Cate ceva despre dualitate

” Nu exista o profunzime a mintii pe care trebuie sa o atingem. Nu exista decat o vacuitate imaculata. Nu exista interior, exterior, suprafata sau adancime. Nu ai unde sa te duci. Oriunde te-ai duce, e tot aici. Priveste in jur, spune care sunt limitele acestui moment. Cum il masori? Dupa lungime, latime, grosime? Acest moment prezent nu are nimic de-a face cu timpul sau cu profunzimea. E foarte simplu. Vei rade cand iti vei da seama cat de simplu este. Oamenii petrec 30 de ani in pesteri doar ca sa descopere ca sunt ei insisi, Sinele lor. Acest A FI este aici şi acum. E ca si cum ti-ai cauta ochelarii in timp ce ii porti. Orice ai face, oriunde ai fi, esti mereu in aceasta Sursa. ” Harivansh Lal Poonja

” Care este adevarul? E omul una din gafele lui Dumnezeu sau Dumnezeu e una din cele ale omului? ” Friedrich Nitzsche

Anunțuri

8 răspunsuri

  1. Autorul Adam Ramon spune ca aceasta lege sufletesc-spirituala nu este cunoscuta de om care cunoaste doar relatia unui mariaj terestru .. care este o expresie vulgara a legii duale .. iubirea duala fiind iubirea absoluta superioara in vibratie .. fiind resimtita de cele doua suflete ca o fericire doar la simpla speranta a revederii .. cu toate ca constientizarea si dezvoltarea iubirii duale necesita timp, truda si suferinta .. pentru ca intr-un final, chiar daca ne vom intepa la inceput in spini, pana la urma sa ajungem sa rupem trandafirul fericirii .. aceasta fiind echivalent chiar cu o mantuire .. telul comun fiind drumul intoarcerii in sanul Divinitatii printr-o gandire si actiune comuna .. cei doi duali fiind impreuna, facand o unitate vor avea rezultate remacrabile decat ar fi divizati si ar face lucrari separate fiecare

    Adam Ramon spune deasemeni ca pentru a ajunge sa fii demn de a intanlni adevarata pereche mai intai trebuie sa treci prin coeziunea si unitatea familiala … si chiar daca spune ca mariajul este o expresie vulgara a legii duale .. totusi ii atribuie acestuia si nu numai el am vazut-o si la Arsenie Boca .. si la Iisus .. o importanta chiar de exceptie as zice .. spunand ca familia e punctul de coeziune care duce la unitate si barbatul trebuie sa-si considere sotia ca jumatatea sa sufleteasca .. ca pe acel suflet care il intregeste si i se potriveste … dar ce se intampla daca totusi lucrurile nu stau chiar asa ?

    Tot Ramon ne raspunde .. Omul trebuie sa-si traiasca viata umana in conformitate cu legile divine sa-si iubeasca perechea cu care a intemeiat mariajul si sa-si sacrifice acesteia viata renuntand la sine sacrificand totul pentru familie .. sotie .. copii .. pentru ca acesta iubire va dizolva intreaga sa fiinta care se va mistui pe altarul iubirii.

    Nu ai voie sa te simti nefericit si neimplinit pentru ca nu esti neinteles si crezi ca iti rsipesti propria iubire pentru ca traiesti si iubesti pentru tine si acest sentiment trebuie sa atinga in sufletul tau culmea perfectiunii pentru ca daca te poti dizolva in iubire esti apt pentru a intanlni adevarat ta pereche.

    Daca nu ati fost fidel cu ce nu este al vostru … facand referire la fidelitatea fata de sufletu care nu ii era pereche … oare cum vi se va incredinta ce e al vostru ? ..

    Deci .. ca o concluzie de final .. se pare ca pentru cei casatoriti … pentru a fi apt de a-ti intanlni adevrata pereche trebuie mai intai sa renunti la sine si sa sacrifici totul pentru familie .. pentru ca sufletul tau sa atinga perfectiunea si a te putea dizolva in iubire .. oare chiar asa sa fie ?

    1. fidelitatea dupa mine, merge mai sus de planul terestru si aici ma refer la cuplu, fiindca noi ne aflam aici sa ne implinim Legenda personala, adica; cerinta sufletului in primul si primul rand, asta ducandu-ne spre o fidelizare care automat se extinde pe mai multe dimensiuni ale fiintei. Bunaoara, in ceea ce ma priveste, ma aflu aici sa ma deschid spre primire, punand in schema si propria mea persoana, in trecut pasandu-mi mai mult de altii decat de mine, mi-am risipit energia spre binele altora, adesea aceste persoane fiind din afara cadrului familiar, in acest caz, aducand prejudicii destul de serioase celor alaturi de care traiam si implicit si mie insumi, ceea ce era profund incorect, Dumnezeu fiind important in fiecare creatie prin valorile, talentele si aportul pe care l-a ales sa il traiasca printr-un trup sau altul, si asta imi aminteste de o poveste foarte faina: Cica era un om sarac dar foarte bun la suflet, care putinul pe care il avea il impartea cu altii, adesea renunatnd la darul muncii prestate in favoarea altora. Sotia lui nu era o prea buna bucatareasa, asa ca mereu avea dureri de stomac. Cand se ruga lui Dumnezeu ii spunea asa: Doamne, iti promit ca de o sa am bani o sa iti cumpar haine frumoase si calduroase ca sa nu mai trebuiasca sa umblii peticit, cu picioarele goale si dardaind de frig in zilele mohorate. Si iti mai promit ca daca o sa am bani, o sa iti cumpar mancaruri alese ca sa nu mai trebuiasca sa te doara stomacul si sa suferi de tot felul de boli derivate din lipsuri si nevoi. Si iti mai promit ca daca o sa am bani, o sa iti ofer o casa frumoasa si un pat comod, ca sa poti sa te simti bine si sa te odihnesti asa precum meriti….si uite asa, tot continua omul nostrum cu promisiunile, neintelegand ca de fapt el se afla in acea situatie, fiindca pur si simplu uitase de el, ceilalti fiind cu mult mai importanti decat propria lui persoana, adica decat Divinitatea din el, fiindu-i greu sa perceapa ca atat ceilalti cat si el sunt importanti, Dumnezeu meritand sa aibe parte de bine atat in el cat si in ceilalti in mod corect. Acum, si eu care in trecut am facut aceeasi greseala ca sufletul din poveste, va trebui sa imi reformulez viata, nemailasandu-ma manipulata de cei ce in trecut s-au folosit de mine, incercand sa adopte un atare comportament si de data asta, folosind in acest sens diverse tactici de manipulare de gen: in numele prieteniei, in numele colegialitatii, in numele vecinatatii, in numele lui Dumnezeu, asa e bine sa faci, meriti ce eu vreau, cand eu vreau, cat eu vreau si cum eu vreau, tu esti buna, esti singura persoana care ma poti ajuta etc, acestia nepricepand ca ceea ce ma sfatuiesc sau ma forteaza pe mine sa fac, de fapt ei se afla aici sa experimenteze, sufletul lor reamintindu-le iar si iar directia pe care o au de urmat in viata, directia mea de data asta fiind cu totul alta…..Acum ca stiu care este cerinta sufletului meu, automat, voi atarge o persoana care sa peregrineze alaturi de mine in intelegere si fidelitate, oferindu-mi libertatea necesara ca sa imi inteleg cerintele sufletului in mod corect, fiind alaturi de mine si in momentele in care mai gresesc, lasandu-ma ca atare manipulata in asa fel, incat munca pe care o prestez sa nu fie rasplatita la o adica, urmand in acest caz ca partenerul meu de viata sa duca greul casei, pana universul prin diverse experimente si scenarii ma va aduce la stadiul la care sa inteleg ca pe orice muchie voi merge, sigur ma voi taia, ceea ce dealtfel am si facut in aceasta existenta, in final intelegand importanta talentelor, al valorilor, timpului, energiilor, cooperari, cocreeari si aspectarii binelui comun…putand in acest fel sa trec pe o alta scala de valori care de data asta sa serveasca unitatea, cooperarea si conlucrarea pentru un bine comun etc…precum vezi, adevarata fidelitate consta in a-ti lasa liber partenerul sa actioneze in conformitate cu Legenda lui persoanala si el la randul lui sa iti ofere exact acelelasi premise, in acest caz, putand sa ajunga la stadiul la care planul fizic este eliberat, uniunea fiintei putand acum sa se petreaca pe suflet si tot mai sus, ultima veriga constand in intalnirea dualului care n-are nimic de a face cu o persoana fizica, ci cu partea superioara a ceea ce tu esti, aici, cuvantul dual fiind gresit, vorbindu-se de fapt despre sufletul pereche, acel suflet cu care ai coborat in tandem prima data pe aceasta planeta,putand cand esti pregatit sa il intalnesti, fiind de data asta apt sa convietuiesti cu el o intreaga viata ca sot si sotie, beneficiile unei astfel de intalniri fiind imense. In genere, din cand in cand, cand suntem pregatiti sa facem un salt imens, ne reintalnim pentru scurt timp cu sufletul pereche, unirea energiilor derivante din aceasta intalnire dandu-ne forta ca sa putem face saltul. Cand ma refer la unirea energiilor, e bine sa se inteleaga ca asta se poate face si doar printr-o simpla intalnire la o cafea sau oriunde in alta parte, nefiind vorba de o apropiere prea mare intre cei doi protagonist, o atare apropiere putand fi chiar distructiva atata timp cat sufletul este nepregatit sa integreze ambele energii in asa fel, incat sa devina una. Oricum, fidelitatea cere intelegere, respect, implicare, deschidere, libertate, cooperare, actionare intr-o directie sanatoasa si corecta, oferind fiecarui protagonist sansa sa se dezvolte pe cat mai multe dimensiuni ale fiintei…intr-un cuvant, a fi fidel cerintelor sufletesti ale fiecarui protagonist in parte, deci implicit Vointei Divine, inseamna a avea incredere in celalalt, a-l asculta cu atentie, a-l spirjini in cele ce simte ca a venit sa faca neuitand insa de tine etc….sigur ca asta este parerea mea, fiecare vazand prin prisma lui ce inseamna cu adevarat fidelitatea, deci, implicit si Adam Ramon caruia ii respect optiunea si viziunea exact asa precum ne-o prezinta, preferand insa sa actionez in felul meu, prin prisma viziunii pe care eu o am….fiindca dupa mine, fidelitatea poate sa duca uneori si la despartire, atunci cand experientele pentru care eu am venit sa le derulez, pot sa fie periculoase si dureroase pentru ceilalti membrii ai familiei, in caz ca ei nu se afla aici ca sa experimenteze asa ceva…. benefic fiind in acest caz sa le ofer libertate si eventual sprijin din afara familiei decat chin si durere din interiorul ei, punand mai presus cerinta sufletului decat ingradirile si credintele terestre limitative…..ce inseamna asta in acceptiunea mea?…..bunaoara un anume numar de existente, o anume persoana, a pus mai presus jobul pe care il avea, astfel lasand un gol in sufletul celorlalti membrii ai familiei….acum, e posibil sa revina ca femeie, familia fiind foarte importanta pentru ea….in prima faza, fiind obisnuita cu lipsa valorilor familiare, poate sa atraga un sot care exact ca ea in trecut, va fi foarte implicat in munca, neavand timp pentru familie….asta va aduca in sufletul femeii multa mahnire, considerandu-se abandonata si nebagata in seama, putand in acest fel sa invete chiar din proprie experimenta cat de mult gol poate sa aduca lipsa de interes al celuilalt….si intr-o zi, va fi pregatita sa faca un salt….daca sotul va intelege ce cerinte are sufletul sotiei, fiind fidel si increzantor in Vointa Divina, o va lasa sa plece in pace si armonie, despartirea dintre ei petrecandu-se in respect si intelegere, astfel femeia putand sa dezvolte o alta relatie cu o persoana care ca si ea, pune mai presus famila decat munca….si uite asa, din pas in pas, invatam sa fim fideli planului fizic, mai apoi al celui sufletesc, spiritual etc, putand in final, prin intelegerea si importanta fiecarei dimensiuni in parte, dobandita prin experiment propriu, sa ne reunim cu dualul, adica, fiind apti in a integra Divinitatea in noi, putand in acest fel sa se manifeste in toata splendoarea Lui atat in plan celest cat si terestru….aceasta fiind ultima noastra revenire pe pamant….din acest moment, nemaifiind necesar sa ne reancarnam decat daca dorim sa ii ajutam pe cei ce sunt din aceeasi familie de suflet cu noi si care au ramas in urma….dar precum am zis, asta e doar o parere de a mea, a ceea ce inseamna fidelitatea, fiecare avand liberul arbitru sa creada ce simte, in conformitate cu experimentul pe care sufletul lui a venit sa il deruleze in aceasta viata, incluzand aici si intelepciunea acumulata in trecutele existente….ca tare, e bine ca fiecare sa ii fie fidel sufletului, atat in ceea ce il priveste cat si in ceea ce ii priveste pe altii, respectand si sprijinind astfel evolutia….

  2. Multumesc pentru raspuns Ramona si multumesc si pentru opinia ta privind fidelitatea si dimensiunile fiintei pe care se extinde ea .. precum si rolul pentru care ne aflam noi aici…

    In ceea ce privesc sufletele duale si sufletele pereche .. sincer nu ma pricep si nu stiu daca Ramon cand vorbeste de suflete duale se refera la sufletele pereche .. eu cred ca se refera la doua suflete compatibile care au depasit iubirea fizica terestra .. iubirea duala fiind mai degraba o fericire .. o iubire superioara in vibratie .. o iubire pura pentru ca numai asta poate uni cele doua suflete terestre .. care cu aceasta ocazie se reunesc in iubirea pura a Creatorul .. putnad face o unitate fericita si cand trec impreuna in celalalt plan existential .. chiar Ramon o spune.

    Dar acest lucru nu il spune doar el .. l-am gasit si in cartile lui Vasii si ale Veronicai .. multe suflete fiind intrebate daca si-au cunoscut sau daca sunt impreuna cu partea lor acolo … unitatea fiind reprezentata prin notiunea de disc.. dar ideia asta era de intregire a discului prin cele doua jumatati corespunzand celor doi .. acum daca referirea se face la suflete duale sau la suflete pereche sincer nu stiu ce sa spun … dar fiind vorba doar de doi s-ar putea spune ca se vorbeste de suflete duale … pentru ca daca nu gresesc eu … parca o persoana poate avea mai multe suflete pereche ..

    1. DUALITÁTE s. f. 1. coexistența a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2). 2. (log.) raport de opoziție între două funcții logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi și a argumentelor ei.

      Fiecare fiinta are doua parti: una superioara celesta asa zis buna, benefica, angelica, si una inferioara, rea, egotica care in separare fiind se combat una pe alta….

      Cand omul va evolua suficient de mult incat sa nu mai fuga de asa zisul rau, putand sa il priveasca fata in fata fara frica, iubindu-l si respectandu-l pentru ceea ce este, acesta va fi in intregime integrat, cele doua parti ale fiintei una devenind.

      Chiar exista un film pe aceasta tema a carui titlu acum imi scapa. Raul fiind aspectat ca un numar mare de creatii hidoase si turbulente, este inchis si ferecat, cheia usii spre acestia aflandu-se la niste calugarite destoinice, care isi transmit din generatie in generatie credinta ca acest rau, trebuie neaparat tinut departe de oameni. Asta dureaza pana intr-o zi cand cineva deschide zagazurile raului creazand ca astfel va putea pune stapanire pe lume, urmand ca o anume persoana salvatoare sa isi ajute semenii in a scapa de rau. Aceasta persoana un timp anume este urmat de o forta a raului, prin mijloace diferite reusind sa scape de ea. La un moment dat, un intelept ii spune ca greseste ceea ce face, netrebuind de fapt sa fuga de el ci sa fuga dupa el …si uite asa, incepe o alergare de data asta in sens invers, intr-o zi reusind sa se intalneasca fata in fata…..si uitandu-se cu atentie salvatorul nostru la creatia hidoasa, incepe sa il indrageasca si sa ii vada utilitatea, imbratisandu-l pentru ceea ce este….iar in acel moment, acea forta asa zisa rea, incepe sa se uneasca cu cealalta parte a ei, formand o unitate, astfel dualitatea disparand…..atunci, salvatorul lumii, reuseste sa inteleaga utilitatea partii duale, pricepand ca menirea finala a fiecaruia, este de a-si accepta ambele parti, fiind astfel apti fiecare in parte, de a se uni cu dualul, separarea disparand cu desavarsire…

      in ceea ce imi spui tu prin cele intelese de tine ca suflete compatibile si duale, ar fi aidoma povestii cu sufletul care i-a cerut lui Dumnezeu sa fie lasat sa experimenteze in afara raiului, iar acesta I-a zis ca e de acord dar cu o singura conditie, sa ii spuna ce doreste sa experimenteze, iar el a ales iubirea, urmand sa fie ajutat de cineva care juca rolul sufletului rau si uracios….ca atare, in aceptiunea ta, cand omul va fi apt sa isi accepte dualul oglindit intr-o alta persoana, el jucand rolul personajului bun si celalalt al celui rau, va putea trai o unitate fericita, putand trece intr-un alt plan existential….poi in acest caz, jocul ar fi inegal, fiindca unul dintre suflete s-ar putea sa se supere spunand ca el fiind bun a suportat pocniturile celuilalt etc….urmand in acest caz, ca acest joc de final sa se joace de doua ori, schimbandu-se de data asta rolurile…..retine totusi ca e vorba de DUAL….adica de ceva opozant….alaturi de care esti chemat sa traiesti o experienta extreme de reusita si fericita, adica sa razi si sa te bucuri intr-un mod mai mult decat extatic ori de cate ori esti pocnit de celalalt….in acceptiunea mea, asta se numeste sado-masochism….

      dar oricum, importanta este idea si nicidecum cuvantul, care sigur are si el o mare importanta, idea atat a lui Ramon cat si a lui Vasai si maicuta Veronica fiind trairea unei legaturi, chiar aici in plan terestru, care sa transceada iluzia, separarea, egoul, uniunea dintre cei doi fiind bine aspectata pe fiecare nivel al fiintei, nemaifiind manifestata ca separata; eu – tu, ci unitara -noi ….in acest caz, fiind vorba de cele doua tipuri de energii si nicidecum de cele doua parti ale fiintei, cuvantul corect in acest caz fiind complementar ( COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru….o parte a monedei e intregita de cealalta parte….partea din fata a corpului e intregita de cea din spate etc. ) si nicidecum dual ( DUALITÁTE s. f. 1. coexistența a două principii diferite )…care poate fi integrat doar in interior, fiindca in credintele noastre exista binele si raul, susul si josul, albul si negrul etc…noi negandu-l cand pe unul cand pe altul in functie de interesele pe care le avem….si de aceea consider ca dualul este partea superioara a fiintei, pe cand perechea potrivita ca suflet este una complementara, adica care ma intregeste ca cine sunt in rolul pe care il joc, formand o pereche armonioasa, care poate aduce prin rolul ales de fiecare, piesa jucata in comun, la nivel de maestru, stiind ca ceea ce este doar este si atat, fara rau bine, sus, jos etc…doar o piesa, un joc si atat….un psiholog intelege foarte bine acest precept fiindca el intra efectiv in papucii altuia, pastrandu-se insa in tot acest timp in ciorapii lui…..creand astfel din nou si din nou unitatea intre el si client, fara insa a renunta la cine este el…..iar psihologul cu clientul sunt complementari, formand o echipa, intregindu-se in a actiona intr-un scop comun,unindu-si in acest caz energiile, chiar daca acesta serveste doar unui rol de moment….

  3. Cand am vorbit de suflete compatibile nu m-am referit la doua personaje in care unul sa joace rolul celui rau si altul rolul celui bun .. asta ar fi o prostie … oricum in aceasta carte Adam Ramon nu vorbeste despre dualitate ca despre o parte benefica si angelica care ar trebui unita cu o parte demonica si inferioara .. si asta in interior .. ci ca dualismul se exprima prin cele 2 sexe masculin si feminin manifestandu-se sub forma de forta active prin partea barbateasca si pasiva prin cea femiasca .. si ca in principiu ambele parti sunt parti imperfecte .. dar sunt manate de iubire si se cauta .. si cand se intanlnesc prin nenumarate cizelari si slefuiri ajung in final la compatibilitati si la o iubire absoluta superioara care fac ca ele sa devina o unitate.

    Este adevarat ca mai spune ca valorile deobicei vin de sus prin intermediul sufletului feminin .. principiul feminin fiind canalul prin care se revaraasa curentul evolutiv .. dar asta nu inseamna neaparat ca femeia este partea angelica si babratul partea demonica .. ci ca ambele sunt oarecum imperfecte si in final ajung prin slefuire la perfectiune si unitate .. si ca relatia cu dualul sau sufletesc sau conexiunea duala duc la mantuire … fiind drumul intoarcerii in sanul Divinitatii printr-o gandire si actiune comuna .. dar pentru a avea o actiune si o gandire comuna ele obligatoriu trebuie sa ajunga in final la compatibilitate pe toate planurile..

    Dar indiferent de definitia termenului .. poate ca dualitate stricto senso luat nu e corect si ca termenul de complementar .. care intregeste e mult mai corect .. categoric ca ideia lui Ramon si a lui Vasii este o legatura intre 2 suflete in acest plan terestru care sa transceada separarea si sa vizeze unitatea .. telul fiind intoarcerea la Divinitate printr-o iubire pura, armonie si unitate.

    Multumesc pentru raspuns ..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: