Arhive lunare: Noiembrie 2012

Cele cinci legi biologice – noua medicina germana – documentar

Anunțuri

Ceremonia Inocentei Originale – 12 Circuite Fundamentale

Filmul de astazi se spune ca ar ajuta la trezirea matricei corpului de lumina. Este un film produs de The Template (sablonul, tiparul, modelul), „fiind primul din 6 filme si se afirma ca este o realizare revolutionara prin care s-a imprimat in film o experienta codata care initiaza transformari sustinute si masurabile: o convergenta olonomica de sunete, forme si constientizari, calibrate alchimic care reconecteaza permananet cele 12 circuite electromagnetice ce downloadeaza natura energetică a Conștiinței Sursă în câmpul nostru energetic și în sistemul endocrin, activând separarea noastră de paradigma bazată pe frică, inițiind prăbușirea programelor care depind de matricea sintetică și reintegrarea hologramei umane în holografia co-creativă, interactivă a continuumului nemuritor.

Astfel devi portalul prin care Constiinta Divina curge. 

Aceasta experienta multisenzoriala a fost initial transmisa prin intermediul unor workshopuri, dar acum este disponibila si in aceasta forma deoarece este o metoda mai rapida de a fi transmisa la mai multi oameni. ” – Traducerea si adaptarea de aici http://thetemplateorg.com/ (tot aici puteti gasi si mai multe detalii, in limba engleza). 

Varianta din youtube a acestui film este destul de slaba calitativ, iar producatorii recomanda cumpararea dvd-urilor pentru efecte maxime. Multumim Ionut Ciocan pentru traducere.

sursa: http://fymaaa.blogspot.ro/

Gata cu credintele limitative, aleg sa traiesc fericirea!

Bine ai revenit pe caleaspretine

Cineva m-a rugat sa scriu despre credinte limitative. Mi-a zis ca adesea folosesc in materialele postate termenele de patternuri familiare, credinte limitative si emotii toxice, multi poate nestiind cu precizie ce sunt toate acestea si cum pot fi ele transformate. Iata dragul meu cititor, draga mea cititoare, cum pot sa apara diverse materiale atunci cand mi se propune sa vorbesc despre o anume tema. Azi am sa iti vorbesc despre credintele limitative.

Ce sunt acestea?

Sunt acele credinte pe care fara sa ne dam seama, le-am preluat de la cei cu care ne-am intersectat, implementandu-ni-se in subconstient sub forma de frici, nemultumiri, neimpliniri, traume si neputinta de a oferi replica atunci cand eram provocati in diverse feluri.

1-1260283778v9WsCand te-ai nascut, ai fost curat si conectat in totalitate la Divinitate!

Intre timp ai crescut si ai interactionat cu diverse persoane cu diverse convingeri si credinte. Gandeste-te ca te afli la scoala. Invatatoarea sau profesoara, te scoate la tabla iar tu poate ca esti emotiv/a, ori pur si simplu n-ai reusit sa intelegi lectia predata sau din diverse motive ai preferat sa nu o aprofundezi, fiind in imposibilitate de a da raspunsuri congruente in acel moment prezent. Dascalul vazand ca te balbai, incepe sa tipe la tine, facandu-te lenes/a, derbedeu etc. promitandu-ti ca iti da nota mica iar in final de nu te pui cu burta pe carte, oferindu-ti marea si solemna promisiune de a te lasa corigent/a sau chiar repetent/a. Sau, poate ca ai fost o fire senzitiva, iar dascalul nu a tipat neaparat pe tine. Poate ca acesta a tipat pe un alt coleg sau o alta colega, insa frica de esec si starea de neputinta, chiar fara sa iti dai seama, ti-au patruns in toti porii, trezindu-te la maturitate ca iti este frica de interviuri sau diverse examene pe care ti se cere sa le treci. Ce s-a intamplat de fapt? Dascalul, in necunostinta de cauza fiind, avand vaga credinta ca te stimuleaza comportandu-se intr-un anume fel, te-a provocat, sau a provocat pe altcineva. Cu siguranta ca in acel moment ai simtit nevoia sa ripostezi, sa explicit ca e vorba de ceva de moment si ca data viitoare cu siguranta ca va fi mai bine. Ti-a fost insa frica sa o faci, ca nu cumva dascalul sa te atace si mai abitir, intorcandu-te acasa cu o nota mica si multa nemultumire adunata in suflet. Ajungand in fata parintilor, ai incercat sa le spui ceea ce ti-a fost frica sa ii zici dascalului, considerand ca acestia te vor intelege, dar posibil sa ii fi gasit si pe ei intr-un moment prost, ori incondeiati cu cu falsa credinta ca tu e musai sa stralucesti, sa fii un elev model, ca sa nu-i faci de rusine, asa ca in loc sa fii lasat/a sa vorbesti, au tabarat si ei pe tine, socotindu-te la fel ca dascalul, adica lenes/a, starea ta interioara devenind si mai tensionata, percepand din partea celorlalti lipsa de intelegere si deschidere. Asta inseamna ca ai fost provocat/a, dupa care ti s-a spus STOP! – nefiind lasat sa te exprimi, fiindca de o faceai, erai automat condamnat/a. Observi insiruirea? Acum esti matur/a si fara sa iti dai seama, faci si tu la fel. Il provoci pe cel de langa tine, iar daca acesta riposteaza, automat il judeci ca fiind un om rau, nesimtit si fara sentimente nobile. Jocul precum vezi continua, fara sa iti dai seama, ca in acest fel, iti limitezi viata foarte mult, putand dezvolta false credinte despre familie, prieteni, copii, cariera, bunastare, iubire, bucurie, sanatate, spor, timp, casa pe care o ai, viata pe care o duci si multe altele. Asta inseamna ca poti avea credinte limitative in ceea ce te priveste pe tine, in ceea ce ii priveste pe ceilalti si in ceea ce priveste traiul pe pamant in general.

Cum se intampla in mod concret asta?

– Cineva vine si iti face cunoscuta credinta proprie despre tine sau despre ceva anume.

– Daca tu crezi ce ti se spune, iti formezi un tipar.

– Cu cat repeti mai mult si crezi in ceea ce ti s-a spus, cu atat creezi o forma gand mai puternica, fiind in acest fel conectata atat la persoana care si-a inoculat propria credinta cat si la forma gand care sustine aceasta credinta.

– La aceasta forma gand se conecteaza toti cei ce au credinte similare.

– De asemeni te conectezi si tu in plan subtil la cei ce au credinte similare cu tine, astfel atragandu-i in viata ta.

image

 

Daca iti privesti cu atentie viata, poti observa, ca aceste credinte in timp au putut sa iti influenteze:

-studiile

-gasirea unui loc de munca bun

-vocatia

-relatiile pe care le-ai avut si le ai

-reactia in fata provocarilor vietii

-viziunea despre fericire, bucurie, comuniune etc.

-dezvoltarea in diverse domenii

-dezvoltarea cunoasterii si al autocunoasterii

-dezvoltarea stimei de sine si stimei pentru ceilalti

-dezvoltarea iubirii de sine, de semeni si de tot ceea ce te inconjoara

Fiecare dintre noi, ne-am putut “ imbogatii “ cu aceste credinte preluandu-le din diverse surse cum ar fi:

-prin interactionarea cu ceilalti semeni, preluand de la ei viziuni care dezvoltau frica, neputinta, boala, saracie, rautate etc.

-dezvoltand diverse stari emotionale amplificate de esecurile prin care am trecut, imaginandu-ne diverse scenarii distructive mult timp si dupa derularea acestora

-inmagazinand in subconstient imagini infricoasatoare preluate din ziare, discutii cu alti semeni, tv, carti, filme, jocuri violente etc

Continuă citirea →

Initierea prin care era desemnat sa treaca, un preot in Egiptul antic

“Preludiul initierii

Locul initierii se afla peste lac, spre Amenti din Vest..Fusese construit cu mult inaintea vremurilor noastre. Arata ca o piramida, desi laturile nu erau netede, fiind construite in trei trepte mari, avand ca simbol corpul, sufletul si spiritul. Cand adapostea un om care isi dovedea flacara spiritului departe de Pamant, in varful constructiei se aprindea o flacara de veghe. De la lac, un canal de piatra conducea pana la intrare. De aici, un tunel strapungea pana in camera initierii, care avea forma unui sarcofag, cu capac ascutit. Tunelul se inchidea cu trei porti mari de piatra, asa incat era astupat ca un mormant; pentru ca era ca si cum initiatul moare si renaste in intelepciune. Erau multi care dadeau gres, nefacand fata initierii, acest simbol al mormantului devenind o realitate pentru ei.

Cel care parcurge initierea traverseaza lacul intr-o barca poleita, simbolozand Barca Mortii, urmat de o procesiune de barci, ca la funeraliile unui Faraon. Daca intiatul reuseste sa treaca cu bine probele si revine, cu aripile dovedite, atunci procesiunea de intoarcere este la fel ca a unui mare razboinic dupa victorie. Aceasta traversare victorioasa a apelor este Simbolul Celui cu Aripi traversand Apele Uitarii.

Ultimele sapte zile inaintea initierii mama a stat cu mine, in temple in camera mea; mi-am petrecut timpul cu ea in odihna si conversatii usoare. Noaptea aveam un somn profund, de refacere, pentru ca Ney – sey – ra, cu intelepciunea sa, ma ajuta sa fiintez fara amintiri, ca sa pot fi pregatita pentru marea incercare. La culcare si la sculare, un vindecator ma umplea cu viata lui Ptah, pentru ca trupul meu sa fie suficient incarcat cu energie, timp de patru zile si patru nopti, cat il voi parasi.

In ultima zi, am dormit pana la pranz. Apoi mama m-a imbracat in roba alba de preoteasa; mi-a pus la mijloc cureaua de aur a initiatului, iar pe deget mi-a pus o amuleta cu semnele preotilor din Ambis. Cand ma voi intoarce, toate acestea vor fi mostenirea mea sau imi vor imbraca trupul pentru inmormantare; pentru ca, daca muream, urma sa fiu inmormantata cu onorurile unui luptator doborat in lupta. Fata mi-a fost vopsita cu aur, ca o masca mortuara; si eram incaltata cu sandalele de aur ale celei care poate pasi pe Calea Spre Zei.

Cand totul a fost gata, mama m-a sarutat pe frunte si mi-a spus ca asteapta sa ma intampine la intoarcere victorioasa. Apoi m-am culcat pe un catafalc, cu laturile in forma a doi sacali a lui Ambis. Acesta era condus de patru preoti printre siruri lungi de oameni. Vazusem pe altii parcurgand acest drum si imi imaginam acum cu arata totul, desi stateam cu ochii inchisi. Soarele batea drept in pleoapele mele inchise, trebuind sa ma abtin sa clipesc: altfel cum ar fi crezut, cei care ma priveau ca sunt o Oglinda a Zeilor, daca trupul ar fi aratat nesupunere?

Cand am ajuns la lac, catafalcul a fost pus pe Barca Mortii, care avea la prova capul lui Ambis, iar la pupa se afla o Maimuta a lui Toth, aurita, care tinea carma. Am auzit scartaitul vaselor si am inteles ca barca conducatoare a pornit.

Ma gandeam la tot ce imi spusese Ney – sey – ra despre cele prin care aveam sa trec in curand. Trebuie sa ma duc la locurile unde se aflau Locuitorii Inaltimilor. Trebuia sa parcurg Cavernele Subterane, singura. Trebuia sa dau sfaturi intelepte celor nestiutori si sa-i fac sa asculte. Trebuia sa lupt cu o fiinta puternica, pe drumul din stanga si nu ca una din cadrul unui grup mai mare, ci singura. Trebuia sa parcurg marile cazne in timpul carora voi vedea temerile mele cele mai vechi, in forma lor cea mai ingrozitoare; si trebuia sa le combat, nu cu intelepciunea pe care o am dincolo de Pamant, ci incatusata in limitarile pamantesti. Aceste obstacole care imi vor bara drumul nu vor fi creatiile altei vointe, pentru ca este vorba despre vointa mea pe Pamant care trebuie temperata inainte sa port numele de preot. Si, daca la intoarcere pot reda tot ce am vazut, atunci voi deveni Preot a lui Ambis.

Ra isi trimitea razele lungi, cand sunetul vaslelor a incetat si eu am intrat pe ultimul drum de apa. Dupa ce catafalcul a fost ridicat de pe barca, am auzit ecolul pasilor preotilor in tunel si am simtit raceala pietrei in jurul meu.

Cand catafalcul a fost asezat m-a coplesit toata vechea teroare a primei nopti singura in sanctuar, dar de mii de ori mai puternica. Curajul meu a palpait ca o lampa in vant. Vroiam sa strig ca nu pot face fata pericolelor prin care trebuie sa trec. Totusi, uneori mandria este scutul nostru cel mai puternic si ea m-a salvat, evitand astfel sa il tradez pe Ney – Sey – Ra.

Apoi, am auzit fosnetul robelor preotilor care plecau, lasandu-ma singura, atat de cumplit de singura. Una cate una, usile din piatra au fost coborate, inchizandu-ma in acest mormant in care rasuna ecoul inchiderii usilor masive; era ca si cum m-as fi aflat intr-un gand imens.

Invaluita in aceasta liniste vie stiam ca acum trebuie sa fiu ca un mort: corpul nemaifiind un refugiu prietenos in care sa ma pot retrage cand Puterile Raului sunt prea mari ca sa le infrunt. O sa mi se mai supuna cu blandete si placere acest trup, sau o sa ma tina captiva in ciua dorintei mele? O sa ajung ca Hekket, care a dat gres, dar nu a murit si care acum sta in curtea templului, fara vedere si cu buzele umede, atarnand fara viata?

Teama statea langa mine, in intuneric. Am indepartat-o prin vointa mea si mi s-a parut ca aud zornaitul subtire al oaselor ei…

Trebuie sa ma gandesc la lucruri placute, ca sa fiu linistita.

O sa ma gandesc la focul de la bucuatarie, cu fumul ridicandu-se incet, in amurg; intr-o dimineata linistita, pana cand o sa pot auzi fasaitul aripilor in linistea adanca.

O sa ma gandesc la flori, deschizandu-si petalele pentru o zi noua.

O sa ma gandesc la copii, respirand usor langa mamele lor, in somn linistit.[…]

O sa-mi amintesc intelepciunea lui Ney – Sey – Ra, profesorul meu si cuvintele lui vor fi pentru mine ceea ce sunt stelele pentru un calator care traverseaza desertul, orientandu-se cu ajutorul lor.

Continuă citirea →

Din intelepciunea faraonilor

Bine ai revenit pe calespretine

Azi m-am gandit sa te invit sa faci o calatorie in timp, mergand inapoi in vremea marilor faraoni, cand in Kam domnea pacea si armonia, faraonul conclucrand in bucurie si consideratie pentru binele poporului cu Mari preoti iluminati. Iata cateva fragmente scoase special pentru tine, din cartea “Faraonul inaripat” de Joan Grant care din pacate n-a mai fost reeditata, putand sa o gasesti eventual la biblioteca sau anticariat.

“ In prima zi a noului an s-au proclamat legile in tot Kam-ul: in fiecare templu de catre Inaltii Preoti; in orasul capitala fiecarei nome de catre Vizir; in fiecare sat de catre Conducatorul Satului; in garnizoana, de catre Capitanul Capitanilor; pe mare sau pe rau, de catre Comandantul Navelor; iar in orasul regal de catre Faraon.

In primul an al domniei mele, am proclamat legile in fata poporului, de pe treptele din marea curte a palatului.

-Ascultati-mi glasul!

Nimeni nu va impiedica trecerea unui om in Cele Doua Tari, daca este un om care cauta intelepciunea in temple sau dreptatea facuta de Faraon.

Oamenii din Kam sunt inruditi cu totii si se vor purta unii cu altii asa cum te porti cu un frate iubit.

Nimeni nu va refuza sa dea ajutor unui bolnav sau mancare unui om flamand. Nimeni nu va lua ceea ce nu-i apartine de drept. Nimeni nu va lasa un copil sa traiasca in teama sau un batran sa sufere din cauza neputintei varstei, pentru ca sa nu simta mania Faraonului, care este tatal poporului sau.

Toti oamenii isi vor trata servitorii asa cum si-ar dori ei sa fie tratati de altii: cu dreptate si intelegere. Toti cei care sunt servitori, intr-o casa sau la munca campului, trebuie sa fie demni de un stapan bun.

Cei care aveti femei in casa, trebuie sa le tratati cu blandete, pentru ca ele sa zambeasca cand va aud pasii si sa va poarte copiii cu bucurie. Cele care aveti soti, frati sau tati aveti grija ca vorbele voastre sa fie de miere si sa nu starneasca neliniste in casa. Faceti ca toti cei din casa sa se bucure ca locuiti impreuna.

Aveti grija ca nici un animal sa nu sufere din cruzime, neseriozitate sau neglijenta. Cel care lasa un animal sa flamanzeasca, va fi tinut fara hrana douasprezece zile, pentru ca sa inteleaga foamea si invatand asta, sa nu mai faca pe cineva sa sufere de foame. Cel care are animale cu rani, pentru ca le-a batut sau a pus neglijent hamurile, va primi cinci lovituri de bici pe picioare si cinci pe spate, pentru fiecare animal ranit.

Cei care lasati plantele sa moara, atunci cand aveti apa la indemana, veti da o intreaga recolta cadou pentru temple, ca sa aflati ce inseamna, cu adevarat, foametea.

Cei care pescuiti mai mult peste decat aveti nevoie si il lasati sa putrezeasca pe malul raului, nu veti mai arunca navodul in apa timp de trei luni.

Cei care sunteti comercianti, daca sunteti necinstiti cu oamenii care nu pot sa vada pericolele, nu veti avea dreptul sa faceti comert in Kam timp de sase luni; iar daca lucrurile se repeta, averea voastra va fi impartita iar voi veti ramane doar cu atat pamant cat sa va obtineti hrana daca il munciti cu mainile si cu intreaga putere.

Orice oficial de sub pecetea mea, vizir sau supraveghetor al portilor, scrib sau administrator, care isi face munca necinstit si astfel tradeaza cuvantul Faraonului, va fi gonit din Kam.

Oricine incalca orice legi, va afla ca Faraonul este stapanul vostru, al tuturor si va vedea ca fiecare este tratat asa cum el trateaza pe ceilalti.

Daca sunteti nesiguri de ceea ce vreti sa faceti, intrebati-va: daca cel caruia vreau sa ii fac asta ar fi Faraon sau apropiat al Faraonului, as face-o? Si daca inima spune da, atunci totul va fi bine.

Tineti minte ca sunteti copiii mei si ceea ce va faceti unii altora, imi faceti si mie. Nu spuneti vorbe pe care v-ar fi teama sa le aud eu. Purtati-va cu copiii ca si cum ar fi copiii din trupul meu. Tratati-va animalele asa cum ati trata leul de la picioarele mele. Ingrijiti-va culturile ca si cum ar fi gradinile regale.

Staduiti-va intotdeauna sa ajungeti la momentul cand puteti spune: nimeni nu pacatuieste, nimeni nu sufera, nimeni nu plange din cauza mea. Pentru ca in aceasta consta intelepciunea Zeilor si dorinta Faraonului pentru poporul sau.”

Judecata faraonului

“In fiecare seara, faceam urmatoarea rugaciune:

-Stapane, daca maine voi avea de judecat o situatie pe care, cu experienta mea nu o pot cantari corect, fa ca in timpul noptii, departe de Pamant sa vad ceea ce am nevoie pentru intelegerea corecta a lucrurilor: sa vad adevarul, astfel incat Balanta sub care stau sa ramana simbol la dreptatii.

Intr-o dimineata la trezire, stiam ca va trebui sa fac dreptate intre doua femei: pe una trebuia sa o recunosc dupa cinci bratari de aur pe care le va purta la mana stanga; cealalta care era inocenta, va avea o cicatrice alba, ca varful unei sageti, pe tampla dreapta.

Tronul sin Sala Audientelor era facut din lemn aurit, cu picioare de forma labelor de leu. Cand eram singura la audiente, tineam in mana Toiagul si Biciul; cand eram impreuna cu Neyah(fratele), eu tineam Lotusul de Aur. Pe laturile incaperii se aflau scribii care notau totul, cazurile judecate, in amanuntime. Impreuna cu scribii se aflau cei care dadeau citire istoricului cazului ce urma sa fie judecat. Acest obicei fusese introdus de Neyah, in al cincilea an al domniei sale. Inainte, fiecare isi prezenta singur cazul si uneori vorbea o ora intreaga, fara sa se faca inteles. Acum, fiecare om se adresa unui scribd care concentra in cateva cuvinte orice poveste lunga si confuza.

Primul caz care mi-a fost prezentat era o problema intre vaduva unui nobil bogat din Abidwa si o tanara care avea un copil, dar care era nemaritata. Tatal copilului – care murise inainte de nasterea acestuia – era fiul vaduvai bogate; aceasta cerea sa-si ia nepotul in casa ei, spunand ca acela este locul cel mai potrivit pentru copil, deoarece mama este o prostituata care nu are nici o pretentie asupra copilului.

Mama dorea sa tina copilul cu ea, spunand ca, deoarece mostenise o mica ferma, avea posibilitatea sa-l imbrace si sa-l hraneasca si ca il va creste in concordanta cu invataturile Luminii.

Am ordonat ca cele doua femei sa fie chemate in Sala.

Una era o femeie in jur de patruzeci si cinci de ani. Era imbracata coplesitor de bogat; avea o gura cu expresie acra , mainile era groase si cu piele fina. Pe bratul stang purta cinci bratari de aur. Cealalta, tanara, purta o rochie simpla de panza alba si o pelerina albastra, cu gluga pe cap. Am vazut totusi cicatricea de pe tampla.

Vaduva nobilului parea inspaimantata de prezenta mea  si avea un aer de nesiguranta. Stiam ca si-ar fi dorit sa vina la palat pentru o sarbatoare, lucrul pe care l-ar fi atribuit apartenentei la nobilime si nu pentru judecata, cand toti sunt egali. Figura ei nu era de rasa pura. Poate era fiica unui comerciant bogat; dupa forma nasului, parea sa aibe sange de Zuma. Mainile grase erau nelinistite, invartea un colier intre degete, iar bratarile zornaiau pe brat. Totusi, se simtea in siguranta datorita pozitiei si bogatiei si nu se temea de revendicarile unei femei pe care o considera prostituata.

Fata statea in picioare, nemiscata, cu mainile atarnandu-i de-a lungul corpului. Avea tinuta mandra a femeilor care sunt obisnuite sa duca amfore pe cap. Era calma, pentru ca stia ca voi judeca drept si, cunoscandu-i inima, voi lasa copilul in grija ei.

M-am adresat fetei intreband-o:

-De ce ai facut acest copil?

Ea mi-a raspuns:

-Fiica a lui Horus, Detinatoarea a Dublei Intelepciuni, Cea Care Cantaresti Inimile si Oglinda a Adevarului, l-am iubit pe tatal copilului, sotul inimii mele; totusi, nu am putut sa impartim acelasi camin si sa fiu sotia lui, pentru ca eu eram destul de saraca iar mama sotului meu dorea sa-l insoare cu o fata de sange nobil, care sa vina cu bogatii in casa lor. Desi nu am putut deveni unul in fata preotilor, trupurile noastre s-au unit pe Pamant si cand dormeam eram fara teama in fata Zeilor, iar in inimi nu simteam rusine. Cand el s-a imbolnavit, inainte de nasterea copilului, o servitoare mi-a spus ca deseori ma chema. Totusi, nu m-au lasat sa-l vad, desi asteptam in gradina; am vorbit cu mama lui si am implorat-o, cu umilinta, sa ma lase sa-mi vad iubitul si sa-l mangai. A vazut ca sarcina mea este avansata si mi-a spus ca sunt o creatura a noptii care, prin prezenta mea murdaresc gradina. Dupa ce fiul ei a murit, fara sa lase alt urmas, a pus sa fiu spionata pana cand am nascut, apoi a trimis servitorul sa incerce sa-mi ia fiul.

Am intrebat-o ce ii poate oferi copilului:

-O sa aiba hrana si un camin, soare si aer, raul in care sa se scalde, plante pe care sa le ingrijeasca si animale cu care sa se joace; cand o sa fie mai mare, o sa aibe un camp pe care sa il are si o vaca pe care sa o duca la pascut si sa o mulga; o sa invete totul despre barci si cum se face un navod. O sa-l invat blandetea si adevarul, in asa fel incat sa poata privi in oglinda fara sa-i fie teama de ce vad ochii lui in ochii lui. O sa-l invat sa-si mentina trupul pur si puternic; si ca cea mai mare fericire pe Pamant este sa gasesti pe cineva care sa-ti fie mai drag decat propria persoana.

Stiam ca tot ce spune aceasta tanara este adevarat, pentru ca auzisem totul in vis.

Apoi m-am intors spre cealalta femeie si am intrebat-o ce ii poate oferi nepotului.

A inceput sa o barfeascca pe fata, spunand ca este o mincinoasa si o prostituata, cu care fiul ei si-a petrecut o ora de placeri trupesti, nimic mai mult; iar ea a decis, numai bunatatii inimii sale si din datorie fata de fiu, sa isi protejeze nepotul, nelasandu-l sa traiasca langa o astfel de femeie; si ca, fiind de vita nobila, nu-l poate lasa sa are campul si sa duca o viata de servitor. Apoi spuse ca bogatiile vor fi urmatoarele: gradini si vii, servitoare si aur; toate acestea sunt acum ale ei si vor ramane copilului, pe care il va lasa mostenitor.

Dupa ce a terminat, am lasat sa treaca cateva clipe inainte sa vorbesc. Era atat de sigura ca voi decide in favoarea ei! Nu isi dadea seama ca ii cunosc inima si stiu ce valoare are. I-am spus:

-In casa ta copilul ar avea tot ceea ce ar fi mai bun pentru bunastarea lui trupeasca. Ar avea un pat aurit, dar incotro s-ar duce spiritul sau cand se va fi culcat in el? Ai demonstrate ca nu stii numic despre cum sa ajuti dezvoltarea spiritului unui copil. Crezi ca bogatiile sunt mai importante decat iubirea, pentru ca doresti sa lasi lui toata averea, dar vrei sa-l iei de langa mama. Asta demonstreaza ca esti proasta.

Daca recunosti acest copil ca pe nepotul tau, atunci mama lui ar trebui sa iti fie ca o fiica. Dar in ingamfarea ta o tratezi cu dispret. Considerand ca ea a pacatuit – si deci ca fiul tau a fost partas la pacat – ar trebui sa faci tot ce iti sta in putere sa compensezi ceea ce i-a facut fiul tau. In loc de asta, vrei sa ii furi copilul. Deci esti hoata.

Ai indepartat iubirea fiului tau de la usa ei. Deci nu ai intelegere.

Cu toate acestea, tu, care esti o proasta, hoata, lipsita de intelegere, indraznesti sa dispretuiesti pe cineva care a nutrit iubire curata pentru un barbat si pentru un copil. Asta inseamna ca nu ai intelepciune si experienta. (np – Faraoana voria sa zica prin asta ca e vorba de un suflet incepator, tanar)

Si, in cele din urma, nu ai indrazinit sa te duci la judecata in orasul tau: pentru ca acolo oamenii stiu ca, daca nu era orgoliul pozitiei tale, fata ar fi fost sotia fiului tau. Asa incat ai adus cazul in fata mea crezand ca eu Faraon, voi putea fi inselata. Asta inseamna ca, hoata, proasta, lipsita de intelegere, fara cunostinte si experienta, ai avut indrazneala sa dispretuiesti conducatorul crezand ca poti sa ascunzi de mine adevarul tau meschin.

Pentru asta vei fi biciuita peste picioare.

Mai departe, vei da mamei nepotului tau acea parte a averii care i s-ar fi cuvanit daca ar fi devenit  sotia fiului tau in fata preotilor. In plus, ii vei da doi saci cu aur si unul cu argint. Si atunci cand vei vedea mai putina mancare pe masa ta si mai putine servitoare in jurul tau, iti vei aminti ca eu sunt Faraon si Adevar.

Apoi a fost adus un barbat care era ruda cu Vizirul Tinutului Sacalului. Era un nobil bogat, pe nume Shalnuk si ceruse dreptul de a fi ascultat de Faraon.

Deviase canalele de irigatie prin via sa, in care incerca sa cultive de trei ori mai mult decat era posibil. Pamantul dintre limita proprietatii sale si rau se uscase si toate granele se pierdusera.

Cand am aflat ca a facut acest lucru nu din ignoranta, ci pentru ca a considerant ca alte terenuri nu sunt importante, iar pentru inimile fermierilor nu avea nici o compasiune, am dat urmatoarea santinta:

-Ai procedat pentru ca nu ai inteles ce le-ai facut celorlalti. In umbra verde a gradinii tale ai uitat tristetea campurilor uscate. Pentru ca se invata din experienta si atunci cand pierzi si iti lipseste ceva, o sa mananci dintr-un fruct care iti este necunoscut. O sa traiesti intr-o coliba de plugar si o sa ai un camp bogat si doi boi pentru plug. Langa casa ta o sa existe un hambar foarte mare. Cand acest hambar va fi plin cu graul cultivat si cules de tine, atunci o sa primesti inapoi pamanturile tale.

Dar, desi acest hambar se poate umple in trei luni, Shalnuk a muncit trei ani. Cand graul incepea sa devina auriu, spiritele graului erau chemate sa plece si toata recolta se pierdea. Asa a muncit, in soarele fierbinte, pana cand campul a fost udat de lacrimile inimii lui si el a impartasit durerea celor ce suferisera din cauza sa. Atunci, cand speranta era gata sa moara in el, graul s-a copt si hambarul s-a umplut. Si din nou podeaua casei sale a auzit pasii stapanului. Iar acum, in Tinutul Sacalului, nu exista un stapan mai bun cu oamenii lui.”

Daca ti-a placut acest articol si doresti sa afli mai multe, am sa iti scriu si despre initierile prin care treceau preotii din acea vreme.

cu drag Ramona

%d blogeri au apreciat asta: