Harta adesea difera de teritoriu

Bine ai revenit pe caleaspretine

Azi am auzit azi o discutie intre doi tineri in care ea spunea:
-Tu esti de vina ca…..Doar din cauza ta am….Daca n-ai fi fost tu era mai……Intotdeauna refuzi sa faci ceea ce eu zic sa…..
Iar el raspundea cu:
-Mai bine era daca nu te-as fi intalnit….M-am saturat sa tot….Esti mereu nemultumita ca…Oricat incerc sa…ca tot degeaba….
O atare discutie atesta clar ca in fata mea s-au aflat doua persoane care priveau in doua directii diferite, una dorind ceva anume, iar cealalta dorind cu totul altceva, existand o totala necongruenta intre valorile celor doi.
Taica Alfred Korzybski spunea inca de prin 1933 ca: ,, Harta nu este una cu teritoriul. ”. Cu alte cuvinte, fiecare persoana cunoaste realitatea prin propriile ei credinte, simturi si experiente derulate. Sa luam un exemplu:
Plimbarea a doua prietene in padure
Harta doamnei X –aceasta isi face plimbarea prin padure bucurandu-se din plin de peisaj, de ciripitul de pasarele, susurul de apa si mirosul reavan de pamant. Padurea in care s-a plimbat, i-a reamintit de padurea din satul in care s-a nascut si in care a petrecut multe clipe minunate. La intoarcerea acasa se simte plina de energie, bucurie si antren.
Harta doamnei Y – aceasta isi face plimbarea prin padure atenta fiind ca nu care cumva sa ii apara in cale un sarpe. Aceasta atentie concentrata, o face sa ii fie greu sa se mai bucure de tot ceea ce o inconjoara. Padurea in care se afla, i-a reamintit de o alta in care cu niste ani buni in urma, plimbandu-se fara nici o grija, din greseala a calcat pe un sarpe care din instinct, simtindu-se atacat a muscat-o, si chiar daca acesta n-a fost unul veninos, i-a amprentat viata cu frica. La intoarcere acasa se simte istovita si fara pic de vlaga.
Precum se poate vedea din exemplu de mai sus, realitatea a fost aceeasi pentru ambele protagoniste, harta acestora a fost insa diferita, fiind determinant in modul de comportament ales, emotiile resimtite diferind de la caz la caz.

Fiecare actioneaza dupa un model propriu interior, dupa un ritm propriu interior, dupa credinte si valori proprii, toate acestea creand o harta proprie, in teritoriul caruia omul actioneaza cu perseverenta. In momentul in care omul intelege ca harta n-are de a face cu teritoriul, interiorul putand fi virusat din exterior de emotii, experiente, valori si credinte limitative, el poate sa isi inceapa munca de curatire, si-anume lucrul cu sinele, perseverand in asta pana cand reuseste sa isi creeze o noua harta, care sa il aspecteze ca CINE ESTE si felul in care doreste sa se exprime in trairea clipei prezente. Adesea omul este atat de ocupat cu trairile trecute si cu ceea ce crede el ca vor altii de la el, sau gandesc altii despre el, cautand sa multumeasca pe toata lumea prin prisma proiectiilor vechilor experimente derulate, incat ii este greu sa mai vada ca intentiile sufletului sunt adesea in totalitate diferite fata de manifestarile pe care si le aduce in propria-si realitate, lasandu-si teritoriul cotropit. E ca si cum ai primi in casa niste musafiri pe care i-ai cunoscut cu multi ani in urma, si pe care i-ai tratat in cel mai bun mod posibil, atentia ta fiind indreptata in mod sistematic spre ei, iar acestia drept multumire te-ar da frumusel afara din propria-ti locuinta, spunandu-ti ca n-ai nici un drept asupra ei. Ca asa ceva sa poata fi evitat, e bine sa se inteleaga ca modelul oricarei realitati se creeaza in interiorul fiecaruia, asta neavand nimic de a face cu vointa sau cerintele celorlalti.
Eu sunt desemnata sa hotarasc ce e bine pentru mine, ce ma intregeste si ca CINE imi place sa ma exprim.
Aceasta munca este propria mea munca, fiind imposibil sa primesc ajutor in acest sector, asa ca prefer sa refuz intr-un mod asertiv, sa las ca altcineva sa hotarasca in locul meu.
Eu singura pot decide ce doresc sa schimb in propria-mi viata, cum doresc sa fac aceste schimbari si cand.
Intelegand acest aspect, automat imi dau seama ca simt tensiune inlauntrul meu, doar in momentul in care ma deranjeaza ce imi reflecta exteriorul. In acest caz, tot ce am de facut, este sa imi schimb modul de comportament si credinta sau credintele false care au stat la baza comportamentului anterior. E ca si cum m-as privi intr-o oglinda murdara, dar de data asta stiind insa ca de vreau sa ma vad in mod corect, tot ce am de facut este sa imi sterg oglinda interioara, si asta in loc sa judec ca ma privesc intr-o oglinda paralela care ma distorsioneaza. Cu cat imi dau silinta mai mult sa imi pastrez oglinda interioara in conformitate cu imaginea pe care sufletul meu il are, cu atat mai repede am sansa sa imi creez o holograma/forma gand proprie, care sa ma redea si in experientele mele exterioare ca ceea ce EU SUNT, aducand in viata mea personaje, oportunitati si sanse care sa ma ajute sa ma experimentez pe mine insumi ca cine doresc sa fiu, putand in cunostinta de cauza sa spun ca EU SUNT experimentul derulat in fiecare moment prezent. Daca refuz sa imi las ,,locuinta’’ ocupata de straini, in final sigur ajung sa inteleg ca, indiferent de miscarile existente in exterior, acestea apar in interiorul meu asa precum vointa mea proprie este, putand sa vad tot ceea ce se intampla prin ochii mei, sa simt cu inima mea si sa evaluez intamplarile cu mintea mea, ceea ce poate fi net diferit de ceea ce vede, simte si gandeste un alt semen de al meu, constienta fiind ca fiecare isi deruleaza de fapt propria poveste, vazandu-se implicat in aceasta poveste dupa propriul fel de a fi, prin prisma propriului rol ales. Un atare concept, schimba automat perspectiva vietii, fiindca stiu ca o umbra e o umbra doar daca eu o consider asa, ca un nume e net diferit de poveste, ca un program derulat in acelasi timp de 100 de persoane va fi privit cu 200 de ochi diferiti, va fi simtit de 100 de inimi diferite si evaluat prin prisma a 100 de credinte diferite. Acesta este adevarul cel mai inalt, cunoasterea ca fiecare isi exprima propriul adevar, in conformitate cu frecventa pe care emite, fiecare dintre aceste adevaruri fiind bune in felul lor, slujind experimentul pe care fiecare protagonist si-l alege ca sa si-l traiasca. Asta inseamna ca fiecare are dreptate in felul lui, fiindca fiecare isi traieste propriul concept a lui CINE ESTE si cum doreste sa fie cel ce este prin rolul ales si jucat. O atare vizune aduce in viata fiecaruia un alt concept si anume cel al libertatii, prin care isi permite lui isusi sa isi joace propriul rol in felul lui persoanal, permitand in acelasi timp si celorlalti sa isi joace propriul lor rol in felul lor personal, cautand de data asta in mod constient sa se intovaraseasca cu acei actori cu care se potriveste in functie de alegerea facuta intr-un moment sau altul.
Asta inseamna ca de doresc sa traiesc fericirea, cu siguranta ca stiu ca pot sa aleg sa fac doar acele lucruri care imi plac si imi ofera satisfactie interioara, experimentand aceasta stare alaturi de persoane care mi se potrivesc. In acest caz, automat pare ilara ideea de a schimba pe cineva doar pentru simplu fapt ca oglinda pe care acesta mi-o ofera este una care ma reflecta de fapt pe mine, in loc sa imi schimb eu modul de comportament, credintele si valorile proprii, schimbandu-mi-se astfel si viziunea. Abia in momentul in care constientizez acest adevar, pot sa ma uit in oglinda si sa incep sa rad, stiind ca ori de cate ori am incercat sa il schimb pe cel din fata mea, de fapt eu incercam sa ma schimb pe mine.
Aceasta intelegere imi transforma automat perspectiva, facandu-ma sa ma intorc spre propria-mi persoana, nemaipermitandu-mi sa pierd timp pretios cu actiuni inutile, si care n-au cum sa manifeste o finalitate dorita. E ca munca in bucatarie – daca mancarea pe care am facut-o imi pare fada, n-am sa condamn mancarea ca este fara gust, ci am sa pun condimentele necesare care sa imi ofere simturilor mele papilare un gust cu mult mai bun, stiind ca bucatarul am fost si tot eu sunt. Facand asta, in final pot sa ma bucur de o masa gustoasa si binecuvatata cu fericire si apreciere sincera, repetand procesul ori de cate ori mi se pare ceva fad si fara gust, urmandu-mi firul fericirii in dozele dorite de mine si in felul meu propriu de manifestare, creandu-mi propria mea realitate exact asa cum mi-o doresc, putand sa ma bucur sincer si de mine insumi si de ceilalti in acelasi timp. Traim niste vremuri in care revolutia este una psihologica, preceptele si vechile credinte limitative daramandu-se pur si simplu la o simpla suflare, aidoma unor castele cladite din carti de joc, putand crea pe locul ramas vacant si curatat in prealabil o alta casa interioara, care sa reflecte adevarul spiritual la care ne racordam in functie de frecventa aleasa, urcand treapta cu treapa pana la etajul care ne este cel mai convenabil fiecaruia in parte. Are oare vreo importanta ca am vecini care traiesc la etajul 1, altii la etajul 2 sau la alte nivele? Eu zic ca nu. Pot linistita sa imi impartasesc cu fiecare in parte bucuria la fiecare revedere, ca mai apoi sa ne vedem fiecare in parte de viata noastra proprie, in casele aflate la nivelul la care locuim.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: