Arhive lunare: Octombrie 2012

O poveste extraordinara

Jill Bolte Taylor a beneficiat de o șansă de cercetare pe care puțini cercetători ai creierului și-ar dori-o: a avut un puternic accident vascular cerebral și a observat cum funcțiile creierului său – mișcare, vorbire, conștiința sinelui – s-au oprit una câte una. O poveste extraordinară.

Fiindcă  pe Ted exista unele probleme cu inregistrarea, am găsit după multe cautari o alta fără intreruperi. O poti viziona dănd click pe link-ul de mai jos.

1d81f9c8-b27e-4712-8993-d7d72c889542

_________

„Înalţă-te suflete în crucea firului de iarbă de sub talpa făpturii tale, să vezi măreţia rostului şi splendoarea gloriei ce te aşteaptă chiar înainte de a porni pe drumul devenirii.
Coboară-te suflete în abisul gândului pentru ca din netihna lumii să zămisleşti dorul de nefiinţă şi din trupul pământului să dai glas simfoniei vieţii.
Arată-te suflete la porţile neantului căci ascunsă este vrerea zilei de mâine şi numai tu îi poţi decide soarta, tot aşa precum tu singurul eşti cel ce naşte destinul timpului.
Revino suflete în matca lucrurilor şi din fluviul vieţii fă cale pentru legea firii, iar la temelia universului aşează dorul speranţelor tale nezămislite încă.
Împărtăşeşte-te suflete cu nopţile conştiinţei şi destăinuie vrerea ta visului zorilor, astfel ca toate faptele fiinţei eterne să rămână, peste cele îndelung trecătoare ale nemuririi.
Adapă-te suflete din seva păcatului şi nu te zgârci la cupa amărăciunilor, căci orice virtute a fost mai întâi lut al existenţei şi abia apoi cale divină spre lauda învingătorului.” Azir

„Doamne îţi mulţumesc pentru răbdarea cerului şi trecerea norilor, pentru calmul vulturilor şi pacea stelelor, pentru speranţa trecutului şi certitudinea viitorului, pentru anotimpul împărtăşirii şi roadele dăruirii, pentru valul destinului şi înţelepciunea timpului, pentru şoapta frunzelor şi farmecul gândului, pentru taina inimilor şi misterul trecerii.
Şi iarăşi îţi mulţumesc pentru întunericul ce-mi dezvăluie strălucirea lumii, pentru suferinţa ce-mi luminează retina amintirii, pentru jalea ce deschide drumul împlinirii, pentru lacrimile urmate de sărbătoare şi pentru toate iernile sufeltului care s-au topit în primăverile speranţei.” Azir

Anunțuri

Cele trei euri

Bine ai revenit pe caleaspretine

M-am gandit ca in materialul de fata, sa iti prezint cateva idei esentiale din invatatura Huna. Imi place aceasta metoda, chiar o folosesc si in munca cu clientii, indeosebi la recadrarea credintelor, la fel cum folosesc destul de des si EFT-ul, o alta metoda foarte buna pentru recadrare, existand de altfel pe blog, materiale bune si despre functionabilitatea si practica EFT. Ideea principala in Huna si nu numai, este ca omul are trei euri si anume: mintea subconstienta, mintea constienta si supraconstiinta. Mintea subconstienta preia in genere toate acele idei, credinte si valori preluate de undeva din afara, credinte si valori care de cele mai multe ori ne incurca in loc sa ne ajute in evolutia persoanala. Aceste credinte eronate, sunt in legatura directa cu emotiile inscrise in corpul durere. Tocmai aceste emotii si credinte distorsionate, il fac pe om sa traverseze experiente dureroase ca boli fizice, diverse pierderi, nereusite si multe altele. Cand acest corp al durerii este vindecat si credintele distorsionate sunt recadrate, omul poate sa inceapa sa devina constient de existent sa, putand in sfarsit decide de unul singur in ce masura doreste sa fie fericit si cum anume doreste sa isi implineasca visele. Cand omul ajunge la nivelul corpului constient, automat se dezvolta o intelegere a modului in care Universul functioneaza cu adevarat, putand sa traiasca centrat in aici si acum, partea cu trecutul care tinea de subconstient si care functiona prin ancore prefabricate, devenind inexistent, fiind asimilat de corpul constient prin cunoastere si intelegere directa. Doar in aceasta faza  de evolutie personala, poate functiona observatorul, adica mintea constienta in mod optim. Sigur ca Huna este mai mult decat simpla incantare a scurtei rugaciuni de iertare:

Dumnezeu eu te iubesc

Am gresit, iarta-ma

Iti multumesc!

Ca aceasta scurta rugaciune sa poata deveni cu adevarat eficienta, practicantul Huna are de facut niste pasi de dezvoltare personala nu tocmai usori, dar nici extrem de complicati. In materialul de azi si care a fost extras din cartea Stapanul constiintei de Serge Kahil King, doresc sa constientizezi pasii de inceput, pe care e bine sa ii parcurgi daca doresti sa scapi cu adevarat de toate acele probleme cu care acum te confrunti. Sigur ca un astfel de drum cere rabdare, abnegatie, perseverenta, motivatie si o puternica dorinta de schimbare, dar fiindca deja am parcurs o atare etapa, pot sa iti spun ca se poate, si ca poti sa o faci prin orice metoda doresti sa o faci, important e ca tu sa simti ca rezonezi cu adevarat cu procedeul ales.

Acum tu deja stii ca rolul acestui blog e sa devii constient de multiplele modalitati de autodezvoltare existente, din multitudinea acestor metode urmand ca tu sa ti-l alegi pe cel ce ti se potriveste cel mai bine. De aceea si arata acest blog atat de diversificat si colorat in tenta diverselor metode expuse aici. Adevarul e, ca atunci cand l-am creat, ma hotarasem sa il personalizez, sa il pun sub un anume tipar individual asa cum sunt si alte bloguri de dezvoltare personala existente. Punand insa widget-ul de sondaj pe pagina, mi-am dat seama ca exista mai multe preferinte si cerinte in acelasi timp, si uite asa, in incercarea de a multumi pe fiecare in parte, a ajuns ca acest blog sa fie unul care sa prezinte o multitudine de metode si invataturi diverse, continuand precum vezi tot pe aceeasi linie, sperand ca astfel sa aduc bucurie si cunoastere pentru fiecare cititor in parte. Ma opresc aici, fiindca vad ca m-am cam lungit ca o placinta, si mai ai de citit un material destul de lung, asa ca il las pe bunul si dragul Serge Kahil King sa iti povesteasca despre cele trei euri si alte cateva lucruri interesante si utile.

“ Oricine foloseste ochii ca sa vada si urechile ca sa auda, trebuie sa ajunga la concluzia ca lumea noastra si intregul univers opereaza pe baza unor legi si principii fundamentale. Putini dintre cei care au luminat pe altii au descoperit toate aceste principii sau o parte din ele, si au incercat sa le prezinte si celorlalti oameni.

Totusi, invariabil, principiile simple pe care le enuntau aceste mari spirite au fost adaugite, exagerate si distorsionate de catre cei mai putin luminati care au venit in urma lor. Buddha, de exemplu a evidentiat 8 pasi limpezi care conduc la perfectiune pe calea „Celor 4 nobile adevaruri” insa, in timp, budismul a devenit una dintre religiile cu ritualurile cele mai sofisticate din lume, iar invatatura simpla a fost aproape uitata in acest proces. Moise a alcatuit 10 porunci pentru evrei, dar rezultatul, in timp, a fost o imens de complicata religie. A venit Iisus si a redus intreaga Lege la doua „porunci” si tot esafodajul mondial al crestinatatii s-a dezvoltat de catre altii pe baza lor. Mahomed a scris Coranul sub inspiratie divina si a elaborat o religie simpla si dreapta bazata pe cunoasterea lui Dumnezeu si a cinci rugaciuni zilnice, insa la aceasta s-a adaugat si foarte amanuntita si codificata lege a Islamului alcatuita de altii. Este ca si cum unui om i s-ar arata o cale neteda si precisa spre fericire si apoi el s-ar lega la ochi intentionat, si ar incepe sa bajbaie temator incercand sa gaseasca din nou drumul. Evident ca procedand in felul acesta multi gresesc, se ratacesc luand-o pe alte cai si intr-un tarziu, dupa multa suferinta si incercari ajung sa-si scoata valul de pe ochi si sa recunoasca in sfarşit calea cea „dreapta”.

In filozofia Huna, Dumnezeu si Universul (perceput ca tot ceea ce este, a fost si va fi) sunt unul si acelasi lucru. Toti intemeietorii marilor religii ale lumii sunt de acord cu aceasta, desi adeptii lor tind sa se agate de clasificari si separari.

Iata in continuare care sunt principiile de baza ale acestei invataturi asa cum sunt ele studiate şi practicate de catre Ordinul Huna International:

1. Lumea este asa cum crezi tu ca este.

Acesta este principiul de baza al filozofiei Huna si inseamna ca tu iti creezi propriul tau univers pe baza experientelor personale si a impactului tau asupra realitatii prin credintele, obiceiurile, asteptarile, atitudinile, dorintele, temerile, judecatile, sentimentele tale si prin gandurile si actiunile tale consistente si persistente. Acest principiu mai contine si ideea ca prin schimbarea modului predominant de gandire, schimbi propria ta lume si totodata interactiunile cu restul universului, ceea ce face ca si restul universului sa „reactioneze” corespunzator.

2. Nu exista limite.

Nu exista limite reale intre tine si corpul tau, intre tine si alti oameni, intre tine si lume, sau intre tine si Dumnezeu. Orice impartire sau diferentiere folosita in prezentare are doar un rol de conventie care sa asigure functionalitatea. Cu alte cuvinte, clasificarea este doar o iluzie folositoare. O semnificatie suplimentara a acestui principiu este aceea ca potentialul creativ este nelimitat. Poti crea, intr-o forma sau alta, tot ceea ce-ti imaginezi.

3. Energia urmeaza calea atentiei.

Gandurile si sentimentele staruitoare, de care esti pe deplin constient sau nu, au intotdeauna un suport energetic. Atentia directionata este canalul atat pentru fluxul energiei biologice, cat si pentru cel cosmic.

4. Acum este momentul pentru putere.

Nu esti legat de nici o experienta a trecutului si de nici o perceptie a viitorului. In momentul prezent ai puterea de a schimba credintele false si obiceiurile negative care te limiteaza si sa plantezi constient semintele unui viitor ales de tine. Pe masura ce iti schimbi continutul mentalului, schimbi experienta de viata si nu este nici o putere adevarata in afara ta care ti s-ar putea opune pentru ca Dumnezeu este inauntru. Esti liber in masura in care iti dai seama de asta si actionezi ca o fiinta libera.

5. A iubi inseamna a fi fericit cu ceea ce ai.

Universul exista datorita iubirii in cele doua aspecte ale sale: de a fi si de a deveni. Oamenii exista datorita iubirii chiar si atunci cand nu recunosc aceasta. Insa cand recunosc iubirea, ei sunt fericiti asa cum sunt si sunt fericiti pentru ceea ce au devenit traind iubirea. In filozofia Huna, iubirea constienta este cea care creeaza fericirea. Nu este doar un efect colateral. Totul functioneaza mai bine, este mai bun, mai luminos si generator de armonie atunci cand acest principiu al iubirii este urmat in mod constient. Iubirea este singura etica necesara in filozofia Huna.

6. Toata puterea vine din interior.

Dupa cum s-a spus si anterior, nu exista nici o putere in afara ta pentru ca puterea lui Dumnezeu, sau Universul, lucreaza prin tine in viata ta. Tu esti canalul activ, mai mult sau mai putin constient, al acelei puteri, alegerile tale si deciziile tale doar o directioneaza. Nimeni nu poate avea putere asupra ta sau asupra destinului tau daca nu-l lasi s-o faca.

7. Eficienta este masura adevarului.

Intr-un univers infinit, pe care il postulează Huna, nu poate exista adevar absolut, in afara de Dumnezeu. In schimb, trebuie sa existe un adevar fundamental la nivelul individual de constiinta. Acest principiu este unul foarte practic, care iti permite organizarea si actiunea asupra informatiei in cel mai potrivit mod pentru atingerea scopului propus, asa incat „faptele” sa nu impiedice manifestarea acestei legitati. Orice organizatie sau sistem de cunoastere este privit ca o conventie utila si nu ca pe un fapt, pentru ca o organizare diferita a aceleiasi cunoasteri poate fi valabila si pentru alte scopuri. Cu alte cuvinte, toate sistemele sunt arbitrare, asa ca trebuie folosit tot ceea ce asigura adevarul prin eficienta si confirmare.

Acum propria ta dezvoltare si perfectionare este in mainile tale si aceasta cunoastere este o unealta pretioasa in transformarea constiintei. Pe masura ce o folosesti si traiesti conform principiilor sale, nu scapa din vedere esenta filozofiei Huna, aceste dezarmant de simple linii directoare pentru practica Huna:

Binecuvanteaza clipa prezenta.

Crede in tine insuti.

Asteapta-te la tot ce este mai bun.

Pe masura ce puterea din spatele acestor cuvinte simple este inteleasa si experimentata, devii din ce in ce mai capabil sa-ti creezi propria fericire si sa-ti conduci destinul.

Continuă citirea →

Spre ce ne indreptam?

Harta adesea difera de teritoriu

Bine ai revenit pe caleaspretine

Azi am auzit azi o discutie intre doi tineri in care ea spunea:
-Tu esti de vina ca…..Doar din cauza ta am….Daca n-ai fi fost tu era mai……Intotdeauna refuzi sa faci ceea ce eu zic sa…..
Iar el raspundea cu:
-Mai bine era daca nu te-as fi intalnit….M-am saturat sa tot….Esti mereu nemultumita ca…Oricat incerc sa…ca tot degeaba….
O atare discutie atesta clar ca in fata mea s-au aflat doua persoane care priveau in doua directii diferite, una dorind ceva anume, iar cealalta dorind cu totul altceva, existand o totala necongruenta intre valorile celor doi.
Taica Alfred Korzybski spunea inca de prin 1933 ca: ,, Harta nu este una cu teritoriul. ”. Cu alte cuvinte, fiecare persoana cunoaste realitatea prin propriile ei credinte, simturi si experiente derulate. Sa luam un exemplu:
Plimbarea a doua prietene in padure
Harta doamnei X –aceasta isi face plimbarea prin padure bucurandu-se din plin de peisaj, de ciripitul de pasarele, susurul de apa si mirosul reavan de pamant. Padurea in care s-a plimbat, i-a reamintit de padurea din satul in care s-a nascut si in care a petrecut multe clipe minunate. La intoarcerea acasa se simte plina de energie, bucurie si antren.
Harta doamnei Y – aceasta isi face plimbarea prin padure atenta fiind ca nu care cumva sa ii apara in cale un sarpe. Aceasta atentie concentrata, o face sa ii fie greu sa se mai bucure de tot ceea ce o inconjoara. Padurea in care se afla, i-a reamintit de o alta in care cu niste ani buni in urma, plimbandu-se fara nici o grija, din greseala a calcat pe un sarpe care din instinct, simtindu-se atacat a muscat-o, si chiar daca acesta n-a fost unul veninos, i-a amprentat viata cu frica. La intoarcere acasa se simte istovita si fara pic de vlaga.
Precum se poate vedea din exemplu de mai sus, realitatea a fost aceeasi pentru ambele protagoniste, harta acestora a fost insa diferita, fiind determinant in modul de comportament ales, emotiile resimtite diferind de la caz la caz.

Fiecare actioneaza dupa un model propriu interior, dupa un ritm propriu interior, dupa credinte si valori proprii, toate acestea creand o harta proprie, in teritoriul caruia omul actioneaza cu perseverenta. In momentul in care omul intelege ca harta n-are de a face cu teritoriul, interiorul putand fi virusat din exterior de emotii, experiente, valori si credinte limitative, el poate sa isi inceapa munca de curatire, si-anume lucrul cu sinele, perseverand in asta pana cand reuseste sa isi creeze o noua harta, care sa il aspecteze ca CINE ESTE si felul in care doreste sa se exprime in trairea clipei prezente. Adesea omul este atat de ocupat cu trairile trecute si cu ceea ce crede el ca vor altii de la el, sau gandesc altii despre el, cautand sa multumeasca pe toata lumea prin prisma proiectiilor vechilor experimente derulate, incat ii este greu sa mai vada ca intentiile sufletului sunt adesea in totalitate diferite fata de manifestarile pe care si le aduce in propria-si realitate, lasandu-si teritoriul cotropit. E ca si cum ai primi in casa niste musafiri pe care i-ai cunoscut cu multi ani in urma, si pe care i-ai tratat in cel mai bun mod posibil, atentia ta fiind indreptata in mod sistematic spre ei, iar acestia drept multumire te-ar da frumusel afara din propria-ti locuinta, spunandu-ti ca n-ai nici un drept asupra ei. Ca asa ceva sa poata fi evitat, e bine sa se inteleaga ca modelul oricarei realitati se creeaza in interiorul fiecaruia, asta neavand nimic de a face cu vointa sau cerintele celorlalti.
Eu sunt desemnata sa hotarasc ce e bine pentru mine, ce ma intregeste si ca CINE imi place sa ma exprim.
Aceasta munca este propria mea munca, fiind imposibil sa primesc ajutor in acest sector, asa ca prefer sa refuz intr-un mod asertiv, sa las ca altcineva sa hotarasca in locul meu.
Eu singura pot decide ce doresc sa schimb in propria-mi viata, cum doresc sa fac aceste schimbari si cand.
Intelegand acest aspect, automat imi dau seama ca simt tensiune inlauntrul meu, doar in momentul in care ma deranjeaza ce imi reflecta exteriorul. In acest caz, tot ce am de facut, este sa imi schimb modul de comportament si credinta sau credintele false care au stat la baza comportamentului anterior. E ca si cum m-as privi intr-o oglinda murdara, dar de data asta stiind insa ca de vreau sa ma vad in mod corect, tot ce am de facut este sa imi sterg oglinda interioara, si asta in loc sa judec ca ma privesc intr-o oglinda paralela care ma distorsioneaza. Cu cat imi dau silinta mai mult sa imi pastrez oglinda interioara in conformitate cu imaginea pe care sufletul meu il are, cu atat mai repede am sansa sa imi creez o holograma/forma gand proprie, care sa ma redea si in experientele mele exterioare ca ceea ce EU SUNT, aducand in viata mea personaje, oportunitati si sanse care sa ma ajute sa ma experimentez pe mine insumi ca cine doresc sa fiu, putand in cunostinta de cauza sa spun ca EU SUNT experimentul derulat in fiecare moment prezent. Daca refuz sa imi las ,,locuinta’’ ocupata de straini, in final sigur ajung sa inteleg ca, indiferent de miscarile existente in exterior, acestea apar in interiorul meu asa precum vointa mea proprie este, putand sa vad tot ceea ce se intampla prin ochii mei, sa simt cu inima mea si sa evaluez intamplarile cu mintea mea, ceea ce poate fi net diferit de ceea ce vede, simte si gandeste un alt semen de al meu, constienta fiind ca fiecare isi deruleaza de fapt propria poveste, vazandu-se implicat in aceasta poveste dupa propriul fel de a fi, prin prisma propriului rol ales. Un atare concept, schimba automat perspectiva vietii, fiindca stiu ca o umbra e o umbra doar daca eu o consider asa, ca un nume e net diferit de poveste, ca un program derulat in acelasi timp de 100 de persoane va fi privit cu 200 de ochi diferiti, va fi simtit de 100 de inimi diferite si evaluat prin prisma a 100 de credinte diferite. Acesta este adevarul cel mai inalt, cunoasterea ca fiecare isi exprima propriul adevar, in conformitate cu frecventa pe care emite, fiecare dintre aceste adevaruri fiind bune in felul lor, slujind experimentul pe care fiecare protagonist si-l alege ca sa si-l traiasca. Asta inseamna ca fiecare are dreptate in felul lui, fiindca fiecare isi traieste propriul concept a lui CINE ESTE si cum doreste sa fie cel ce este prin rolul ales si jucat. O atare vizune aduce in viata fiecaruia un alt concept si anume cel al libertatii, prin care isi permite lui isusi sa isi joace propriul rol in felul lui persoanal, permitand in acelasi timp si celorlalti sa isi joace propriul lor rol in felul lor personal, cautand de data asta in mod constient sa se intovaraseasca cu acei actori cu care se potriveste in functie de alegerea facuta intr-un moment sau altul.
Asta inseamna ca de doresc sa traiesc fericirea, cu siguranta ca stiu ca pot sa aleg sa fac doar acele lucruri care imi plac si imi ofera satisfactie interioara, experimentand aceasta stare alaturi de persoane care mi se potrivesc. In acest caz, automat pare ilara ideea de a schimba pe cineva doar pentru simplu fapt ca oglinda pe care acesta mi-o ofera este una care ma reflecta de fapt pe mine, in loc sa imi schimb eu modul de comportament, credintele si valorile proprii, schimbandu-mi-se astfel si viziunea. Abia in momentul in care constientizez acest adevar, pot sa ma uit in oglinda si sa incep sa rad, stiind ca ori de cate ori am incercat sa il schimb pe cel din fata mea, de fapt eu incercam sa ma schimb pe mine.
Aceasta intelegere imi transforma automat perspectiva, facandu-ma sa ma intorc spre propria-mi persoana, nemaipermitandu-mi sa pierd timp pretios cu actiuni inutile, si care n-au cum sa manifeste o finalitate dorita. E ca munca in bucatarie – daca mancarea pe care am facut-o imi pare fada, n-am sa condamn mancarea ca este fara gust, ci am sa pun condimentele necesare care sa imi ofere simturilor mele papilare un gust cu mult mai bun, stiind ca bucatarul am fost si tot eu sunt. Facand asta, in final pot sa ma bucur de o masa gustoasa si binecuvatata cu fericire si apreciere sincera, repetand procesul ori de cate ori mi se pare ceva fad si fara gust, urmandu-mi firul fericirii in dozele dorite de mine si in felul meu propriu de manifestare, creandu-mi propria mea realitate exact asa cum mi-o doresc, putand sa ma bucur sincer si de mine insumi si de ceilalti in acelasi timp. Traim niste vremuri in care revolutia este una psihologica, preceptele si vechile credinte limitative daramandu-se pur si simplu la o simpla suflare, aidoma unor castele cladite din carti de joc, putand crea pe locul ramas vacant si curatat in prealabil o alta casa interioara, care sa reflecte adevarul spiritual la care ne racordam in functie de frecventa aleasa, urcand treapta cu treapa pana la etajul care ne este cel mai convenabil fiecaruia in parte. Are oare vreo importanta ca am vecini care traiesc la etajul 1, altii la etajul 2 sau la alte nivele? Eu zic ca nu. Pot linistita sa imi impartasesc cu fiecare in parte bucuria la fiecare revedere, ca mai apoi sa ne vedem fiecare in parte de viata noastra proprie, in casele aflate la nivelul la care locuim.

Diferenta dintre a fi si a face

Bine ai revenit pe caleaspretine

Discutand oare a cata oara cu diverse persoane, mi-am dat seama ca omului ii este extrem de greu sa inteleaga de ce se afla aici. Multi maestri spun ca omul a fost invatat sa functioneze invers si ca e bine sa actionam exact in directia opozanta celei in care am actionat pana acum. Sigur ca asta poate sa insemne pentru un novice orice. Bunaoara o astfel de persoana ar traduce acest precept in felul urmator: ,,Daca pana acum am fost bun, inseamna ca inversul unui astfel de rol m-ar duce spre alte actiuni in care sa devin rau.’’ Cam cum ar fi sa te uiti la un film in care sa indragesti personajul cel bun tocmai pentru rolul pe care il joca, si dintr-o data sa il vezi transformat intr-un personaj rau si meschin. Cu siguranta ca primul lucru pe care l-ai face ar fi sa spui ca acesta a avut interese meschine, manipulandu-i prin rolul de om bun pe ceilalti. Sigur ca astfel de lucruri se intampla frecvent si tocmai fiindca comportamente de acest gen deja au devenit uzuale, adevarul cu siguranta ca trebuie sa fie in alta parte. Mie uneie mi-a trebuit ceva timp pana sa imi dau seama ca de fapt era vorba de o altfel de inversare. Daca de mici suntem invatati SA FACEM in prima faza, adica sa actionam si mai apoi sa simtim emotional sau sentimental daca acea actiune a fost in ton cu cerintele sufletului, in mod normal ar trebui in prima faza sa decidem ca CINE dorim sa ne manifestam, si in ce directie dorim sa facem asta, iar mai apoi sa actionam. Bunaoara daca simt inlauntrul meu ca am o mare deschidere spre uman, ideal este sa vad care rol mi se potriveste cel mai bine, fiindca pot sa fiu utila ca invatator, ca vindecator, ca public speaker daca am predilectie spre comunicare, ori chiar ghid sau preot, sau de imi place vibratia sunetului pot sa imi joc rolul ca si compozitor de muzica terapeutica, ori poate prefer sa ma joc cu cuvintele si atunci aleg rolul de scriitor sau chiar producator de filme, psiholog sau coach, ori placandu-mi copiii m-as putea implica in actiuni prin care sa ii invat sa joace tot felul de roluri a lui ,,CINE DORESC EU SA FIU’’, pana cand fiecare dintre ei isi da seama care dintre multitudinea de roluri i se potriveste cel mai bine. Sigur ca paleta in domeniul umanului este cu mult mai larga si am sa ma opresc aici, lasandu-te pe tine sa complectezi lista. Important e sa ajungem la o corecta intelegere, putand astfel aborda viata dintr-un alt unghi.

Cand omul isi da seama de directia in care doreste sa porneasca, urmatorul pas care e bine sa il faca este sa devina cine doreste sa fie, si aici s-a gresit de fapt, fiind indemnati sa facem, sa actionam in domeniul ales, in loc sa fim. De ce zic asta. Fiindca ideal e ca atunci cand ne hotaram sa o pornim la drum, e sa verificam daca exista suficient combustibil in rezervor, deoarece daca ramanem fara combustibil, ne trezim cu caruta in drum, trebuind sa ne continuam drumul pedestru, ceea ce ne poate crea o multime de frustrari si multe alte inconveniente. Bunaoara un vindecator daca in loc sa fie vindecare actioneaza spre a-si vindeca pacientul, vor sta fata in fata doi ignoranti carora le va fi greu sa stie incotro sa o apuce. Am vazut un filmulet cu doi chinezi, care jucau rolul de vindecatori, chiar ajungand la stadiul la care ei chiar erau vindecare, chiar erau sanatate, ceea ce da o alta conotatie vindecarii. In aceasta categorie intra si Tony Agpoa, Patrick Drouot sau Joao de Deus care si ei la randul lor, au ajuns la stadiul de a fi sanatate, de a fi vindecare. Sigur ca cel mai bine a reusit sa ne oglineasca dedesupturile acestui rol Iisus Hristos, care a actionat la cea mai inalta scala a starii de a fi. De ce e bine sa se retina acest aspect, fiindca in momentul in care vindecatorul devine sanatate, lasa automat sa fie la carma vindecarii Divinitatea, iar in acest caz, indiferent de ce va face in exterior ca sa pacaleasca mintea celui aflat in suferinta, vindecarea acestuia va deveni o certitudine, prin simpla schimbare a codului gresit, pe care Divinitatea o va face in AND-ul acestuia. Sigur ca acest lucru se face in cooperarea dintre Divinitate – vindecator – si persoana aflata intr-o stare energetica disfunctionala. Asta inseamna ca prima data e bine sa actionam in directia in care devenim ceea ce dorim sa experimentam, facand asta in mod consecvent, pana cand reusim sa ne unim cu Suflul Divin, si doar dupa ce am atins acest stadiu sa ne apucam sa actionam. Sigur ca si pe calea vindecarii, pana cand omul ajunge sa se uneasca cu Divinitatea, exista mai multe trepte de trecut, si de aici si multitudinea de feluri de vindecare existente, insa idealul este sa devenim sanatate daca dorim sa daruim sanatate, putand in acest fel sa fim lucratori in lumina, actionand in directia in care disfunctiile existente pe pamant sa fie sterse si vindecate, fiindca marea dorinta a Lui Dumnezeu este sa vindece si nicidecum sa distruga asa cum gresit s-a inteles. Dar ca Dumnezeu sa poate actiona prin noi ca sanatate, trebuie sa renuntam la ego, sa renuntam in a mai lasa ca mintea subconstienta sa conduca procesul. Iar asta se face urmand un numar de pasi importanti, printre care vindecarea emotiilor, schimbarea credintelor limitative, renuntarea la patternuri si crearea unor noi ancore de data asta de forta, si doar pe urma se va trece la meditatie, care are rolul de a ne ajuta sa luam un spor de energie cu care sa suplimentam cantitatea de energie deja existenta, asta ajutandu-ne sa rezistam mai bine in indeplinirea rolului ales, intarind si mai mult noile forme gand create. Pana cand ignoram acesti pasi de inceput, degeaba ne apucam sa meditam si sa citim carti si materiale motivationale, dandu-ne astfel silinta sa preluam noi ideatici, pe care mai apoi prin repetitie si actiune sa ne caznim sa ni le inscriem in mintea subconstienta ca sa formam un nou tipar, daca noile credinte le punem peste celelalte credinte vechi, alimentand in acest caz ambele credinte, cream in noi un adevarat vartej care ne va trage cand spre stanga, cand spre dreapta.

De asemeni, este gresit sa o pornim intr-o anume directie pana cand n-ajungem la performanta de a stapani bine rolul ales si de a sti cu certitudine ce cere acest rol de la noi. Sa luam ca exemplu actiunea in lumea umbrelor. A alege sa actionezi intr-o atare zona, e bine sa stii ca Dumnezeu doreste sa vindece tot ceea ce este de vindecat, asa ca, El va indrepta spre tine cat mai multe umbre, asta pe tine putand sa te aduca la o stare de epuizare daca o pornesti la drum nepregatit/a fiind. Bunaoara o cunostinta de-a mea, mi-a zis ca a fost invatata de cineva cum sa curate umbrele din familie. Pana aici toate bune si frumoase. Chiar exista suflete care coboara pe pamant ca Dumnezeu sa interpreteze un astfel de rol prin ele. Ce se fac insa cei ce din nestiinta se baga intr-un atare program, actionand la nivel de subconstient, trezindu-se in scurt timp ca vin spre ei tot mai multe si mai multe umbre, viata lor in loc sa ia o turnura benefica, putand lua chiar una mai mult decat obositoare, nemaiputand sa isi implineasca adevaratul rol. De aceea e bine sa alegem cu intelepciune ceea ce dorim sa fim, vazand cu claritate ce implica rolul ales.

Acesta ar fi un alt factor important – sa stim de ce dorim sa jucam un anume rol, fiindca daca o pornim in viata haotic, alegand sa jucam roluri doar de dragul rolului, cu siguranta ca putem sa ne lovim cu capul de pereti. Bunaora cineva alege sa devina manager ca tot e acum la moda. Daca il intrebi de ce alege sa ajunga director, sigur iti va raspunde ca vrea asta fiindca se castiga bine, ca il deranjeaza sa fie subaltern, placandu-i mai degraba sa controleze lucrurile si multe alte invective care tin de credinte limitative, habar neavand ca fiecare meserie are si un substrat in care esti pus sa joci rolul lui cine alegi sa fii. Bunaoara un rol de director poate ajuta un suflet sa invete comuniunea si unitatea, sa invete organizarea, cinstea si omenia, sa invete deschiderea, compasiunea, increderea, intelegerea, comunicarea si multe altele se mai pot invata printr-un rol de conducator. Omului insa i s-a omis sa i se spuna toate acestea, asa ca in loc sa se formeze pe bancile scolii in rolul lui cine, este format exact invers, terminadu-si studiile in mod gresit, devenind din start manager cu concepte, valori si credinte distorsionate, asa ca tot ce-i mai ramane omului nostru de facut, este sa inceapa sa actioneze intr-o directia profund gresita, care in loc sa il faca sa evolueze, doar ii aduce si mai multe distorsiuni, care in timp il vor duce intr-un stadiu de sufocare, inlauntru simtind o profunda stare de gol si de nefericire, stare care va continua sa existe pana cand omul isi va schimba directia, vindecand si recadrand vechiul. Asta imi aminteste de o frumoasa poveste pe care am primit-o mai dedemult pe mail si pe care o redau mai jos. Inainte insa de a face asta, te invit sa iti reamintesti de intrebarea care ti se punea cand erai mic, si anume: Ce vrei sa fii cand vei creste mare?
Eu as schimba aceasta intrebare cu: Cine vrei sa fii cand vei creste mare?

Continuă citirea →

%d blogeri au apreciat asta: