Cate ceva despre Karma – partea a treia

magic-elfin

” Viaţa nu se masoara in numarul de respiraţii pe care le ai, ci in numarul de momente care iti taie rasuflarea. ”  Swami Vivekananda

Ajutand omenirea ne ajutam pe noi insine

Inainte de a ne apuca sa examinam in ce mod contribuie indatorirea la ascensiunea noastra spirituala, permiteti-mi sa va descriu pe scurt un alt aspect a ceea ce numim noi karma in India. In fiecare religie sunt trei parti: filozofia, mitologia si ritualul. Se intelege de la sine ca filozofia este esenta fiecarei religii; mitologia o explica sau o ilustreaza mai mult sau mai putin prin descrierile legendare ale vietilor marilor oameni, prin povestirea unor evenimente minunate etc; ritualul reda acestei filozofii o forma mai concreta, coborand-o, pentru a putea fi inteleasa de oricine. La drept vorbind, ritualul este filozofia concretizata. Ritualul este karma. El este necesar in fiecare religie, pentru ca cei mai multi dintre noi nu sunt inca in stare sa intuiasca abstractiile spirituale. Oamenii sunt gata sa creada ca ei vor intelege totul dar, in practica, observa uneori ca este foarte greu sa inteleaga meandrele abstracte ale spiritului. De aceea simbolurile ne sunt de mare ajutor si nu ne putem lipsi de imaginile simbolice ale ideilor. Inca din timpuri imemorabile, simbolurile sunt intrebuintate de catre toate religiile. Intr-un anumit sens, nici nu putem gandi altfle decat prin simboluri; insesi cuvintele sunt simboluri. Pe de alta parte, totul in lume poate fi privit ca un simbol. Tot universul este un simbol, iar Dumnezeu este Esenta care se ascunde dupa el. Acest gen de simboluri nu este numai creatia omului; nu se poate spune ca unii oameni, apartinand uneia si aceleiasi religii, nascocesc in comun anumite simboluri si ca le trezesc la viata din propriile lor minti. Simbolurile religioase sunt supuse cresterii firesti. Cum poate fi explicat ca anumite simboluri sunt asociate cu anumite idei aproape la toate popoarele? Unele din ele sunt raspandite aproape in intreaga lume. Multi dintre noi, probabil, presupunem ca crucea – ca simbol – s-a ivit pentru prima oara in conexiune cu religia crestina. In realitate, ea a existat si inainte de crestinism si inainte de nasterea lui Moise si inainte de aparitia Vedelor, inainte de aparitia oricarei legende omenesti despre legenda lumii omenesti. Crucea exista inca la azteci si la fenicieni; fiecare rasa, dupa cum se vede, avea ca simbol crucea. Tot astfel simbolul Mantuitorului rastignit, a omului rastignit pe cruce, era, dupa cum s-a dovedit, cunoscut aproape fiecarui popor. Cercul a fost intotdeauna un mare simbol in intreaga lume. Apoi exista cel mai raspandit simbol: zvastica. Intr-un timp se credea ca buddhistii ar fi raspandit-o in lume, insa, in cele din urma s-a constatat ca ea fusese intrebuintata de catre popoare cu multe veacuri inainte de ivirea buddhismului. Ea fusese folosita si in Babilon si in Egipt. Ce dovedeste aceasta? Ca toate simbolurile acestea nu puteau fi ceva conventional. Trebuia sa existe o cauza oarecare a aparitiei lor, o legatura fireasca intre ele si mintea omaneasca. Limba nu este un rezultat al conventionalismului; oamenii n-au trebuit sa consimta sa se exprime anumite idei prin anumite cuvinte; nu a fost niciodata o idee fara cuvantul corespunzator; ideile si cuvintele, prin natural lor, sunt inseparabile. Simbolurile care reprezinta ideile pot fi simboluri – sunet sau simboluri – culoare. Surdo – mutii trebuie sa gandeasca prin simboluri aparte, nesonore; fiecare gand isi are contragreutatea sa in minte, o forma oarecare; in filozofia sanscrita se numeste “ nama – rupa “, nume si forma. Este tot atat de imposibila crearea unui sistem al simbolurilor in mod conventional precum este si crearea unei limbi in mod artificial. In simbolurile ritual universal avem expresia gandirilor religioase ale omenirii. E usor a afirma ca ritualurile, templele si toate celelalte nu sunt necesare; fiecare copil afirma aceasta in zilele noastre, dar nu e greu nici sa distingi ca oamenii care se roaga in interiorul templelor, se deosebesc in multe privinte de oamenii care nu frecventeaza templele. Legatura anumitor temple, ritualuri si culte cu anumite religii duce la faptul ca adeptilor acestor religii li se transmit gandurile, care sunt simboluri pentru acele lucruri concrete. Nu este delor intelept sa respingi rutualurile si simbolurile; studierea si aplicarea lor alcatuiesc de asemenea o parte a Karmei – Yoga.

Exista multe aspect ale stiintei muncii. Unul dintre ele este cunoasterea relatiei dintre gand si cuvant, acea stiinta anume, care reda ceea ce se poate obtine prin forta cuvantului. Fiecare religie cunoaste puterea Cuvantului si chiar intr-o asa masura, incat in unele din ele, insasi creatia este atribuita puterii Cuvantului. Aspectul exterior al gandului lui Dumnezeu este Cuvantul, avand in vedere ca Dumnezeu, inainte de a crea a gandit si a voit. De aceea creatia a purces de la Cuvant. In mijlocul desertaciunii si a violentei vietii noastre materiale, nervii isi pierd sensibilitatea si se tocesc; cu cat inaintam in varsta, cu atat mai mult ni se toceste mintea si cu atat mai mult suntem tentati sa neglijam fenomenele care, in mod persistent si marcant, se repeta in jurul nostru. Totusi, natura omeneasca se impune uneori si atunci ne miram de unele evenimente obisnuite si incepem sa le studiem; astfel, uimirea este primul pas catre dabandirea lumii. Vedem ca simbolurile sonore, in afara de sensul filozofic si religios superior al Cuvantului, joaca un rol preponderant in viata omeneasca. Eu vorbesc cu voi fara sa va ating, insa vibratiile aerului produse de graiul meu patrund in urechea voastra, actioneaza asupra nervilor vostrii si produc o anumita influenta asupra creierului vostru. N-aveti cum sa va opuneti acesteia. Ce poate fi mai minunat decat aceasta? Unul il face pe un altul prost; acela sare din loc, isi inclesteaza pumnul si il loveste pe primul in obraz. Iata puterea cuvantului! O femeie plange indurerata; o alta femeie se apropie de ea si rosteste cateva cuvinte de imbarbatare, de incurajare; atunci, femeia indurerata se indreapta deodata si incepe sa zambeasca. Ganditi-va iarasi cata putere are cuvantul! El constituie o mare forta atat in filozofia superioara cat si in viata cotidiana. Zi si noapte manuim aceasta putere fara sa ne oprim gandul asupra ei. Cunoasterea acestei puteri si abilitatea de a o manui constituie, de asemenea, o parte a Karmei – Yoga.

Indatorirea fata de cei din jur consta in a-i ajuta pe acestia, in a face bine omenirii. De ce sa facem bine omenirii? Pentru ca doar in aparenta ajutam omenirea, in esenta ne ajutam pe noi insine. Ar trebui sa incercam intotdeauna sa ajutam omenirea; acesta trebuie sa fie imboldul nostru cel mai inalt dar, facand o minutioasa examinare, observam ca lumea nu are deloc nevoie de ajutorul nostru. Lumea noastra n-a fost creata pentru ca eu si cu voi s-o ajutam. Am citit candva o predica in care se spunea: “ Lumea aceasta minunata e foarte buna pentru ca ne ofera timpul si posibilitatea sa ajutam pe altii “. Aparent, acesta este un sentiment foarte frumos dar nu este oare o profanare gandul ca omenirea are nevoie de binefacerile noastre? Cu siguranta ca in ea exista multa suferinta, de aceea, a veni in ajutorul altora e lucrul cel mai bun pe care il putem face, desi, in cele din urma, vom vedea ca ajutorarea altora este de fapt ajutorarea propiei noastre persoane. In copilarie, aveam niste soareci albi. Ii tineam intr-o cutie in care erau montate niste roti, si cand soarecii calcau pe ele, incepeau sa se invarteasca incontinuu, nemaiputand fugi nicaieri. Tot astfel e si cu omenirea si cu ajutorul pe care i-l dam. Tot ajutorul consta in faptul ca noi insine ne exersam din punct de vedere moral. Lumea aceasta nu e nici rea, nici buna. Fiecare isi creeaza o lume pentru sine insusi. Orbul, gandindu-se la omenire, si-o inchipuie blanda sau rea, indiferenta sau iubitoare. Noi reprezentam un conglomerate de fericire sau de suferinta. In cursul vietii ne vom convinge de sute de ori de lucrul acesta. De obicei, tinerii sunt optimisti, iar batranii pesimisti. Tinerii au in fata lor o viata intreaga, pe cand batranii se plang ca zilele lor bune si frumoase au trecut si sute de dorinte nesatisfacute inca, clocotesc in inimile lor. Dar si unii si altii sunt irationali. Viata ni se pare buna sau rea in functie de starea mintala care predomina in noi in perioada cat o supraveghem; viata in sine nu e nici una, nici alta. Focul nu este nici bun, nici rau. Cand ne incalzeste spunem: “ Cat e de minunat focul! “ Cand ne arde degetele, ne supram pe el. Si totusi, focul in sine nu e nici bun, nici rau. Ca ni se pare bun sau rau, depinde de modul cum ne folosim de el. Tot astfel si cu omenirea. Ea e desavarsita, adica se adapteaza perfect la scopul pentru care a fost destinata. Putem fi siguri ca ea va exista foarte bine si fara noi, iar noi nu ne vom mai ingriji de felul in care s-o ajutam.

Si cu toate acestea, trebuie sa facem bine. Dorinta de a face bine este motivul suprem al fortei din noi. Dar trebuie sa retinem ca ajutorarea oamenilor este privilegiul care ni se acorda noua. Nu stati cocotati pe piedestal cu banul in mana spunandu-i saracului: “ Ia saracule “, ci fiti recunoscatori ca saracul exista si ca voi, dandu-i lui, va puteti ajuta pe voi insiva. Binecuvantat este nu cel ce primeste, ci cel ce da! Fiti recunoscatori ca va  puteti exersa in lume generozitatea si compasiunea voastra si, prin aceasta, sa deveniti puri si desavarsiti. Fiecare fapta buna contribuie la purificarea si desavarsirea noastra. Ce putem face in cel mai bun caz! Sa construim un spital, sa facem drumuri sau sa infiintam un azil. Putem sa organizam, sa adunam doua sau trei milioane de lei; cu un milion sa construim un spital, cu al doilea sa dam baluri si sa bem sampanie; sa permitem functionarilor sa delapideze o jumatate din al treilea milion, iar jumatatea ramasa s-o impartim saracilor. Dar ce valoare au toate acestea? O furtuna puternica poate nimici in cinci minute toate cladirile voastre. O eruptie vulcanica va matura toate drumurile voastre, spitalele, orasele si azilurile. Sa lasam discutiile naive despre binefacerile pe care le putem face omenirii. Ia nu cere nici binefacerile voastre, nici pe ale mele si totusi, noi trebuie sa lucram necontenit ca sa facem bine, deoarece aceasta este o binecuvantare pentru noi insine. Este unicul mijloc de a deveni desavarsiti. Nici un sarac, primind pomana noastra, nu ne datoreazza vreo recunostinta; in schimb, noi ii suntem indatorati intru totul, deoarece el ne-a dat posibilitatea sa experimentam prin el, compasiunea noastra. Este absolut incorect sa consideram ca putem face bine omenirii sau ca putem ajuta oamenii. Gandul acesta este irational si orice gand irational aduce nemultumire. Noi presupunem ca am facut un om fericit cu binefacerea noastra si asteptam multumiri si recunostinta de la el, recunostinta insa intarzie sa vina si suntem suparati. De ce sa asteptam ceva in schimb pentru ceea ce facem? Sa fiti recunoscatori omului pe care il puteti ajuta, priviti-l ca pe un Dumnezeu. Oare nu e un mare privilegiu de a avea mereu posibilitatea sa te inchini lui Dumnezeu pe calea ajutorarii saracului sau a aproapelui? Daca am fi absolut dezinteresati, am evita tristetea provocata de asteptatrea vanitoasa si zadarnica; am putea savarsi cu veselie fapta noastra buna in lume. Lucrul efectuat in mod dezinteresat n-are cum sa aduca nenorocire sau suferinta. Lumea va trai vesnic cufundata in fericire si in suferinta.

Traia odata un biet sarac, care avea nevoie de bani. A auzit ca daca ar putea evoca un spirit, i-ar putea porunci apoi sa ii aduca banii, si tot ce ii trebuie. De aceea, dorea foarte mult sa aiba la dispozitie un spirit. A tot cautat un om care ar putea sa ii subordoneze un spirit; in cele din urma a gasit un intelept care poseda aceste forte uriase si il ruga sa il ajute. Inteleptul l-a intrebat pentru ce ii trebuie spiritul. “ Vreau ca spiritul sa lucreze pentru mine, invata-ma cum sa il evoc. Tin foarte mult sa am sub autoritatea mea un spirit”, i-a mai spus omul. Inteleptul i-a raspuns: “ Nu te nelinisti, du-te acasa “. A doua zi omul merse din nou la intelept si incepu sa planga si sa il roage: “ Evoca-mi un spirit. Trebuie sa am in subordine un spirit care sa ma ajute “. In cele din urma, inteleptul, plictisit de insistenta acestuia ii zise: “ Ia talismanul acesta, repeta cuvantul vrajit si spiritul va veni si orice ii vei ordona, el iti va indeplini. Pazeste-te insa, el este o creatie inspaimantatoare si cere sa ii dai mereu de lucru. Daca nu ii vei da odata de lucru, iti va lua viata “.Omul ii raspunse: “ Asta este foarte usor, ii pot da de lucru pentru toata vaiata “. Pleca apoi in padure, repetand mereu cuvantul vrajit. In sfarsit, apare in fata lui spiritul: “ Eu sunt spiritul, a spus el, m-ai invins prin vraja ta, insa trebuie sa imi dai mereu de lucru, caci, in momentul cand nu-mi vei mai da de lucru, am sa te ucid “.  Omul i-a zis: “ Construieste-mi un palat “, iar spiritul ii raspunse: “ Gata, ti-am construit palatul “. “ Da-mi bani “ , ii porunceste omul. “Ia-ti banii “, ii raspunse spiritul. “ Taie padurea aceasta si construieste in locul ei un oras “. “ S-a facut “, ii raspunse spiritul. “ Ce mai vrei? “ Omul se sperie la gandul ca spiritul nu mai are de lucru la el, deoarece a indeplinit totul intr-o clipa. Spiritul ii zise: “ Da-mi sa fac ceva, sau te ucid “. Saracul n-a putut sa nascoceasca nici o ocupatie in plus, s-a speriat si a luat-o la fuga; ajungand la intelept, i-a spus: “ O, inteleptule, apara-ma “. Inteleptul a intrebat ce s-a intamplat. “ Nu mai am de lucru pentru spirit. Tot ce ii poruncesc sa faca, el ideplineste intr-o clipa si ma ameninta ca ma va ucide daca nu ii dau de lucru”. In momentul acela, apare spiritul si spune: “ Te mananc! “ si se pregati sa il inghita. Omul a inceput sa dardaie de groaza si sa il implore pe intelept sa il salveze. Inteleptul ii spuse: “ Voi gasi o iesire. Uita-te la cainele acela cu coada incarligata. Scoate repede palosul, reteaza coada cainelui si da-i-o spiritului sa o indrepte “. Omul a taiat coada cainelui si a dat-o spiritului, spunandu-i : “ Indreapt-o! “ . Spiritul a luat coada si a inceput incetul cu incetul si cu toata sarguinta sa o indrepte dar de indata ce o lasa din mana, coada se incarliga la loc. Spirtul o indrepta iarasi cu mare rabdare, dar coada se rasucea iar, imediat ce era pusa pe pamant. Astfel, spiritual a lucrat multe, multe zile, pana ce a obosit de tot. “ Niciodata in viata mea nu am fost intr-o situatie atat de grea, desi sunt un spirit batran si experimentat. Accept o impacare cu tine “ ,ii spuse el omului. “ Elibereaza-ma, iar eu iti las in schimb tot ce ti-am dat, si iti promit ca nu iti voi face nici un rau “. Omul a fost foarte multumit si a acceptat propunerea bucuros.

Lumea noastra se aseamana cu o coada de caine; in decursul a sute si sute de ani, oamenii s-au straduit sa o indrepte, dar ea s-a incarligat din nou, imediat ce a fost lasata din mana. Nici nu poate fi altfel. Trebuie mai intai sa ne deprindem sa lucram dezinteresati, pentru a ne izbavi de fanatism. Cand vom intelege ca omenirea e asemeni cozii incarligate a cainelui si ca niciodata nu se va indrepta, atunci nu vom mai fi fanatici. Daca in lume n-ar exista fanatismul, ea ar progresa mult mai rapid decat acum. Este gresit sa se creada ca fanatismul poate favoriza dezvoltarea omenirii. Dimpotriva, este elementul stagnarii, care da nastere urii si maniei si ii indeamna pe oameni la invrajbire, insuflandu-le dusmania reciproca. Noi credem ca tot ce facem sau ce posedam este cel mai bun din lume si ca ceea ce nu avem, nu are nici o valoare. De aceea, aminti-va exemplul cu coada incarligata a cainelui imediat ce simtiti in voi tendinta spre fanatism. Nu-i nevoie sa ne nelinistim sau sa petrecem nopti de insomnia gandindu-ne la omenire; ea isi va continua existenta in mod obisnuit si fara noi. Numai cand va veti izbavi de fanatism, veti putea lucra bine. Numai omul cu sange rece, linistit, rational si cu nervii echilibrati, plin de compatimire si de iubire fata de aproapele sau, poate sa lucreze bine si sa-si aduca astfel foloase. Fanaticul este irational, nu exista compatimire in el; nu poate nici sa “ indrepte “ lumea, nici sa devina el insusi pur si desavarsit.

Sa ne amintim ideile principale din cele expuse mai sus. Mai intai, nu trebuie sa uitam ca suntem toti datori omenirii, dar ca lumea n-are nici o obligatie fata de noi. Pentru noi constituie un mare folos faptul ca ne-a fost oferit prilejul de a face ceva pentru omenire. Ajutand omenirea, noi, in realitate, ne ajutam pe noi insine. A doua idee este ca in univers exista Dumnezeu. Universul n-are sa piara vreodata si nici nu are nevoie de ajutorul vostru sau al meu. Dumnezeu este totdeauna prezent in el. Dumnezeu este nemuritor, vesnic activ si infinit de vigilent. Cand intreg universul doarme, El este treaz. El lucreaza necontenit si toate prefacerile si manifestarile lumii purced de la El. A treia, ca nu trebuie sa uram pe nimeni. Lumea noastra va continua de-a pururi sa fie o combinatie dintre bine si rau. Suntem obligati sa-l simpatizam pe cel slab si sa il iubim chiar si pe cel pacatos. Lumea este o mare scoala morala in care trebuie sa invatam cu totii pentru a ne intari din punct de vedere spiritual. Apoi, trebuie sa ne ferim sa fim fanatici, caci fanatismul este contrar iubirii. Fanaticii spun adeseori: “ Nu pe pacatos il urasc, ci pacatul “. Sunt insa gata sa parcurg orice distanta, numai sa vad un om cu adevarat capabil sa separe pacatul de pacatos. E usor de afirmat acest lucru. Daca putem distinge calitatea de esenta, suntem aproape de perfectiune. Nu este usor sa distingem aceasta stare. Si apoi, cu cat vom fi mai linistiti si cu cat nervii ne vor fi mai putin nelinistiti, cu atat mai mult vom iubi munca, cu atat mai bine ne vom indeplini lucrul nostru.

” Atunci cand optam pentru actiuni ce le aduc celor din jur fericire si succes, fructele naturale ale karma-ei noastre vor fi fericirea si succesul. ” Swami Vivekananda

sursa: http://www.vivekananda.net/PDFBooks/KarmaYoga.pdf

alte materiale gratuite scrise de Swami Vivekananda sau diferiti discipoli de ai lui, in limba engleza, puteti gasi aici:

http://www.vivekananda.net/BooksBySwami.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: