Arhive lunare: Iulie 2013

Cum sa scapi de manie, suparare, anxietate….

Bine ai revenit pe caleaspretine

despre metoda prezentata mai jos, stiu de ceva timp, dar fiindca nu-mi apartine, mi-am permis sa o preiau de pe blogul pe care a fost postat, gandindu-ma ca poate te confrunti cu diferite situatii tensionate si cauti metode de linistire. Procedeul este simplu si dureaza doar cateva minute si tocmai de aceea, e simplu de folosit atat acasa, cat si la munca sau indiferent unde poti avea putina liniste.

cu drag Ramona

 

Cercetăriile Institutului Heartmath, din ultimii 18 ani, au adus contribuţii seminificative pentru înţelegerea practică şi ştiinţifică a psihologiei stresului, interacţiunii inimă-creier şi performanţă. Aceste cercetări au dus la crearea mult premiatelor tehnologii: emWave Personal Stress Reliever® şi emWave® PC.
Pentru a vedea detalii accesaţi chiar filmuleţe ale institutului, traduse in limba română pe canalul meu youtube http://www.youtube.com/user/coerentaglobala Toate filmele de pe acel canal au traducere în limba romană si în caz ca nu e activată subtitrarea gasiţi instrucţiuni simple aici: Cum activez subtitrari pe youtube
Folosind tehnologia emWave şi tehniciile Heartmath atingeţi starea psihofiziologica optima în care veţi lucra la performanţe optime. Marturiile celor care practica confirma acest lucru clar iar reputaţia Institutului Heartmath provine tocmai din validitatea acestor tehnici şi tehnologii care sunt folosite de numeroase spitale şi clinici, de cei de la NASA, de sportivi şi antrenori foarte recunoscuţi. (detalii pe www.heartmath.com)
Aici vreau să ofer o tehnică deosebit de eficientă şi rapidă pentru eliberarea stresului oricând, oriunde şi îmbunătăţirea stării generale de sănătate.
Tehnica Coerenţei Rapide
Originalul în engleză îl găsiţi la adresa http://www.heartmath.org/about-us/quick-coherence-technique-for-adults.html
Creaţi o stare de coerenţă în aproape un minut cu simpli, dar puternici paşi ai Tehnicii Coerenţei Rapide®. Folosing puterea inimii tale ca să echilibrezi gânduriile şi emoţiile, poţi dobândi energie, claritate mentală şi să te simţi bine rapid oriunde. Foloseşte Coerenţa Rapidă în special cănd începi să simţi o emoţie care te seacă de vitalitate cum ar fi: frustrare, iritare, anxietate sau mnie. Găseşte o senzaţie de comfort şi armonie interioră care este se reflectă într-un mod mult mai echilibrat în ritmuriile inimii, facilitând funcţionarea creierului şi acces crescut câtre inteligenţă superioară.

Tehnica Coerenţei Rapide pas1
Tehnica Coerenţei Rapide te ajută să creezi o stare de coerenţă, oferindu-ţi astfel acces către inteligenţa inimii tale. Foloseşte puterea inimii tale ca să-ţi echilibrezi gândurile şi emoţiile, ajutându-te să atingi o stare de neutralitate, stabilă pentru o gândire clară. Este o tehnică puternică care te conectează cu zona energetică a inimii tale ca să te ajute să eliberezi stresul, să echilibrezi emoţiile şi să te simţi mai bine rapid.
Coerenţa Rapidă® te va ajuta să găseşti un sentiment de comfort şi armonie interioară care se va reflecta în ritmurile inimii. Inima este un generator primar de ritm în corpul tău, influenţând procesele creierului care controlează sistemul tau nervos, funcţia cognitivă şi emoţia. Ritmuri ale inimii mai coerente facilitează funcţiile creierului, oferindu-ţi acces mai înalt către inteligenţa ta superioară astfel poţi îmbunătăţii atenţia, creativitatea, intuiţia şi nivele superioare de a lua decizii. Când eşti în starea în care ritmuriile inimii sunt coerente, performanţa ta este maximă – ce atleţii numesc „zona”, „eram în stare”. Te simţi sigur pe tine, pozitiv, concentrat, calm şi totuşi energizat.
Pasul 1: Atenţie pe inimă.  Puneţi atenţia în zona din jurul inimii, în centrul pieptului. Dacă, preferi, primele dă-ţi când încerci, pune mâna pe centrul pieptului că să te ajute să-ţi menţii atenţia acolo.
Pasul 2: Respiraţia Inimii. Respiră adânc dar normal şi simte cum respiraţia intră şi iese prin centrul pieptului. Când inspiri simte ca şi cum respiraţia intră prin inimă şi în timp ce expiri simte cum iese prin acea zonă. Respiră încet şi natural, puţin mai adânc decât normal. Continuă să respiri confortabil până când iţi găseşti un ritm propiu care ţi se potriveşte.
Pasul 3: Simţirea Inimii. În timp ce menţii atenţia pe inimă şi respiraţia inimii, activează un sentiment pozitiv. Aminteşteţi o trăire pozitivă, un timp când te-ai simţit minunat în interiorul tău şi readu starea aceea ca şi cum intri în memorie şi o retrăieşti complet. Unul dintre cele mai uşoare metode de a genera un sentiment pozitiv, bazat pe trăirea din inimă este să-ţi aminteşti un loc special unde ai fost sau iubirea pe care o simţi pentru un prieten apropiat sau membru al familiei sau animăluţ. Acesta este cel mai important pas.
Coerenţa Rapidă® este utilă în special când începi să simţi o emoţie care te seacă cum sunt: frustrarea, iritarea, anxietatea sau stresul. Folosind Coerenţa Rapidă la pornirea emoţiilor negative mai puţin intense le poţi transforma în ceva pozitiv înainte să escaladeze în ceva grav. Această tehnică este în special utilă după ce ai avut vreo ieşire emoţională necontrolată  întrucât te aduci repede în echilbru.
Poţi face Tehnica Coerenţei Rapide® oricând, oriunde şi nimeni nu va şti că o faci. În mai puţin de un minut, crează schimbări pozitive în ritmurile inimii tale, transmite semnale puternice către creier care pot să-ţi îmbunătăţească starea. Aplică această tehnică rapidă la începutul fiecărei dimineţi, înainte sau în timpul telefoanelor, întruniriilor, în mijlocul unei conversaţii dificile, când te simţi copleşit sau presat de timp, sau oricând pur şi simplu vrei să o practici pentru aţi creşte coerenţa. Deasemenea poţi folosi Coerenţa Rapidă oricând ai nevoie de mai multă coordonare, viteză şi fluiditate în reacţii.
.
Anunțuri

Cate ceva despre Karma – partea a treia

magic-elfin

” Viaţa nu se masoara in numarul de respiraţii pe care le ai, ci in numarul de momente care iti taie rasuflarea. ”  Swami Vivekananda

Ajutand omenirea ne ajutam pe noi insine

Inainte de a ne apuca sa examinam in ce mod contribuie indatorirea la ascensiunea noastra spirituala, permiteti-mi sa va descriu pe scurt un alt aspect a ceea ce numim noi karma in India. In fiecare religie sunt trei parti: filozofia, mitologia si ritualul. Se intelege de la sine ca filozofia este esenta fiecarei religii; mitologia o explica sau o ilustreaza mai mult sau mai putin prin descrierile legendare ale vietilor marilor oameni, prin povestirea unor evenimente minunate etc; ritualul reda acestei filozofii o forma mai concreta, coborand-o, pentru a putea fi inteleasa de oricine. La drept vorbind, ritualul este filozofia concretizata. Ritualul este karma. El este necesar in fiecare religie, pentru ca cei mai multi dintre noi nu sunt inca in stare sa intuiasca abstractiile spirituale. Oamenii sunt gata sa creada ca ei vor intelege totul dar, in practica, observa uneori ca este foarte greu sa inteleaga meandrele abstracte ale spiritului. De aceea simbolurile ne sunt de mare ajutor si nu ne putem lipsi de imaginile simbolice ale ideilor. Inca din timpuri imemorabile, simbolurile sunt intrebuintate de catre toate religiile. Intr-un anumit sens, nici nu putem gandi altfle decat prin simboluri; insesi cuvintele sunt simboluri. Pe de alta parte, totul in lume poate fi privit ca un simbol. Tot universul este un simbol, iar Dumnezeu este Esenta care se ascunde dupa el. Acest gen de simboluri nu este numai creatia omului; nu se poate spune ca unii oameni, apartinand uneia si aceleiasi religii, nascocesc in comun anumite simboluri si ca le trezesc la viata din propriile lor minti. Simbolurile religioase sunt supuse cresterii firesti. Cum poate fi explicat ca anumite simboluri sunt asociate cu anumite idei aproape la toate popoarele? Unele din ele sunt raspandite aproape in intreaga lume. Multi dintre noi, probabil, presupunem ca crucea – ca simbol – s-a ivit pentru prima oara in conexiune cu religia crestina. In realitate, ea a existat si inainte de crestinism si inainte de nasterea lui Moise si inainte de aparitia Vedelor, inainte de aparitia oricarei legende omenesti despre legenda lumii omenesti. Crucea exista inca la azteci si la fenicieni; fiecare rasa, dupa cum se vede, avea ca simbol crucea. Tot astfel simbolul Mantuitorului rastignit, a omului rastignit pe cruce, era, dupa cum s-a dovedit, cunoscut aproape fiecarui popor. Cercul a fost intotdeauna un mare simbol in intreaga lume. Apoi exista cel mai raspandit simbol: zvastica. Intr-un timp se credea ca buddhistii ar fi raspandit-o in lume, insa, in cele din urma s-a constatat ca ea fusese intrebuintata de catre popoare cu multe veacuri inainte de ivirea buddhismului. Ea fusese folosita si in Babilon si in Egipt. Ce dovedeste aceasta? Ca toate simbolurile acestea nu puteau fi ceva conventional. Trebuia sa existe o cauza oarecare a aparitiei lor, o legatura fireasca intre ele si mintea omaneasca. Limba nu este un rezultat al conventionalismului; oamenii n-au trebuit sa consimta sa se exprime anumite idei prin anumite cuvinte; nu a fost niciodata o idee fara cuvantul corespunzator; ideile si cuvintele, prin natural lor, sunt inseparabile. Simbolurile care reprezinta ideile pot fi simboluri – sunet sau simboluri – culoare. Surdo – mutii trebuie sa gandeasca prin simboluri aparte, nesonore; fiecare gand isi are contragreutatea sa in minte, o forma oarecare; in filozofia sanscrita se numeste “ nama – rupa “, nume si forma. Este tot atat de imposibila crearea unui sistem al simbolurilor in mod conventional precum este si crearea unei limbi in mod artificial. In simbolurile ritual universal avem expresia gandirilor religioase ale omenirii. E usor a afirma ca ritualurile, templele si toate celelalte nu sunt necesare; fiecare copil afirma aceasta in zilele noastre, dar nu e greu nici sa distingi ca oamenii care se roaga in interiorul templelor, se deosebesc in multe privinte de oamenii care nu frecventeaza templele. Legatura anumitor temple, ritualuri si culte cu anumite religii duce la faptul ca adeptilor acestor religii li se transmit gandurile, care sunt simboluri pentru acele lucruri concrete. Nu este delor intelept sa respingi rutualurile si simbolurile; studierea si aplicarea lor alcatuiesc de asemenea o parte a Karmei – Yoga.

Exista multe aspect ale stiintei muncii. Unul dintre ele este cunoasterea relatiei dintre gand si cuvant, acea stiinta anume, care reda ceea ce se poate obtine prin forta cuvantului. Fiecare religie cunoaste puterea Cuvantului si chiar intr-o asa masura, incat in unele din ele, insasi creatia este atribuita puterii Cuvantului. Aspectul exterior al gandului lui Dumnezeu este Cuvantul, avand in vedere ca Dumnezeu, inainte de a crea a gandit si a voit. De aceea creatia a purces de la Cuvant. In mijlocul desertaciunii si a violentei vietii noastre materiale, nervii isi pierd sensibilitatea si se tocesc; cu cat inaintam in varsta, cu atat mai mult ni se toceste mintea si cu atat mai mult suntem tentati sa neglijam fenomenele care, in mod persistent si marcant, se repeta in jurul nostru. Totusi, natura omeneasca se impune uneori si atunci ne miram de unele evenimente obisnuite si incepem sa le studiem; astfel, uimirea este primul pas catre dabandirea lumii. Vedem ca simbolurile sonore, in afara de sensul filozofic si religios superior al Cuvantului, joaca un rol preponderant in viata omeneasca. Eu vorbesc cu voi fara sa va ating, insa vibratiile aerului produse de graiul meu patrund in urechea voastra, actioneaza asupra nervilor vostrii si produc o anumita influenta asupra creierului vostru. N-aveti cum sa va opuneti acesteia. Ce poate fi mai minunat decat aceasta? Unul il face pe un altul prost; acela sare din loc, isi inclesteaza pumnul si il loveste pe primul in obraz. Iata puterea cuvantului! O femeie plange indurerata; o alta femeie se apropie de ea si rosteste cateva cuvinte de imbarbatare, de incurajare; atunci, femeia indurerata se indreapta deodata si incepe sa zambeasca. Ganditi-va iarasi cata putere are cuvantul! El constituie o mare forta atat in filozofia superioara cat si in viata cotidiana. Zi si noapte manuim aceasta putere fara sa ne oprim gandul asupra ei. Cunoasterea acestei puteri si abilitatea de a o manui constituie, de asemenea, o parte a Karmei – Yoga.

Indatorirea fata de cei din jur consta in a-i ajuta pe acestia, in a face bine omenirii. De ce sa facem bine omenirii? Pentru ca doar in aparenta ajutam omenirea, in esenta ne ajutam pe noi insine. Ar trebui sa incercam intotdeauna sa ajutam omenirea; acesta trebuie sa fie imboldul nostru cel mai inalt dar, facand o minutioasa examinare, observam ca lumea nu are deloc nevoie de ajutorul nostru. Lumea noastra n-a fost creata pentru ca eu si cu voi s-o ajutam. Am citit candva o predica in care se spunea: “ Lumea aceasta minunata e foarte buna pentru ca ne ofera timpul si posibilitatea sa ajutam pe altii “. Aparent, acesta este un sentiment foarte frumos dar nu este oare o profanare gandul ca omenirea are nevoie de binefacerile noastre? Cu siguranta ca in ea exista multa suferinta, de aceea, a veni in ajutorul altora e lucrul cel mai bun pe care il putem face, desi, in cele din urma, vom vedea ca ajutorarea altora este de fapt ajutorarea propiei noastre persoane. In copilarie, aveam niste soareci albi. Ii tineam intr-o cutie in care erau montate niste roti, si cand soarecii calcau pe ele, incepeau sa se invarteasca incontinuu, nemaiputand fugi nicaieri. Tot astfel e si cu omenirea si cu ajutorul pe care i-l dam. Tot ajutorul consta in faptul ca noi insine ne exersam din punct de vedere moral. Lumea aceasta nu e nici rea, nici buna. Fiecare isi creeaza o lume pentru sine insusi. Orbul, gandindu-se la omenire, si-o inchipuie blanda sau rea, indiferenta sau iubitoare. Noi reprezentam un conglomerate de fericire sau de suferinta. In cursul vietii ne vom convinge de sute de ori de lucrul acesta. De obicei, tinerii sunt optimisti, iar batranii pesimisti. Tinerii au in fata lor o viata intreaga, pe cand batranii se plang ca zilele lor bune si frumoase au trecut si sute de dorinte nesatisfacute inca, clocotesc in inimile lor. Dar si unii si altii sunt irationali. Viata ni se pare buna sau rea in functie de starea mintala care predomina in noi in perioada cat o supraveghem; viata in sine nu e nici una, nici alta. Focul nu este nici bun, nici rau. Cand ne incalzeste spunem: “ Cat e de minunat focul! “ Cand ne arde degetele, ne supram pe el. Si totusi, focul in sine nu e nici bun, nici rau. Ca ni se pare bun sau rau, depinde de modul cum ne folosim de el. Tot astfel si cu omenirea. Ea e desavarsita, adica se adapteaza perfect la scopul pentru care a fost destinata. Putem fi siguri ca ea va exista foarte bine si fara noi, iar noi nu ne vom mai ingriji de felul in care s-o ajutam.

Si cu toate acestea, trebuie sa facem bine. Dorinta de a face bine este motivul suprem al fortei din noi. Dar trebuie sa retinem ca ajutorarea oamenilor este privilegiul care ni se acorda noua. Nu stati cocotati pe piedestal cu banul in mana spunandu-i saracului: “ Ia saracule “, ci fiti recunoscatori ca saracul exista si ca voi, dandu-i lui, va puteti ajuta pe voi insiva. Binecuvantat este nu cel ce primeste, ci cel ce da! Fiti recunoscatori ca va  puteti exersa in lume generozitatea si compasiunea voastra si, prin aceasta, sa deveniti puri si desavarsiti. Fiecare fapta buna contribuie la purificarea si desavarsirea noastra. Ce putem face in cel mai bun caz! Sa construim un spital, sa facem drumuri sau sa infiintam un azil. Putem sa organizam, sa adunam doua sau trei milioane de lei; cu un milion sa construim un spital, cu al doilea sa dam baluri si sa bem sampanie; sa permitem functionarilor sa delapideze o jumatate din al treilea milion, iar jumatatea ramasa s-o impartim saracilor. Dar ce valoare au toate acestea? O furtuna puternica poate nimici in cinci minute toate cladirile voastre. O eruptie vulcanica va matura toate drumurile voastre, spitalele, orasele si azilurile. Sa lasam discutiile naive despre binefacerile pe care le putem face omenirii. Ia nu cere nici binefacerile voastre, nici pe ale mele si totusi, noi trebuie sa lucram necontenit ca sa facem bine, deoarece aceasta este o binecuvantare pentru noi insine. Este unicul mijloc de a deveni desavarsiti. Nici un sarac, primind pomana noastra, nu ne datoreazza vreo recunostinta; in schimb, noi ii suntem indatorati intru totul, deoarece el ne-a dat posibilitatea sa experimentam prin el, compasiunea noastra. Este absolut incorect sa consideram ca putem face bine omenirii sau ca putem ajuta oamenii. Gandul acesta este irational si orice gand irational aduce nemultumire. Noi presupunem ca am facut un om fericit cu binefacerea noastra si asteptam multumiri si recunostinta de la el, recunostinta insa intarzie sa vina si suntem suparati. De ce sa asteptam ceva in schimb pentru ceea ce facem? Sa fiti recunoscatori omului pe care il puteti ajuta, priviti-l ca pe un Dumnezeu. Oare nu e un mare privilegiu de a avea mereu posibilitatea sa te inchini lui Dumnezeu pe calea ajutorarii saracului sau a aproapelui? Daca am fi absolut dezinteresati, am evita tristetea provocata de asteptatrea vanitoasa si zadarnica; am putea savarsi cu veselie fapta noastra buna in lume. Lucrul efectuat in mod dezinteresat n-are cum sa aduca nenorocire sau suferinta. Lumea va trai vesnic cufundata in fericire si in suferinta.

Traia odata un biet sarac, care avea nevoie de bani. A auzit ca daca ar putea evoca un spirit, i-ar putea porunci apoi sa ii aduca banii, si tot ce ii trebuie. De aceea, dorea foarte mult sa aiba la dispozitie un spirit. A tot cautat un om care ar putea sa ii subordoneze un spirit; in cele din urma a gasit un intelept care poseda aceste forte uriase si il ruga sa il ajute. Inteleptul l-a intrebat pentru ce ii trebuie spiritul. “ Vreau ca spiritul sa lucreze pentru mine, invata-ma cum sa il evoc. Tin foarte mult sa am sub autoritatea mea un spirit”, i-a mai spus omul. Inteleptul i-a raspuns: “ Nu te nelinisti, du-te acasa “. A doua zi omul merse din nou la intelept si incepu sa planga si sa il roage: “ Evoca-mi un spirit. Trebuie sa am in subordine un spirit care sa ma ajute “. In cele din urma, inteleptul, plictisit de insistenta acestuia ii zise: “ Ia talismanul acesta, repeta cuvantul vrajit si spiritul va veni si orice ii vei ordona, el iti va indeplini. Pazeste-te insa, el este o creatie inspaimantatoare si cere sa ii dai mereu de lucru. Daca nu ii vei da odata de lucru, iti va lua viata “.Omul ii raspunse: “ Asta este foarte usor, ii pot da de lucru pentru toata vaiata “. Pleca apoi in padure, repetand mereu cuvantul vrajit. In sfarsit, apare in fata lui spiritul: “ Eu sunt spiritul, a spus el, m-ai invins prin vraja ta, insa trebuie sa imi dai mereu de lucru, caci, in momentul cand nu-mi vei mai da de lucru, am sa te ucid “.  Omul i-a zis: “ Construieste-mi un palat “, iar spiritul ii raspunse: “ Gata, ti-am construit palatul “. “ Da-mi bani “ , ii porunceste omul. “Ia-ti banii “, ii raspunse spiritul. “ Taie padurea aceasta si construieste in locul ei un oras “. “ S-a facut “, ii raspunse spiritul. “ Ce mai vrei? “ Omul se sperie la gandul ca spiritul nu mai are de lucru la el, deoarece a indeplinit totul intr-o clipa. Spiritul ii zise: “ Da-mi sa fac ceva, sau te ucid “. Saracul n-a putut sa nascoceasca nici o ocupatie in plus, s-a speriat si a luat-o la fuga; ajungand la intelept, i-a spus: “ O, inteleptule, apara-ma “. Inteleptul a intrebat ce s-a intamplat. “ Nu mai am de lucru pentru spirit. Tot ce ii poruncesc sa faca, el ideplineste intr-o clipa si ma ameninta ca ma va ucide daca nu ii dau de lucru”. In momentul acela, apare spiritul si spune: “ Te mananc! “ si se pregati sa il inghita. Omul a inceput sa dardaie de groaza si sa il implore pe intelept sa il salveze. Inteleptul ii spuse: “ Voi gasi o iesire. Uita-te la cainele acela cu coada incarligata. Scoate repede palosul, reteaza coada cainelui si da-i-o spiritului sa o indrepte “. Omul a taiat coada cainelui si a dat-o spiritului, spunandu-i : “ Indreapt-o! “ . Spiritul a luat coada si a inceput incetul cu incetul si cu toata sarguinta sa o indrepte dar de indata ce o lasa din mana, coada se incarliga la loc. Spirtul o indrepta iarasi cu mare rabdare, dar coada se rasucea iar, imediat ce era pusa pe pamant. Astfel, spiritual a lucrat multe, multe zile, pana ce a obosit de tot. “ Niciodata in viata mea nu am fost intr-o situatie atat de grea, desi sunt un spirit batran si experimentat. Accept o impacare cu tine “ ,ii spuse el omului. “ Elibereaza-ma, iar eu iti las in schimb tot ce ti-am dat, si iti promit ca nu iti voi face nici un rau “. Omul a fost foarte multumit si a acceptat propunerea bucuros.

Lumea noastra se aseamana cu o coada de caine; in decursul a sute si sute de ani, oamenii s-au straduit sa o indrepte, dar ea s-a incarligat din nou, imediat ce a fost lasata din mana. Nici nu poate fi altfel. Trebuie mai intai sa ne deprindem sa lucram dezinteresati, pentru a ne izbavi de fanatism. Cand vom intelege ca omenirea e asemeni cozii incarligate a cainelui si ca niciodata nu se va indrepta, atunci nu vom mai fi fanatici. Daca in lume n-ar exista fanatismul, ea ar progresa mult mai rapid decat acum. Este gresit sa se creada ca fanatismul poate favoriza dezvoltarea omenirii. Dimpotriva, este elementul stagnarii, care da nastere urii si maniei si ii indeamna pe oameni la invrajbire, insuflandu-le dusmania reciproca. Noi credem ca tot ce facem sau ce posedam este cel mai bun din lume si ca ceea ce nu avem, nu are nici o valoare. De aceea, aminti-va exemplul cu coada incarligata a cainelui imediat ce simtiti in voi tendinta spre fanatism. Nu-i nevoie sa ne nelinistim sau sa petrecem nopti de insomnia gandindu-ne la omenire; ea isi va continua existenta in mod obisnuit si fara noi. Numai cand va veti izbavi de fanatism, veti putea lucra bine. Numai omul cu sange rece, linistit, rational si cu nervii echilibrati, plin de compatimire si de iubire fata de aproapele sau, poate sa lucreze bine si sa-si aduca astfel foloase. Fanaticul este irational, nu exista compatimire in el; nu poate nici sa “ indrepte “ lumea, nici sa devina el insusi pur si desavarsit.

Sa ne amintim ideile principale din cele expuse mai sus. Mai intai, nu trebuie sa uitam ca suntem toti datori omenirii, dar ca lumea n-are nici o obligatie fata de noi. Pentru noi constituie un mare folos faptul ca ne-a fost oferit prilejul de a face ceva pentru omenire. Ajutand omenirea, noi, in realitate, ne ajutam pe noi insine. A doua idee este ca in univers exista Dumnezeu. Universul n-are sa piara vreodata si nici nu are nevoie de ajutorul vostru sau al meu. Dumnezeu este totdeauna prezent in el. Dumnezeu este nemuritor, vesnic activ si infinit de vigilent. Cand intreg universul doarme, El este treaz. El lucreaza necontenit si toate prefacerile si manifestarile lumii purced de la El. A treia, ca nu trebuie sa uram pe nimeni. Lumea noastra va continua de-a pururi sa fie o combinatie dintre bine si rau. Suntem obligati sa-l simpatizam pe cel slab si sa il iubim chiar si pe cel pacatos. Lumea este o mare scoala morala in care trebuie sa invatam cu totii pentru a ne intari din punct de vedere spiritual. Apoi, trebuie sa ne ferim sa fim fanatici, caci fanatismul este contrar iubirii. Fanaticii spun adeseori: “ Nu pe pacatos il urasc, ci pacatul “. Sunt insa gata sa parcurg orice distanta, numai sa vad un om cu adevarat capabil sa separe pacatul de pacatos. E usor de afirmat acest lucru. Daca putem distinge calitatea de esenta, suntem aproape de perfectiune. Nu este usor sa distingem aceasta stare. Si apoi, cu cat vom fi mai linistiti si cu cat nervii ne vor fi mai putin nelinistiti, cu atat mai mult vom iubi munca, cu atat mai bine ne vom indeplini lucrul nostru.

” Atunci cand optam pentru actiuni ce le aduc celor din jur fericire si succes, fructele naturale ale karma-ei noastre vor fi fericirea si succesul. ” Swami Vivekananda

sursa: http://www.vivekananda.net/PDFBooks/KarmaYoga.pdf

alte materiale gratuite scrise de Swami Vivekananda sau diferiti discipoli de ai lui, in limba engleza, puteti gasi aici:

http://www.vivekananda.net/BooksBySwami.html

Povesti cu talc, documentar… si – un strop de – ntelepciune

Bine ai revenit pe caleaspretine

Hoinarind pe internet, am dat peste o poveste, pe care am citit-o cu niste ani buni in urma si desi e posibil ca sa tu la randul tau sa o stii deja, am sa o postez totusi, cu gandul ca iti va face mare placere sa o recitesti.

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier.
Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete.
Receptorul stralucitor atarna intr-o parte.
Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare.
Numele ei era „Alo Centrala” si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.
Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama
era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul.
Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul!
Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul
telefonului si l-am dus la ureche. „Alo, Centrala!”, am strigat in microfonul care era chiar deasupra
capului meu.
Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: „Centrala.”.
– „Mi-am ranit degetul…” – m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat,
acum ca aveam o audienta.
– „Mamica ta nu este acasa?”- urma intrebarea.
– „Nu este nimeni acasa in afara de mine…”- am bolborosit.
– „Iti curge sange?” – m-a intrebat vocea..
– „Nu ” – i-am raspuns. „M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau…”
– „Poti sa deschizi racitorul?” – m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
– „Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel ” – spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem „Alo Centrala” pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie
iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica.. .
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat „Alo Centrala” si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca.
Am intrebat-o, „De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor,
trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii? ”
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, ” Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sant si
alte lumi in care se poate canta.”
Alta data la telefon, „Alo, Centrala!”
„Centrala.” – mi-a raspuns vocea cunoscuta. „Cum se scrie cuvantul fix? ” – am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest.
Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea…
„Alo Centrala ” ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa.
N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni …
Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta,
pe care le-am avut la timpul acela.
Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea,Alo,Centrala, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi
continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane.
Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul
operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:”Alo Centrala!”
Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. „Centrala.”
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: „Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix? ” … O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, „Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum.”
Am ras, „Deci tu esti, intr-adevar, ” – i-am spus. „Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea.”
„Iar eu ma-ntreb,” – zise ea, „daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi…”
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora. „Cu placere,” – mi-a spus ea. „Intreaba de Sally.”

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la „Informatii” . Am intrebat de Sally.
„Sinteti un prieten?” – m-a intrebat.
„Da, un foarte vechi prieten… Wayne …”
„Imi pare rau sa-ti spun asta,” – mi-a spus ea. „Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani,
pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma.”
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, „Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?”
„Da.” – i-am raspuns.
„Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta… L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc.”
Mesajul ei era, „Spune-i ca sint si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer.”
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally . . .
Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.
A cui viata ai atins-o astazi? ”

Si fiindca de ocupati ce suntem adesea trecem pe langa viata uitand sa ne bucuram de ea in mod plenar, iata cum o frumoasa poveste ne va reaminti ce anume ar trebui sa aibe cea mai mare importanta pentru noi

Felia de viata pe care am primit-o in pastrare, in momentul conceptiei noastre, vegheaza asupra existentei noastre. Si merita din plin sa avem grija de ea.
Un barbat aflat intre primavara si vara vietii sale a devenit tata si a avut in timp sase copii, dintre care cinci erau fete.
Amintindu-si de copilaria lui si de dorinta lui nemarginita de a fi recunoscut ca fiind unic, a daruit tot ceea ce credea el ca este important din iubirea lui primului dintre copii. Un baiat in care  a crezut ca intrevede posibilitatea de a indeplini propriile lui vise, propriile lui aspiratii. Astfel si-a indeplinit viata lui de barbat, atribuindu-i altcuiva propriile sale idei, interese, iubiri si idealuri.
Intr-o seara, cand se afla in toamna existentei sale, a intalnit si a descoperit o doamna in alb, obosita, asezata la capatul patului sau. Aceea era propria lui viata.
La inceput nu a recunoscut-o, deoarece toata lumea din jurul lui spunea ca tulburarea lui, afectiunea lui este de fapt o maladie. Si, de altfel, a fost tratat ca un bolnav. Pentru ca uneori isi pierdea luciditatea, a fost spitalizat, ingrijit si apoi adus din nou acasa, in perioada de convalescenta.
Iar doamna in alb, inalta si subtire, care il cunostea dintotdeauna, care nu voia sa fie data la o parte sau uitata, se hotarase de ceva timp sa se instaleze permanent la capatul patului lui. Veghea asupra lui cu atentie si bunavointa. Era foarte obosita si dezamagita de comportamentul celui caruia ii fusese alaturi atat de mult timp.
Acel barbat care traise foarte aproape de ea, ignorand-o complet mai bine de trei sferturi de secol, caruia i se devotase, insotindu-l mereu de cand se nascuse, impartind totul cu el, greutatile si bucuriile, incertitudinile si entuziasmul, acel barbat o ignorase complet, traise fara sa tina cont de existenta ei.
Era de fapt deposedat de privirea lui asupra propriei lui fiinte, de tandrete si de entuziasm, pentru ca traia intr-un invelis de om de afaceri, om public, cu functia de sot si de tata.
Astfel, intr-o seara din acea iarna, ea ii sopti:
– Ce ai facut cu mine? M-ai dat altuia, m-ai tradat, m-ai dat unui loc de munca, fiului tau, ai trait cu imprumut, ai trait o jumatate de viata, ai avut doar jumatati de vise. Ce ai facut cu mine, viata ta? Ai stiut vreodata ca te iubeam, ca existam si eu?
Auzind toate acestea, barbatul, acum in varsta, a plans pentru prima oara vazand-o pe cea care se prezenta in fata lui ca fiind viata lui! Acea experienta i-a permis sa deschida ochii.
Si-a privit existenta, sotia lui, absenta si ea din propria lui viata, copiii, reusitele, prietenii, relatiile lui, casa, bunurile lui. Acum privea altfel toate aparentele din viata lui, toate reprezentarile pe care le construise, pe care le intretinuse in zadar timp de ani de zile, trecand foarte usor pe langa ceea ce era mai bun in viata lui.
Apoi a vazut, foarte aproape de el, inconjurata de lumina, ca pe imagine foarte indepartata pe care crezuse ca a uitat-o, o fetita de noua ani care zambea. Si atunci o amintire luminoasa a tasnit din trecutul lui.
Era o zi de vara, erau amandoi asezati pe treptele scarii de la intrarea in casa lor. Fiica lui, cea mai mare, pentru ca despre ea era vorba, il privea grav, cu acea atentie plina de uimire pe care doar copiii o pot avea.
In seara aceea, prinzand curaj, fetita a inceput sa ii spuna ceva:
-Tati, stii ca eu te iu…!
Insa se intamplase ceva, ceva ce i-a distras atentia si restul cuvantului s-a pierdut. Oare a inteles vreodata ce voia sa ii spuna fiica lui?
Iar acum, dupa vreo treizeci si cinci de ani, acele cuvinte ii reveneau ca un refren familiar in ureche:
-Tati, stii ca eu te iu…!
Insa nu reusea sa auda cuvantul care urma, incerca din rasputeri, dar nu reusea sa incheie acea propozitie. Simtea ca era un cuvant foarte important, pe care tatal trebuia sa-l auda.
Astfel au trecut zilele, o luna, un an, apoi inca un deceniu. In mintea lui, in inima lui se auzea uneori sunetul limpede al unui ras, lumina unei priviri albastre, o mana micuta il apuca de brat si in inima lui rasuna o muzica foarte familiara:
– Tati, stii ca te iu…
Melodia nu se incheia, dar ii persista in memorie. Intr-o zi, emotionat, a auzit in sfarsit toata fraza:
– Tati, stii, eu te iubesc mai mult decat orice.
Si astfel se alatura celor multi care au fost iubiti, fara sa stie acest lucru.
Apoi au trecut zilele, lunile si doar in ultima etapa din viata lui doamna alba si blanda pe care acum o cunostea foarte bine, i-a soptit, inchizand ochii, tinandu-i mana intr-a ei:
– Da, despre asta era vorba, pur si simplu. Stiai in adancul sufletului tau acest lucru si iti era foarte teama. Doar iubirea unui copil ne poate face sa zburam pana la cer. Stiai acest lucru, dar nu voiai sa-l intelegi. Eu ti-am ramas credincioasa si am fost alaturi de tine pana la capat. Nu puteam sa traiesc in locul tau iubirile care iti erau destinate. Acum ai inteles ceea ce era important, in sfarsit, pot sa te las singur. Acesta este destinul tuturor oamenilor, la sfarsit sa cunoasca singuratatea eterna.
Putin mai tarziu, doamna cea subtire si alba, adauga:
-Eu am fost viata ta, tu ai trecut mai mult pe langa mine. Ai trecut pe langa iubirea fiicei tale. Ai fost foarte important pentru ea, iar ea nu te va uita niciodata. Datorita ei, urmele existentei tale vor mai ramane inca mult timp pe pamant.
Apoi, doamna cea subtire si alba, i-a inchis ochii si inima, i-a soptit ceva frumos, foarte misterios, cuvinte de neuitat care il ajutau sa treaca de cealalta parte. Pentru prima oara in viata lui era linistit si surasul lui era deplin. In sfarsit, putea sa se iubeasca pe sine si sa primeasca iubirea imensa a universului.

sursa: http://www.roportal.ro/discutii/topic/48471-povestipovestiriglume-crestineorientale-si-de-pretutindeni/page-35

Pentru cate persoane ai fost o binecuvantare azi?

A binecuvanta

de Pierre Pradervand

Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare, pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre voi.

Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia. Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se va revarsa si ii va calauzi pe cale. Atunci cand va intalniti si discutati cu diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-le aspectul financiar si abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor lumina viata acolo unde ea parea arida.

Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu tine intr-un mod jignitor, raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet, pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata indreptata catre voi sa ricoseze.

A binecuvanta insemna ca din adancul fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb. A binecuvanta inseamna a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.

A binecuvanta inseamna a invoca astfel ca grija Divina sa se reverse peste cel la care ne gandim, inseamna a vorbi sau a gandi cu recunostinta.

A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara, fara nici o forma de discriminare, este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.

Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti.

Incercarile prin care trecem sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri ne insotesc in acestea.

A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala, omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.

Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp! Deci, pastrati-va permanent intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta lui Dumnezeu.

Fiti binecuvantati!

Sursa: http://www.esoterism.ro

Intr-o buna zi , un baietel de sapte ani s-a apropiat sovaielnic de sora lui mai mare si i-a pus o intrebare care il framanta de multa vreme : ” Poate cineva sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu ?”
Ocupata pana peste cap cu ajustarea sprancenelor , fata i-a raspuns iritata : ” Desigur ca nu , prostutule ! Dumnezeu isi are salasul in inaltimile cerului si nimeni nu are cum sa il zareasca !”
A trecut catava vreme , dar importanta problema continua sa nu ii dea pace baiatului .Asa s-a facut ca , in cele din urma, s-a apropiat de mama lui , absorbita de pregatirea pranzului, si i-a spus :”Mama , l-a vazut cineva vreodata pe Dumnezeu ?” „Nu , nu chiar ” , i-a raspuns mama .”Dumnezeu este o faptura fara trup care traieste in adancul inimilor noastre , asa ca nimeni nu a avut cum sa il vada asa cum ma zaresti tu pe mine „.
Cumva satisfacut de aceasta explicatie , baietelul si-a astamparat pentru o vreme curiozitatea nesatioasa.
Nu mult timp dupa aceea , el a plecat la pescuit impreuna cu bunicul sau . Desigur , s-au simti foarte bine impreuna , incercand sa vada care dintre ei vor momi cei mai multi pesti ascunsi in lumea de sub apa. Timpul a trecut pe nesimtite si apusul soarelui i-a surprins aflati inca pe marginea lacului.Culorile amurgului erau de o frumusete neobisnuita , iar bunicul privea cu incantare desfasurarea de frumusete din fata lui.Vazand expresia de seninatate si satisfactie de pe fata batranului , baiatul a ezitat un moment , dar nu s-a putut impiedica sa intrebe : „: Bunicule , nu mai aveam de gand sa mai spun acest lucru altcuiva , insa exista ceva care ma nedumereste de multa vreme.Poate vreun om sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu ?”
Batranul nu a parut sa fie surprins de aceste cuvinte.A ramas neclintit , cu fata catre apus si , in cele din urma , a spus cu o usoara uimire : „Nepoate , habar n-am cum se face, dar, oriunde mi-as indrepta privirea , il vad peste tot pe Dumnezeu .”

Doar de tine depinde daca iti creezi viata ca un maestru sau ca un novice

1-1256486214nWNqBine ai revenit pe caleaspretine

Zilele trecute m-am intalnit cu o cunostinta, care mi se plangea ca se simte blocata in mai multe sectiuni ale vietii. Aceasta discutie, m-a facut sa scriu acest articol. Adevarul este ca, daca iti privesti viata cu atentie, cu siguranta ca si tu ai avut momente in care universul pintr-o modalitate sau alta, te-a impins mai incet sau mai tare din spate, ca sa te ajute intr-un anume fel, sa lasi ceva vechi in urma ta, ca sa se poata naste altceva nou. Indiferent ca e vorba de trupul fizic, de emotii, minte, suflet sau sine, exista momente in care o parte sau alta a fiintei devine atat de dezenergizata sau incarcata de toxine, incat e necesara o purificare drastica si stringenta. Adesea uitam ca ne aflam aici ca sa ne manifestam la cea mai inalta valoare a noastra si nu sa alergam dupa asa zise valori materiale perene, care ne-au fost date doar spre a ne ajuta sa avem oarece confort si sansa de a supraviatui, de a infaptui creatii fizice…..

Un om care isi incarca trupul fizic de toxine, printr-o boala sau o anume atentionare, este pus in situatia sa renunte la atasamentul pentru hrana, obligat fiind sa se apuce de dieta. Universul, chiar daca il consideram crud, cu siguranta ca ne este cel mai bun aliat, cerandu-ne pana cand nu este prea tarziu, sa renuntam la ceva ce ne face rau. Cu siguranta ca daca intr-o masina punem benzina de proasta calitate, inevitabil ca motorul acestuia se va infunda si de la caz la caz, vom fi pusi in situatia sa renuntam la acea masina, trebuind sa ne luam o alta noua daca dorim sa avem un mijloc de transport, sau sa il ducem in service si sa ii inlocuim partea compromisa, stricata daca se poata asta. La fel se intampla si cu partile fiintei. De te afli intr-o relatie defectuoasa, respectul tau de sine ajungand la punctul critic, esti pus in situatia sa iei grabnic o noua hotarare, renuntand la acea relatie, in favoarea cresterii tale ca fiinta umana. Si in acest caz, ceva vechi se cere sa moara ca sa se poata naste altceva nou. La fel se intampla si daca dezvolti un atasament pentru bani, ori titluri, imagine, putere, job sau orice altceva. In momentul in care acea parte a fiintei care iti ofera cantitatea de energie necesara sustinerii dorintei tale ajunge la un punct critic, esti pus in situatia sa pierzi fructele atasamentului ca sa ti se ofere astfel o noua sansa de viata. Universul cu siguranta ca este cea mai mare maiastra si cel mai de nadejde prieten atat din cer cat si de pe pamant, fiindca in mod continuu ne sprijina si ne indeamna prin diverse semnale, sa renuntam la acele programe invechite care nu ne mai sustin dezvoltarea. A ne considera victime, este cea mai mare greseala, la fel de mare ca a neglija semnalale primite, aceste alegeri ducandu-ne doar spre alte suferinte, care ar putea fi evitate de altfel din primul moment de constientizare. Ori de cate ori universul ne indeamna sa renuntam la omul vechi, ne impinge spre un act de creatie, fiindca la fiecare renuntare, noi de fapt avem marea ocazie de a ne recrea ca fiinte noi, putand in acest fel sa ne rescriem contractul sufletului, crescand tot mai mult ca fiinte multidimensionale. Insa noi, nestiind despre ce este vorba, avem tendinta sa ne punem de-a curmezisul, preferand suferinta in locul eliberarii. Ca atare, in viata fiecaruia, exista momente foarte bine alese, in care ni se cere sa renuntam la cate ceva, ca mai apoi, energia care ne este data ca sa ne sustina, se ne poata ajuta sa ne recream, oferindu-ne in acest fel noi sanse de exprimare. Daca pierdem acele ocazii, care pot sa dureze cateva saptamani sau in cel mai bun caz cateva luni, vom fi nevoiti sa asteptam o alta noua ocazie oferita noua de univers. E bine sa retinem, ca atat pe pamant cat si in lumea nevazuta, noi avem diverse personaje care sunt gata sa ne sustina in evolutia noastra, dar asta nu inseamna ca aceste minunate fiinte, au tot timpul din lume ca sa faca asta. Astfel ca, adesea omul pierde ocazii pretioase, din cauza ca ii este greu sa iasa din zona de comfort, sau prefera sa ramana in niste programe vechi cu care s-a obisnuit deja, fiindu-i frica sa intre in altele noi si uite asa, ajunge sa isi planga de mila, sa consume o mai mare cantitate de energie, timp si resurse, in final, considerand ca Dumnezeu l-a uitat, ca prietenii l-au parasit etc. Nimeni nu ne uita si cu siguranta ca Dumnezeu este alaturi de noi, avand suficiente sanse de expansiune incat sa ajungem sa ne traim fericirea si implinirea prentru care ne aflam aici. De altfel, fiecare moarte a vechiului om, are menirea sa te duca undeva, si e bine sa intelegi asta, fiindca multi doresc sa scape de ceva anume, ceea ce este imposibil sa se intample. Egal ca e vorba de o incheiere a unei relatii, de eliberarea dintr-un loc de munca, de o pierdere etc., menirea acestor programe este sa te duca undeva si nicidecum sa te scape de ceva.

Dorinta de a evita ceea ce este dureros este normala, ceea ce este insa anormal, e ca acea persoana prin fuga si/sau prin refuz, cauta sa se refugieze intr-un vid, undeva unde acel experiment sa nu-l ajunga. Dar vidul este inexistent! Oriunde te duci, exista ceva. Ca atare, oriunde vei merge, vei duce cu tine propriile creatii, neputand scapa de ele, fiindca chiar tu ai fost mesterul iscusit care le-a proiectat si infaptuit, si asta cu scopul de a te crea si recrea, pana cand ajungi sa te simti confortabil, sa intelegi, sa iti placa sa traiesti in lumea ta. Sigur ca in aceasta lume exista si alte personaje, dar si ele fac parte tot din creatia ta, tu insuti fiind cel ce ai scris fiecare rol in parte, putand oricand interveni in piesa, scriind si rescriind rolurile, putand sa faci asta prin gand, cuvant sau fapta. Directia ti-a apartinut, iti apartine si iti va apartine chiar si atunci cand vei decide sa te lasi condus de altii.

Cand lasi sa se duca ceva din viata ta, cand lasi sa moara ceva vechi, indiferent cum o faci, tu duci cu tine mai departe acea idee, acel concept, acea creatie. Daca fugi de ceva anume, fara a incerca sa intelegi substratul experimentului, sa constientizezi intelepciunea care exista in el, conceptul pe care il duci cu tine in noul experiment, este fuga. Daca insa te pui sa stai fata in fata cu experimentul in sine, intelegand ca fiecare creatie este o holograma energetica care oricand poate fi transformata dupa propria-ti dorinta, intelegand substratul fiecarui rol jucat, rezultatul care deriva dintr-o atare munca, este schimbarea rolului, lasand in acest caz sa moara vechiul fara regret, de data asta in mod constient, stiind acum ca acesta te-a intregit intr-un anume fel, ca ti-a relevant un anume adevar, ducand in acest fel cu tine intelepciunea care deriva din intelegere, in loc de fuga ca rezultat al fricii si neintelegerii. In primul caz merge vechiul cu tine, in cel de al doilea caz, va merge intelepciunea cu tine.

E important a se intelege in mod corect acest aspect. In primul caz fugi, ai tendinta sa te izolezi chiar daca te afli inca intr-o relatie defectuoasa sau la un loc de munca care prea putin te intregeste, izolarea aparand ori in plan fizic, ori in cel emotional, mental sau spiritual. Sentimentul de impovarare exista, ea este prezenta atat de acut, incat te secatuieste de energie si resurse, ducandu-te in final spre lipsa de speranta si disperare, ajungand sa nu mai vezi nici o portita de iesire, frica punand stapanire pe tine. Aceasta evadare n-are cum sa duca la intelegere atata timp cat te consideri o victima, chiar tu fiind cel ce te-ai inchis in colivie de buna voie, refuzand sa schimbi ceva printr-o reala intelegere, cautand sa vezi care parte a fiintei tale s-a blocat. In acest caz, vei fi pus sa repeti din nou si din nou aceeasi schema, pana cand vei reusi sa iti deschizi ochii, sa iti deschizi mintea si inima, ca sa poti in acest fel percepe ce se afla in spatele propriei tale creatii, doar asa putand schimba, putand repara sau rescrie respectivul program, de data asta in cunostinta de cauza fiind, nemaiexistand in acest fel judecata falsa sau judecarea altuia, nemaipasundu-ti nici de ce zice lumea, nici de credintele false preluate, nici de consecinte, de nimic. Intr-un astfel de moment, stii ca in viata poti gresi si ca din greseli inveti. Stii de asemeni ca nimic nu este in neregula cu tine, ca a fost doar o alegere, un anume tip de experiment care derulandu-se cum s-a derulat, egal dealtfel cum…, te-a ajutat sa descoperi ceva, sa ajungi la un anume rezultat, la o anume invatatura, descoperirea in sine fiind menita sa fie facuta de tine. In acest caz, atat trairile cat si invatamintele apartinandu-ti cu adevarat doar tie, deoarece cel implicat in experiment ai fost chiar tu si nicidecum persoanele sfatoase la care aveai in trecut tendinta sa apelezi. De aceea, ideal este sa te intorci spre tine si sa vezi ce ai invatat din cele traite, ce ai inteles, la ce rezultat ai ajuns si ce doresti sa ajustezi, sa schimbi sau sa eliberezi. Acum esti mai intelept, acum poti infrunta o noua provocare, alegand sa joci in mod constient rolul sau rolurile pe care din acel moment ti le doresti. Poti juca rolul unei persoane fericite si implinite, sau rolul unei persoane dependente ori independente, al unei persoane vesele, sau iubitoare….si orice rol iti vei alege, din momentul din care stii cum functioneaza viata, din momentul in care vei decide ca ai invatat suficient jucandu-ti-l, il vei putea schimba din mers, renuntand definitiv la el, sau pur si simplu ajustand sau eliberand ceva, si asta ori de cate ori iti vei dori sa faci o anume schimbare. De data asta, n-ai sa mai fugi nici de tine si nici de personajele implicate in piesa, si sigur n-ai sa te mai retragi in izolare, anxietate, depresie, boala… ci chiar din contra, vei dori sa te intersectezi cu cat mai multa lume, sa ai parte de cat mai multe oportunitati si de cat mai multa actiune, stiind ca din fiecare experiment, vei iesi mai imbogatit si implinit, descoperind pas cu pas, noi si noi adevaruri. In acest fel, viata iti va parea un joc, putand sa iti alegi calea pe care doresti sa o parcurgi in mod constient, nemaifiind necesar sa peregrinezi prin hartoape, cu tone de greutati in spate, acum avand in dotare o harta. Asta este frumusetea constientizarii. Unii habar neavand incotro vor sa mearga, calatoresc alandala, fara sa vada mare lucru, iar altii stiu incotro vor sa mearga si in timp ce se afla pe drum, se bucura de tot ceea ce vad. Cand stii Cine esti intr-un anume context, cand te joci in mod constient de-a Cine doresti sa fi, stiind ca in esenta esti o perfecta creatie Divina, care te afli aici ca sa te experimentezi pe tine in diverse roluri, gandurile de singuratate dispar, asa cum toate inchipuirile in care te-ai vazut lispit de valoare isi pierd insemnatatea. Toate credintele care te-au facut sa te vezi ca o persoana lipsita de speranta se prabusesc aidoma castelelor facute din carti de joc, ramanand doar constientizarea care te ajuta sa vezi ca viata este un miracol si ca cel mai mare miracol ai vietii esti chiar tu insuti. Cand vei accepta cu totala deschidere fiecare dar pe care viata ti-o va da, vei putea in sfarsit intelege ca cea mai mare forta a ta consta in impartasire, si abia atunci, vei incepe cu adevarat sa daruiesti miracole, unul dintre aceste miracole fiind chiar tu insuti, iar asta, fiindca deja vei cunoaste ca doar daruind poti sa si primiesti, si ca ceea ce dai altuia, primesti si tu in schimb, fiindca tu si cu ceilalti una sunteti, legati fiind atat in momentele in care te vezi in separare/individualitate/ego, cat si in cele in care te vezi in unitate. Astfel ca, de vei da nimic, nimic vei primi inapoi. De vei da ocara, ocara vei primi inapoi. Daca vei da bucurie, bucurie vei primi inapoi…Daca vei oferi tacere, tacere vei primi inapoi…Daca vei oferi nemultumire, de aia vei avea si tu parte…..fiindca fiecare om, da in mod continuu cate ceva, important fiind insa de ceea ce da si de modul in care isi ofera propriul dar…Doar oferind binele, vei avea parte de bine. Doar oferind miracole, vei primi miracole. Si aceste miracole date, te vor ajuta sa te vindeci in totalitate de fiecare preconcept in parte, de fiecare intelegere si credinta gresita, de fiecare emotie toxica acumulta. Iar dupa cei vei fi terminat acest proces, vei fi apt sa ii ajuti si pe ceilalti sa se vindece, de data asta cunoscand drumul pe care ei singuri si-l pot alege spre a-si experimenta cea mai buna varianta a lor. De acum incolo, tu stii prin constientizare, ca in viata, egal de drumul ales, si de directia pe care o urmezi, exista doar miracole. Si uite asa, vei deveni miracolul pe care altii il asteapta, putand sa te transformi dintr-un distrugator, intr-un constructor, creand unelte atat pentru tine cat si pentru ceilalti. In acest fel, te poti experimenta pe tine insuti, la cel mai inalt nivel al fiintei, iar asta depinde doar de alegerile pe care le faci intr-un moment sau altul al existentei, putand alege fuga sau…..

In incheiere, te invit sa iti imaginezi ca viata ta este o lucrare de arta creata din energie, dupa metoda 3D. Acum, imagineaza-ti ca tu te poti juca cu aceasta energie, la fel cum faceai cand erai copil si te jucai cu plastilina, putand crea diverse personaje dupa propria-ti vointa. In acest tablou, vezi ca exista diverse personaje si scenarii de viata. Priveste cu atentie la fiecare personaj in parte, stiind ca tu esti unul dintre ei. Fii un privitor implicat, fiind foarte atent la detalii. Daca ceva nu-ti place, aminteste-ti ca poti modela acea energie dupa bunul tau plac, creand alte chipuri, obiecte, scenarii si alte trairi. Fa asta, pana cand scenariul in care te afli, simti ca te intregeste in totalitate in acest moment prezent, stiind ca oricand doresti, poti crea alte si alte scenarii dupa propria ta vointa. Daca doresti sa schimbi ceva cu adevarat in viata ta, cea mai buna modalitate asta este. Acum mai retine un amanunt extreme de important. Fii atent la emotii si sentimente, cautand sa le ajustezi in asa fel, incat sa simti in interior exact ceea ce iti doresti sa simti. Cum iti vei crea viata, ce doresti sa traiesti, asta depinde doar de tine. Tu alegi daca doresti sa ai trairi dureroase, sau fericite. Tu alegi exact ce simti ca te intregeste acum ca experiment.

Iar mai apoi,  gandeste-te ca tocmai te afli intr-un magazin. Si desi te afli in acel magazin, magazin care se afla intr-un anume oras, care se afla intr-o anume tara, pe un anume continent, de pe o anume Planeta, aflata intr-o anume Galaxie etc. tu vezi doar ceea ce se afla in acel magazin si chiar si in acel magazin, vezi exact atatea produse cate iti intra in sfera ta vizuala sau daca doresti, care te interseaza cu adevarat, aflandu-te acolo spre a le achizitiona de fapt. Posibil ca, pe langa aceste produse, sa iti cada ochii si spre altele, dar pe unele le vezi doar fugitiv, iar altele iti starnesc interesul dorind sa ti le cumperi. In viata este la fel. Desi te afli intr-un loc, care se afla intr-un alt loc mai mare…..imaginea intregita fiind de fapt foarte vasta, tu vei vedea si vei alege doar acele scene de viata care te vor atrage si interesa, in care vei investi timp, energie, resurse si atentie. Ca atare, daca crezi in scenariul tau, daca acest scenariu are cu adevarat o mare valoare pentru tine, de azi incolo, indiferent de cine ce iti va zice, tu vei sti in mod clar, ca adevarata realitate si singurul adevar demn de bagat in seama iti apatine doar tie ca gand, cuvant si fapta, si ca fiecare om este desemnat sa primeasca in viata, dupa propria-si credinta si maiestrie. Cand stii ca totul este energie vibranta si ca aceasta energie, in functie de vibratia creata de credinte, iti manifesta propria realitate, cu siguranta ca ii vei acorda mai multa atentie vibratiei a tot ceea ce mananci, a tot ceea ce porti, a tot ceea ce doresti sa vezi, a mediului in care alegi sa traiesti, a tot ceea ce citesti, asculti, gandesti, spui sau faci…..

Cu drag Ramona

Bunatatea naste intotdeauna bunatate

Fiecare om, investeste in dezvoltarea lui personala dupa putintele pe care le are. Unii investesc bani, cu dorinta ferma de a li se inmulti mai apoi inmiit. Altii investesc bucatele de suflet, multe multe bucatele de suflet, visand ca intr-o zi, fiecare pamantean, sa aibe, macar un picutel de suflet si astfel, bucuria si unitatea sa renasca pe Pamant.

 

Un om cazu intr-un put de unde nu reusea sa iasa.

O persoana miloasa care trecu pe acolo ii spuse:

– Imi pare foarte rau pentru tine. Iti impartasesc durerea.

Un om politic care era implicat in diverse probleme sociale trecand pe alaturi zise si el:

– Era de asteptat, ca mai devreme sau mai tarziu, cineva sa alunece inauntru.

Un altul spuse:

– Numai celor rai li se poate intampla sa pice intr-un put.

Un om de stiinta se apuca sa socoteasca felul in care a putut omul sa cada acolo.

Un om politic, de asta data din opozitie, se preocupa sa elaboreze un intreg discurs impotriva guvernului pornind de la aceasta intamplare.

Un ziarist fagadui sa scrie un articol polemic in publicatia din duminica urmatoare.

Unul cu spirit practic il intreba daca erau mari taxele pentru acel put.

O persoana trista afirma:

– Putul meu este si mai rau!

Un umorist glumi:

– Bea o cafea; poate te mai ridica.

Un optimist spuse:

– Ar putea sa-ti fie si mai rau.

Un pesimist zise si el:

– Ai sa aluneci si mai jos.

 

Iisus, vazandu-l pe omul nostru, il lua de mana si il scoase afara din put.

“Daca voi putea vreodata sa alin suferinta unei inimi, atunci nu voi fi trait in zadar.

Daca voi sadi speranta unei vieti, ori voi salva o biata pasare ranita, atunci nu voi fi trait in zadar.”

Emily Dickson

%d blogeri au apreciat asta: