Alege sa fii tu insuti

background-labeling

Bine ai revenit pe caleaspretine

Zilele trecute am auzit pe cineva spunand ca se pregateste de un interviu si ca are trac, fiindca in competitie pentru postul pe care si-l doreste, sunt un numar cam mare de participanti. Credinta acestui tanar, mi-a amintit cum inca de mici am fost invatati ca viata este o competitie, ca pentru orice ne dorim, e musai sa luptam pentru a dobandi fructul dorintei, ca e musai sa dam din coate, sa ii lasam pe ceilalti in urma noastra, sa fim bravi si viteji, puternici si fara scrupule daca situatie o cere. Acest precept, desi putini isi dau seama de acest adevar, aduce in viata noastra multa suflerinta, deziluzii, lacrimi si nemultumiri, toate acestea indreptandu-ne spre o alternativa la fel de gresita ca de altfel si prima, si anume, aceea de a avea in mod continuu cerinte atat din partea noastra cat si din partea celorlalti, de a vedea viata sub forma unui idol in fata caruia e necesar sa ne plecam pana ajungem cu nasul in pamant in loc sa ne bucuram de binefacerile ei. Stau si ma intreb, cat va mai rezista omul sa stea cu scutul intr-o mana si sabia in cealalalta, mergand prin viata in trap fortat, implicat fiind atat de tare in cuceririle pe care si le doreste, si care se inmultesc pe zi ce trece tot mai mult, atat de mult, incat uita ca a coborat pe pamant sa se joace cu ceilalti semeni si nicidecum sa se raneasca si sa isi provoace daune, dureri si stricaciuni diverse.

Pentru cel ce are ochi de vazut si urechi de auzit, glagorie sa inteleaga si suflet sa se minuneze, poate foarte usor sa isi dea seama, ca viata se vrea un joc al daruirii/primirii, nivelul la care acesta poate fi jucat fiind nivelul cel mai inalt al fiintei, acel nivel fara forma, culoare, gust, auz, miros si simt si cu atat mai putin nivelul iluzoriu al mintii sau vartej emotional.

Cand vedem lucrurile in mod corect, ne este usor sa intelegem ca intr-adevar, omul culege exact ceea ce a semanat, indiferent ca asta s-a facut prin gand, cuvant, fapta sau emotie. Ca sa intelegi acest mesaj, te invit sa uiti ce ai invatat pana acum, fiindca doar asa vei putea intelege ca scenariul fiecarui joc jucat de tine, se afla inlauntrul tau. Cand stii asta, e simplu sa percepi ca atunci cand misti prin celulele tale ura, critica, posesivitatea, gelozia, violenta, judecata, minciuna, manipularea etc. de fapt tu te invarti in interiorul fiintei tale, tocmai scriindu-ti noul scenariu, al unei piese pe care urmeaza sa o joci, pana vei vedea si intelege rezultatele care deriva din actul care tocmai incepe. La fel se intampla si cand misti in fiinta ta iubirea, consideratia, adevarul, bucuria, recunostinta etc. Si fiindca am primit multe mesaje la articolul in particular in care mi se aduc la cunostinta diverse probleme cu care oamenii in genere se confrunta, vreau sa te fac sa intelegi, ca fiinta ta este exact ca un aparat de radio, care este menit sa redea diverse programe aflate pe varii scale de frecventa. Asta inseamna ca, daca ti s-a facut lehamite sa mai joci in piese care te obosesc, te vlaguiesc, te coboara ca fiinta, nesimtind inlauntrul tau bucurie, e bine sa stii ca poti iesi din acest joc oricand doresti, pentru asta fiind necesar doar sa treci pe alta frecventa, o frecventa pe care se afla personaje cu care te afli cu adevarat in sinergie, chiar si in jocurile in care reprezinti personajul rau, fiindca exact precum se spune, poti sa te intovarasesti doar cu cei de o seama cu tine. De ce? Fiindca pe frecventa geloziei de ex, se misca doar gelozia, ceea ce inseamna ca, in momentul in care incepi sa te misti in undele acestui experiment, este imposibil sa scapi tocmai tu de el si de aceea, daca ceva te deranjeaza cu adevarat foarte mult, este bine sa incepi sa dai mai multa importanta jocului vietii, uitand de forma si personaje.

In cartea proverbelor 4;32 se spune sa ai grija de inima ta mai mult decat de orice altceva, caci din ea provine sursa vietii. Inima este sediul constiintei, sediul fricilor, al nemultumirilor, al traumelor si tot ce tine de durere si neimpliniri, fiind numita si zona imaginatiei. Omul se crede stapanul propriei lui vieti, dar cu toate acestea, exista frecventa in fiinta lui, care de cele mai multe ori misca energiile in asa fel, incat propriul experiment, care s-ar fi vrut inbucurator, i se poate transforma intr-un adevarat cosmar. O astfel de frecventa este si cea a imaginatiei, care scrie zi de zi, zeci, sute de scenarii, care mai repede sau mai tarziu vor fi intalnite si in experior, realitatea traita bazandu-se foarte mult pe aceste scenarii scrise si rescrise din timp in timp.

Cu siguranta ca multi trec prin viata fara a intelege planurile fiintei, fara a intelege ca omul poate deveni propriul sau stapan la fel de usor ca de altfel si propriul sau sclav, nimeni din afara neputand sa intre cu forta in fiinta nimanui fara acceptul celui ce are in grija aceste planuri care il compun. Fiecare dintre noi, ne puteam misca in trei planuri distincte si anume in planul: subconstient, constient si supraconstient.

Subconstientul este aidoma unui copil mic si nestiutor, care inca n-are directive si nici stiinta, miscandu-se in directii aleatorii, neputand avea o anume directie precisa, fiind cum se spune pe pilot automat, mergand exact in directia in care imaginatia omului il poarta, nestiind absolut nimic de bine sau rau, de placere sau neplacere, de plus sau de minus.

In genere fobiile, sau orice alta actiune necontrolata, apare pe fond imaginativ intens, omul trezindu-se varat intr-un experiment neplacut, adesea uitand de scenariile pe care candva si le-a scris si intarit din timp in timp. Copilul cand e mic, habar n-are de bau bau, cu toate acestea, cand bunica incepe sa ii vorbeasca despre un astfel de personaj rau si feroce, copilul incepe sa isi activeze imaginatia, putand crea in timp adevarate scenarii de groaza, adesea intarite si de filmele de gen, mare fiindu-i mirarea cand viata il indreapta spre personaje care manifesta fata de el, un comportament asemanator cu cel intarit si crezut de el. O fata vede la stiri cum o alta tanara a fost violata bestial, iar ea incepe sa isi imagineze scene de cosmar, adesea aceste scene fiind intarite si de cei din jur, neintelegand mecanismul prin care chiar ea are mari sanse de a fi implicata intr-un viol, putand foarte usor atrage in viata ei personaje recalcintrante fata de care pur si simplu va dezvolta o atractie adesea irezistibila.

Cand te mai joci cu imaginatia, fii pe faza, si vezi daca scenariul pe care tocmai il dezvolti chiar iti place sa il si traiesti, fiindca in momentul in care scenariul devine suficient de puternic incat sa intre in manifestare, universul te va pune sa ti-l joci, indiferent daca in imaginatia ta erai tu cea implicata sau altcineva, subconstientului nepasandu-i catusi de putin de personaje ci doar de scenariul in sine. Asta inseamna ca, daca o fata se indragosteste de un baiat si isi creeaza varii scenarii cu acesta, e prea putin probabil ca aceste experiente sa le traiasca cu acel baiat, indeosebi daca acesta habar nu are ce se intampla in mintea fetei, ori poate stie de intentiile ei, dar refuza sa i le impartaseasca, universul aducandu-i in schimb in cale o persoana care are cam aceleasi scenarii scrise cu aceasta, astfel miscand energiile celor doi in sinergie, si de aici si falsa credinta cand apare in viata fetei noul personaj, ca este omul pe care tocmai il astepta, care este apt sa ii implineasca visele, sa ii implineasca dorintele, asta in caz ca scenariul este pozitiv, fiindca in caz ca omul dezvolta scenarii opozante, in care apare despartirea, gelozia, razbunarea ca nu este bagat in seama etc. de astfel de experiente va avea parte.

Acum cu siguranta ca ai inteles ce inseamna subconstientul si de ce este bine sa iti obisnuiesti acea parte a mintii sa vada lucruri placute, in acest sens alegand sa citesti carti pozitive, sa vezi filme inaltatoare, sa conversezi cu oameni optimisti etc. putand astfel dezvolta scenarii pe masura.

Sa vedem acum cu ce se ocupa constientul.

Constientul se mai numeste si mentalul inferior, care in genere, vede viata exact asa cum este, percepand fricile, dezastrele, bolile, saracia, violenta, limitarile si stopajele, dar si bucuriile, implinirile, binele si fericirea, adica exact trairile pe care omul le-a avut in decursul vietii, trasand pe baza acestor experiente sarcini subconstientului, sau mai clar spus, atentionari de genul: ai grija…fiindca doar tii minte ca ai patit-o, fii atent…, e gresit sa faci pentru ca…, ar fi bine sa faci deoarece…., ideal ar sa…., mergi inainte fiindca… sau asta e bine sa….,alegerea asta este conforma cu…,  punand astfel pe scena vietii insasi opera construita de subconstient, cu variatiunile de rigoare. Bunaora subconstientul isi imagineaza o anume scena, cum ar fi escaladarea unui munte, iar constiinta ii ofera posibilitati reale de a escalada acel munte, inducandu-i ganduri de gen: ai nevoie de un rucsac, bocanci de munte, piolet, coarda etc, iar cand te afli pe munte, constiinta va fi cea care te va atentiona sa fii atent cand traversezi pe buturuga un parau, sau cand urci o panta intr-o zona umeda etc, adesea imaginile create de subconstient, fiind sabotate prin atentionari diverse de constiinta, care va aduce in prim plan, rezultatul variilor experiente traversate in trecut, care vor actiona ca niste veritabile ancore, omul putand sa se blocheze daca nu este suficient de atent, in trecut sau viitor, uitand sa traiasca prezentul.

Cu siguranta ca ai trait in trecut relatii care ti-au provocat deziluzii, durere, nemultumiri. Acele experiente s-au terminat demult iar tu, in clipa de fata, te afli in fata unei persoane care te atrage. Subconstientul incepe sa creeze diverse scenarii, vazandu-te impreuna cu acea persoana intr-un loc mirific, avand o casa exact asa cum iti place, copii frumosi, abundenta, spor etc. Vine insa constiinta si incepe cu avertizarile, reamintindu-ti ca in trecut, relatiile pe care le-ai avut, ti-au adus diverse neplaceri asa ca, ar fi bine sa te pui in garda, ca nu care cumva sa suferi din nou. Iti iei deci scutul intr-o mana si in cealalta sabia, si frumoasele scenarii pe care cu putin timp in urma subconstientul le-a creat, constiinta dandu-i noi directive, le vei lasa deoparte, incepand sa creezi alte noi scenarii, in care diversele tactici de aparare, respingere etc. vor ocupa locul principal din noua ta relatie, si uite asa, apar sentimentele de teama, gelozie, posesivitate, impunere, dependenta si multe altele, omul de buna voie renuntand la o relatie care din start s-a vrut frumoasa si imbucuratoare in detrimentul alteia mai plina de frustrari, teama si nemultumiri.   

Singurul plan al ideilor perfecte este cel a supraconstintei. Aici omul poata gasi raspunsurile corecte, ideile constructive si planurile bine puse la punct, intelegerea corecta a toate si energiile cele mai fine.

Cel ce ajunge la acest nivel, stie ca este o fiinta perfecta exact asa cum este, ca este unica si importanta in planul Divin, traind exact in locul care i se potriveste, alaturi de persoanje pe masura, jucand jocul care ii este chiar ei menit, nimeni dar absolut nimeni neputand juca in locul ei, trai, gandi, cuvanta sau actiona.

Cand omul se afla in repaus, cand mintea subconstienta si cea constienta tace, este strafulgerat de imagini de viata sublime, vazandu-se implicat in jocuri de-a dreptul Divine, avand senzatia ca asa ceva, se poate intampla doar pe un pamant al fagaduintei, doar intr-o zona pe care omul a fost invatat sa il considere rai. Si cu toate acestea, el se afla aici in acest plan, tocmai pentru a juca acel joc, in loc sa se lase tarat de altii sau de propria minte si trecut, in jocuri straine lui. Ori de cate ori in interior se da o lupta, este fiindca partea superioarra a fiintei este in dezacord cu cea inferioara, virusii varati in subconstiet si constiinta nedorind sa lase de fapt garda jos, luptandu-se sa se mentina pe un teren care de fapt nu le apartine. Cand mai ai vise si imagini pe care le consideri de neatins, sa stii ca e vorba de viata pe care insasi Dumnezeu ti l-a desemnat sa il traiesti. Intr-un atare caz, poti sa iti asculti intuitia si sa stii ca ti s-a oferit suficienta putere sa reusesti, sau sa asculti de partea inferioara a fiintei si sa crezi acele vise doar simple idealuri cam greu de atins, continuand in acest fel sa iti duci viata in felul trait pana atunci. Stiu ca ai fost invatat sa intri in competitie, sa te bati adesea sa castigi locul altcuiva, neintelegand ca tu ai locul tau bine desemnat, loc pentru care n-ai de ce sa iti fortezi destinul din moment ce deja iti apartine si tocmai de aceea iti pot spune, ca rezultatul unei competitii, desi adesea vei crede ca ai castigat, se va finaliza cu esec si nemultumire, aceasta fiind plata pe care universul o ofera pentru infatuare, celui ce doreste sa obtina altceva decat i se cuvine prin drept Divin, indiferent ca acel ceva il face fericit sau nefericit. Asta inseamna ca, majoritatea oamenilor sufera aiurea, punandu-si singuri cununa de spini pe cap si crucea cea grea pe spate.

In Matei 8:26 apare atentionarea lui Iisus: “ De ce ti-e teama om cu credinta slaba? “

Teama este cea care il face pe om sa actioneze de-a dreptul haotic, creandu-si in acest sens scenarii complicate de viata, scenarii care n-au de cele mai multe ori nimic de a face cu misiunea pe care o are pe aceasta planeta.

Gandeste-te ca esti intr-un magazin de pantofi. Cu siguranta ca in acest caz, este de-a dreptul stupid sa ii ceri vanzatoarei sa iti cantareasca un kilogram de portocale. La fel de stupid este si sa te zbati o viata intreaga sa tot ocupi locul altora, irosindu-ti in acest fel energia de pomana, cand de fapt, puterea ta adevarata se manifesta exact pe locul desemnat tie. Si atunci, de ce te mai afli si acum in competitie? De ce iti doresti ceva ce de fapt ii apartine altcuiva? Te-ai gandit ca atata timp cat mintea ta este indreptata spre curtea vecinului, in curtea ta vor creste balarii atat de inalte incat pana la urma te vor sufoca? Exact aceasta sufocare fiinta o simte ca nemultumire, neimplinire, nervozitate, vicitimizare, ura, rau si oricum mai doresti sa ii spui. Ori de cate ori faci ceva si simti ca viata ta este fara rost, ca in interiorul tau exista tensiune, intreaba-te daca tu te afli pe locul tau, sau erijandu-te intr-un mic sau mai mare hot, ai ocupat locul altcuiva. Indiferent ca acest loc este ocupat prin posesivitate, gelozie, violenta, minciuna, manipulare, pesimis etc., cautand sa iti obligi semenul sa faca dupa bunul tau plac, si aici ma refer in genere la relatii, tu pentru univers esti tot un intrus, plata cuvenita primind-o intotdeauna si asta nicidecum fiindca universul ti-a pus gand rau, ci fiindca tu insuti ti-ai scris propriul scenariu de viata, atragand in acest fel si rezultate pe masura propriei opera.

Cum este scenariul tau? Este el tragic? Sau poate este comic, ori sufletist, sau plin cu scene de razboi. Sau poate ca este plin de frumos, pace, armonie, iubire, respect si recunostinta. Oricum ar fi, scenariul iti apartine, universul oferindu-ti doar ocazia sa iti joci propriul rol exact asa precum singur ti l-ai imaginat.

Daca viata pe care o duci nu iti place, esti acum in stare sa te intrebi cat timp mai esti dispus sa te lasi pacalit? Daca consideri ca ti-a ajuns sa traiesti dupa vechile scenarii, vestea buna este ca asa cum ai avut libertate totala sa iti scrii aceste opere, tot la fel ai libertatea sa renunti la ele sau sa ti le rescrii in asa fel, incat ele sa concorde de data asta cu Vointa Divina, cu vocea ta interior, putand in sfarsit sa iti joci propriul rol, nemaiintrand in diverse capcane tesute de subconstient si constient.

Ca sa iesi din starea bulversanta in care te afli, e timpul sa inveti sa ceri in mod corect, intelegand ca nu esti o victima, iar cel de langa tine sigur nu este un salvator, puterea de care ai nevoie sa reusesti, aflandu-se de fapt in tine. Indiferent de ce simti ca ti se potriveste, indiferent de ce ai fost invatat ca este binele sau raul, indrazneste sa iti sustii cerintele, chiar cu riscul de a fi combatut. Retine totusi ca, asa cum te afli aici pentru propria-ti menire, la fel se afla aici si semenul tau, acesta nefiind insa obligat sa peregrineze cu tine pe aceeasi cale, in acest sens, clar ca nefiind obligat sa vada lucrurile prin prisma ta. Este imposibil sa faci un personaj egotic care mai e si foarte implicat in jocul falselor valori materiale, sa inteleaga conceptul de altruism, asa cum e imposibil sa il faci pe un matematician care are viziunea formata doar pentru real, sa inteleaga sensul metaforelor. Cand vei intelege acest aspect, vei stii ca n-ai nevoie nici de validare si nici de cineva care sa te salveze sau sa te duca in carca ca sa iti treci propriul rau al vietii, putand chiar tu singur sa iti construiesti propriul pod sau propria barca, ori in cel mai bun caz, sa te intovarasesti cu cei ce se afla in sinergie cu tine, fiecare punand umarul pentru un scop comun, avand in acest caz libertatea sa va desfasurati ca voi isiva, fara frica de a fi condamnati sau judecati de altii., asa putand sa stabilesti o reciprocitate, putand sa ceri sa fii ascultat, inteles, satisfacut si implinit in asa fel, incat sa iti fie bine si tie si celuilalt, ascultand, intelege si lasandu-l si pe cel de langa tine sa isi satisfaca dorintele.

Majoritatea oamenilor inteleg gresit conceptual de a da si fiindca Jaques Salome a descris foarte frumos acest concept intr-una din poeziile lui, te las sa descoperi raspunsul din insasi susurul sufletului care cuvanta prin cuvinte:

 “ Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc

daca nu pot primi toata aceasta

dragoste in mine,

 

Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit

daca relatia mea nu este in acord

cu darul iubirii primite.

 

Nu e de ajuns sa imi exprim dorintele,

trebuie de asemenea

sa accept sa nu le impun.

 

Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,

daca nu stiu sa le primesc

sau sa le amplific.

Nu e de ajuns sa o las sa creada

ca vreau o relatie de cuplu

cand eu imi doresc doar sa ne intalnim.

 

Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei

daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.

 

Nu e de ajuns sa o las sa creada

ca ma poate iubi,

daca mie mi-e teama de iubire

sau mi-e frica sa devin dependent.

 

Nu e de ajuns sa ma las iubit

daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.

 

Nu e de ajuns sa fiu pasional

daca nu disting

nevoile ei de ale mele.

 

Nu e de ajuns sa ma arat cu ea

daca nu o vad cand suntem impreuna.

 

Nu e de ajuns sa ii promit ziua de maine

daca nu sunt capabil sa traiesc in prezent.

 

Nu e de ajuns sa ii spun: vreau sa traiesc cu tine

daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.

 

Nu e de ajuns sa ii spun: poti conta pe mine

daca eu sunt inca dependent.

 

Nu e de ajuns sa ii fiu fidel

daca simt ca nu imi sunt fidel mie insumi.

 

Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul

de a spune toate acestea si mai multe

pentru a incepe sa construim impreuna

dincolo de intalnire, o relatie plina de viata. “

 Si uite asa, omul invata sa primeasca, deschizandu-se imprevizibilului, nemaifiindu-i frica de necunoscut, stiind ca merita sa ofere tot ceea ce este mai bun, asa cum merita sa primeasca tot ce e mai bun. Adesea in viata ratam ocazii marete, tocmai fiindca consideram ca suntem prea mici ca universul sa poata sa ne ofere daruri uriase, vazandu-ne doar ca forma umana, uitand ca daca ne-am vedea intregiti, am putea cu usurinta patrunde cu crestetul in imensitatea cerului si cu picioarele in miezul pamantului, recunostinta luand locul lamentarilor. In momentul in care invatam sa primim, in loc sa ne suparam cand vedem diferente, ne bucuram de diversitatea cu care universul ne-a binecuvantat, aducand prinos de daruri comune, vazand si in semenul nostru o parte din noi, o parte care ca si noi, merita tot ce e mai bun si frumos, deschizandu-ne fara frica de a fi raniti, fara frica ca cel de langa noi ne va face diverse reprosuri, stiind acum ca de se intampla asa ceva, cel ce se afla in suflerinta si viziunea lipsei sporului si al binelui cel mai inalt, este cel ce cauta sa isi vindece aceasta rana prin reprosuri si dorinta de a rani, fiindca pentru el dependenta de celalalalt inseamna separare, lipsa de viziune a intregului, asta neavand insa de-a face si cu noi, putand sa spunem NU ori de cate ori cel de langa noi, cauta sa ne submineze puterea, sa ne ocupe teritoriul, stiind ca merita sa ne respectam suficient de mult, inca sa ne permitem sa spunem NU, avand in acest fel curajul sa renuntam la validarea si aprobarea celorlalti.

In momentul in care omul stie sa ceara, sa daruiasca, sa primeasca si sa refuze, renuntand la compromisuri de orice fel, sigur va putea sa experimenteze relatii creative. In caz contrar, putand trai doar relatii infantile, lipsite de intelegere si maturitate.

O persoana infantila judeca, se impune, culpabilizeaza si se culpabilizeaza, este posesiva, geloasa, invidioasa, luand adesea prin forta ceea ce nu-i apartine, opunandu-se la binele celuilalt si implicit si al sau, respingand de cele mai multe ori sansele de transformare pe care univrsul i le ofera prin nemultumire, falsa viziune si incapatanare.

In momentul in care omul invata sa ceara, sa ofere, sa primeasca si sa refuze sa mai faca compromisuri, relatia devine creativa, cei doi protagonist fiind deschisi spre dialog, avand fiecare curajul sa isi faca propriile propuneri, sa isi vorbeasca despre propriile cerinte, sa isi ofere libertate si incredere reciproca, sa amplifice binele prin cooperare si ajutor reciproc, sprijinindu-se unul pe altul, afirmandu-se in fiecare clipa ca persoana unica si pretioasa exact asa cum de altfel si este.

O persoana infantila, este surda la nevoile celuilalt, si adesea chiar la propriile nevoi, punand baza mai mult pe forma limitata decat pe intreg. Este orbita de propriile credinte limitative, adesea vazand probleme in loc de solutii. Este vatamatoare si toxica, etalandu-si cu multa dezinvoltura nemultumirile. Este perversa si manipulativa, facand tot posibilul sa isi implineasca propriile dorinte distorsionate. Este energivora, folosindu-se fara pic de consideratie de energia, timpul si resursele celorlalti.

O persoana puternica stie ca detine suficienta energie incat sa poata dezvolta relatii ecologice de cel mai inalt nivel.

O persoana infantila, vorbeste despre celalalalt in locul lui, in acest fel dorind sa arate ca este mai superior si mai doct decat interlocutorul. Se foloseste in convorbirile pe care le are de generalitati, de banalitati, de cunostinte preluate, neexperimentate, implicandu-i si pe ceilalti in jocurile si viziunile lui proprii fara a le cere acestora acordul, iar cand da gres in alegerile pe care le face, vinovati in genere sunt ceilalti. Gandeste si actioneaza in locul celuilalt. Este cand opozant cand supus, neavand o viziune clara de viata. Adesea recurge la sentimente ca argumente de salvare. De cele mai multe ori vede partea goala a paharului, incercand sa isi implementeze fricile si temerile oferind in acest sens diverse argumente, venite spre el prin diverse surse externe, gen publicatii, stiri, discutii pesimiste purtate cu altii etc. care chiar il atrag ca un magnet. In genere, o persoana infantila se crede cand o victima cand un superman, aducand acuzatii si argumente in caz ca este refuzat. O astfel de persoana, va pune pret pe forma, confundand persoana cu comportamentul.

O persoana puternica, va fi mereu deschisa spre un dialog loial si creativ, avand tarie de caracter suficient de puternic incat sa isi afirme propriile crezuri in asa fel, incat sa lase cale libera si celorlalti. O persoana puternica se respecta suficient de mult, incat sa inteleaga cat de important e sa ofere libertate de exprimare si celui de langa, sprijinunidu-l in acest sens in mod inteligent, oferindu-i acestuia uneltele necesare pentru a reusi in ceea ce doreste sa intreprinda, in loc sa il stopeze din invidie sau sa preia sarcini straine lui, fiind constient ca o relatie are doua capete, fiecare fiind responsabil de propriu-si capat. Stie sa faca diferenta intre sentimente si relatie. Isi recunoaste in mod deschis dorintele si vorbeste despre temeri, stiind ca in spatele fricii se afla o credinta limitativa, care poate fi in orice moment schimbata. Isi asuma responsabilitatea propriilor acte si angajamente, renuntand la judecati si acuzatii in favoarea cooperarii, stiind ca este coautor in fiecare relatie pe care o are. Stie sa faca diferenta intre persoana si actele sale, fiind deschis in a intelege fiecare tip de comportament in parte. Stie sa asculte ancorat fiind in momentul prezent, fiind total deschis spre a intelege in acest fel in mod corect, mesajul interlocutorului sau.

Jaques Salome, fondatorul metodei E.S.P.E.R.E, a descoperit 7 nevoi relationale fundamentale si anume:

-Nevoia de a te exprima prin cuvintele tale, prin constiinta ta.

-Nevoia de intimidate, de a avea un spatiu si un timp care sa iti apartina doar tie.

-Nevoia de a fi valoziat, simtind in acest fel ca esti cu adevarat o valoare si ca ai un loc bine definit.

-Nevoia de a fi inteles exact prin tipul de registru in care te exprimi.

-Nevoia de a sti ca iti poti schimba in orice moment directia si credintele in asa fel, incat sa faci ca lucrurile sa mearga mai bine.

Nevoia de a fi recunoscut exact asa cum esti, si nicidecum asa cum altii ar vrea ca tu sa fii.

Nevoia de a visa ca maine va fi mai bine decat azi.

Tu poti sa fii o persoana care oferi mesaje cadou, incurajandu-ti semenii, oferindu-le valoare si putere, sau poti sa fii o persoana care indrepta spre altii mesaje toxice care descalifica, ranesc, polueaza si incarca atmosfera vibrationala cu injurii, nemultumiri si judecati diverse. Doar de tine depinde care este rolul pe care ti-l asumi si ce daruri lasi in urma ta, putand fi de ajutor semenilor tai, sau doar sa ii incurci. Inainte insa de a alege sa fii un constructor destoinic, este bine sa stii ca primul pas pe care il ai de facut, este sa iti amplifici stima si iubirea de sine, vazandu-te pe tine ca o valoare, ca sa poti sa oferi si celorlalti tot valoare, iar mai apoi, sa inveti sa restitui inapoi mesajele toxice celui ce ti le-a dat in  asa fel, incat acesta fara a fi ranit, sa inteleaga ca tu te afli aici pe aceasta planeta cu o alta misiunea decat cea de hazna energetica, la fel cum si el se afla aici cu alt scop decat cel de poluator energetic, viata si relatiile putand deveni frumoase doar in momentul in care ne invatam unii pe altii sa crestem frumos.

“Pentru fiecare dintre noi,

Fiecare cale de cautare personala

Dispune de un loc in spatiul-timp din Univers.

Fiecare existenta are de jucat un rol

In marea coregrafie cosmica a istoriei omenirii.

Fiecare drum al vietii, intins intre cer si pamant,

Traseaza volute si arabescuri,

Tornade sau circumvolutiuni miscatoare,

Supus fiind aspiratiilor contradictorii

intre ancorare sau inradacinare, elan sau zbor.

Ratacirile noastre oscileaza intre inaintare catre ceilalti,

Si retragere, intoarcere sau concentrare asupra sinelui.

Ne cautam prin salturi succesive,

Trei pasi inainte si uneori doi inapoi

Atunci cand nu trebuie sa facem un salt lateral.

Cautarea nesfarsita a ce e mai bun in sine se invarte

In enclava libertatii oferite fiecaruia

intre datorie si credit, usurare si autonomie,

La limita dintre definit si nedefinit,

Dintre trecut si viitor,

Intre rasaritul si apusul fiecarei fiinte.

In aceste momente de instabilitate de durata sau tranzitorie care caracterizeaza orice schimbare, este de dorit si chiar necesar sa cautam repere valide si verificate, pentru a ne mentine la suprafata, ancorati pe linia noastra. Repere demne de acest nume care, fara sa ne dicteze pasul urmator, sa ne fie borne pentru necesitatile drumului, lumini care sa ne ajute sa pastram drumul bun, fara a ne stanjeni totusi „cautarea” si elanul intrebarilor. Cu atat mai mult cu cat in jurul aspiratiei la inaltare spirituala misuna amenintarile: boala idealismului, decolarea nu intotdeauna controlata catre stari de constiinta diferite, sau aterizarile fortate pe nisipurile miscatoare ale cotidianului sec.

In acest sfarsit de secol, mondializarea galopanta si expansiunea vertiginoasa a retelelor de comunicatii in toata lumea ne imping — si pe copii si nepotii nostri inca si mai mult — spre a ne lasa prada atotputerniciei infantile cand aceasta ne face sa confundam sarbatorirea cu consumatorismul si ne determina sa flirtam periculos cu propriile noastre frontiere interioare.

Ce lung si presarat cu capcane este drumul catre gasirea unui sens pentru manifestarile banale si imprevizibile ale vietii, pentru a depasi aparentele, pentru a ajunge la un acord, inainte de a deveni noi insine izvoare, va trebui sa navigam pe bajbaite sau sa fim indrumati pentru a ne gasi calea.

Calea se prezinta cand ca un spatiu imens intre credinte si certitudini, cand ca un drum ingust pe care se confrunta intuitii, observatii si experiente, inainte de a ne trezi, avem de parcurs o intreagă „itinerare” care tine de la cautarea adevarului, cu riscul unei adaptari, pana la necesitatea unei dezgoliri.

Trebuie sa cream un spatiu larg in noi insine pentru a ne naste intru acceptare.

Daca a primi este in centru,

a da este sus, a refuza este jos.

Mai raman de o parte si de cealalta

renuntarea care inalta,

toleranta care imbogateste.”

Fragment din cartea Curajul de a fi tu insuti de Jaques Salome

“ In strafundurile materiei, am stiut sa vedem energie,

in strafundurile energiei, am stiut sa vedem informatia,

in strafundurile informatiei oare vom mai sti sa vedem constiinta?

Vom sti sa vedem ca informatia insasi depinde de constientizarea ei,

adica de sensul pe care i-l atribuim?” Xavier Emmanuelli

” Traim intr-o lume imaginara, o lume a iluziei. Cea mai mare incercare a vietii este aceea de a gasi realitatea. ” Iris Murdoch

Te simti mizerabil din cauza faptului ca nu-ti place modul in care te-a creat Dumnezeu? Nu trebuie sa te comprai cu altii! Trebuie doar sa-ti vezi de viata ta in fata Domnului!

” A fi tu insuti intr-o lume care cauta în mod constant sa te faca altcineva, este cea mai mare realizare. ” Ralph Waldo Emerson

” Primul lucru este acela de a te accepta in mod profund pe tine insuti. Fiecare se simte inferior intr-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului ca fiecare este unic. Nu se pune problema superioritatii sau a inferioritatii. Fiecare face parte dintr-o categorie care ii este proprie si din acest lucru nu rezulta nicio comparatie. Si nu pot sa-mi inchipui o fiinta care sa aiba totul in aceasta lume. Unii nu au ezitat sa incerce, dar au esuat lamentabil. Fii doar tu insuti si va fi suficient. ” Osho

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Multumesc Ramona … Frumos material .. frumosa poezia si fragmentele lui Salone si utile cele 7 nevoi relationale .. foarte bun ca sinteza prin simplitatea lui ultimul filmulet … simpatica Joyce Meyer care are dreptate cand spune: Bucurate de propria persoana si te vei bucura de toate celelalte .. Fii tu insuti !.

  2. Frumos articol, plin si datator de putere. Vreau sa fiu mereu in linistea si in iubirea in care sunt acum. E atat de bine si frumos. Multumim Ramona pentru ca iti pasa. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: