Viata e un joc, de tine depinde cum il joci

Bine ai revenit pe caleaspretine

Te-ai gandit vreodata ca te poti trezi dimineata cu pofta de dulciuri? Ei bine, uite asa m-am trezit eu azi de dimineata. M-a apucat un dor de dulciuri din Moldova de peste Prut de numa’, numa’. Cine n-a aflat inca de dulciurile Bucuria habar n-are ce vorbesc eu aici. Au astia acolo pana si un orasel al dulciurilor. Iti dai seama? Mergi si iti cumperi dintr-o gama extrem de variata de bunatati cate si de care poftesti. La cutie, sau kilogram, alese de tine cu manuta ta, cu arome fel de fel, o nebunie. La un moment dat, am gasit un magazin de-a lor in Munchen, si de cate ori merg incolo, imi promit ca la intoarcere, sa fiu fericita posesoare a cel putin 5 kg de dulciuri Bucuria, dar revenita acasa, bag seama ca iar am uitat sa trec pe la magazin.

Cu siguranta ca ai avut momente cand te-ai intrebat care iti este menirea. Posibil chiar sa fi cautat acest raspuns in numerologie, astrologie, chiromantie sau pe unde ai putut si tu sa gasesti un raspuns cat de cat mai viabil. Candva am fost si eu ca tine. Chiar pot sa iti zic ca am avut o perioada in care citeam enorm. Nu stii ce inseamna sa citesti enorm? Ei bine, ajunsesem la un moment dat sa citesc cate 3 carti pe zi. Da, da, ai vazut bine. Habar nu am cum s-a intamplat, dar de atata citit, ochii mei s-au format atat de mult, incat la un moment dat puteam parcurge paginile citind cuvintele pe verticala. Nu ma intreba reteta ca n-am cum sa ti-o dau. Singura solutie este practica. Treaba e, ca citind cu o viteza atat de mare, desi eram inscrisa la toate bibliotecile din oras, plus ca aveam eu o biblioteca destul de vasta acasa, librariile si bibliotecile pur si simplu nu puteau tine ritmul cu mine. Mergeam adesea cu copilul sa duc cartile scoase inainte cu o zi, si deja citite, iar dragele de bibliotecare se prindeau de cap, ca nu mai stiau ce sa imi ofere in schimb. Ca sa imi lase timp sa mai scotocesc prin rafturi, ca da de da de mai gasesc ceva ratacit pe acolo si necitit, au adus fetele jucarii de acasa, ca sa nu mi se plictiseasca copilul de atata stat. Si uite asa, buchisind eu ba despre una, ba despre alta, am inceput sa observ ca indiferent cand a fost scrisa acea carte, si indiferent de tema pe care o continea, avea in dedesupt acelasi tipar. Cu siguranta ca stii cum arata un joc puzzle. Gandeste-te ca acelasi joc, care sa contina aceeasi imagine de fond, poate fi facut in mai multe intreprinderi, in mai multe variante, cu forme mai multe sau mai putine, mai mari sau mai mici, mai colorate sau mai putin colorate, avand culori mai vii sau mai terne, insa imaginea pastrandu-se aceeasi, de exemplu Alba ca zapada. Asa si cu cartile. La inceput citesti una, apoi mai multe si mai multe, ca la un moment dat sa iti dai seama ca ideea de baza este aceeasi. Gandeste-te la cartile care contin mesaje channel. Prima carte ti se pare interesanta. Mai cumperi inca una scrisa de un alt autor, apoi inca una si tot ce apare de gen, si cu cat citesti mai mult, cu atat mai repede iti dai seama ca fiecare in parte iti vorbeste de fapt despre aceleasi lucruri, iar aceste mesaje sunt atat de terestre in fond si la urma urmei, incat te miri cum de i s-au dat totusi conotatii extratereste. Asta inseamna ca, oricat de variata credem noi ca este stiinta aici pe pamant, intr-un fel sau altul, programul de baza pe care il contine, tiparul care exista in sustrat, sau matricea daca doresti sa ii zici asa, este una si aceeasi. Cred ca partea buna la cei ce citesc foarte mult este ca la un moment dat vazand ca se invart in aceeasi schema, incep sa doreasca altceva, ceva ce inca nu s-a spus si despre care inca nu se stie nimic. Abia in acest punct incepe adevarata aventura de fapt. Pana acum te-ai aflat intr-o cutie, stand acolo frumusel si jucand rolul soarecelui de biblioteca, si brusc si dintr-o data incepi sa te pictisesti si cauti sa evadezi, sa vezi ce e si in afara cutiei. In povestea cu micul sufletel, ideea este aceeasi. Acel sufletel ajunsese sa se plictiseasca de aceeasi matrice si vroia si altceva mai nou. Iar daca copilul vreu un joc nou, poti tu ca parinte sa il refuzi? Normal ca raspunsul este NU! Si uite asa, din doarinta in dorinta, m-am trezit posesoarea unei harti, cam asemanatoare ca acele harti vazute prin diverse filme, care din pas in pas, te duc la o anume comoara.

Image from http://3.bp.blogspot.com

Ai jucat candva jocul rece, cald, fierbinte? Prietenii tai dupa ce te leaga la ochi, iau un obiect si il ascund bine. Apoi te dezleaga la ochi, iar tu esti pus sa il gasesti. Cand esti departe de obiect, ei striga rece, daca incepi sa te apropii, incep sa strige cald, si cand esti foarte aproape, deja zbiara cu toti in cor – fierbinte, fierbinte. Acum gandeste-te la Dumnezeu altfel decat te-ai gandit pana acum. Stiu ca ti s-a spus ca este un batranel cu barba, care cam seaman cu bunicutul tau, ori poate cu Mos Gerila sau Mos Craciun, care poate ca sta intr-un balanosar, postat pe-acolo pe undeva pe dupa soare sau dupa o stea, ori poate intr-un tron sau un palat de clestar. Stii cu siguranta povestea asa ca nu mai insist. Uita te rog pentru cateva clipe ce ai invatat, fiindca crede-ma ca este chiar o poveste fara veste, si imagineaza-ti-l pe Dumnezeu ca cel mai bun Tovaras al tau de joaca. Poti tu sa faci asta? Daca ti-e greu, poti sa te retragi discret si sa lasi sa citeasca acest articol o alta persoana mai deschisa, mai plina de imaginatie si candoare. Eu vreau sa cred ca inca mai sunt un copil, copilul lui Dumnezeu si imi place sa cred, ca El poate si chiar imi este cel mai bun Tovaras de joaca.

Cred ca datorita tiparelor existente pe pamant, tipare la baza carora sta nestiinta si frica care deriva din ignoranta, noi am pierdut esentialul. In psihologie, se lucreaza foarte mult cu metafore, cu simboluri, cu povesti cu talc si chiar ghicitori. O harta a comorilor le contine pe toate acestea. Fiecare descoperire, iti ofera o bucatica din cheia care este sortita sa iti deschida sala comorilor. Fiecare semn care a fost cu migala pus pe acea harta, ofera un simbol, o ghicitoare, o poveste cu talc sau o metafora. Cine este intelept, prinde ideea, gaseste smecheria si se alege cu o parte din cheia magica. Cand incepi sa vezi lucrurile intr-o atare viziune, iti este foarte usor sa razi de tine cat poti fi de tantalau cateodata, sa razi de altii cat de impiedicati sunt, sau sa razi impreuna cu acestia daca si ei au simtul umorului la fel de dezvoltat ca al tau, cat de usor putem juca rolul vitelului care sta si priveste poarta noua nestiind cum a aterizat aceasta poarta acolo. Ei bine, adesea merg pe strada, sau ma aflu pe o terasa, alaturi de persoane care vorbesc despre lucruri “ extreme de serioase” iar pe mine ma infunda rasul, si greu, tare greu ma abtin sa nu ma apuc sa rad in hohote. Asta e, asta sunt si ce rost are sa ma sulemenesc in alte culori.

Eram cu ceva timp in urma in Belgia, la o persoana, care mi-a venit adesea in casa si pe care cu mare drag am primit-o ori de cate ori dorea sa ne viziteze, oferindu-i unelte si sprijin. La fel si acolo, am incercat sa ii fiu de folos atat ei cat si altora, oferind valoare cu mult drag si cu multa deschidere asa cum imi sta in caracter. Cand merg undeva, am obiceiul sa cumpar dulciuri. Deja ochii mi-s ca niste farfurioare de cafea scriind pe fiecare Bucuria si Dolfin. Sigur ca in Belgia n-ai ce sa cumperi dulciuri Bucuria cand exista ciocolata Belgiana de cea mai buna calitate. Daca n-ai mancat ciocolata cu levantica, cu lapte si scortisoara, cu ceai verde japonez, migdale negre, parfumul edenului, cu lapte de caise de Maroc, lamaie si ghimbir, portocale amare de Spania, cu piper din Brazilia, caramel si unt sarat, cu trandafiri, verbena si violete sau alte ciudatenii, iti recomand ciocolata Dolfin. Indiferent ce iti inchipui dupa cele citite mai sus, te rog sa ma crezi ca sunt adevarate delicatese.

Bun, precum deja ti-am zis, cand merg pe undeva, am obiceiul sa cumpar cateva kilograme de dulciuri pe care mai apoi le impart pe la copii sau persoane dragi. Doar nu credeai ca ma apuc eu sa mananc atatea dulcuri? Aiurea, desi am cateva preferinte mai speciale, cu toate acestea, nu sunt o mare consumatoare de dulce, desi n-ar strica sa mai pun vreo doua, trei kilograme pe mine. Dupa ce am cumparat ce am avut de cumparat, am intrebat respectiva persoana daca ar fi mai bine sa pun pachetul de acolo cum faceam de obicei, sau sa o duc in Munchen si sa o complectez cu ce mai iau si de acolo, urmand in acest caz sa duc pachetul cca 1 000 de km. Am convenit ca mai bine o pun din Bruxelles, persoana la care stateam trecand in fiecare dimineata pe langa Atlassib. De fapt, chiar ea mi-a propus ca cel mai bine ar fi sa il pun de acolo. Zis si facut. Desi nu era un pachet care sa necesite la carat doua persoane, dimineata am prins de un capat si am pornit-o amandoua nevoie mare in jos pe scari. Habar n-aveam ca acel drum care se vroia unul de bucurie, in care cat mai multe persoane sa fie servite cu drag si respect, poate sa se transforme intr-una in care aveam de primit un mare simbol, care sa ma duca spre o bucata dintr-o noua cheie magica, care era desemnata sa deschida usa unui taram fermecat. Cu siguranta ca nici persoana cu care eram habar n-avea de asta, cert e, ca suprata fiind ca nu m-am ocupat doar de ea pe tot timpul sederii mele acolo, a smucit cu putere si nervi de pachetul pe care amandoua il tineam, prinzandu-ma cu un picior in aer, pierzandu-mi echilibrul si cazand cu toata greutatea corpului pe glezna care s-a pocnit cu putere de coltul de la treapta. Draga si frumoasa persoana, s-a luat si a plecat la munca, venind doar seara acasa, un prieten de al ei aducandu-mi un bandaj elastic si o crema care nu-mi era chiar atunci de folos, mergand mai apoi si acesta la munca, ramanand singura pana seara, intr-o cladire in care eram eu si porcusorul de guinea pe care il avea in dotare. Noroc ca fiind in meserie, am stiut sa ma tratez cu ce am gasit la indemana, trebuind sa o fac, fiindca ma asteptau 1 000 de km pana in Munchen si de acolo alte peste 1 000 km pana in tara, fiind imperios necesar sa am grija sa nu mi se umfle prea tare piciorul, sa pot calca pe el, ba mai mult de atat, sa ma pot deplasa cat mai usor. Pana la urma, Dumnezeu a reusit sa  infaptuiasca minunea iar pentru asta ii multumesc. Sigur ca la prima vedere pe orice om normal il apuca nevricalele, incepand sa pieptene ganduri de gen: nesimtita, uite ce mi-a facut, eu o ajut de atata timp iar ea cu ce ma rasplateste, desi ea la mine a fost de cate ori si-a dorit, pe cand eu am venit la ea a doua oara etc. etc. A reactiona intr-o atare maniera cand universul iti ofera un semnal important, este o mare greseala. Primul lucru care e bine sa il faci este sa te intrebi, ce doreste Dumnezeu prin intamplarea prin care treci sa iti comunice. In ceea ce ma priveste, fiind vorba de piciorul drept si anume de glezna, clar am stiu ca iarasi am luat-o pe aratura, oferind mai mult decat am primit, universul impingandu-ma in acest fel sa iau o noua directie. Sigur ca am primit o multime de semnale in acest sens, dar fiindca am tot taraganat sa le bag in seama, mi-a sunat de data asta cu putere din trompeta, asa ca sa nu zic ca n-am auzit semnalul ca lumea.

Vezi, de aceea imi place mie magia universului, fiindca la inceput iti sopteste, apoi tot ridica incet, incet vocea, pana cand in final tipa de se cutremura toate. Dupa mai multe patanii de gen, am ajuns la inteleapta concluzie, ca ideal e sa il ascuti din prima, fiindca asa scapi de multe neplaceri. Eu nu am ascultat, n-am ascultat nici dupa ce mi-a sunat din trompeta, aceeasi persoana pe fond de plictiseala, facand si alte surprize-bucurii, trebuind Dumnezeu sa dea drumul la toate clopotele ceresti ca sa imi bata bine in cap. Dar, e bine si daca stai pana in final, fiindca ai multe lucruri de invatat, iar pamantul te asigur ca e plin de invataminte pretioase si personaje interesante, tara lui Alice cu personaje cu tot, existand peste tot.

Prin aceasta poveste, am vrut sa intelegi ca desi adesea cartesti, crezand ca ai o viata grea, cu toate acestea, pataniile prin care treci, sunt doar semnale pretioase pe care Dumnezeu ti le ofera in varii modalitati, trebuind doar sa ii descifrezi substarul, si daca esti suficient de intelept incat sa si reusesti, automat ti se ofera o parte din cheia care iti va deschide mai apoi una dintre cele mai sublime usi. Te-ai prins oare de poanta? Cand te-ai nascut, ti s-a dat o harta care sa te ajute sa ajungi cu bine la propria ta comoara, urmandu-ti precum personajul principal din cartea Alchimistul a lui Coelho, propria ta Legenda personala. Fiecare personaj care intra in viata ta, fiecare carte, emisiune sau pas pe care il faci, iti ofera cate un indiciu, dintr-o parte strigandu-ti-se rece, din alta cald ca mai apoi sa bata clopotele a fierbinte. Sigur ca tu ai fost crescut cu iluzii, fiind atat de plin de aceste brasoave, incat ai uitat sa iti traiesti propria poveste, punandu-se peste harta primita praful de atata stat.

Imagineaza-ti ca fiecare persoana intrata in viata ta este un mare si intelept mag. Imagineaza-ti acum ca fiecare in parte, isi da jos palaria magica si te invita sa scoti de acolo un biletel. Pe acest biletel exista inserat un mesaj cu talc, care sa iti serveasca aidoma marcajelor existente in padure, care au sacra menire de a te ghidea pas cu pas, ca astfel sa poti ajungi cu bine la destinatie. Sigur ca e posibil sa o dai si pe aratura si sa nu intelegi talcul, sau daca ai inteles talcul sa casti ochii la frumusetile ivite in cale, sau sa te sperii de un brotac, pierzand din cand in cand marcajul, ratacindu-te pe ici pe colo, dar cand crezi ca esti mai singur si parasit, ca prin magie iti apare in cale un gnom jucaus, care te scoate la lumina, putand sa iti continui mai apoi drumul in felul tau. Asta este viata, un frumos joc cosmic sau lila cum ii zic hindusii. Dumnezeu n-are nici un interes ca tu sau eu sa trecem prin suferinte, El doar doreste sa se joace, insa noi am invatat ca viata este serioasa, si daca n-avem grija sa mergem pe drumul cel drept al limitarilor, ne paste iadul cu focul lui vesnic. De ce sa fi facut Dumnezeu un astfel de loc pentru copiii Lui dragi? Cu siguranta ca daca iadul exista, acesta a fost creat de om si nicidecum de Dumnezeu. Ti se pare ciudat ce-ti spun aici? Citeam in Faraonul inaripat, cum personajul principal s-a trezit in lumea de dincolo, aparandu-i in fata toti monstii pe care mintea lui plina de frici le-a putut crea. Si i s-a cerut sa treaca de toti acesti monstii in asa fel, incat sa ajunga cu bine la destinatie. La un moment dat, s-a trezit in fata unui fluviu plin de crocodil, si nu avea cum sa evite fluviul, trebuind neaparat sa ajunga pe malul celalalt. Vazand puzderia de creaturi care colcaiau majestuos prin apa, i-a venit genial ideea ca fiecare crocodil este o scandura dintr-un pod sigur si stabil. In acel moment, a vazut cum acestia se insiruie frumos, putand trece fara nici o treaba peste ei, nemaiprivind nici macar o clipa peste umar, unde cei peste care trecuse isi cascau boturile amenintatori, si asa, a ajuns cu bine pe celalalt mal, trecand una dintre probe cu bine. Precum ai putut vedea din aceasta traire, lumea astrala este o lume la fel de iluzorie ca cea terestra, doar trecerea peste credintele limitative si emotiile disturbante putand sa releve adevarul. Si tocmai fiindca acea lume este o lume in care se afla formele noastre gand, e usor sa iti dai seama ca iadul arata exact asa precum fiecare om si l-a putut imagina, existand si aici un tipar colectiv, intarit din generatie in generatie, pana cand acel loc infricosator dar iluzoriu a putut fi creat. Dar la fel putem crea si alte zone astrale, mai pline de magie si frumos, in care sa ne simtim bine si in siguranta. De noi depinde ca ne aflam aici sau in alta parte, daca peregrinam in pace si armonie, pe drumul care ne duce la comoara, sau cu platosa si arbaleta in mana.

Imagineaza-ti ca in fata ta se afla o scena. Poti sa iti imaginezi cea mai grandioasa scena, si chiar te rog sa o faci. Acum te invit sa te imaginezi pe tine pe aceasta scena, jucand ce rol poftesti tu sa joci. Poti sa iti imaginezi in asa fel desfasuratorul incat sa ti se para ceea ce iti imaginezi, ca cea mai veridica traire pe care o ai? Eu zic ca da. Acum, te invit sa te gandesti, cine e pe scena. Pai cum cine iti vei raspunde, decat Eu. Asa este Eu care poarta numele care i s-a dat la botez este pe scena. Dar cine priveste la Eu pe scena? Aici este aici! Intreaba-te “Cine este privitorul care priveste la ce se intampla pe scena?” Foarte bine! Dar daca tot te intereseaza cine este acest privitor, te-ai intrebat cine pune intrebarea? Asa-i ca te-am incuiat de tot? Te-ai gandit ca poti sa vezi o gramada de lucruri cu doi ochi bine fixati intr-un corp? Poti sa vezi flori multicolore, cladiri grandioase, copii, adulti, batrani, pasari, animale si alte multe minunatii, poti sa vezi un Eu pe o scena, si toate acestea te bucura si e bine ca este asa. Acum ca ti-au venit in fata atatea lucruri minunate, te invit sa mai faci inca ceva, si anume, te invit sa te privesti pe tine. Nu fugi la oglinda, acolo vezi corpul in care locuiesti. Eu tocmai te invit sa te privesti pe tine. Nu poti? Mai incearca, nici eu n-am putut pana intr-o zi. Vezi, insasi creatia care esti, este o mare si sublima magie. De ce atunci sa o spurcam, sa o murdarim si sa o terfelim? De ce sa o incarcam cu toxine psihice mai abitir ca haznaua de la comunala? Cu ce ne-am gresit intr-atat incat in loc sa ne dam jos ochelarii de cal, preferam sa ne miscam ca orbetii?

Stii povestea cu micutul suflet care s-a plictisit de casa Marelul Artizan si a dorit sa vada ce e si pe afara? Ti-am amintit-o si pe la inceputul acestui articol. Stii deja ca Tatal a fost de acord cu o singura conditie, sa ia cu el macar un tovaras care sa ii ofere macar un indiciu. Cand incepi sa iti dai seama ca mentinandu-te in mintea colectiva de fapt stai de buna voie si nesilit de nimeni in cutie, colivie, inchisoarea mintii sau cum vrei sa ii zici, incepi sa te comporti si tu ca micutul suflet, dorind cu ardoare ca Tatal sa iti dea voie sa mai vezi si altceva. Dar asta se poate intampla doar dupa ce ai citit suficiente “carti ale vietii”, ai inserat deci suficienta cunoastere in scumpul tau suflet, ca sa iti dai seama ca te afli intr-un tipar care iti repeta din nou si din nou acelasi film, de parca rola s-ar fi blocat pe acelasi cadru, iar tie ti s-a aplecat de tot balciul vazut si revazut. Abia in acel moment revelator poti sa spui, “Tata, da-mi voie sa cunosc si altceva”. Iar El, vine repejor cu harta in mana si-ti spune ca e de acord sa se joace cu tine, amintindu-ti ca nu esti singur ci ca ai pe langa tine inca o multime de tovarasi magi, care te vor seconda pe drumul tau, pana ajungi sa aduni toate partile din cheia care iti deschide usa catre o noua si mirifica lume si-apoi catre alta si tot asa. De aceea, este bine sa asculti de indemnul fiecaruia, si sa intelegi, ca tu poti sa stai in loc doar atat cat tu vrei, ca nimeni nu te obliga sa te inhaitezi cu golani, iar daca te ratacesti prin cartierul lor, e fiindca n-ai fost suficient de atent si nicidecum deoarece meriti sa fii pedepsit pentru ceva anume, asa ca oricand poti iesi in tromba dintre ei. Dar chiar si acestia, iti pot oferi mesaje pretioase. Bunaoara esti batut. De ce esti batut? Care este substartul acestui semn? Esti sigur ca nu tu esti cel ce te pedepsesti, te bati pentru cine stie ce vina inchipuita, din nou si din nou pe tine insuti? Esti sigur ca nu tu te chinuiesti uitand sa te respecti cu adevarat? Cand intelegi asta, sigur vei pleca mai departe. Mai apoi, vine cineva si te umileste si tu te superi pe persoana respectiva, fara sa te intrebi ce anume doreste universul sa iti comunice. Cred ca iti amintesti ca fiecare persoana care intra in viata ta este un mag magic. Indrepata-te spre tine in loc sa judeci persoana din fata ta, si intreba-te de ce te terfelesti tu pe tine? De ce alegi sa suferi in loc sa faci o alegere mai buna? Cine te pune sa faci pe mucenicul sau mucenita? Cine te pune sa te apleci pana cand iti intra nasul in nisip? Capul sus si invata sa te respecti, este mesajul pe care universul ti-l da. Crezi ca Dumnezeu doreste sa te vada suferind/a? Nici vorba de asta! El doreste ca tu sa te trezesti, si sa inveti sa te respecti suficient de mult, incat sa poti face o alegere mai buna.

Mi-a venit intr-o zi o femeie, care imi spunea ca se simte foarte vinovata ca si-a facut avort, si ca este pedepsita de Dumnezeu, fiindca de atunci oricat se chinuie, nu a mai ramas insarcinata. Mi-a mai zis ca a facut acel avort, deoarece fiind inca foarte tanara si nefiind casatorita, a ramas insarcinata cu o persoana total nepotrivita pentru a face un copil cu el, atunci in acel moment, considerand ca cea mai buna alegere este avortul. Acum insa regreta, fiindca intre timp a inceput sa aibe probleme si cu chisturile, nemaistiind ce sa faca, si ca doreste sa ii ofer o solutie. Singura solutie in astfel de cazuri este iertarea. N-avem noi de unde sa stim de ce o femeie are imboldul sa faca un avort. Daca nimic nu este intamplator si totul ii apartine lui Dumnezeu, El spunandu-ne ca exista doar viata, inseamna ca e bine sa il credem pe El, si sa stim ca exact asa si este. Cat timp traim in culpa si vina, judecandu-ne pentru cate le-am facut, tot ce facem este sa ne blocam intr-o padure deasa si intunecoasa. Cum sa poti atunci sa concepi un alt copil? Frica naste boli ginecologice, care automat blocheaza procesul procrearii, deoarece femeia se considera o fiinta rea, care merita sa fie infierata si pedepsita, neconsiderandu-se o femeie buna, o sotie buna, o mama buna si de nadejde, asta aducandu-i in viata si un barbat care sa ii aplice pedepse cat de dese. Intelegi femeie draga blocajul? Nimeni nu te stopeaza sa mai concepi chiar si zece copii daca asa vrei! Nimeni nu te stopeaza sa traiesti langa un barbat bun si afectuos in afara de tine! Tu esti cea care atragi in viata ta oamenii si evenimentele bune sau rele. Tu esti cea care consideri ca esti rea sau buna, plina de talente sau o impiedicata, frumoasa sau urata, valoroasa sau fara nici  o valoare. Tu esti cea care ai uitat sa te respecti, ai uitat sa traiesti cu capul sus, mandra si bucuroasa ca existi. Fiecare zi este plina de magie, aducandu-ne daca suntem suficient de atenti o multitudine de vesti bune. Acei minunati magi care ne ajuta sa ne nastem pruncul Crist al inimii noastre, chiar si intr-o iesle, deja sunt pe drum, si chiar daca altii nu vor sa ne primeasca, ajungand intr-un locas considerat spurcat de ceilalti oameni, noi ii punem valoare, noi putand sa il consideram un loc mizerabil asa cum ne zic ceilalti, sau un magnific palat, fiindca ce altceva esti decat o minunata si sfanta alcatuire Divina, care meriti sa te respecti, si sa ii respecti si pe ceilalti. Ai uitat ca in acea saracacioasa iesle, lumina era mai puternica decat in cel mai mare palat, fiind plin de miesme imbatatoare, si daruri magice. Si stii de ce? Fiindca acolo unde se afla Sublimul, este imposibil sa fie intuneric. Asa cum te vezi, asa iti transmiti lumina. De te vezi rea si in bezna, n-ai cum sa stralucesti. Dar daca te vezi invaluita de splendoare, mii de diamante isi vor imprastia lumina prin tine.

Bine, bine ai sa imi zici, dar vezi tu, e greu aici in lume, vine iarna si avem de platit gazul si curentul si multe altele. Asa este, e si asta un joc ca oricare altul, insa cand vom invata sa daruim si sa primim in mod corect, cu siguranta ca vom iesi si din iluzia jocului in care ne-am varat de buna voie. Secretul in acest caz, este unitatea, cooperarea si impartasirea si tocmai de aceea este bine sa ne ajutam unii pe altii in asa fel, incat sa invatam sa daruim si sa primim in mod corect. Si aceasta sectiune face parte din joc, iar daca te uiti pe harta, ai sa vezi ca ti se ofera si aici fel de fel de solutii si semnale, asa cum si eu mi-am primit propriul semnal luxandu-mi piciorul tocmai ca sa doara suficient de tare incat sa ma trezesc. Crede-ma ca stiu ce spun, fiindca chiar m-a durut, lovitura fiind atat de puternica, incat am crezut in prima faza ca imi zboara creierii afara de presiune, si nimeni nu m-a ajutat sa urc cele doua etaja care ma duceau inapoi in casa, asa ca am avut timp berechet si pana am urcat, si dupa ce am urcat si am stat singura singurica pana seara, sa cuget bine la ce doreste sa imi transmita universul prin aceasta patanie. Tot ce ti se ofera de Marele Artizan il poti numi bogatie daca stii sa privesti din unghiul cel bun, altfel patesti ca cel ce se plimba pe malul marii visand la bogatii, si in timp ce facea asta, tot lua de jos cate o pietricica si o arunca in mare, nevazand de ocupat ce era cu mintea iluzorie, ca fiecare pietricica de fapt era un frumos diamant. Asta este omul. Dumnezeu ne ofera nestemate, dar noi suntem atat de ocupati sa castigam la loto, incat nici macar nu bagam de seama ca deja avem bogatia in posesie. A te juca cu Dumnezeu, este cea mai intelepta gaselnita. Cand intelegi asta, viata chiar poata sa fie palpitanta, fiindca cu siguranta ca vei avea de descoperit o multime de sarade si talcuiri venite sub diverse forme, culori si miesme. Mai poti sa te plictisesti in acest caz? Te-ai gandit de ce seful tau se tot ia de tine in ultimul timp? Sigur n-ai avut timp de suparat ce ai fost. Sigur ca e greu sa intelegi ca poate e timpul sa faci o schimbare, ca poate e timpul sa o lasi mai moale daca lucrezi prea mult, sau sa faci altceva in functie de semnele inserate in tipetele lui. Oare de ce vecinul si-a deversat gunoiul in fata usii tale? Tu crezi ca este nesimtit, nedandu-ti seama ca probabil esti o persoana care e prea fixista in curatenie, iar universul se joaca cu tine. Sigur ca tot acesta este si motivul pentru care sotul si copiii isi lasa lucrurile pe unde apuca, iar cand mananca, firimiturile ramase peste tot, te scot din minti. Te-ai gandit vreodata ca ar fi timpul sa incetinesti? Sa vezi lucrurile si intr-un alt fel, sa inveti sa te mai odihnesti? Daca mintea ta se va linsiti, nemaiandreptandu-se in acea directie, ai sa vezi ca balciul din casa se va termina ca prin farmec. Am cunoscut pe cineva care nu suporta animalale, si cu cat se zborsea ea mai mult, cu atat i se umplea casa mai mult de animale, la un moment dat avand doua pisici si un caine, iar mai apoi o pisica si doi caini si uite asa, pana a invatat sa convietuiasca pasnic cu ele, iubindu-le pentru ceea ce si acestea sunt. Viata ta e plina zi de zi de minuni si ajutoare venite de peste tot, menirea ta fiind sa ghicesti talcul din semnele pe care universul ti le ofera, putand porni in directia cea buna. Cu cat reusesti sa rezolvi mai repede ecuatia, cu atat mai rapid viata ta se poate schimba, apropiindu-te tot mai mult si mai mult de usa magica. Cam ce crezi tu ca este un maestru, un ghid? Iti spun eu ce este. Este o persoana care si-a luat harta in mana si atent fiind la semne, aidoma personajului din Alchimistul, a reusit sa isi descopere comoara, la umbra caruia de atatea ori a dormit. Asta este un maestru de fapt. El a invatat sa se descurce cu harta si a ajuns la destinatie. Acum isi cauta tovarasi cu care sa ajunga la o alta destinatie, fiidca si-a dat seama, ca daca privesti lucrurile prin prisma unui joc, acesta chiar poate sa devina interesant. Retine totusi ca un maestru, isi cauta tovarasi nu servitori si nici sclavi. Un maestru autentic, doreste sa se bucure alaturi de altii de drum, nu sa se impuna si nici sa se foloseasca de altii. El a facut deja un drum singur, si si-a dat seama ca e mai placut cand sunt mai multi. De aici si decizia de a-si cauta tovarasi. Iti spun asta, fiindca daca te afli pe acest blog, si tocmai citesti aceste cuvinte, inseamna ca ceva in tine tipa dupa schimbare. Inca esti sub copac si te odihnesti nestiind ca ceea ce tu cauti se afla deja acolo, insa ca sa poti deschide sipetul fermecat, ai nevoie de cheie, si ca sa ai cheia, e musai sa ii gasesti fiecare parte. Acum ca stii, poti alege daca doresti sa faci acest drum de unul singur fiind atent la fiecare semn pe care universul ti-l releva prin cei pe care ii intalnesti, sau preferi in grup, sprijinindu-va unii pe altii. Indiferent care iti este alegerea, iti urez succes. Oricum, e bine sa inveti, ca totul in viata are un pret. Asta este ceea ce incearca sa ne invete Razboinicii Luminii.

Pst: Tocmai m-am intalnit cu Merlin, si mi-a zis sa iti transmit, ca acest mesaj sigur contine cateva repere importante pentru tine. Si, sa iti amintesti sa il folosesti pe Urim si Tumim ori de cate ori doresti un raspuns.

Cu drag Ramona

Anunțuri

13 răspunsuri

  1. Multumesc mult, Ramona ! Am citit cu „sufletul la gura”, am absorbit fiecare cuvant si i-am simtit aroma plina de iubire. Inteleg foarte bine ceea ce spui, pentru ca am avut norocul sa sufar o fractura bimaleolara la glezna stanga si am inteles ca am grasit calea pe care merg. Timpul necesar recuperarii fizice mi-a fost util, pentru ca am avut linistea sa inteleg cat de mult ne iubeste Dumnezeu si ne arata calea, aducand oameni si situatii ce ne sunt necesare pentru a continua jocul minunat, plin de iubire. Desigur ca am invatat sa daruiesc si sa primesc in mod corect. Viata este un joc si invat tot timpul, multumind tuturor, inclusiv mie, pentru ca am aflat cat de puternica sunt si ca iubirea este fara limite.

    1. Cu siguranta Anita ca iubirea este fara limite, si ca Dumnezeu ne iubeste nespus. Adevarul e, ca viata este cu mult mai simpla decat credem noi ca este, doar ca ne complicam in hatisurile mintii si in limitarile fricilor de tot felul. Am vazut zilele trecute un documentar fain despre Tibet. Reporterul se afla intr-o localitate mai mica si destul de izolata, dar unde toate casele erau mari si incapatoare. Localnicii au fost intrebati daca in aceasta localitate locuiesc doar oameni bogati si acestia au raspuns ca toti cei ce locuiesc acolo sunt bogati dar nu material ci sufleteste. Cand au fost intrebati cum de au case atat de mari, in Franta(reporterul era francez) putine case de gen existand, si de unde au avut atatia bani incat si le poata construi din moment ce nu sunt bogati, acestia au raspuns ca n-au nevoie de bani ca sa aibe astfel de case, deoarece acolo la ei, toti se ajuta unii pe altii, aducand materiale si toate cele necesara, iar mai apoi punand mana la ridicare fiecarei cladiri in parte. Asta imi aminteste cum candva si la noi la tara se facea la fel, oamenii traind frumos, avand tot ceea ce le era necesar. Daca am reinvata arta daruirii/primirii in mod corect, cu siguranta ca omenirea ar iesi foarte usor din criza. Zilele trecute vorbeam cu sotul meu cat de mult s-au obisnuit oamenii sa se izoleze unii de altii. Habar nu am de ce acestia au falsa credinta ca au neaparat nevoie de bani incat sa se poata simti bine. Inainte oamenii se adunau in grupruri, iesind prin imprejurimi la iarba verde. Nici atunci nu aveau prea multi bani, doar am trait in acele vremuri, dar cu toate acestea, oamenii interactionau foarte des intre ei, adunandu-se in diverse locuri, fiecare ducand ce avea pe acasa, puanand mai apoi totul in comun, iesind un festin de pomina, binecuvanat cu mult ras si voie buna.Ce ne lipseste sa facem si acum la fel? Ce ne lipseste sa ne ajutam intre noi? Ce ne lipseste sa ne intalnim mai des si sa conlucram frumos impreuna? Nu ma refer neaparat la grupuri spirituale, ci la grupuri vesele, unde sa se rada foarte mult, sa se discute despre partea pozitiva a vietii, sa se construiasca alte forme gand, si toate acestea facute in natura, nu in zone si spatii inchise, fiindca natura ne incarca, ne umple de viata si putere. Mereu le spun si prietenilor aflati prin alte parti, iesiti, iesiti cat mai des, uniti-va in ras si voie buna. Nu aveti nevoie de bani sa platiti neaparat cursuri, iesiti si puneti voi de o poveste pozitiva, intariti-va si sustineti-va unii pe altii. Femei, uniti-va in grupuri frumoase. Mergeti in natura si radeti cat de mult, iarna la o vorba intr-o cafenea curata si discreta, asa cum fac cei ce se aduna in grupuri Conversatii cu Dumnezeu. Oricine poate sa se adune si sa creasca pozitiv, daca discuta doar despre lucruri frumoase. De ce sa ne blocam ca nu avem bani de cursuri, seminarii sau mai stiu eu ce. Deveniti fiecare in parte organizatori si sa vedeti ce minuni pot iesi din asta si chiar fara foarte mult efort.De fapt, viata este frumoasa in impartasire. Si acesta este un mod de a darui si primi frumos.

      1. Cat de mult imi umpli sufletul ! Multumesc, Ramona !
        Cred ca este fain documentarul despre Tibet si mai ales, lectia de viata daruita de locuitorii lui, oameni ce au o bogatie imensa in adancul sufletului. Am trait vremuri cand erau lipsuri mari si oamenii stiau sa se distreze, sa iubeasca natura si sa traiasca cu bucurie. Constat ca acum, oamenii se plang de lipsa timpului si de marile griji pe care le au. Cu greu am reusit sa ne adunam patru colege si sa mergem la o cafea. A trecut atat de frumos timpul, incat nici macar nu ne-am dat seama ca am petrecut impreuna trei ore. Ne-am promis ca vom mai face cate o iesire la o cafea, insa nu s-a mai putut, nici macar doua sa iesim. Zilele trecute, am reusit sa ies cu o prietena la cumparaturi, apoi am mers la o cafea cu inghetata.
        S-a bucurat de timpul petrecut impreuna, insa sotul ei a certat-o cand i-a spus.
        Obisnuiesc sa trimit prin e-mail, prietenelor articole din care invat mult, filmulete sau bancuri/glume, orice este frumos. Foarte rar, primesc un raspuns. Stiu ca sunt ocupate si in adancul sufletului se bucura.
        Am invatat sa multumesc, sa respect si sa ma respect. Viata este foarte frumoasa,
        cunosc oameni buni, frumosi, minunati si vreau sa pot ajuta toti oamenii, sa simta bucuria vietii.

      2. Sa stii Anita ca exact zilele trecute am vorbit despre acest subiect cu cativa prieteni minunati, si asta fiindca parca si eu m-am saturat sa vad cum imi povestesc oamenii ca nu mai rezista, ca le este lehamite de lumea asta si multe altele de gen, fara a si actiona intr-un fel sau altul pentru a imbunatatii cu ceva dezolantul spectacol existent. E adevarat, inainte oamenii stiau sa se bucure cu mult mai mult de clipa. Chiar daca n-aveau atat de multe posibilitati cate au acum, cu toate acestea, stiau sa se adune in grupuri si sa iasa la o vorba impartasita, fiecare punand ce avea. Cand era frig, se adunau ba pe la unii, ba pe la altii, tot asa, ducand fiecare ce avea, importanta fiind intalnirea, voia buna si bucuria resimtita. Pe atunci, prietenia si rasul erau prezente cam peste tot. Acum, exact cum ai zis si tu, oamenii se inchid in inchisoarea numita casa, plangandu-se mai apoi ca nu isi gasesc rostul in aceasta lume, neintelegand ca ori de cate ori ne izolam noi scadem energetic, putand sa ne expansionam doar in comuniune, impartasire si bucurie cu altii. De fapt, ne aflam aici, tocmai cu acest scop, sa impartasim, si de aici disperarea si vampirizarea care exista in cupluri, familii si cam peste tot. Cu cat vom lungi mai mult tendinta asta spre individualism, cu atat tensiunea interioara va creste mai mult, diabetul, hipertensiunea, ulcerele, depresiile si anxietatile, sa nu zic de altele si mai grave,inmultindu-se si mai mult, astea creand alte disturbari energetice pe langa cele existente, pe care mai apoi o vom transmite si urmasilor, care pe langa ca au si asa destule de curatat dupa noi, or mai avea si altele in plus de carat. Ma intristeaza acest spectacol, dar am vazut, ca multe persoane chiar daca se plang si intoxica si mai mult campul mental colectiv chiar si asa foarte intoxicat, chiar nu-si doresc sa iasa din programele in care se afla, considerand ca un astfel de trai este normal si firesc.Iar daca omul refuza sa traiasca altfel, tot ce ai de facut este sa ii respecti vointa si sa ii urezi tot ce e mai bun.

  2. Ramona,
    Am „sorbit” vorbele tale si am fost extrem de surprinsa. M-a strafulgerat gandul : ” Wow!! Cum stie Ramona despre framantarile mele de acum? Cum reuseste sa ma „citeasca” chiar daca nu ma cunoaste?” Apoi am inteles. Universul mi-a trimis un mag- pe tine- care sa ma ghideze o bucata de drum si sa-mi dea o cheita pentru un nou cufar cu nestemate. Am constientizat ca am nevoie de un maestru care sa ma conduca pe Cale si sa ma traga de maneca cand ma pierd in admirarea peisajului si scap esentialul. Este, oare, potrivit sa te rog pe tine, Ramona, sa fii Maestrul meu?

    1. Sa stii draga mea ca suntem cu totii maestrii in acest mare plan Divin. Cand cineva imi pune o astfel de intrebare, imi este foarte greu sa raspund, fiindca tot ceea ce stiu cu certitudine este doar experienta mea proprie, care poate sa fie de folos unora, iar pe altii doar sa ii incurce. A fi maestrul cuiva, asa cum tu zici, inseamna a lua sufletul acelei persoane langa inima ta si a-i oferi metode care sa ii corespunda in mod personal, ajutandu-l in acest fel sa treaca peste puntea iluziilor cu bine. Aceasta munca cere daruire, incredere, responsabilitate si timp. Pana acum, tot ce am putut sa fac, a fost sa imi ofer talentele si cunostintele pe care le am, in domeniile in care activez, ajutandu-mi astfel clientii sa se vindece de emotii si credinte limitative, ori sa se vindece de diverse afectiuni activate datorita acestor credinte si emotii toxice. Precum ai vazut si din cele citite sau filmele postate, un maestru inetractioneaza cu grupul pe care il conduce, lucrand cu un numar de persoane si in particular, intalnindu-se unii cu altii din timp in timp. A face asta, inseamna a renunta in general la mare parte din viata ta, mergand din loc in loc, sau avand tu un anume loc unde sa vina cei interesati. Pana una alta, eu ma misc destul de des, stand un timp in tara si un timp prin alte parti, impartindu-ma intre membrii familiei pe care ii am aici si copilul care imi locuieste in alta tara, plus ca in genere, munca mea se desfasoara in alta parte nu in tara.Sigur ca exista multi coachi care lucreaza cu clientii si fara a interactiona cu acestia in mod direct, putand astfel fiecare sa isi aleaga un coordonator indiferent in ce parte a lumii locuieste acesta, insa nici o astfel de coordonare nu este usoara, desi este mai mult decat comoda in primul rand pentru client. In concluzie, chiar mi-e greu sa iti ofer un raspuns, in primul rand, si fiindca mi-e neclar inca in ce sens doresti sa fii sprijinita si in care latura a fiintei.
      Articolele, de obicei le sriu noaptea, cand este liniste, nemaiinterferand vibratiile disturbante din afara, adesea culcandu-ma la 4 sau 5 dimineata. Fiindca sunteti multi inscrisi pe blog atat de pe facebook cat si din alta parte, imi este imposibil sa stiu despre ce anume ati dori sa va scriu, atata timp cat activati foarte putin. Singura solutie care imi mai ramane, e sa il rog pe Dumnezeu sa ma ajute El, aratandu-mi ce va este in momentul respectiv de folos si cum si ce sa va transmit. Daca acest articol s-a potrivit cu mai multi dintre voi si vad ca asa este, e multumita minunatului si bunului Dumnezeu, care precum se poate vedea, are grija de noi toti. Asta eu numesc magie Divina si ma bucur ori de cate ori vad cat de minunat functioneaza toate in creatie.

  3. Asa este Ramona … si eu am reusit dupa o mai mare perioada de timp .. observand atent cum se desfasoara anumite evenimente .. sa inteleg ca nimic nu e intamplator si totul se leaga .. si daca privesti tot ce ti se intampla prin intermediul acestui joc cu Dumnezeu .. nimic nu te mai deranjeaza .. indiferent de ce ti se intampla .. viata devine chiar mai interesanta .. si poate fi chiar si distractiva. Multumesc !

  4. Multumesc, multumesc, multumesc pentru acest articol.Inca de la primele fraze, am stiut ca materialul o sa fie ca o manusa pentru mine. Foarte interesant. Oricum am sa-l mai citesc de cateva ori ca sa-mi intre bine in cap unele chestii. M-am regasit in multe dintre aspectele prezentate mai sus, asa ca trebuie sa reflectez. Profit de ocazie sa-ti scriu ca exercitiul pe care mi l-ai dat a dat roade inca de la primele incercari.Iti multumesc inca o data si sa ai o seara extraordinara.

    1. In timp, o sa incerc sa pun mai multe exercitii pe blog.In tandem cu CoRus, care este un bun muzician, avem pentru voi cateva proiecte si surprize sper eu placute. Pana atunci, recomand sa folositi si EFT-ul, mai ales pentru transformarea credintelor.Ai aici linkul spre material. Aici poti de asemeni vedea cum se foloseste metoda si ce beneficii exista. Din pacate, n-am gasit filmulete de gen traduse in limba romana, dar descrierea metodei sigur te va ajuta. In rest, filmuletele te vor ajuta sa vezi punctele de forta pe care le ai si care merita sa fie reactivate si cum sa faci aceasta reactivare, de data asta folosind afirmatii pozitive. Reactivarea fiecararei chakre si intarirea punctelor de forta facuta zilnic, aduce beneficii imense. Precum ai vazut, aceste exercitii pot fi facute la munca fiind, acasa, sau oriude in alta parte.Spor sa ai si multe bucurii. Chiar daca oamenii adesea uita cat sunt de minunati, cu siguranta ca fiecare merita sa traiasca in fericire, armonie si pace.
      https://caleaspretine.wordpress.com/2011/03/03/eftemotional-freedom-technique/

  5. Mulțumesc din suflet pentru articole, ești minunată. Nu știu cum și când am intrat pe blog, dar sunt sigura că nu a fost întâmplator, face parte din jocul meu cu Dumnezeu. În ultimul timp văd tot mai des cum mă ghidează spre comoară 😉 Apropo sunt din Chișinău, când voi cumpăra ciocolate de la Bucuria mă voi gândi și la tine. Te îmbrățișez cu drag scumpa mea şi-ţi mulțumesc încă o dată. Fii binecuvântata.

    1. Multumesc Diana pentru impartasire. Ma refer la ciocolata – buna, foarte buna O:-) Am intalnit oameni minunati de pe la voi, atat in Romania cat si in alte tari. Va imbratisez pe toti cei ce sunteti de peste Prut, considerand ca una suntem in inima si simtiri. Fiti si voi binecuvantati.

  6. Multumesc Ramona, Dumnezeu nu doarme niciodata e mereu langa noi, doar noi avem valul pe ochi. Multumesc, m-am regasit in multe dintre situatiile spuse de tine si impartasesc ceea ce spui. Inca nu stiu sa traduc toate semnele care apar, le simt dar nu le inteleg intotdeauna. Cum ma poti ajuta sa ma limpezesc? Fii binecuvantata.

    1. Precum vad din cele ce mi-ai scris Carmen, te misti mai usor in plan sentimental si mai putin in cel vizual sau auditiv. Adica percepi mai bine mesajele cu sufletul decat sa fii atenta la ce iti spune cineva sau sa retii foarte bine o anume imagine. In acest caz, cele mai bune semnale le poti primi in primul si primul rand de la Sinele tau, fiind atenta la starile interioare pe care le ai in diverse situatii. Daca simti ca inlauntrul tau o anume discutie cu cineva te face sa te simti prost, sau sa ai o stare de tensiune, simte in ce parte a corpului exista aceasta tensiune si fii atenta la mesajul pe care persoana respectiva ti-o spune. Posibil ca acel mesaj sa te ajute sa faci o legatura intre o veche traire a ta, care candva in trecut ti-a creat neplaceri. Ideal in acest caz este sa iti vindeci emotiile si sa schimbi acea credinta, de data asta alegand altceva. Sau e posibil ca acea persoana sa doreasca sa te oblige sa faci ceva ce tie nu ti se potriveste, incercand intr-un fel sau altul sa te manipuleze, ori sa iti induca frica sau idei false.
      Daca interiorul tau este plin de bucurie cand stai fata in fata cu cineva, inseamna ca sufletul tau este de acord cu ceea ce ti se spune sau cu ceea ce doresti sa faci.
      Aceleasi semnale le poti primi si cand citesti ceva, sau te uiti la o emisiune etc.
      Ideal ar fi daca ai face cateva sedinte cu un specialist, ca sa intelegi mai bine ce inseamna sa fii atenta la starile interioare pe care le ai, cum poti sa ti le vindeci chiar in ziua in care ele apar si cum poti sa schimbi tiparul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: