Pelerinul rus

Anunțuri

11 răspunsuri

  1. Am citit si eu aceasta carte. A fost probabil ultima piesa din puzzelul credintei care imi lipsea…

    1. Intr-adevar Angela, e o carte plina de intelepciune, la fel cum de altfel e si cartea Batranul Porfirie pe care de asemeni il am postat pe blog. Mai sunt si altele la fel de valoroase si pline de talc, care chiar merita sa fie citite pentru caldura si pretiozitatea mesajelor pe care le contin.

  2. In atata civilizatie si printre atatea carti, a citi doar cuvintele duhovnicilor este un lux prea mare pentru suflet.

    1. Dumnezeu mi-a daruit in viata oameni cu adevarat minunati. Primul meu duhovnic a fost parintele Dometie, cel ce a fost primul ucenic pe care parintele Arsenie Boca l-a avut. Cel de al doilea duhovnic, parintele Ghelasie Gheorghe, m-a preluatcu doua luni inainte de a pleca parintele Dometie acasa. Cand mi-a zis ca din acea zi el imi va fi duhovnic, am ras, spunandu-i ca locul deja este ocupat, nestiind ca in curand voi ramane fara duhovnic. Dumnezeu insa a stiut, asa ca parintele Ghelasie mi-a zis ca de nu imi convine ce vroieste Dumnezeu, sa ma cert eu cu el.
      Pe langa acestia, am mai cunoscut alti titani ai spiritualitatii romane ca parintele Lavrentie, parintele Ioan de la Recea, maicuta Veronica, parintele Anania, parintele Teofil, parintele Arsenie Papacioc si multi altii. Facand dupa revolutie medicina tibetana, am cunsocut si acolo adevarti titani ai iubirii atat Divine cat si umaneputand astfel sa imi dau seama ca adevarata religie are un singur nume si anume: IUBIRE.
      Toti acestia m-au invatat ca adevaratele invataturi sunt cele de suflet, cartile deschizandu-ne in acest sens perspective mai extinse e adevarat, dar cu toate acestea, experimentul in sine este important si relevant in acelasi timp.
      Cu cartile ai dreptate. In fiecare mare religie au existat adevarati titani care au lasat in urma lor adevarate oaze de intelepciune, dar aceste carti de niste ani buni au cam disparut de pe piata, sau se tiparesc in numar mic, sau exista carti citite de mine care nici macar nu au aparut pe piata si nici nu stiu daca o sa apara, fiind citite doar prin unele biblioteci manastiresti, oamenii preferand surogatele scrise de persoane care n-au practicat ci doar au preluta idei si informatii de ici colo. Dar, chiar si din aceste carti pot invata, fiindca insasi experimentul derulat, le va oferi raspunsuri pretioase in timp, putand mai apoi face alte alegeri mai imbucuratoare, de data asta in cunostinta de cauza fiind, putand spune ca Apostolul Petru: am vazut, stiu ca este asa, pot confirma din propria traire….

      1. Poate ai timp sa publici pe blog niste recenzii ale cartilor gasite prin manastiri. Cartile Pr Ghelasie le-am citit si eu si pot spune ca-i admir curajul de a spune lucrurile franc si la obiect. Parca prin manastirea Frasinei isi petrece eternitatea…

      2. Parintele Ghelasie din pacate nu mai este printre noi, la fel ca parintele Lavrentie, maicuta Veronica, parintele Anania,parintele Teofil Paraianu, Arsenie Papacioc etc, plecand cu totii acasa. In ceea ce priveste materialele citite, multe dintre ele vorbeau despre pasii si trairile existente pe calea celor ce doresc sa faca mai mult decat un simplu drum spiritual, informatii care ar fi bine sa fie primite in timp ce persoana aflata pe cale traverseaza acele trairi, stiind astfel ce are de facut in continuare. Intr-un fel sau altul, imi indrum in mod continuu cititorii, sa isi vindece emotiile si sa isi recadreze vechile credinte limitative, eliberand astfel ce e balsat, renuntand in acest fel la trecut, putand asa sa inainteze pe cale sau sa traiasca o viata mult imbunatatita, fara a mai fi necesar sa traverseze prea multe trairi interioare dureroase.
        Felul in care s-a purtat parintele Ghelasie, cu toate ca a fost mult lovit din aceasta pricina, este intr-adevar de admirat, iar stilul novator pentru un crestin ortodox in care dansul da explicatii, atestand astfel clar si la echivoc ca si alte religii duc tot in acelasi loc, nu e de colea.

    1. Practicand din 1986 rugaciune interioara si meditatiile, pot sa confirm ca Apocalipsa dupa Ioan este intr-adevar o lucrare interioara, neavand nimic de a face cu cataclisme si infricosari exterioare. Pe mine nu ma deranjeaza nici o afirmatie care include sfarsitul, ba chiar din contra, as fi prima persoana care sincer m-as bucura daca oamenii ar renunta la programele deja demult perimate in care isi invart existenta, lasand ca aceste renuntari sa marcheze un sfarsit, alegand de data asta ceva mai bun, mai sublim, mai inaltator, experimentand de data asta impartasirea si cooperarea, prin care sa fie in castig toti protagonistii, toti participantii, in locul programelor duale in care inevitabil, ca unul sa castige e musai sa piarda un altul sau chiar mai multi dupa caz.

  3. Ce bine ar fi daca crestinii ortodocsi ar intelege prin viata imbunatatita si bunastarea materiala…

    1. Ai dreptate Angela. Un om care traieste starea de bunastare, in momentul in care se decide sa il descopere pe Dumnezeu, o face doar dintr-o atare dorinta, pe cand un om nevoias isi incepe lucrarea cu Dumnezeu in gol fiind, indreptandu-se spre El sa ceara, asteptand mai degraba sa i se imbunatateasca viata, decat sa il descopere doar de dragul unificarii cu El.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: