleg natura divină a soţului meu. Într-o noapte, am avut un vis. Îngeri planau graţios deasupra capului meu. Spectacolul era atât de real, încât m-am trezit brusc; toată camera era scăldată într-o lumină orbitoare. Soţul meu, asezat în postura lotusului, levita în mijlocul camerei, înconjurat de îngeri care îl adorau, cu mâinile împreunate într-un gest de nobilă invocare. Uluită peste măsură, credeam că încă visez. Femeie, a zis Lahiri Mahasaya, eşti foarte trează. Uită pentru totdeauna somnul sufletului tău.”

 Yogananda s-a vindecat contemplându-i fotografia

Fiinţa care a luminat primii ani ai existenţei lui Yogananda a fost Lahiri Mahasaya, al cărui portret aşezat la loc de cinste în altarul familiei, era obiectul contemplărilor şi devoţiunii lui zilnice. Pentru el, Lahiri Mahasaya era o prezenţă vie, care îl ajuta întotdeauna în situaţiile dificile. În jurul vârstei de opt ani, bolnav fiind de holeră asiatică, medicii declaraseră că nu are nici o şansă să supravieţuiască. În ciuda acestui fapt, el s-a autovindecat în mod miraculos prin contemplarea plină de dăruire a fotografiei lui Lahiri Mahasaya.

„Ducând o viaţă de familie, Lahiri Mahasaya a adus un mesaj practic potrivit nevoilor lumii de astăzi. Condiţiile economice şi religioase ale Indiei antice nu mai puteau fi obţinute. De aceea marele maestru nu a încurajat idealul vechi al yoghinului ascet rătăcitor. A accentuat mai degrabă avantajele unei vieţi în care aspirantul la îndumnezeire îşi câştigă singur traiul, nefiind dependent de o societate care să-l susţină şi astfel să poată practica yoga la el acasă. Acestui sfat, Lahiri Mahasaya i-a adăugat forţa întăritoare a propriului său exemplu.”

 Nu dormea niciodată

Ştiinţa KRIYA YOGA s-a răspândit mult în India modernă datorită lui Lahiri Mahasaya. Iniţial, Babaji şi-a instruit discipolul să ofere iniţierea în această ştiinţă doar celor care au calităţile cerute, care sunt gata să sacrifice totul pentru a ajunge la Dumnezeu. Plin de compasiune, Lahiri Mahasaya l-a implorat să-i permită să transmită KRIYA YOGA tuturor celor care o caută sincer, chiar dacă ei nu sunt capabili să facă jurământul renunţării complete, pentru a-i încuraja să urmeze calea eliberării. Răspunsul maestrului său a fost: “Aşa să fie. Voinţa divină a vorbit prin gura ta. Oferă KRIYA YOGA tuturor celor care îţi cer umili ajutorul.”

Astfel, în Benares, în 1861, s-au pus bazele unei mari renaşteri spirituale. Deşi ducea şi o viaţă de familie, Lahiri Mahasaya s-a impus ca un mare înţelept. Treptat au început să sosească aspiranţi din toate colţurile Indiei pentru a primi iniţierea spirituală pe care o dăruia Lahiri Mahasaya, în calitate de Ghid spiritual.

Spre marea uimire a vizitatorilor, Lahiri Mahasaya manifesta semne supraumane din punct de vedere fiziologic: absenţa respiraţiei, a somnului, oprirea totală a pulsului şi a bătăii inimii. Nu clipea ore întregi, o aură profundă de pace înconjurându-l. Nimeni nu pleca fără ca spiritul său să se înalţe la vederea Ghidului spiritual: fiecare percepea astfel că a primit binecuvântarea unui adevărat sfânt. Mahasaya îi onora pe toţi. El iniţia în KRIYA YOGA oameni din toate religiile. Printre aspiranţii avansaţi pe care el îi indruma erau nu numai hinduşi, ci şi creştini şi musulmani.

 Învăţătura lui s-a răspândit în Occident

Principalul discipol al lui Mahasaya a fost Sri Yukteswar care, la rândul lui, a transmis mai departe ştiinţa KRIYA YOGA. El le spunea aspiranţilor: „KRIYA YOGA este un instrument care permite accelerarea evoluţiei omului. În antichitate, yoghinii au descoperit că secretul conştiinţei cosmice este intim legat de controlul suflului; aceasta este contribuţia Indiei la cunoaşterea umană şi ea este absolut unică şi nemuritoare. Forţa vitală, absorbită de obicei în cursul respiraţiei, este eliberată prin tehnicile KRIYA YOGA, care permit încetinirea şi calmarea ritmului neîncetat al suflurilor.”

Ştiinţa KRIYA YOGA a fost răspândită în Occident în special de către discipolul cel mai important al lui Sri Yukteswar, şi anume Paramahansa Yogananda. În 1920, acesta a primit o invitaţie pentru a reprezenta India la Congresul Internaţional al Religiilor, care în acel an avea loc la Boston. A plecat în America, având atât binecuvântarea Ghidului său spiritual, cât şi pe cea a lui Babaji, care l-a vizitat înainte de plecare, spunându-i: „Tu eşti cel pe care l-am ales pentru a răspândi în Occident KRIYA YOGA. Cu mulţi ani în urmă l-am întâlnit pe Ghidul tău spiritual şi l-am anunţat atunci că te voi conduce la el pentru a te instrui.” La data de 6 octombrie 1920, Paramahansa Yogananda a susţinut prima sa conferinţă în America, la Congres. După încheierea Congresului a rămas în America şi a petrecut următorii patru ani la Boston, unde a ţinut diverse conferinţe şi a deschis mai multe cursuri de yoga. Opera fundamentală a lui Yogananda este „Autobiografia unui yoghin”, despre care Ghidul său spiritual, Sri Yukteshwar, i-a mărturisit că fusese prezisă de Lahiri Mahasaya în modul următor: „La cincizeci de ani de la moartea mea, viaţa mea va fi descrisă într-o carte, datorită interesului profund trezit de YOGA în Occident. Acest mesaj yoghin va face înconjurul globului şi va ajuta la stabilirea unei fraternităţi umane, născută din percepţia directă a Tatălui Unic.”

Lahiri Mahasaya a murit în 1895, iar cartea în care este descrisă viaţa lui, „Autobiografia unui yoghin”, a fost terminată în 1945.

Precum s-a putut vedea, Lahiri Mahasaya a fost discipolul lui Babaji. Dar cine este fost Babaji?

 Babaji – yoghinul care trăieşte de secole

Colţurile stâncoase ale Himalayei de Nord sunt binecuvântate şi astăzi de prezenţa vie a lui Babaji, Maestrul sfânt al tradiţiei Siddhaşilor. El este cunoscut în tradiţia spirituală ca Mahavatar (Supremul Avatar). „Avatar” este un termen sanscrit, care înseamnă „coborâre”, de la rădăcina ava – „în jos” şi tri – „a trece”, şi semnifică încarnarea Divinului. Dumnezeu se încarnează rareori într-un corp fizic, şi dacă se petrece aceasta, el devine un avatar, un model divin, revărsând asupra lumii suprema binecuvântare. Un avatar nu se supune legilor universale; corpul său pur, vizibil ca imagine de lumină, este eliberat de orice dependenţă faţă de legile naturii. Nivelul spiritual al lui Babaji se află dincolo de puterea de înţelegere umană, viziunea obişnuită neputând cuprinde strălucirea sa transcendentă.

 A atins nemurirea fizică la 16 ani

M. Govinda, în cartea sa, „Babaji şi tradiţia Kria Yoga a celor 18 Siddha-şi”, spune că Babaji s-ar fi născut în timpul „Festivalului Luminilor” (Kartikai Deepam), la sfârşitul lunii noiembrie, anul 203 d. H., când steaua Rohini era în ascendenţă. Naşterea lui ar fi avut loc în Tamil Nadu, un sătuc aflat la răscrucea  dintre râul Canvery şi Marea Arabică, pe coasta de sud-est a Indiei. Părinţii l-au numit Nagaraj sau „Regele Şerpilor”, pentru a onora forţa primordială Kundalini Shakti, energia potenţială colosală, prezentă latent în orice fiinţă umană. După ce a fost răpit la vârsta de cinci ani şi a cutreierat ţara împreună cu nişte vraci, la vârsta de 11 ani şi-a întâlnit maeştrii: pe Boganathar şi Agastyar. Cu ajutorul lor a atins starea de iluminare la vârsta de 12 ani şi nemurirea fizică la 16 ani. De atunci şi până în zilele noastre, el a rămas în acelaşi corp fizic, lângă templul de la Badrinarayan, în Himalaya.

Pe de altă parte, Paramahansa Yogananda, în cartea sa autobiografică, ne mărturiseşte că nu se ştie nimic despre familia şi despre locul de naştere al lui Babaji. Ne spune doar că el vorbeşte de obicei în limba hindi, dar poate conversa la fel de bine în orice altă limbă. Şi-a ales numele simplu de Babaji (Venerabilul Tată), dar dicipolii lui îl onorează cu titlurile: Mahamuni Babaji Maharaj (Supremul Maestru al Extazului), Maha Yogi (Marele Yoghin) sau Shiva Baba. Numele lui adevărat nu are însă nici o importanţă, căci Lahiri Mahasaya, principalul său discipol din secolul XIX spune că „atunci când cineva pronunţă cu veneraţie numele lui Babaji, el îşi atrage o binecuvântare spirituală spontană”.

Tot ceea ce se cunoaşte astăzi despre Babaji sunt doar câteva fapte despre care el crede că este util să fie împărtăşite marelui public. În nici un secol, marele guru nu s-a manifestat deschis. Ca şi Puterea unică, dar tăcută a Creatorului, Babaji lucreză într-o tăcere smerită.

     Uneori îşi face apariţia la sărbătoarea Kumbha Mela

Nemuritorul guru nu are nici unul din semnele bătrâneţii. El apare de obicei ca un tânăr de 25 de ani. Cu tenul alb, de talie medie, corpul său viguros şi frumos răspândeşte radiaţii perceptibile chiar şi cu ochiul liber. Ochii lui negri sunt calmi şi blânzi; părul lung strălucitor, are culoarea cuprului. Maestrul se deplasează pe platourile înalte din Himalaya împreună cu grupuri de discipoli care au atins un înalt nivel spiritual.

Babaji nu rămâne niciodată prea mult timp într-un singur loc: „Dera danda uthao – să ridicăm tabăra şi să plecăm”, exclamă el invariabil. Poartă un baston de bambus simbolic şi aceste cuvinte sunt semnul de plecare instantaneu, iar uneori se mulţumeşte să meargă pe jos de la un vârf muntos la altul.

Babaji nu poate fi văzut şi recunoscut decât dacă vrea el. Se spune că uneori îşi face apariţia la cea mai exotică sărbătoare din lume, Kumbha Mela, adunare religioasă, care are loc în India o dată la 12 ani. El se arată discipolilor sub un aspect diferit de fiecare dată, uneori cu barbă sau mustaţă, alteori fără. Corpul lui, care este neschimbător, nu are nevoie de hrană şi de aceea Maestrul mănâncă rareori. Din politeţe, el acceptă câteodată din partea discipolilor fructe, orez gătit cu lapte şi unt clarifiat.

Menirea divină a lui Babaji este de a-i asista pe profeţi în misiunile lor spirituale. Se spune că el l-a iniţiat în Yoga pe Shankara, reorganizatorul Ordinului Swami şi pe Kabir, faimosul sfânt şi poet indian. În secolul  al XIX-lea, principalul lui discipol a fost Lahiri Mahasaya, cel care a revigorat sistemul Kriya Yoga. Babaji este perfect conştient de orientarea timpurilor moderne, îndeosebi de influenţa şi complexitatea civilizaţiei occidentale, şi realizează necesitatea răspândirii sistemului eliberator yoga, deopotrivă în Occident şi în Orient.

 Este încarnarea lui Dumnezeu pe Pământ

Un avatar trăieşte în Spiritul Omniprezent; legile obişnuite nu se aplică pentru el. De aceea, nu există decât un singur motiv pentru ca Babaji să-şi menţină forma fizică secol după secol: dorinţa de a dărui umanităţii un exemplu concret al propriilor ei posibilităţi, acum latente. Cât timp omul nu va deveni conştient de scânteia divină din el, va rămâne sub puterea iluziei. Pentru Babaji nu există relativismul trecut, prezent, viitor, căci lui îi sunt cunoscute de la început toate fazele existenţei sale. Astfel, un discipol al lui Lahiri Mahasaya a fost prezentat atunci când Babaji a considerat că a venit timpul să proclame posibilitatea nemuririi corpului. El a făcut această afirmaţie în faţa lui Ram Gopal Muzumdar, pentru ca ea să fie cunoscută de toate inimile care îl caută pe Dumnezeu şi să le servească drept inspiraţie. De asemenea, Lahiri Mahasaya a spus că Dumnezeu l-a ales pe Babaji pentru a rămâne în corpul său în timpul prezentului ciclu mondial.

El şi discipoli săi au dobândit nemurirea prin graţia lui Dumnezeu, realizând de asemenea, o serie de tehnici menite să le pregătească învelişurile inferioare pentru coborârea acestei graţii. Aceste tehnici sunt cunoscute sub numele de Kriya-uri. Tradiţia Kriya Siddha Yoga a marelui înţelept Babaji a selectat un număr de 144 tehnici sau Kriya-uri, grupate în cinci etape.

1.      Kriya Hatha Yoga, cuprinzând asana-e (posturi fizice), bandha-e, (contracţii musculare) şi mudra-e (gesturi sincronizatoare), prin intermediul cărora se pot dobândi sănătate fizică şi mentală perfectă, pacea şi seninătatea sufletului.

2.      Kriya Kundalini Pranayama, incluzând tehnici respiratorii de purificare şi dinamizare a întregii fiinţe şi în mod special a celor 7 chakra-e principale (centri subtili, energetici, fundamentali ai fiinţei umane), situate de-a lungul coloanei vertebrale, de la baza ei până în creştetul capului.

3.      Kriya Dhyana Yoga, incluzând tehnici de meditaţie pentru purificarea subconştientului, perfecţionarea concentrării mentale, dezvoltarea clarviziunii şi a facultăţilor intuitive ale fiinţei umane, atingerea stării de extaz divin, samadhi.

4.      Kriya Mantra Yoga, repetiţia mentală a unor mantra-e şi percepţia sunetelor subtile, corespondente, procedeu menit să dinamizeze intuiţia, să purifice subconştientul, prin acumularea de energii benefice uriaşe la nivelul structurii subtile a fiinţei umane.

5.      Kriya Bhakti Yoga, cuprinzând practici devoţionale şi servicii dezinteresate, cum ar fi: cântece devoţionale, ceremonii, pelerinaje la locuri sacre, menite să trezească iubirea pură, universală şi graţia lui Dumnezeu. Treptat, orice activitate va fi impregnată de prezenţa Iubirii şi Păcii lui Dumnezeu.

Astfel, Kriya Yoga, cu cele cinci ramuri ale sale, va produce o transformare integrală a fiinţei umane pe toate planurile: fizic, vital, mental, intelectual şi spiritual.

 Miracolul unei învieri săvârşite de Babaji

(din „Autobiografia unui yoghin” de Paramahansa Yogananda)

„Sfânta adunare a fost tulburată de sosirea unui străin care reuşise să se caţere, cu o hotărâre uimitoare, pe peretele muntos, aproape inaccesibil, până la poiana unde era grupul Maestrului.

–      Domnule, dumneavoastră sunteţi marele Babaji?

Faţa omului era luminată de o inexprimabilă devoţiune.

–     Luni de zile v-am căutat neobosit, prin aceste vârfuri pietroase. Vă rog să mă primiţi ca discipol.

Întrucât guru-l nu răspundea nimic, omul arătă o prăpastie uriaşă de dedesubtul platoului.

–     Dacă refuzaţi, voi sări în prăpastie. Viaţa nu are nici o valoare pentru mine dacă nu sunt demn de învăţătura dumneavoastră spirituală.

–      Sări, în acest caz! zise cu răceală Babaji. Nu te pot accepta în starea ta actuală de evoluţie spirituală.

Fără un cuvânt, omul se aruncă în prăpastie. Atunci Babaji i-a trimis pe discipolii şocaţi să îl caute pe străin. Când ei au revenit cu corpul zdrobit a acelui om, Maestrul îşi puse mâinile sale divine pe capul celui mort. Acesta deschise ochii, după care îngenunche la picioarele atotputernicului guru.

–      Acum iată-te pregătit să devii discipolul meu. Babaji îi surâse afectuos celui reînviat.

–      Tu ai suportat curajos o probă redutabilă. De acum înainte moartea nu va mai avea putere asupra ta: faci parte din grupul nostru nemuritor. După aceea el pronunţă obişnuita frază – „dera danda uthao”, semnalul de plecare, şi grupul dispăru.”

Iata ca a sosit timpul sa facem cunostinta si cu Sri Yukteswar. Precum s-a putut vedea, Babaji este pilonul principal al miscarii kriya, fiind socotit un mahavatar, adica o fiinta care a atins ultima treapta de dezvoltare trecand pana la frecventa planului spiritual. Ii urmeaza apoi Lahiri Mahasaya, care a reusit sa urce treptele pana la planul mental superior, fiind socotit un avatar. El il are ca discipol pe Sri Yukteswar care ajunge guvernatorul unei planete astrale si ultimul din linia directa a lui Babaji este Paramahansa Yogananda. Si acum sa vedem ce ne spune Yogananda despre Sri Yukteswar:

 Reînvierea marelui yoghin Sri Yukteswar şi revelaţiile sale uluitoare

Fragment din lucrarea “Autobiografia unui yoghin” de Swami Yogananda

Într-o zi, forma glorioasă a grandiosului avatar Krishna îmi apăru, învăluită de o lumină orbitoare, în camera mea din Regent Hotel, la Bombay. Viziunea se manifestă în faţa ochilor mei uluiţi, pe acoperişul marelui imobil din faţă, pe când priveam spontan pe fereastra larg deschisă de la etajul al doilea. Fascinanta formă îmi făcu, surâzând, un semn prietenesc. Tocmai începusem să mă întreb ce putea să însemne acest mesaj, când iată că imaginea lui Krishna dispăru, după ce făcu un gest de binecuvântare. Profund uşurat şi cuprins de o extraordinară emoţie plăcută, am presimţit că această viziune va fi pentru mine preludiul unor mari evenimente de ordin spiritual. În ziua de 19 iunie 1936, la exact o săptămână după viziunea măreaţă a lui Krishna pe care am avut-o, tocmai meditam în aceeaşi cameră de la hotel când, deodată, o strălucire cu totul uimitoare mă trezi din profunda mea stare de sublimă reculegere; întreaga cameră se transformase parcă într-o feerică lume de vis, în care lumina soarelui se transmutase subit într-o splendoare supranaturală. Îmbătat de extaz, am remarcat atunci uluit că îl puteam contempla din nou pe Sri Yukteswar, el însuşi, în carne şi oase, materializat acum instantaneu, la câteva luni după moarte, în faţa mea.

– Fiul meu!

Maestrul vorbea blând şi un sublim surâs lumina faţa sa angelică. Pentru prima dată în viaţa mea nu am îngenuncheat la picioarele sale sacre, ci i le strângeam cu frenezie în braţe. Angoasa ultimelor luni în care îi simţisem atât de intens lipsa nu mai însemna nimic pe lângă fericirea pură, nesfârşită, pe care o trăiam acum.

– O, iubitul meu Învăţător, pentru ce m-ai părăsit?

Excesul de bucurie făcea să pară aproape incoerente cuvintele mele.

– De ce m-ai lăsat să plec la Kumbha Mela? Cu câtă amărăciune mi-am reproşat atunci că te-am părăsit!

– Nu vroiam să-ţi spulber speranţa de a-l întâlni pe Babaji în acelaşi loc în care el îmi apăruse şi mie. În fond, iată că nu te-am părăsit decât pentru un scurt interval; căci – priveşte-mă – nu sunt eu oare acum, din nou, alături de tine?

– Dar oare eşti chiar tu, Leul lui Dumnezeu? Porţi tu acum acelaşi înveliş carnal pe care eu l-am îngropat în nisipul uscat de la Puri?

– Da, fiul meu, sunt chiar eu în persoană. Acesta este corpul meu din carne şi sânge. El pare eterat în ochii spiritului meu, dar pentru tine el este perfect material. Am realcătuit şi materializat din atomi cosmici un trup în întregime nou, care este identic cu acela – care era un efemer vis cosmic – pe care tu l-ai înmormântat în nisipul iluzoriu de la Puri, în sânul acestei lumi fizice de vis. Într-adevăr, trebuie să ştii că eu am reînviat, dar nu pe Pământ, ci pe o sublimă planetă a Universului astral superior, ai cărei locuitori sunt extrem de evoluaţi spiritual; de altfel, ei sunt cu mult mai pe măsura nivelului meu de evoluţie lăuntrică decât umanitatea terestră. Acolo sus, tu şi aceia care sunt suficient de evoluaţi spiritual şi pe care tu îi iubeşti, veţi veni probabil într-o zi să mă regăsiţi.

–  Guru nemuritor, povesteşte-mi tot, te implor! Vreau să ştiu care este misterul acestei reîntoarceri.

Maestrul schiţă un zâmbet.

– Te rog însă, copilul meu, să-ţi slăbeşti puţin strânsoarea braţelor!

Într-adevăr, atunci mi-am dat seama că îl strângeam pe guru-l meu cu o forţă herculeană, fericit să regăsesc aceeaşi aromă familiară care emana din corpul său fizic. Chiar şi acum, de câte ori îmi amintesc, mai simt încă în palme contactul cu carnea sa divină şi această senzaţie îmi apare de fiecare dată atunci când evoc acele ore de neuitat.

– Aşa precum profeţii au ca misiune să ajute umanitatea să evolueze spiritual sau să-şi ispăşească karma ei fizică, tot aşa Dumnezeu mi-a încredinţat, într-o lume superioară, misiunea de ghid spiritual salvator, îmi explică Sri Yukteswar. Această lume se numeşte Hiranyaloka („Planeta astrală iluminată”). Sarcina mea esenţială acolo este să ajut fiinţele care sunt suficient de evoluate să-şi ispăşească karma astrală, pentru a se elibera astfel pentru totdeauna de renaşterile astrale. Locuitorii din Hiranyaloka au un înalt grad de evoluţie spirituală, fiecare dintre ei atingând, în cursul ultimei lor reîncarnări terestre, datorită practicii yoga şi a meditaţiei profunde, puterea de a-şi părăsi, în stare de deplină conştienţă, propriul corp fizic în momentul morţii. Nimeni nu este altfel demn şi, prin urmare, nu poate absolut deloc să intre în Hiranyaloka dacă nu a depăşit, pe când exista încă în sfera terestră, stadiul de savikalpa samadhi, pentru a-l atinge apoi pe acela de nirvikalpa samadhi(1).

Locuitorii din Hiranyaloka au trecut deja prin acel tărâm al astralului unde oamenii stau, în general, pentru un timp mai lung sau mai scurt după moarte, în funcţie de karma lor; toţi au rupt deja multe dintre lanţurile acţiunilor lor trecute în lumea astrală, căci numai fiinţele care sunt suficient de avansate pot să ducă la bun sfârşit această acţiune de mântuire(2). Pentru a-şi purifica în întregime corpul astral de orice reziduu karma-ic, aceste fiinţe superioare renasc prin intermediul legilor cosmice, specifice acestui tărâm, cu un nou corp astral mult mai rafinat, în lumea din Hiranyaloka, soare (adevărat focar sublim) al universului astral, în care eu am reînviat după părăsirea corpului fizic, pentru a le oferi felurite sfaturi spirituale fiinţelor de acolo. Hiranyaloka cuprinde, de asemenea, unele spirite extrem de evoluate, care au venit dintr-un tărâm net superior, încă şi mai subtil, universul cauzal.

O asemenea fuziune profund spirituală se stabilise între Maestrul meu şi mine încât el îmi comunica atunci aproape totul printr-un fel de subtilă viziune reciprocă, atât prin intermediul cuvintelor, cât şi prin transmisia telepatică a gândurilor.

– Scrierile yoghine străvechi arată, continuă Sri Yukteswar, că Dumnezeu a îmbrăcat spiritul uman nemuritor cu trei învelişuri succesive: corpul cauzal,  ţesut şi alcătuit numai din idei, corpul astral subtil, reşedinţa sau, altfel spus, vehiculul mentalului (Manas) şi al afectivităţii şi, în sfârşit, corpul fizic grosier. Pe Pământ, omul este înzestrat cu un aparat senzorial, care corespunde la fiinţa astrală conştiinţei şi afectivităţii, într-un corp care este format din prana(3).

Fiinţa cauzală „trăieşte” şi se mişcă în sfera grandioasă, extrem de subtilă, beatifică, a ideilor pure. Activităţile mele actuale mă pun mai mereu în     contact cu fiinţe evoluate ale astralului care se pregătesc cu asiduitate să pătrundă şi să rămână pentru totdeauna în universul cauzal.

– Învăţătorule adorat, mai oferă-mi, te rog, şi alte detalii semnificative asupra vieţii eterate a universului astral.

– Există o infinitate uluitoare de planete astrale care sunt populate cu fiinţe astrale, care mai de care mai frumoase şi înzestrate cu felurite calităţi extraordinare, îmi explică Maestrul. Pentru a călători de la o planetă astrală la alta, locuitorii lor se servesc în mod spontan de simţurile lor astrale, utilizând instantaneu diferitele energii astrale subtile, care sunt mult mai rapide şi mai puternice decât electricitatea sau radiaţiile invizibile ce sunt folosite în lumea fizică de către oameni.

Universul astral, care este alcătuit din formele subtile rafinate ale luminii diferenţiate (akasha tattva), este surprinzător de mult mai frumos, mai plin de iubire şi mai vast decât cosmosul material. Întregul univers fizic, deşi pare infinit pentru oameni, este – analogic vorbind – suspendat precum o mică nacelă solidă la „aeronava“ gigantică a universului astral. Nenumărate sunt într-adevăr galaxiile materiale care se găsesc împrăştiate în puzderia stelelor şi constelaţiilor, dar infinit mai numeroase sunt galaxiile şi constelaţiile universului astral, ale căror sisteme solare au nişte planete astrale care sunt incomparabil mai frumoase şi mai uluitoare decât acelea ale voastre; acolo, în zori, sorii lor fascinanţi strălucesc în mii de indescriptibile aurore boreale, oglindindu-se în ochii plini de dragoste şi fericire ai locuitorilor lor. Ziua şi noaptea acolo sunt mult mai lungi decât pe Pământ.

Universul astral este, în general, cu mult mai frumos, mai diafan, mai plin de dragoste şi mai pur, fiind totodată incomparabil mai armonios şi mai bine organizat decât lumea fizică. Acolo nu există nici zone ciudate de deşert şi nici planete care nu pot fi locuite. Toate flagelurile terestre: ierburile otrăvitoare sau rele, microbii, insectele sau şerpii sunt aproape complet necunoscute în lumea astrală, ca de altfel şi diferenţele de climat sau de anotimp; o eternă vară paradisiacă domneşte acolo, temperată de fermecătoare ploi torenţiale, ce cad în milioane de picături multicolore; acolo, în anumite zone, apar uneori ninsori de o albeaţă orbitoare. Pe aceste planete astrale se află, de asemenea, lacuri de opal, mări luminoase, râuri cristaline de culoarea curcubeului care le înfrumuseţează peisajele paradisiace. Locuitorii astralului trăiesc stări indescriptibile de fericire şi, plini de bucurie şi armonie, se iubesc fiind mereu plini de altruism şi bunătate.

Universul astral obişnuit, dar nu lumea superioară a lui Hiranyaloka, este populat de zeci de milioane de suflete umane care au venit mai mult sau mai puţin recent de pe Pământ, ca şi de sute de miliarde de alte fiinţe. Peşti, animale, fee (iele), sirene, salamandre, gnomi (pitici), semi-zei sau alte spirite superioare net diferenţiate locuiesc pe diferitele planete astrale, fiind amplasate acolo în mod exact, după afinităţile care le sunt specifice în ceea ce priveşte frecvenţa de vibraţie predominantă şi în conformitate cu aspectele caracteristice ale karma-ei lor.

Tărâmuri întregi cu diferite frecvenţe vibratorii sunt aici, în universul astral, rezervate atât fiinţelor bune, cât şi celor rele; primele (cele bune) pot să se deplaseze aproape instantaneu, liber, de la o zonă la alta, pe când cele rele se află în mod strict limitate şi rămân închise pe planeta sau în tărâmul lor. Întocmai precum oamenii trăiesc la suprafaţa globului, viermii în pământ, peştii în apă, păsările în aer, într-un mod care este analogic asemănător, diferitele specii sau categorii de fiinţe subtile astrale, de la cele superioare până la cele inferioare, sunt mai mult sau mai puţin limitate într-un mod adecvat, în conformitate cu propriul lor domeniu de vibraţie lăuntrică sau, altfel spus, după propria frecvenţă dominantă de emisie-recepţie.

Îngerii decăzuţi (involuaţi), care au fost expulzaţi din zonele superioare ale universului astral, sunt cel mai adesea într-un război perpetuu chiar între ei şi utilizează pentru aceasta nişte sui generis „bombe cu energii malefice“, forţe subtile rele pe care ei le captează prin intermediul anumitor mantra-e(4). Aceste fiinţe egoiste, sadice şi răufăcătoare bântuie îndârjite numai prin întunecatele regiuni infernale ale astralului inferior, care este plin de energii malefice, fiind tocmai de aceea întunecat şi apăsător. Acolo ele îşi ispăşesc până la urmă, într-un interval de timp de zeci sau sute de ani astrali, karma lor cea rea, prin multe suferinţe, chinuri cumplite, coşmaruri îngrozitoare şi spaime de nedescris.

sursa: http://www.yogaesoteric.net/

Stiut fiind acum cine ne prezinta Yugas-urile, in continuare un extras din cartea Invatatura Sacra de Sri Yukteswar.

Un scurt expozeu cu privire la yugas sau epoci, însoţit de calcule matematice, pentru a explica faptul că actuala vârstă a omenirii este Dwapara Yuga, este cât se poate de necesar. Sunt 194 de ani de când a început această yuga (1894 d.Ch.), aducând o rapidă dezvoltare în cunoaşterea umană.

Din astronomia orientală am învăţat că Lunile se învârtesc în jurul planetelor lor. Planetele învârtindu-se în jurul propriilor lor axe, gravitează împreună cu lunile lor în jurul soarelui. Soarele, împreună cu planetele sale, şi cu fiecare din Lunile acestora, se roteşte în jurul unei stele duble (asemănătoare sieşi) în aproximativ 24000de ani tereştri. Acest fenomen ceresc determină o mişcare retrogradă a punctelor echinocţiale în jurul zodiacului. Soarele mai are şi o altă mişcare, în virtutea căreia el gravitează în jurul unui mare centru numit Vishnunabhi, care este locul lui Brahma, puterea creatoare, magnetismul universal. Brahma dirijează dharma, virtutea mentală a lumii interioare.

Când Soarele, în mişcarea sa de revoluţie în jurul dublurii sale, ajunge în punctul cel mai apropiat de acest mare centru, unde sălăşluieşte Brahma – un eveniment care se produce atunci când echinocţiul autumnal cade la începutul Berbecului – , dharma sau virtutea mentală atinge atunci un asemeea grad de dezvoltare, încât omul este capabil să înţeleagă totul, chiar şi tainele Spiritului.

La începutul secolului al XX-lea, echinocţiul autumnal va cădea printre stelele fixe ale constelaţiei Fecioarei şi la începutul ascendentului epocii Dwapara.

După 12000 ani, când echinocţiul de toamnă intră în Balanţă, soarele se află pe orbita sa, în punctul cel mai îndepărtat de Brahma, sau marele centru. Dharma sau virtutea mentală atinge un asemenea grad de scădere, încât omul nu poate să înţeleagă nimic altceva, decât crearea lumii fizice. Când revoluţia soarelui îl aduce din nou în punctul cel mai apropiat de marele centru, dharma sau virtutea mentală reîncepe să se dezvolte, iar creşterea fiind graduală, necesită o perioadă de alţi 12000 ani pentru ca ea să se împlinească.

Fiecare dintre aceste două perioade de 12000 de ani aduce o schimbare totală. Este o schimbare atât externă, în lumea materială, cât şi internă, în lumea spirituală şi a energiilor. Fiecare perioadă este denumită daiva yuga sau „cuplul electric”. Astfel, într-o perioadă de 24000 de ani soarele efectuează o rotaţie completă în jurul dublurii sale şi încheie un ciclu electric conţinând un arc ascendent de 12000 de ani şi unul descendent tot de 12000 de ani.

Dezvoltarea virtuţilor mentale (dharma) se produce treptat. În cursul a 12000 de ani, acest proces parcurge patru etape diferite. Perioada de timp de 1200 de ani în care soarele parcurge a 20-a parte din orbita sa se numeşte Kali Yuga. Dharma sau virtutea mentală se află atunci în primul său stadiu şi este dezvoltată doar pe sfert din capacitatea sa. Mintea omenească este incapabilă să înţeleagă altceva în afară de această lume exterioară, aflată în perpetuă schimbare.

Perioada următoare de 240 de ani când Soarele parcurge o porţiune de 2/20 din orbita sa, se numeşte Dwapara Yuga. Dharma sau virtutea mentală se află în cel de-al doilea stadiu, şi la jumătatea ciclului său de dezvoltare. Intelectul poate atunci să sesizeze materiile subtile sau vibraţiile şi atributele lor, atribute care sunt principiile creatoare ale lumii exterioare.

Perioada de 3600 de ani în care soarele parcurge o porţiune de 3/20 din orbita sa se numeşte Treta Yuga.

Fecioara este semnul opus Peştilor. Echinocţiul autumnal cade acum în constelaţia Fecioarei; punctul opus, Echinocţiul vernal, cade în Peşti. Erudiţii occidentali, care consideră Echinocţiul vernal ca având o semmnificaţie de primă importanţă, spun totuşi că lumea este acum în „Epoca Peştilor”. Echinocţiile au o mişcare retrogradă în constelaţii; astfel, atunci când Echinocţiile vor părăsi Peşti-Fecioară, ele vor intra în Vărsător-Leu. Potrivit teoriei lui Swami Shri Yukteswar, lumea a intrat în Epoca Peştilor-Fecioară în anul 499 d.Ch., şi va intra în Epoca Vărsător-Leu peste două mii de ani, adică în 2499 d.Ch.

Dharma sau virtutea mentală se află în al treilea stadiu. Mintea omului devine capabilă să înţeleagă mecanismul divin, sursa tuturor forţelor electrice de care depinde existenţa creaţiei.

Perioada de 4800 de ani în care soarele străbate 4/20 din orbita sa se numeşte Satya Yuga. Dharma sau virtutea mentală intră în cel de-al patrulea stadiu, atingând completa dezvoltare. În acest stadiu, intelectul omului este capabil să înţeleagă totul, chiar şi pe Dumnezeu, Spiritul mai presus de lumea aceasta.

Manu, un mare înţelept iluminat (rishi) care a trăit în epoca Satya, descrie aceste yugas cât se poate de limpede în următorul pasaj din Samhita sa :[„De patru ori câte o mie de ani, spun ei, este durata unei Krita Yuga. Răsăritul ei durează mai multe sute de ani, iar apusul are aceeaşi lungime (adică 400+4000+400=4800). În celelalte trei vârste, împreună cu răsăriturile şi apusurile lor, numărul miilor şi al sutelor descreşte cu câte o unitate (adică 300+3000+300=3600) etc. acest ciclu cu patru faze are o durată totală de 12000 de ani şi se numeşte „Vârsta Zeilor” sau vârsta divină. O mie de vârste divine constituie o zi a lui Brahma. O noapte a lui Brahma durează tot atât.”]

Durata propriu-zisă a unei Satya Yuga este de 4000 de ani. Cele două perioade de câte 400 de ani care o preced şi o încheie sunt numite sandhis sau perioade de trenziţie între yuga precedentă şi cea următoare. În consecinţă durata unei Satya Yuga complete este de 4800 de ani.

Spre a calcula durata altei yuga şi ale celor două sandhis ale sale, principiul este de a reduce cu o unitate numărul miilor şi pe cel al sutelor, care indică durata epocii anterioare şi pe cea a sandhis-urilor corespunzătoare ei. Potrivit acestei reguli, se poate observa că durata unei Treta Yuga este de 3000 de ani, iar perioadele sale de tranziţie (sandhis) de dinainte şi de după ea au fiecare câte 300 de ani, ceea ce ne dă un total de 3600 de ani. Durata perioadei Dwapara Yuga este de 2000 de ani, cea a sandhis-urilor este de câte 200 de ani fiecare, în total 2400 de ani. În final, Kali Yuga are o durată de 1000 de ani, cele două sandhis-uri câte 100 de ani, deci în total 1200 de ani. Astfel 12000 de ani – suma totală a tuturor diviziunilor acestor patru yugas, deci un ciclu complet – este durata unei daiva yuga sau „cuplu electric” ce durează 24000 de ani.

În 11501 î.Ch., când echinocţiul autumnal intra în Berbec, soarele începea să se îndepărteze de cel mai apropiat punct al orbitei sale faţă de marele centru, şi să se îndrepte spre punctul cel mai îndepărtat. Din cauza aceasta puterea intelectuală a omului a început să scadă.

Pe parcursul celor 4800 de ani cât îi sunt necesari soarelui ca să traverseze una din cele două Satya Yuga sau 4/20 din orbita sa, înţelegerea umană şi-a pierdut total capacitatea de pătrundere spirituală. În timpul următorilor 3600 de ani care i-au fost necesari soarelui pentru a străbate descendentul lui Treta Yuga, înţelegerea umană şi-a pierdut puţin câte puţin orice putere de a înţelege magnetismul divin. În timpul următorilor 2400 de ani, în cursul cărora soarele a traversat descendentul epocii Dwapara, înţelegerea omenească şi-a pierdut orice capacitate de a discerne forţele electrice şi atributele lor. A urmat apoi perioada de 1200 de ani în care soarele a străbătut descendentul lui Kali Yuga, atingând cel mai îndepărtat punct faţă de marele centru. Echinocţiul autumnal a căzut atunci în primul punct al Balanţei; puterea intelectuală a omului era atât de redusă, încât acesta nu era în stare să înţeleagă altceva decât lumea grosieră a cunoaşterii. Perioada din jurul nului 500 d.Ch. a fost cea mai întunecată din toată Kali Yuga şi a întregului ciclu de 24000 de ani. Istoria a confirmat exactitatea acestor calcule ale înţelepţilor (rishi) Indiei, atestând existenţa ignoranţei şi a suferinţei la toate popoarele care au trăit în acea epocă.

Începând cu 499 d.Ch., soarele a început să se îndrepte către marele centru, iar capacitatea umană de înţelegere a început treptat să se dezvolte. În timpul celor 1100 de ani ai ascendentului lui Kali Yuga, ceea ce ne duce până în 1599, înţelegerea umană a fost atât de mărginită, încât a fost incapabilă să sesizeze forţele electrice (sukshmabhuta), materiile subtile ale creaţiei. De asemenea, în domeniul politic în nici un regat nu a domnit pacea.

Subsecvent acestei perioade, când cei 100 de ani ai perioadei de tranziţie (sandhi) a epocii Kali au asigurat legătura acestei yuga cu Dwapara Yuga următoare, oamenii au început atunci să facă observaţii asupra materiilor subtile (panchatanmantra) sau atributele celor cinci forţe electrice, iar pacea politică a început să se restabilească.

Aşa se face că, spre 1600, William Gilbert a descoperit forţele magnetice şi a sesizat prezenţa electricităţii în toate substanţele materiale. În 1609, Kepler a descoperit importante legi ale astronomiei, iar Galilei a inventat telescopul. În 1621, olandezul Drebbel a inventat microscopul, iar către 1670, Newton a descoperit legea gravitaţiei. În 1700, Thomas Savery a folosit maşina cu aburi pentru a pompa apa; douăzeci de ani mai târziu, Stephen Gray a descoperit acţiunea electricităţii asupra corpului omenesc.

În lumea politică, persoana umană a început să-şi ceară dreptul la demnitate, iar civilizaţia a avansat în multe privinţe. Anglia s-a unit cu Scoţia, devenind un regat puternic. Napoleon Bonaparte a introdus codul civil, lucru inedit în sudul Europei. America şi-a cucerit independenţa şi mare parte din Europa s-a bucurat de linişte şi pace.

Odată cu progresele ştiinţei, pământul întreg s-a acoperit cu o largă reţea de căi ferate şi fire telegrafice. În anul 1899, când cei 200 de ani ai perioadei de tranziţie (sandhi) din epoca Dwapara s-au scurs, a început adevărata Dwapara Yuga de 2000 de ani, care va dărui omenirii deplina înţelegere a forţelor electrice şi atributelelor lor.

Astfel este marea influenţă a Timpului care guvernează Universul. Nimeni nu se poate sustrage acestei influenţe, în afara celui care, fiind binecuvântat cu pura iubire – darul ceresc al naturii – devine el însuşi divin; fiind botezat în curentul sacru al Pranava (vibraţia sfântă a silabei „aum”), omul acesta înţelege Împărăţia lui Dumnezeu.

Calendarele hinduse nu redau corect actuala poziţie a lumii (1894 d.Ch.) în perioada de tranziţie (sandhi) a Dwapara Yuga. Astronomii şi astrologii care au întocmit aceste calendare, s-au bazat pe adnotările greşite ale unor erudiţi (precum Kulluka Bhatta), care au trăit în epoca tulbure din Kali Yuga. Aceştia susţin acum că durata Kali Yuga este de 432000 de ani, din care s-ar fi scurs 4994 de ani (până în 1894 d.Ch.), ceea ce înseamnă că au mai rămas încă 427006 de ani în viitor. Este o perspectivă destul de sumbră, dar din fericire neadevărată.

Eroarea s-a strecurat pentru prima oară către anul 700 î.Ch., pe vremea regelui Parikshit, de la sfârşitul descendentului eopcii Dwapara. La acea dată marele rege Yukdhisthira, observând începutul întunecatei Kali Yuga, a lăsat tronul moştenire nepotului său, regele Parikshit. Împreună cu toţi înţelepţii curţii, marele rege Yudhisthira s-a retras în munţii Himalya, paradisul lumii. Astfel, nu a mai rămas nimeni la curtea regelui Parikshit care să poată înţelege principiul calculului corect al duratei diferitelor yugas.

O dată încheiaţi cei 2400 de ani ai Dwapara Yuga pe atunci în curs, nimeni n-a mai îndrăznit să atragă atenţia asupra întunericului din Kali Yuga, luând drept bază de calcul primul an al acesteia, punând astfel capăt numărului anilor din Dwapara.

Aşa se face că, pornind de la această eroare, anul 1 din Kali Yuga a devenit anul 2401 din Dwapara Yuga. 1200 de ani mai târziu, în anul 499 d.Ch., când Kali Yuga propriu-zisă a luat sfârşit şi când soarele s-a aflat în cel mai îndepărtat punct al orbitei sale faţă de marele centru – atunci echinocţiul autumnal se afla pe cer la începutul Balanţei – întunecata Kali Yuga a fost evaluată la 3600 de ani, în loc de 1200.

Din anul 499 d.Ch., odată cu începutul ascendentului epocii Kali, soarele a început să avanseze spre punctul cel mai apropiat de marele centru, iar puterea intelectuală a omului s-a dezvoltat. În felul acesta înţelepţii vremii au descoprit şi ei fixarea eronată a duratei Kali Yuga la doar 1200 de ani, constatând aşadar că almanahurile rishi-lor din vechime nu erau corect întocmite. Dar cum nici gradul lor de înţelegere nu a fost îndeajuns de mare, ei au arătat greşala, fără a putea să o şi explice. Ei şi-au imaginat că cei 1200 de ani din Kali Yuga nu ar fi ani tereştri, ci ani daiva (adică ani divini, „ani ai zeilor”), constând din 12 luni divine cu câte 30 de zile divine fiecare, şi că fiecare zi divină ar echivala cu un an solar al globului nostru terestru. În felul acesta, cei 1200 de ani din Kali Yuga, trebuiau să corespundă, după ei, celor 423000 de ani tereştri.

În realitate, pentru a trage o concluzie justă, trebuie luată în considerare poziţia Echinocţiului vernal din primăvara anului 1894 d.Ch. Tabelele astronomice de referinţă arată că echinocţiul vernal este acum la 20º 54¢ 36¢¢ distanţă de primul punct al Berbecului (steaua fixă Revati), iar din calcule reiese că s-au scurs 1394 de ani din momentul în care Echinocţiul vernal a început retrocesiunea de la intrarea în Berbec.

Deducând 1200 de ani (durata ultimului ascendent al Kali Yuga) din 1394, se obţine 194, care indică anul actual al intrării lumii în ascendentul Dwapara Yuga. Greşala vechilor calendare este evidentă, dacă se adaugă 3600 de ani acestei perioade de 1394 de ani, se obţine un toal de 4994 de ani, care, după teoria greşită la care ne-am referit, reprezintă anul curent (1894 d.Ch.) din calendarele hinduse.

[Consultând diagrama redată în această lucrare, cititorul va observa lesne că echinocţiul autumnal cade acum – în anul 1894 d.Ch. – în stelele constelaţiei Fecioarei şi în ascendentul lui Dwapara Yuga.]

În această carte au fost arătate anumite adevăruri, cum sunt cele care privesc proprietăţile magnetismului, aurele sale, diferitele feluri de electricitate, deşi ştiinţa modernă nu le-a descoperit încă. Cele cinci tipuri de electricitate pot fi uşor înţelese, dacă se cercetează proprietăţile nervilor, deoarece aceştia sunt de natură pur electrică. Fiecare dintre nervii senzoriali are o funcţie caracteristică şi unică de îndeplinit. Nervul optic transportă lumina şi nu îndeplineşte funcţiile nervului auditiv sau pe cele ale altor nervi. Nervul auditiv, la rândul său, nu transmite decât sunetul şi niciodată nu va fi în stare să îndeplinească funcţia oricărui alt nerv, şi aşa mai departe.

Prin urmare, este limpede că există cinci tipuri de electricitate, fiecare dintre ele corespunzând celor cinci proprietăţi ale electricităţii cosmice.

Cât despre proprietăţile magnetice, capacitatea de înţelegere a minţii omeneşti este în prezent atât de limitată, încât este de prisos să încercăm să explicăm acest lucru marelui public. Intelectul omului din Treta Yuga va reuşi să pătrundă atributele magnetismului divin (viitoarea Treta Yuga va începe în 4099 d.Ch.). Se ştie că există în prezent indivizi dotaţi excepţional, care s-au sustras efectelor timpului, putând aşadar să înţeleagă foarte bine lucruri ce nu sunt la îndemâna oamenilor obişnuiţi. Cartea aceasta nu se adresează fiinţelor superioare, nefiindu-le de nici un folos.

În încheiere vom remarca faptul că diferitele planete, exercitându-şi influenţele asupra zilelor săptămânii, au dat numele lor acestor zile. În mod asemănător, diferitele constelaţii stelare exercitându-şi influenţele asupra lunilor anului, au dat numele lor lunilor hinduse. Fieare din marile yugas are mare înrâurire în perioada de timp ce o acoperă; de aceea, în desemnarea anilor este de dorit ca astffel de termeni să indice cărei yuga îi aparţin aceştia.

Întrucât epocile se calculează după poziţia echinocţiului, metoda de numerotare a anilor din yuga respectivă este bazată pe principii ştiinţifice. Folosind o asemenea metodă, vor fi evitate numeroase inconveniente ce au acţionat în trecut, când diferitele epoci erau asociate mai de grabă unor mari personalităţi, decât fenomenelor cereşti ale stelelor fixe.

În consecinţă, propunem să denumim şi să numerotăm anul în care a fost scrisă această introducere drept anul 194 Dwapara, în loc de 1894 d.Ch. Această metodă de calcul era folosită curent în India până la domnia regelui Vikramaditya, când a fost introdusă epoca Samvat. Deoarece metoda aceasta de calcul se impune de la sine în determinarea epocilor (yugas), o vom adopta şi noi, recomandând totodată ca şi publicul să o urmeze.

Acum, în acest an 194 al Dwapara Yuga, când întunecata Kali Yuga a fost demult depăşită, omenirea se îndreaptă către cunoaşterea spirituală, iar oamenii au nevoie să se ajute între ei, întemeindu-se pe iubire. Nădăjduiesc aşadar, că această carte, publicată la cererea expresă a preafericitului paramguru Maharajah Babaji, îi va ajuta pe oameni pe plan spiritual.

Swami Shri Yukteswar

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. Foarte.. foarte interesant acest articol .. am invatat multe lucruri noi …

    Multumesc Ramona

  2. Cherlea Magdalena | Răspunde

    CUVINTELE DE MULTUMIRE SINT PREA PUTINE PENTRU CE AI TRANSMIS TU ,TU INTR-ADEVAR ESTI UN MESAGER AL BUNULUI DUMNEZEU !II MULTUMESC BUNULUI TATA CERESC CA ESTI ACUM AICI SI NE TREZESTI PRIN MATERIALELE SPIRITUALE !SUUUUUPERB !MULTUMESC DIN SUFLET SI INIMA !TE IUBESC !FII BINECUVINTATA IN NUMELE TATALUI SI FIULUI SI DUHULUI SFINT ;AMIN!

    1. Magda, tu mereu ma invalui in iubirea ta diafana, si pentru asta iti multumesc. Esti o fiinta minunata, atat de minunata, incat te rog sa ramai asa cum esti. Te pup cu mult drag si fie ca si tu sa fii binecuvantata!

  3. Iti multumesc din esenta inimi mele, pentru tot ce ai postat ,fii binecuvintata si trezirea ta spirituala sa-si urmeze cursul asa dupa cum iti doresti.
    Esti minunata suflet frumos ,esti in puterea de a declansa trepte de rezonanta spirituala din cele mai subtile colturi ale fapturii omenesti.
    Domnul sa te ocroteasca mereu si ingerul tau sa-ti fie aproape in toate actiunile tale.

    1. Multumesc Maria pentru gandul tau bun, si fie ca urarea ta, sa se implineasca in asa fel, incat sa cuprinda toata Planeta cu tot ce se afla pe ea. Fii binecuvantata!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: