CARE ESTE ROLUL PE CARE DORESTI SA IL JOCI?

O cunostinta de-a mea cand inca copila fiind a fost intrebata ce doreste sa fie, a raspuns ca doreste sa fie doamna. Dorinta i s-a implinit. A ajuns doamna x-ulescu si doamna profesoara.

Dupa ce mi-am terminat cursurile de terapii tibetane, mi-am facut niste carti de vizita pe care scria vindecator. La scurt timp, m-am trezit ca imi intra in viata tot felul de persoane cu diverse afectiuni. Aceasta etapa a fost etapa Mesterului Manole. Tot ce faceam pe de-o parte, se darama pe de alta parte, persoanele in cauza refuzand sa coopereze intr-o munca care viza si schimbarea tiparelor, trezindu-ma la cateva luni dupa ce le reordonam campul energetic, ca revin spre a fi din nou ajutate. In scurt timp, mi-am dat seama de doua lucruri. Prima dintre ele a fost o mare dilema, nestiind cum de s-au inmultit oamenii bolnavi, despre care cu putin timp in urma habar nu aveam ca exista. A doua revelatie a fost ca de fapt omul bolav nu trebuie tratat doar fizic. Boala fizica era consecinta unei gandiri distorsionate, ale unor credinte false care creau disensiuni si lupte diverse in interior. Stiam asta, dar imi era greu sa inteleg de ce cei ce imi solicitau serviciile, refuzau sa vada acest aspect. Exact ca la medic. Te doare ficatul, mergi sa iti vindeci ficatul. Dupa ce ti-ai vindecat ficatul, te trezesti ca ai gastrita sau ulcer. Mergi sa iti vindeci si aceasta afectiune, si te trezesti cu hipertensiune si diabet. Iei tratament si incep sa apara probleme la inima. Cu siguranta ca apelezi la un cardiolog, iar dupa ce tratamentul prescris ti-a ameliorat si aceasta afectiune, te poti trezi cu semiparalizie. In mod constant, pe tot acest drum parcurs, ai vazut doar afectiunea, nevazand si ce se afla dupa, adica nemultumirea, ura, posesivitatea, gelozia, impunerea, egoul, tipare ce sunt inscrise in fiinta ta, si care se manifesta pe diferite nivele ale fiintei, cu o intensitate mai mare sau mai mica. Tot ceea ce vezi, e ca afectiunea sigur a fost creata de factori externi, nestiind ca acesti factori externi de fapt sunt o oglinda a ceea ce tu esti in interior. Pana cand n-are sa iti pice fisa cum ca e necesar sa vindeci mai intai interiorul, recunoscandu-ti limitele, facand pace cu tine insuti si cu ceilalti, ca sa se poata manifesta astfel binele si in exterior, vei merge in cerc, batand cand la un cabinet cand la altul, cerand sprijin cand de la un medic, cand de la altul.

In prima faza, am vrut sa intrerup munca cu bolnavii. Mai apoi cu o vointa de Sisif, am vrut sa aflu de ce s-au inmultit oamenii bolnavi si cum de pana acum daca ei existau, nu i-am depistat? In scurt timp, am primit un raspuns care mi-a schimbat viata. Am uitat cine a spus aceste cuvinte, citind in timp multe carti si publicatii, dar asta cu singuranta ca n-are nici o importanta. Important e ca acest om, intrebat fiind de un tanar daca e bine sa se faca medic, i-a raspuns asa: ” De ce doresti ca un numar de oameni sa se imbolnaveasca ca tu sa poti experimenta meseria de medic? ” Da chiar asa! De ce trebuie ca eu sa practic meseria de vindecator, sa se trezeasca n persoane cu tot felul de afectiuni? Automat mi-am schimbat cartile de vizita, scriind de data asta pe ele terapeut.

Cam ce crezi ca s-a intamplat?

Au disparut din viata mea bolnavii fizici, si au inceput sa intre persoane care doreau sa isi schimbe modul de gandire. Clar ca m-am trezit ca e bine sa fac si cursuri in domeniu, chiar daca in medicina tibetana terapia merge pe toate nivelele fiintei, a afla insa si alte noi metode, era binevenit. N-a trecut insa mult timp, si mi-am dat seama ca de fapt nici gandirea nu este problema majora cu care se confrunta oamenii, ci sentimentele care misca credintele, tiparele si valorile personale. Faptul ca am lucrat mult pe mine insumi, mi-a ajutat sa merg pe fir pas cu pas, depistand astfel radacina propriu zisa, intelegand in final, ca degeaba omul isi schimba tiparul, credinta si valoarea, daca inca n-are habar sa lucreze cu sentimentele, lasandu-le sa se miste haotic, neputandu-se astfel inchega nimic trainic. Dar ce-a fost mai important, a fost ca mi-am dat seama, ca fiecare rol pe care noi ni-l alegem, aduce automat in manifestare si protagonistii alaturi de care noi ne vom experimenta acel rol si nivelul la care ni-l vom manifesta, putand sa miscam energiile in asa fel, incat manifestarea sa se produca de la – pana la +, de la individualitate pana la unitate. Si pot sa spun ca am jucat tot felul de roluri. Am cochetat cu arta si inca o mai fac si acum ca sa ma destind. Am lucrat cu copii, asta ajutandu-ma sa devin calma si deschisa, putand sa ofer explicatii detailate fara sa imi pierd rabdarea, oricui imi cere un raspuns. Am fost si colaborator la ziar, reusind sa invat sa ma deschid si mai mult fata de toti cei cu care intru in contact. Sigur ca am jucat si rolul unui copil, al unui elev, al unui nepot, al unui adolescent, al unei femei, al unei sotii, asa cum am jucat si rolul de mama, de cumnata, de colega, prietena, vecina, de persoana suparata, persoana fericita, femeie care m-am simteam ranita, femeie care m-am simteam implinita, persoana ca m-am simtit prost inteleasa, persoana care m-am simtit implinita prin munca pe care o fac sau care eram in cautare de noi solutii, persoana care imi ascundeam umbrele sau acea persoana care deja vorbeam de ele fara frica, persoana care recunosteam ca sunt limitata si in cautare de noi viziuni si informatii primite de la cei mai experimentati ca mine sau persoana care isi ofera cunostintele dobandite prin experiente proprii si altora etc, experimentand aceste roluri pe diferite nivele si intensitati ale fiintei, traversand o intrega gama de vibratii si senzatii. Insa indiferent de rolul ales, intr-un fel sau altul, acesta a avut legatura cu oamenii. Asta m-a ajutat sa stiu ca multe dintre rolurile existente pe Pamant sunt duale. Intr-un fel sau altul, intr-o parte sau alta, exista o suferinta, o pierdere, un compromis sau ceva neplacut.

De ce?

Fiindca atata timp cat noi jucand un rol sau altul vedem golul chiar si intr-o mica masura, acel gol va aduce cu siguranta disensiuni si intr-o parte si in alta. Imi amintesc aici de povestea lui Yogananda. El era in cautarea unui maestru, si cand afla ca pe undva anume traia un anume ghid, mergea la el si ii spunea: “ Doresc sa urmez un drum de eliberare, dar inainte de a-ti deveni discipol, as dori sa stiu daca tu l-ai cunoscut pe Dumnezeu. “ Cand omul ajunge la esenta, indiferent de rolul pe care il joaca, el va fi manifestat si experimentat in mod corect, lasand Divinitatea sa isi manifeste Vointa, in final acesta trebuind doar sa multumeasca ca el este cel ce a fost ales de Dumnezeu, ca Acesta sa isi desfasoare jocul prin fiinta a ceea acel om este pe un nivel sau altul.

Faptul ca noi ne alegem rolurile fara sa ne dam seama de aceste substraturi, ne face sa mentinem in vigoare aceste programe duale. Asta inseamna ca cu cat se vor inmulti mai mult vindecatorii, cu atat mai multi bolnavi vor fi. Cu cat mai multi vor dori sa devina politisti, avocati, judecatori, legisti, cu atat mai multi infractori vor fi. Cu cat mai multi militari se vor forma, cu atat mai multe razboaie vor fi. Cu cat vor opta mai multi pentru meseria de psiholog, cu atat mai multe persoane vor avea probleme emotionale si de comportament. Si cu cat mai multi ziaristi cu gadire distorsionata se vor forma, cu atat mai multe stiri negative vor exista. Precum se poate vedea, exista roluri care avantajeaza ca de ex cel de cantaret, comediant, pictor sau estetist care aduce omului bucurie, culoare si armonie, ori designer care ofera omului frumusete si varietate sau inginer care aduce progres, ori constructor care daruieste confort, dascal care propaga cunoasterea, maestru care propaga intelepciunea. Atunci cand acestia au o gandire novatoare, pozitiva, intelegand ca fiecare protagonist are ceva de valoare de oferit, adaugandu-si la intreg fiecare bucata proprie, pana cand acesta devine armonios si benefic pentru fiecare in parte, in acest caz, neemaiexistand nimeni mai important sau mai ignorant, ci personaje valoroase, care fiecare in parte isi ofera cunoasterea si talentele pentru a crea ceva grandios, fiindca de e invers, isi vor lasa amprenta distorsionata si toxica in ceea ce fac, trebuind din nou si din nou sa repete jocul, trecand prin fiecare rol in parte, pana cand il inteleg in profunzime, vazand jocul ca un intreg, putand in final coopera toti protagonistii intre ei in asa fel, incat tot acest intreg sa manifeste iubirea, armonia, viata, bucuria, preaplinul si recunostinta Divina. Dar mai exista si acele roluri care dezavantajeaza din start, aducand intr-un fel sau altul un anume minus, cand de o parte cand de alta, fiindca nivelul la care este jucat este cel al egoului, Dumnezeu nefiind lasat sa fie prezent, omul considerandu-se singur in masura sa isi definitiveze programul dupa capul lui. Sa ne gandim doar la un vindecator. Acesta poate in timp ce isi profeseaza meseria sa vada boala lucrand dupa capul lui, sau sa il lase pe Dumnezeu sa isi manifeste El Vointa. Cat timp vindecatorul si clientul acestuia vad boala si vorbesc despre ea, n-are cum sa se manifeste sanatatea, fiindca universul preia exact ceea ce cei doi vad si emit, aducand in manifestare credinta si viziunea acestora. Precum se poate vedea, chiar si in experimentul vindecare exista mai multe scale, mergand de la – unde se vizualizeaza afectiunea si pana la + unde deja omul este vazut ca un intreg, ca o fiinta sanatoasa si plina de vitalitate prin care Dumnezeu isi manifesta Vointa.

Clar ca acum stiind asta, am ajuns la acea faza in care e timpul sa imi delimitez cat mai clar si concis noul rol ales, ca sa evit sa ma trezesc din nou cu niscaiva surprize. In acest sens, m-am gandit la rolul de cocreator, in care sa colaborez cu alte persoane, la o lucrare facuta in comun, atat pentru binele meu cat si al celorlalti. Asta inseamna ca de data asta, binele vizat este dorit a fi implinit atat pentru mine, cat si pentru ceilalti colaboratori, fara a mai fi necesar ca unul sa sufere de o afectiune, de o lipsa, de un dezavantaj, de o pierdere sau orice altceva il poate duce spre nemultumire. In acest fel, fiecare isi poate aduce aportul in felul lui propriu, dezvoltandu-si talentele, in rezonanta fiind atat cu el insusi cat si cu ceilalti, sau poate sa se descopere, vazandu-se eficient, pozitiv si avangardist, facandu-si bine si lui, si mie si altora.Cand cocreezi sau colaborezi, o faci de la egal la egal, fara a te considera pe tine mai superior si pe cel de langa tine mai inferior sau invers. Fiecare om este valoros si important in schema.

Cand vom intelege ca tot ce se intampla aici pe pamant se bazeaza pe diverse roluri jucate pe diferite frecvente, mai mult ca sigur ca vom fi mai atenti, alegand mai cu grija experimentul pe care dorim sa il traversam. Atunci o sa evitam sa ne dorim sa devenim bogati, stiind ca pentru asta un altul va trebui sa fie sarac, preferand in locul acestui rol un altul in care abundenta sa curga din belsug spre toti protagonistii, nemaivazandu-ne doar pe noi bucurandu-ne de abundenta, ci stiind ca exista suficient bine in univers, incat sporul sa se manifeste pentru toti. In acest caz, cu siguranta ca o sa ne abtinem sa mai propagam stiri care transmit manifestarea lipsurilor, vom evita sa mai vorbim de pierderi, vom evita sa mai introducem in mintea copiilor golul, devenind mai plini de recunostinta si bunavointa.

Vom evita sa alegem sa invatam sa iubim, stiind ca asta se poate face doar prin opozanta iubirii si anume ura. In schimb, vom deveni constienti ca noi n-avem de fapt ce invata din ceva ce deja suntem, deschizandu-ne in totalitate spre starea de a fi, lasand Divinitatea sa isi ofere preaplinul iubirii prin noi, unindu-se de data asta cu preaplinul iubirii din celelalte forme ale creatiei prin care de fapt tot El se manifesta.

Ne vom gandi mai bine daca ne dorim un rol de binefacator, stiind ca pentru asta e necesar ca altii sa joace rolul de nevoiasi. Egoul in acest fel se va retrage, omul putand sa urce la un alt nivel de intelegere, experiment si manifestare. De ce e neaparat necesar sa ne punem etichete, titluri si blazoane? Sunt boss! Sunt director! Sunt patron! Sunt…….mai important decat tine……De ce e musai sa ne pacalim mintea ca suntem cu un pas inaintea celorlalti? Care pas? Care nivel? Care tinichea? Care blazon?

Oare stie cel ce isi alege un rol de conducator ca in final i se va cere sa demonstreze ca a reusit sa miste impreuna cu cei pe care ii conduce, in asa fel energiile, incat binele sa se fi manifestat pentru toti protagonistii, in acea directie in care sa fie fiecare dintre ei multumit? Adesea un conducator isi vizeaza doar persoana lui sau o mica parte din intreg, vazand desfasuratorul intr-un mod distorsionat, dar e gresit a se crede ca acest rol este doar unul atat de stramt. Un conducator, este necesar sa fie un prestidigitator suficient de mare, incat sa reuseasca sa uneasca echipa, sa o aduca la eficienta, la bucurie, la armonie, si sa o multumeasca, oferindu-i in final fiecarui membru, o retributie care sa il faca sa fie recunoscator si performant cu adevarat, in acest fel munca prestata putand transmite bucuria reusitei atat personale cat si de grup si pe mai departe, ca si cumparatorii sa se bucure de roade impreuna cu toti ceilalti. Daca omul merge acasa si se trezeste ca a muncit o luna intreaga pentru niste bani care nu ii ajung sa acopere nici macar strictul necesar, asta inseamna ca e condus si ghidat de cineva, care habar nu are cum sa isi manifeste rolul in mod eficient. Asta inseamna ca in acea echipa, care poate fi mai mare sau mai mica, vor incepe sa se invarta tot felul de energii toxice, ale caror baza va fi nemultumirea, vizualizarea lipsei, deci inexistenta sporului, si e normal ca pana la urma acest program sa intre in implinire, sporul in timp scazand tot mai mult, lipsurile devenind tot mai mari, starile de nemultumire tot mai dese. Iar rezultatul jocului nu il decide nici Divinitatea si nici o alta forta terestra sau extraterestra, ci chiar noi, cei ce jucam diverse roluri, credintele noastre indreptandu-ne spre un final sau altul, actionand in directia pe care o vedem si care ne-a fost implementata adesea din afara, chiar de catre cel ce a ales rolul de conducator, indiferent ca acesta s-a numit parinte, invatator, prieten, mentor, director, patron sau oricum altcumva.

In ceea ce ma priveste, ma consider un suflet care ma aflu acum aici, ca Dumnezeu sa experimenteze prin ceea ce Eu sunt un anume rol, sau chiar mai multe roluri, traind in acest fel starea de a fi, atat in mod individual in interiorul fiintei mele, cat si in grup, de alegerea mea depinzand daca asta se face in unitate si bucurie atat individuala cat si colectiva, sau in ego, prin alegere de roluri duale. Faptul ca Divinitatea mi-a oferit sa imi aleg in mod liber acel rol sau roluri care simt ca ma intregesc si pe care doresc sa le experimentez, imi ofera sansa sa mi le schimb de data asta prin intelegere, alegand in asa fel incat:

sa imi fie bine mie si rau celui de langa mine

sa imi fie mie rau si bine celui de langa mine

sa imi fie bine atat mie cat si celui de langa mine

Sunt ferm convinsa ca pana acum am experimentat suficiente roluri in care ori mi-a fost mie bine si celui de langa mine rau, ori mi-a fost mie rau si celui de langa mine bine. Ce rost are sa o tot lungesc cu experiente de acest fel. Idealul se manifesta abia atunci cand devenim cu totii valorosi si fericiti. Cel putin asta e concluzia la care am ajuns. N-ai cum sa simti bucurie cand il vezi pe cel de langa tine in suferinta, lipsuri, ignoranta, nemultumire, dar nici cand te afli tu in suferinta n-ai cum sa simti bucurie. Poti sa iti pacalesti mintea si sa spui ca totul e in regula chiar daca nu e. Poti sa spui ca asa vrea Dumnezeu, soarta, societatea sau mai stiu eu cine. Poti sa spui ca lucrurile sunt fixate, ca asa e scris, ca e vorba de destin sau karma sau cum vrei tu sa ii zici, dar asta poti sa o faci doar pana cand iti dai seama ca de fapt viata ta se desfasoara dupa tiparul, credintele si valorile pe care le ai, asa cum viata celui de langa tine se deruleaza dupa tiparul, credintele si valorile pe care acesta le are. Cand ai inteles acest aspect, iti dai automat seama ca ai sansa sa schimbi oricand atat tiparul, cat si credintele si valorile. Ca poti sa faci pace cu sentimentele tale, ca poti sa intri in armonie cu tine insuti si cu creatia facuta de tine, crescandu-o in mod armonios, asa cum un parinte face cu copilul lui. Oare ce parinte isi doreste ca propriul copil sa sufere, sau sa creeze suferinte unui alt copil? Cu siguranta ca nici un parinte adevarat asa ceva nu-si doreste. Si asa cum un parinte face tot posibilul sa ii ofere copilului tot ce e mai bun, atunci noi de ce sa nu investim in propriile noastre creatii tot le fel. In fond si la urma urmei, e un dar pe care il oferim Lui Dumnezeu, lasandu-l sa se bucure prin toate formele lui in mod plenar, cat si noua insine, putand in final sa spunem ca peregrinarea noastra n-a fost in zadar.

Dumnezeu ne-a creat, ne-a crescut si ne-a oferit tot ce ne-a fost si ne este de trebuinta. Acum si noi la randul nostru putem sa ii intoarcem darul, demonstandu-I ca talantul pe care ni l-a dat, l-am investit cu intelepciune, intelegand ca atata timp cat valoare principala este AL MEU, celelalte valori devin divizate, trebuind ca sa le dobandesc, sa ma divizez si eu, alergand astfel dupa himere ca Don Quijote, in loc sa vad intregul, stiind ca Dumnezeu este doar UNUL SINGUR, manifestandu-se doar acolo unde INTREGUL exista. Abia in acel moment zidurile, gardurile si scuturile dispar, oferindu-mi marele dar de a ma manifesta ca mine insumi in fiecare moment prezent, bucurandu-ma in prima faza de starea de a fi, ca mai apoi sa renunt si la asta, lasandu-l pe Dumnezeu sa se bucure El in mod plenar prin mine, invitata fiind si eu la festinul Divin si nicidecum invers.

Candva au existat trei prieteni, care au auzit ca pe varful unui munte isi are salasul un mare maestru. Au convenit ca e timpul sa il cunoasca. Primul a ales sa urce muntele pieptis, in speranta ca va ajunge mai repede la destinatie. A ajuns ce e drept, dar julit, plin de rani si vanatai. Cel de al doilea, s-a gandit ca e mai bine sa aleaga un drum ceva mai lung dar plin de tufe si maracini de care sa se poata prinde. A ajuns si el la maestru, tot plin de rani, vanatai si julituri. In schimb cel de al treilea, a optat sa mearga pe un drum mai cotit, care traversa vai manoase si pajisti cu flori, trecand pe langa parauri involburate, cu ape limpezi si pesti zglobii, peste dealuri si munti cu copaci falnici. In timp ce isi urma tinta, se mai oprea din cand in cand, bucurandu-se de frumusetile ivite in cale si infruptandu-se de roadele oferite de copaci roditori, tufe de zmeur si fructe de padure. Intr-un final a ajuns si el la maestru, insa plin de voie buna si veselie. Mare le-a fost mirarea celorlalti doi, cand maestrul i-a iesit in intampinare, imbratisandu-l cu multa iubire, felicitandu-l de alegerea facuta, dandu-i acolo pe loc initierea. A te bucura de drum si de toate binecuvantarile oferite de Dumnezeu, este cea mai buna alegere, fiindca in final, nu mai ai cum sa ramai cu dorinte si vise neimplinite. Paulo Coelho spune exact acelasi lucru in cartea Alchimistul. Protagonistul principal, a trebuit sa faca drumul desavarsirii proprii, inainte de a afla ca ceea ce el cauta, se afla de fapt exact in acel loc de unde el a pornit, adica sub ruinele unei vechi cladiri, langa radacina unui copac. Oare ce metafora mai frumoasa si mai complecta ar putea exista decat cea aleasa de Coelho? Egoul cand devine o ruina, copacul cunoasterii te incita sa ii afli taina, pornind pe drumul initierii, de data asta cu o vointa suficient de mare incat sa ti-o urmezi cu toata forta care exista in tine, ajungand in final sa sapi la radacina cunoasterii, afland bogatia care salasluieste la umbra copacului vietii.

Daca si tu ai ajuns la o anume concluzie, posibil chiar mai buna, mai ingenioasa decat cea descoperita de mine, mi-ai face o mare bucurie daca mi-ai vorbi despre descoperirea ta. Cu cat vom intelege mai multe amanunte despre roluri si vom gasi mai repede experiente care ies din sfera programelor duale, cu atat mai mare ne va fi sansa sa trecem de data asta la experiente mai intelepte si mai imbucuratoare.

Cu drag Ramona

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. Foarte interesant acest articol .. interesanta teoria cu meseriile pe care le experimentam gen ” De ce doresti ca un numar de oameni sa se imbolnaveasca ca tu sa poti experimenta meseria de medic? ” .. precum foarte interesanta si experimentarea ” rolului de cocreator ” in colaborare cu alte persoane … posibila si benefica zic eu .. la o scara redusa.

    Multumesc Ramona

    1. Eu zic ca experimentul cocrearii deja s-a derulat si la scara mare si cu rezultate foarte bune. Hai sa ne gandim cat de minunat au cocreat oamenii intre ei dupa razboaie, ridicand in scurt timp adevarate orase si uzine unde sa poata muncii, pe orase aflate in ruine, iar asta au facut-o cu mult zel, gandindu-se atat la binele lor cat si al celorlalti. Cel mai recent exemplu de gen este cel derulat in Japonia, unde oamenii s-au ajutat in mod constant intre ei, oferindu-si mancare, apa etc, neexistand furturi si talharii ci doar munca in folosul tuturor, refacand orasele distruse intr-un timp record. Exemple de gen ar mai fi multe asa ca iaca ca se poate atat la saca mare cat si la scara mai mica.

    2. Am sa explic pe scurt ce inseamna sa lucrezi cu adevarat atat in beneficiul tau cat si al celorlalti. In acest caz, e bine ca vizunea muncii sa vizeze ambele parti, fiind bine sa ne focalizam pe intreg, deci nu doar pe partea care ne vizeaza, adica doar noi sa actionam in mod benefic ci si cealalta parte. In acest caz, mesajul pe care il vom transmite va fi unul global, extinzandu-se in timp cu atat mai mult cat mai mult si mai consecvent vom actiona fiecare in parte. Ca sa se vada ambele parti cat mai bine, am sa dau cateva exemple de experiment personal.
      1
      E bine ca atunci cand cooperam cu altii, sa ii facem sa inteleaga ca atata timp cat noi suntem corecti, trebuie si ei sa fie la fel de corecti.
      Cu cativa ani in urma ne-am schimbat mobila de dormitor. Am dat pe ea peste 1000 de euro, platind mobila cu bani cash, inainte de a ni-l aduce acasa. Asta inseamna ca un numar de persoane au putut sa se bucure de retributie si abundenta datorita faptului ca noi am ales sa ne schimbam mobila. Cum ne-au multumit acestia? Au adus mobila, si desi am pus pe jos cartoane ca sa nu zgarie parchetul, au invartit diverse parti din ea tragandu-le pe jos, dand cartoanele de-oparte, zgariind parchetul in lung si in lat. Cand sotul meu i-a rugat sa aibe mai multa grija, au vorbit f urat cu el, spunadu-i ca ii doare undeva de parchetul nostru, ca ei nu sunt pusi sa aibe grija de el. O astfel de colaborare este total distorsionata, iar in acest caz, cel mai bine e sa se actioneze in asa fel, incat cei ce au gresit sa fie invatati sa se comporte civilizat. Daca cu frumosul nu inteleg, cel mai bine e sa se faca plangere. Indiferent unde ne aflam, este important a se intelege ca din moment ce oferim pentru ceea ce cumparam un ban muncit, e bine sa cerem, sa pretindem sa fim respectati, fiindca atata timp cat noi suntem platitori, egal ca e vorba de marfa, taxe sau ce o fi, noi de fapt ii ajutam pe cei ce se afla la acele locuri de munca sa fie retribuiti.
      Fiecare merita sa fie retribuit in mod corect pentru munca pe care o presteaza
      Indiferent de cine ce face aici in plan terestru, atata timp cat isi ofera timpul si resursele intr-o anume activitate care nu il vizeaza pe el ci pe altul, se numeste munca si este corect ca pentru ceea ce face sa fie retribuit. Daca cei din jur nu pricep acest aspect, este bine sa li se aduca la cunostinta, asa disparand prostul obicei numit manipulare si profit de pe urma altuia indiferent ce aspect al vietii vizeaza asta.
      Refuza sa cumperi produse de proasta calitate
      Indiferent de ce munca se presteaza, corect e sa se faca cu iubire si respect pentru semeni. In caz ca se face altfel, produsul derivat va fi de prosta calitate. In acest caz, e bine sa refuzam sa mai cumparam produse de proasta calitate. In alte tari, daca prosusul cumparat dupa ce l-ai dus acasa sa dovedeste a fi de proasta calitate, tu ca si cumparator, ai dreptul sa il returnezi, primind inapoi banii daca asta alegi, sau iti cumperi un alt produs. Cu cat mai multi vor refuza sa cumpere produse facute la mantuiala, cu atat mai repede producatorii isi vor schimba modul in care isi ofera produsele proprii. Am observat ca munca facuta de mantuiala se practica chiar si atunci cand se opteaza pentru o marfa facuta la comanda. In acest caz, e cel mai bine sa se dea cat mai putin avas si sa se pretinda calitate, neducand marfa acasa pana cand ea nu este facuta ca lumea. La fel sa se procedeze si atunci cand se lucreaza cu firme de constructii, meseriasi diversi etc. Sa se faca un contract in care sa apara clar timpul in care lucrarea este terminata si diferite clauze. Daca aduc prejudicii stricand ceva in casa, deteriorand lucruri etc., sa invete sa plateasca. In alte tari, firmele care fac reparatii in casa, zugravesc, pun parchet, faianta etc. fac curat dupa ce isi termina munca, avand mare grija sa nu strice ceva, plus ca predau lucrarea exact la timpul convenit. La fel trebuiesc invatati si cei de pe la noi. Cand ne-am schimbat microcentrala, ne-au ciobit gresia in baie si hol. Am schimbat geamurile, desi am anuntat clar ca dorim sa pastram jaluzelele spunand asta si baietilor care ne-au montat geamurile, ei ni le-au aruncat jos. Plus ca nu se tin de timpul promis etc. E timpul sa actionam in mod consecvent daca dorim sa traim intr-o lume mai buna. Atata timp cat tacem, atata timp cat ne multumim si cu prost si scump, clar ca oferim libertate de dezvoltare a raului, a batjocurei etc.
      Sigur ca exista si alte aspecte dar cu siguranta ca s-a inteles ideea
      2
      Este important ca nu doar sa pretindem binele ci si noi la randul nostru sa oferim binele, avand grija ca fiecare actiune a noastra, fiecare colaborare, sa fie benefica atat de o parte cat si de alta. Egal ca e vorba de un om simplu sau unul cu bani ori titluri, noi trebuie sa oferim calitate, atat ca munca, cat si ca retributie, si ca respect pentru semen. Suntem pretiosi cu totii si importanti de asemeni in planul divin. Degeaba ne plangem de rau daca si noi la randul nostru oferim rau, nu ne pasa de ceilati, uitam sa fim recunoscatori si coreti, considerand ca de vorbim de lucruri spirituale, citim despre acestea prin carti, mai meditam din cand in cand sau mai spunem cate o rugaciune, e de ajuns. Nu este de ajuns. In orice actiune a noastra, in orice gand si cuvant, trebuie sa exista ecologicul, facand in asa fel incat sa ne fie bine si noua si celorlalti. Asta inseamna ca noi sa vedem in mod continuu abundenta atat pentru noi cat si pentru ceilalti, sa vedem calitatea la fel, binele la fel etc….actionand in mod consecvent in directia corecta.
      Intr-un cuvant, sa invatam sa pretindem dar si sa oferim in asa fel, incat sa fim si noi multumiti si ceilalti. Fiindca daca ceilati nu ne ofera nimic sau ne ofera prost ori putin, nu mai suntem motivati sa facem ceva in acea directie, iar daca noi credem ca ni se cuvine sa profitam de altii sau sa oferim lucrari de proasta calitate, ori putin, nu sunt motivati ceilalti si iar nu e bine. Motivatia apare cand omul este multumit. Motivatia e starea de bucurie derivata din sentimentul ca sunt pretios, ca sunt util, ca pot sa ma bucur de munca facuta, de actiunea prestata etc. Cand rodul muncii va fi suficient de mare incat omul sa se bucure de acesta cu adevarat, cu siguranta ca nu se va mai axa pe retributia primita, gandul lui fiind mai mereu acolo, si asta deoarece ii lipsesc banii acasa, nefiind constrans deci de aceasta retributie, stiind ca ea este suficienta incat sa ajunga pentru binele propriu si al familiei, putand in acest caz sa se axeze doar pe calitatea muncii si nu pe cantitate mare facuta in timp scurt etc.
      Sigur ca ar mai fi aici multe de spus, dar sigur ideea s-a inteles. Tu Costi aici ai vorbit de scara redusa, dar ea se poate desfasura si la scara mare. Gndeste-te de acele mailuri pe care le-ai primit de la diverse persoane ca sa actionezi intr-un fel sau altul pentru un anume deziderat. La fel se poate face si in acest caz. Vezi tinerii din grupul Lookinside sau Let’s do it etc ce rapid s-au mobilizat, deci se poate.

  2. Multumesc pentru raspuns … Sigur cazuri de cocreari la scara mai mica sau mai mare au existat si exista in permanenta .. la ele luand parte o multitudine de oameni .. fie ca sunt spirituali sau nu .. fie ca sunt crestini sau nu .. atei sau nu … etc … si categoric ca toti .. s-au gandit la binele colectiv .. chiar daca cele mai multe cocreari .. inspecial cele la scara mare s-au desfasurat in urma unor razboaie .. catclisme .. etc
    Cred ca am inteles eu gresit conditiile experimentului .. personal am crezut ca in cazul experimentului de cocreare .. se doreste ca colaboratorii sa fie oarecum formati spiritual .. oarecum sa tinda spre excelenta umana sau pe aproape .. pentru a aduce in manifestare tot ceea ce isi propun .. mergandu-se atat pe latura materiala cat si pe cea spirituala.

    1. Ai inteles foarte bine. Acest nivel este cel al excelentei umane, cand deja munca in echipa se face la un nivel ecologic. Dar, pana se ajunge la acest nivel, omul ajungand sa constientizeze cel mai inalt aspect a ceea ce el este, se poate experimenta si la un altul. De stam pana invata cat mai multi sa se manifeste la o scala ecologica, apoi nimic nu se face. Clar ca in ceea ce ma priveste, vizez sa experimentez asa ceva intr-un mod ecologic, si tocmai de aceea ofer informatii cat mai detailate, ca sa stie omul ce are de facut in mod concret, ca sa chiar aibe rezultate viabile pe oricare drum spiritual alege sa peregrineze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: