Rasfat cu intelepciune – povesti pentru copilul din tine

Pe o anume insula, traiau odata trei ermiti. Legenda spune ca erau extrem de batrani, atat de batrani incat nici unul dintre ei nu-si putea aminti varsta pe care o avea. Aveau barbi lungi si albe care le ajungeau pana la brau si parul lung si nins. Sosirea lor pe insula cica ar fi fost in urma cu zeci si zeci de ani, asa incat ei uitasera aproape tot ceea ce invatasera inainte de debarcarea lor acolo. Zi de zi, ei se dedicau devotiunilor lor care, la drept vorbind, constau in repetarea pur si simplu a uneia si aceleiasi fraze:

 

„ Voi sunteti Trei, noi suntem trei – Binecuvantati-ne!”

 

Cu mare veneratie rosteau aceasta scurta rugaciune, de mai multe ori pe zi, intorcandu-se spre cele patru puncte cardinale, privind mai apoi in sus si in jos sfarsind astfel prin a-si pleca capetele cu multa recunostinta in fata Celui ce Salaslujeste peste Tot si Toate in timp ce fiecare pe rand rostea:

„ Voi sunteti Trei, noi suntem trei – Binecuvantati-ne!”

 

Intr-o zi un episcop al diocezei incepuse o vizita in grupul de comunitati religioase de care raspundea, pentru a se asigura ca toate respecta canonul Bisericii. Si iata ca ajunge si in apropierea insulei, care pana atunci ii era complet necunoscuta si care parea la prima vedere pustie. Da totusi ordin de acostare. Intamplarea a facut ca cei trei ermiti sa se afle tocmai atunci pe tarm. Acestia zarira ambarcatiunea si episcopul imbracat in frumoasele lui vesminte. Se apropiara de aceasta facand in fata lui o plecaciune . Vazand zdrentele şi murdăria lor, episcopul a facut un pas inapoi, apoi si-a revenit si a facut asupra fiecaruia dintre ei semnul crucii dupa care a inceput sa-i chestioneze, dorind sa stie de unde vin, de cat timp traiau ei acolo si, bineinteles, natura austeritatilor pe care le practicau pentru salvarea sufletului lor. Cei trei ermiti facura inca o reverenta si se grabira sa explice ca ei recitau doar o singura rugaciune si ca nu aveau cunostinta de nici o alta practica. Episcopul le-a cerut atunci sa ii spuna si lui care este aceasta rugaciue.

 

Cei trei batrani plini de fericire si recunostinta, au repetat fiecare in parte, scurta rugaciune, lasandu-l pe episcop fara grai. Rugaciunea pe care tocmai a auzit-o, pe langa ca ii era total necunoscuta, ii mai si parea a fi un sacrilegiu asa ca le-a zis batranilor asa: „Dar ce inseamna aceasta! Cine v-a invatat sa va rugati astfel ?”

 

Cei trei ermiti erau, dupa cum usor se poate imagina, din cale afara de incurcati recunoascandu-si in final deplina lor ignoranta.

 

Episcopul nu-si putea crede urechilor. „Daca am inteles bine, voi nu practicati sfanta liturghie, nici nu recitati psalmii si nici despre o alta scriere sfanta nu stiti!”-zise el de-a dreptul oripilat. Abia atunci afla din gura celor trei ca acestia erau analfabeti.

 

”Fie, zise el, dar cel putin recitati „Tatal Nostru” in fiecare zi ?” se agata el de aceasta ultima speranta. Dar fu din nou dezamagit. Pentru ca il auzi pe cel mai tanar dintre ei:

 

”Tatal Nostru ? Nu cunosc aceasta rugaciune! Iar daca am stiut-o candva, marturisesc ca azi nu mai am nici o amintire despre aceasta.” Ceilalti doi se multumira sa-si plece capetele.

 

”Oh! Dar este inadmisibil, voi ignorati pana si „Tatal Nostru”, rugaciunea cea mai importanta a credintei crestine! Piatra unghiulara, insusi fundamentul slavitei noastre religii, pe care ne-a dat-o chiar Iisus Cristos in persoana. Cum ati facut de ati uitat pana si aceasta ?”

 

Toti trei stateau cu capetele plecate, pastrand tacerea, intr-atat le era de rusine.

 

”Aceasta situatie nu mai poate dura desigur!” sfarsi prin a spune episcopul. „Eu sunt raspunzator de buna-starea voastra spirituala. Dumnezeu m-a facut pastorul vostru si am datoria sa va invat cel putin aceasta rugaciune mai mult decat esentiala, pentru ca sufletele voastre sa-si poata afla odihna dupa aceasta viata.”

 

Cei trei ermiti consimtira cu bucurie dar lucrul acesta nu era asa de simplu precum parea, pentru doua motive: primul era ca toti trei nu auzeau bine, asa incat episcopul a trebuit sa le repete de mai multe ori frazele pana cand ei le-au inteles. Al doilea motiv era ca facultatea lor de memorare era aproape nula. Episcopul a petrecut o zi intreaga, din zori si pana seara, facandu-i sa repete rugaciunea, fraza după fraza. Prima fraza fiind retinuta, se trecea la a doua si tot asa. Dar cand a doua ajungea sa fie retinuta, ei o uitau deja pe prima. In sfarsit, dupa eforturi colosale, episcopul a putut sa constate cu satisfactie ca cei trei batrani ajunsesera sa recite rugaciunea de la inceput pana la sfarsit fara sa uite nimic.

 

Cand i-a parasit pentru a-si relua calatoria pe mare, soarele apusese deja de ceva timp iar luna inca nu era pe cer.

 

De la reintoarcerea pe vas, episcopul se asezase pe punte spre a se ruga dupa cum obisnuia sa faca in fiecare zi . Dar iata ca nu dupa mult timp, auzi matelotii strigand: „Excelenta”, strigau ei, „priviti aici jos!” El se uita intr-acolo si vazu o lumina orbitoare apropiindu-se pe ape. Nu-si credea ochilor! Lumina crestea apropiindu-se si, ajungand in apropierea vasului, era ca un soare stralucitor. Care n-a fost surpriza episcopului atunci sa zareasca, in interiorul acestui soare, pe cei trei ermiti care in timp ce se tineau de mana alergau cu mult spor deasupra apei sa poata ajunge cat de repede la ambarcatiune.

 

La vederea episcopului, cei trei batrani piosi faceau semne cu mana strigand, „Nu plecati, mai ramaneti! Am uitat deja rugaciunea care ne-ati invatat!”

 

Uimit de puterea si harul pe care cei trei il aveau si abia adunandu-si cuvintele, episcopul le spuse sa se intoarca inapoi si sa se roage exact ca pana atunci…

 

Anthony de Mello

 

Preotul din sat era un om sfant, asa ca ori de cate ori oamenii aveau probleme, apelau cu incredere la sfatul lui. El se retragea atunci intr-un loc special din padure si rostea o rugaciune pe care Dumnezeu o asculta inevitabil, astfel incat satenii primeau intotdeauna ajutorul cerut.

Cand preotul a murit, oamenii au continuat sa apeleze la succesorul acestuia, care nu era un om la fel de sfant, dar cunostea secretul locului din padure si rugaciune a speciala. De aceea, el s-a dus la locul respectiv si a inceput sa se roage:

– Doamne, tu stii ca eu nu sunt un sfant, dar sper ca nu o sa te împiedici de acest lucru si o sa le refuzi consatenilor mei ajutorul cerut… De aceea, asculta te rog rugaciune a mea si vino in ajutorul nostru.

Iar Dumnezeu i-a ascultat rugaciune a si intregul sat a fost astfel ajutat.

Cand si acesta a murit, satenii au continuat sa apeleze la succesorul sau, care cunostea doar rugaciunea speciala, nu si locul din padure. De aceea, el s-a rugat:

– Doamne, ce iti pasă tie de un anumit loc? Oare nu este sfintit locul de insasi prezenta Ta Sacra? De aceea te rog de asculta rugaciunea mea si vino in ajutorul nostru.

Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugaciune a si a continuat sa-i ajute pe sateni.

Cand si acesta a murit, satenii au continuat sa apeleze la succesorul sau, care nu cunostea nici macar rugaciune a speciala. De aceea, el s-a rugat asa:

– Doamne, nu cred ca exista niste cuvinte speciale care sa te impresioneze la fel de mult ca si strigatul unei inimi tulburate. De aceea te rod de asculta rugaciunea mea si vino in ajutorul nostru.

Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea si a continuat sa-i ajute pe sateni.

Cand si acesta a murit, satenii au continuat sa apeleze la succesorul sau. Acesta prefera insa banii rugaciunilor. De aceea, el s-a rugat astfel:

– Ce fel de Dumnezeu esti tu de vreme ce desi poti rezolva foarte bine problemele pe care le-ai cauzat singur, refuzi sa ridici un singur deget in favoarea noastra pana cand nu te imploram sa faci acest lucru? La urma urmei, nu ai decat sa faci ce vrei cu acesti oameni.

Dupa care s-a intors la afacerile sale.

Si din nou, Dumnezeu a ascultat rugaciunea lui si a continuat sa-i ajute pe sateni……..

Anthony de Mello

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. Frumoase povestile .. frumos si videoclipul .. pe prima poveste .. cea cu cei trei ermiti o mai auzisem dar nu o stiam in detaliu si nici nu am stiut ca vine de la Anthony de Mello

    Multumesc Ramona

    1. Anthony de Mello a adunat toate aceste materiale care provin de fapt din culturi diferite, religii diferite etc.

  2. Nu cred ca sunt povesti…

    1. cu siguranta ca nu sunt povesti, dar sa nu uitam totusi, ca si povestile in genere, se bazeaza de fapt tot pe fapte reale…..poti sa scrii doar despre ceva ce stii, ce ai experimentat ori tu ori altcineva…..precum ai vazut, pana si filmele Sf se bazeaza tot pe lucruri stiute, visate sau inventate aici pe pamant…..rare sunt acele cazuri in care trec de sfera terestra

  3. Reblogged this on Cronica NaturaluLui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: