Krishnamurti si o tema mai delicata

Bine ai revenit pe caleaspretine
Subiectul materialului de azi este ceva mai delicat stiu asta, dar cand m-am hotarat sa il postez, m-am gandit la urmatorul lucru: cum e posibil sa intram intr-o biserica si sa ne inchim in fata Lui Iisus si a Fecioarei Maria, iar dupa ce iesim de acolo sa ne pocnim semenul, sa il injuram, sa il umilim, sa il barfim, sa il furam, sa ii facem rau si sa il denigram, stiind ca Dumnezeu salasluieste in tot ceea ce este viu? Oare n-am inceput sa dam mai multa importanta formei a ceea ce Dumnezeu credem ca este, decat sa il Slavim prin ceea ce este El? Noi chiar credem cu adevarat ca Dumnezeu este cel ce anima totul, ca El este cel ce da viata si mentine viata, sau ne-am pierdut in conceptul cautarii Acestuia, uitand ca de fapt El se afla cu noi, in noi si langa noi in fiecare forma vie intalnita in cale? Si daca tot ne-am propus sa il Slavim si sa ii multumim pentru darul vietii, ce ii oferim noi in schimb, rugaciuni de cerere, nemultumiri si neimpliniri diverse? Cand ti-ai privit ultima data semenul mai presus de forma care este sau cand te-ai privit pe tine mai presus de forma care esti, vazand in el si in tine scanteia Divina care va anima si care merita din partea ta cea mai mare consideratie si recunostinta?

„Cand spiritul e pe deplin treaz, atent la ceea ce se intampla in imediat,cand nu este distrat, inspaimantat, gata sa respinga mereu cate ceva din ceea ce aude, atunci constructia imaginilor devine imposibila si sfarsesc instantaneu atunci cand nu exista nici o preferinta pentru nici una din ele. Cand n-avem nici o preferinta, nu mai avem nici o prejudecata. Suntem atunci in stare sa privim si, prin aceasta pura privire a lucrurilor, ajungem nu numai la intelegerea procesului de formare a imaginilor, ci chiar la brusca lui istovire si ispravire. Incercati sa verificati lucrul acesta într-o zi; veti vedea ca am dreptate!”

„Eu sustin ca adevarul este un taram neumblat (fara carari), si nu puteti sa-l abordati pe nici o cale, prin nicio religie, prin nicio secta. Acesta este punctul meu de vedere, pe care il sustin absolut si neconditionat. Adevarul fiind nelimitat, neconditionat, neatins de nicio cale, nu se poate organiza si nu ar trebui sa se constituie organizatii care sa conduca sau sa constranga oamenii de-a lungul unei cai anume”.

„Fiecare trebuie sa se schimbe pe sine insusi pentru a putea schimba umanitatea”, iar noul sau program cuprindea multe idei revolutionare: „Doresc sa eliberez omul de conditionarile si de fricile sale. Nu vreau sa intemeiez o noua religie. Insasi ideea de a conduce pe cineva este antisocial si antispiritual. Eu nu vreau sa invat nimic, pe nimeni. Nu sunt adeptul unei credinte. Vreau doar sa va arat calea prin care se poate ajunge la adevarata cunoastere. Daca fiecare din noi reuseste sa se schimbe pe sine insusi, va reusi apoi sa schimbe umanitatea, fiind capabil sa arate si altora calea, declansand astfel o reactie in lant”.”Trebuie sa cautam adevarul singuri, in noi insine. Lumea incepe cu noi. Daca intreaga noastra existenta nu facem altceva decat sa-i imitam pe cei pe care i-am ales drept modele, atunci nu ne va mai ramane loc pentru adevarata realitate si pentru cunoasterea Adevarului, a Realitatii. Sa ne eliberam de ceea ce credem ca am cunoaste!”

„Trebuie mai intai sa te intrebi, sa cauti singur, sunt sigur de asta, daca doresti o transformare reala, integrala. Stiu ca exterior, circumstantele se schimba; ne casatorim, divortam, avem copii; exista moartea, un loc de munca mai bun, tensiunea unei noi inventii, si asa mai departe. Exterior exista o extraordinara revolutie, care se produce in cibernetica, in automatizare. Mai intai trebuie sa te intrebi, sa cauti tu insuti daca este posibil sa te transformi, sa realizezi o schimbare totala, nu in ceea ce priveste evenimentele exterioare, nu o schimbare care este o simpla repetare sau o continuitate modificata, ci o revolutie radicala, o mutatie totala a mintii. Cand iti dai seama ca trebuie sa te auto-observi, pentru a putea exista o adevarata schimbare, devii foarte deprimat, ca o evadare, ca o fuga de tine insuti. Deci, apare o intrebare inevitabila: poate exista o transformare, o schimbare totala? Sa ne intoarcem la perioada tineretii si sa ne reintoarcem la ce suntem acum, din nou. Exista o schimbare a fiintei umane? V-ati schimbat in vreun fel? Poate exista o schimbare periferica, marginala. Dar profund, radical, v-ati schimbat? Poate nu doriti sa va schimbati, deoarece va simtiti foarte confortabil.”

Jiddu Krishnamurti

“A murit si se pare ca lumea isi vede de calea ei fara sa priveasca macar o secunda in urma, ca cel mai inteligent om al secolului nu mai este. Oamenii sunt nişte somnambuli, nu au parut sa observe. Moartea lui a fost anuntata in ziare, scris mic si in colturi, unde nimeni nu citeste. Şi se pare ca unui om in varsta de 90 de ani care a vorbit incontinuu timp de 70 de ani, calatorind in intreaga lume, incercand sa-i ajute pe oameni sa devina liberi – nimeni nu pare sa-i aducă vreun omagiu celui care s-a straduit cel mai mult in intreaga istorie pentru libertatea omului, pentru demnitatea lui.
Nu regret moartea lui. Moartea lui a fost frumoasa; a ajuns la tot ce-ti poate oferi viata, insa cu siguranta imi pare rau pentru lumea intreaga.
Unul dintre prietenii mei s-a intalnit cu J. Krishnamurti cu numai trei zile inaintea mortii acestuia. Mi-a povestit ca J. Krishnamurti era foarte trist si ca singurul lucru care i l-a spus a fost: „M-am straduit din rasputeri sa ajung la oameni, dar, in loc sa ii transform, n-am facut decat sa-mi consum energia, asa cum un rau se pierde in desert- Oamenii care m-au ascultat au luat-o in cel mai bun caz drept un divertisment. Insusi cuvantul divertisment ma doare – ma doare faptul ca intreaga mea viata a fost o viata de actor.”
Si asa se pare. A murit si nu s-a produs nici cea mai mica agitatie, nicaieri in lume. Un om care a trait nouazeci de ani si care a servit omenirea incepand de la varsta de douazeci si cinci de ani. Nimeni nu se gandeste la el, nimeni nu se gandeste ca merita totusi un anumit omagiu. A incercat sa ajunga la oameni, dar incetul cu incetul, a renuntat la ideea de umanitate.
Si este intristator faptul ca oamenii care l-au ascultat timp de cincizeci de ani incontinuu nu s-au schimbat catusi de putin. Si-a dat toata silinta. Insa umanitatea devine din ce in ce mai neclintit, din ce in ce mai adormita, din ce in ce mai moarta. Devine pe zi ce trece tot mai dificil sa-i mai trezesti pe oameni.”
OSHO

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: