Arhive lunare: Septembrie 2013

Ken Robinson: Învățâmântul se află într-o „vale a morții”. Cum să ieșim din ea?

Ken Robinson punctează trei principii cruciale pentru dezvoltarea minții umane și modul în care acestea sunt încălcate de sistemul de învățământ actual. Cu umor și pasiune, el ne arată drumul spre ieșirea din „Valea Morții” spre care merge acum învățământul și ne spune cum să ne creștem tinerele generații într-un climat al posibilităților.

Anunțuri

Venitul de baza – Un Impuls Cultural

money_209821Ideea unui venit minim neconditionat, garantat tuturor fiintelor umane, este ceva minunat care ar putea fi baza unei societati mai sanatoase din toate punctele de vedere. Exista deja unele tari foarte bogate care asigura acest venit minim garantat cetatenilor ei (Kuweit, Qatar, Norvegia si poate or mai fi si altele), insa credem ca daca o astfel de viziune ar fi implementata la nivel planetar, ar fi primul pas catre o societate umana cu adevarat civilizata, spirituala si libera. Este o idee de transformare sociala prin iubire de semeni si este surprinzator ca promotorii unei astfel de idei sunt germanii (sau austriecii) care sunt recunoscuti oarecum pentru raceala lor sufleteasca. Speram sa ajungem sa traim aceste vremuri. Ne bucuram sa descoperim ca nu suntem singurii visatori …

„ Avand in vedere continua degradare a sistemului capitalist si a democratiei reprezentative actuale, devine inevitabil ca o noua abordare a modului de gestionare economico-sociala sa fie gandita. Desi deloc noua, abordarea implementarii unui venit garantat in societatea actuala devine o sursa de discutii serioase in anumite medii academice. Filmul de fata, care este in esenta un eseu si o pledoarie in acelasi timp pentru un nou tip de organizare sociala, reprezinta punctul de vedere al scolii de gandire economice austriece cu privire la o posibila solutie a problemelor de astazi.

Constituindu-se intr-o succesiune logic argumentata de informatii, studii si fapte, autorii doresc reliefarea posibilitatii de implementare a unui venit garantat primit in mod neconditionat de toti cetatenii unei tari, venit asigurat in mod practic ca o returnare a taxelor si impozitelor catre cetatean. Provenienta acestui venit vine tocmai din dezvoltarea tehnologica si din automatizarea cvasi-totala a operatorilor economici.

Filmul nu numai ca prezinta viabilitatea economica a unui astfel de sistem dar scoate in evidenta si adevaratele piedici in implementarea lui, piedici care nu au nici o legatura cu o eventuala ineficienta a lui ci doar cu dorinta celor care detin cu adevarat puterea de a nu da maselor de oameni o reala libertate economica, politica, culturala si sociala.

Demontand prin argumente logice si studii asupra psihologiei si a comportamentului uman, toate prejudecatile pe care un om neinformat le ridica la auzul unui astfel de concept si a eventualului impact negativ produs in societate, cercetatorii economici demonstreaza prin filmul de fata ca exact contrariul este valabil, permitand oamenilor sa se redescopere, sa aleaga in mod real ce vor sa faca cu viata lor, sa aleaga unde si cand sa munceasca.

Filmul vine ca un raspuns la afirmatia lui Enno Scmidt: “Ne-am straduit in ultima suta de ani sa eliberam omul de munca fizica, automatizand toate fabricile doar pentru ca acum sa ne plangem ca nu avem locuri de munca pentru toti”.

In concluzie: un film care merita a fi vazut, discutat si privit ca o solutie reala la rezolvarea problemelor actuale si mai ales viitoare. Destovi”

Iti multumim  draga Destovi  si pentru articol si pentru traducerea acestui film deosebit.

Sursa: http://blog.iesireadinmatrix.ro/

filmul este open source si poate fi descarcat de aici:

http://grundeinkommen.tv/?p=263

daca subtitrarea nu intra in mod automat, click pe CC

Cum era de aşteptat, la această inititivă a aderat şi un grup de români. Ei au creat şi o pagină de Internet, cu explicaţii, care se poate accesa AICI.

Un prim scop al promotorilor este ca până la 14 ianuarie 2014 să fie strânse un milion de semnături de adeziune, fapt ce „va obliga Comisia Europeană să examineze iniţiativa cu mare atenţie şi să transmită o propunere legislativă către Parlamentul European“. Detalii complete privind această iniţiativă pot fi găsite AICI

sursa: http://adevarul.ro/

Leslie Morgan Steiner: De ce victimele violentei domestice nu parasesc agresorul

” Exista oameni pe acest pamant care se afla aici doar pentru a te enerva, pentru a te scoate din minti si pentru a fura si ultima ramasita de bucurie din tine. ” Marsha Petrie Sue

Leslie Morgan Steiner suferea de „dragoste nebuna” – si anume, era indragostita nebuneste de un barbat care o abuza si ii ameninta viata in mod constant. Steiler spune povestea intunecata a relatiei sale, incercand sa corecteze viziunea gresita pe care multi o au asupra victimelor violentei domestice si sa explice cum putem contribui la ruperea tacerii.

Inainte de a da drumul la articol, am primit un comentariu de la Maria, care desi a fost scris pentru un alt material, se potriveste atat de bine si cu acesta, incat m-am gandit sa il postez, fiindca cele spuse de ea sunt atat de reale si de veridice, incat ii putem cataloga mesajul ca un veritabil semnal de alarma de care ar fi bine sa tina cont mai ales mamele si tatii. Draga mea, dragul meu, starea toxica care exista in ziua de azi in foarte multe relatii si familii este atat de acuta, iar cazurile de depresie, anxietate, diabet, anorexie, ovare polichistice chiar si la fete sub 10 ani etc. atat de frecvente, incat daca vom sta fara sa facem nimic, in scurt timp, vorba unui grup de psihologi, depresia va fi boala numarul unu pe glob. De aceea, de data asta te invit sa devii activ/a si sa scrii la randul tau o intamplare poate de-a ta sau de-a altora, care sa reflecte abuzul in familie, indiferent ca acesta este fizic, verbal, psihologic sau de orice alt fel. Poti in acest sens, daca doresti sa iti pastrezi anonimatul, postand sub un nume fictiv, fiindca nu e important sa iesi in public daca nu doresti acest lucru, dar totusi conteaza sa te faci auzit/a, ca astfel si alti semeni de ai tai sa se poata trezi.

Continuă citirea →

Jackson Katz: Violenta impotriva femeilor – o problema a barbatilor

Violenta in familie si abuzul sexual sunt adesea numite „probleme ale femeilor”. Dar Jackson Katz ne atrage atentia, cu curaj si franchete, ca ele sunt intrinsec probleme ale barbatilor si ne arata cum comportamentul violent este legat de definitiile barbatiei. Un semnal de alarma catre noi toti – barbati si femei – sa aratam cu degetul comportamentul inacceptabil si sa fim liderii schimbarii.

Cate ceva despre karma – partea a patra

=

” Dupa cum fiecare act realizat de noi se reintoarce la noi in chip de reactive, tot astfel si faptele noastre pot avea influenta asupra altor oameni, iar ale lor asupra noastra. Ati observat cu totii, probabil, ca atunci cand oamenii fac lucruri gresite, ei devin din ce in ce mai rai si ca, pe masura ce savarsesc binele, ei se intaresc si invata sa procedeze bine cu orice prilej. Aceasta influenta crescanda a faptelor poate fi explicate doar prin actiunile reciproce ale oamenilor. Voi lua un exemplu din fizica: intr-o anume actiune, mintea mea se afla intr-o stare anumita de vibratie; toate mintile aflate in conditii asemanatoare, au tendinta de a fi infuentate de mintea mea. Sa presupunem ca intr-o camera se afla diferite instrumente muzicale, acordate pe acelasi ton; daca unul din ele ia o nota, toate celelalte au tendinta de a se lua dupa acesta. Deci, toate mintile aflate in stare identica de tensiune vor fi afectate in egala masura de acelasi gand. Fara indoiala ca influenta gandului asupra mintii cuiva poate fi variabila, depinzand de distanta si alte cauze; mintea ramane insa susceptibila influentelor. Sa ne inchipuim ca savarsesc o fapta rea; mintea mea se gaseste intr-o anumita stare de vibratie si toate mintile din lume, aflate in aceeasi stare, sunt expuse vibratiilor mintii mele, iar aceasta influenta reciproca se efectueaza mai mult sau mai putin intens, in functie de gradul incordarii.

Dezvoltand mai departe aceasta comparatie, se poate presupune ca, dupa cum undele luminii calatoresc uneori milioane de ani inainte de a intalni vreun obiect anume, tot astfel si undele mentale alearga sute de ani inainte de a se ciocni de obiectul cu care ele pot vibra la unison. Din aceasta cauza, atmosfera noastra este plina de astfel de vibratii mentale, atat bune, cat si rele. Fiecare gand emanat de fiecare creier continua sa vibreze pana cand isi va intalni subiectul potrivit, capabil sa-l receptioneze. Fiecare minte deschisa pentru receptionarea acestor vibratii, raspunde imediat. Omul, procedand gresit, isi aduce mintea intr-o anumita stare de tensiune si toate undele corespunzatoare acestei stari, care, sa presupunem ca sunt deja in atmosfera, se vor stradui sa patrunda in mintea lui. Tocmai de aceea raufacatorul continua, de obicei, sa faca din ce in ce mai mult rau. Actiunile lui se intensifica tot mai mult. In virtutea acestei legi, procedand gresit, ne expunem unui dublu pericol: mai intai, ne expunem tuturor infuentelor rele posibile care ne inconjoara, in al doilea rand, cream raul care ii poate influenta pe altii, chiar si peste o suta de ani. Facand rau, ne daunam atat noua, cat si altora. Facand binele, ne aducem foloase atat noua, cat si altora; si, asemeni tuturor fortelor din om, aceste forte ale binelui si raului isi absorb puterea lor vitala din lumea inconjuratoare.

Potrivit Karma – Yogai, odata ce actiunea a fost savarsita, e imposibil sa fie nimicita pana cand isi va aduce roadele sale; e inexistenta o forta in natura, capabila sa impiedice rezultatul vreunei actiuni. Daca procedezi gresit, e necesar sa induri ispasirea; nimic in lumea asta n-are cum sa schimbe aceasta. La fel se intampla si daca ai savarsit o fapta buna; nici o forta din lume n-are puterea sa o impiedice sa dea roade bune. Cauza trebuie sa-si aibe consecinta sa si nimic si nimeni n-are cum sa schimbe aceasta lege. Aici ne apropiem de un adevar subtil si profund din Karma – Yoga, cea referitoare la legatura stransa dintre toate actiunile, atat bune, cat si rele. E gresit sa tragem o linie de demarcatie spunand: aceasta actiune este pe de-a-ntregul buna, iar alta este in totalitate gresita. Fiecare fapta in parte, da in acelasi timp si roade  bune, si roade rele. Sa luam exemplul cel mai apropiat: vorbesc cu voi, iar unii dintre voi gandesc, probabil, ca eu fac bine. Cu toate acestea, se prea poate ca eu sa omor mii de microbi in aer, deci, sa fac rau altcuiva. Cand o actiune oarecare influenteaza in bine pe cei pe care ii stim, noi spunem ca actiunea este buna. De exemplu, denumiti discursul meu pentru voi o fapta buna, microbul insa va considera fapta mea ca una rea. Voi simtiti influenta discursului meu asupra voastra, pe cand actiunea lui asupra microbilor este imperceptibila pentru voi. Daca stam sa ne analizam faptele urate, vom afla poate ca si ele aduc unele rezultate bune.

Doar acela care este capabil sa distinga in bine si raul, iar in rau binele, doar acela a cunoscut secretul muncii.

Dar ce reiese din asta? Ca oricat ne-am stradui noi, e imposibil sa savarsim o fapta absolut buna sau rea, intelegand raul si binele in sensul folosului si al daunei. N-avem cum sa traim fara a produce rau altuia, iar fiecare inghititura de hrana consumata de noi este luata de la gura altuia; viata inlatura si apoi elimina prin sine alte vieti. Din aceasta reiese ca oricat incercam prin munca sa obtinem perfectiunea, va fi imposibil sa o atingem. Putem sa lucram o vesnicie si totusi, n-avem cum sa iesim din acest labirint. Se poate lucra si lucra la nesfarsit si totusi, un final va fi inexistent, neavand nici o sansa sa finalizam aceasta inevitabila combinatie intre bine si rau in rezultatele lucrului.

Mai departe trebuie sa examinam care este scopul muncii. Vedem ca majoritatea considerabila a oamenilor din toate tarile gandesc ca va sosi vremea cand lumea va deveni desavarsita si ca vor disparea bolile, moartea, suferinta si raul. Aceasta este o convingere frumoasa si o minunata forta stimulatoare pentru inspirarea si indreptarea ignorantilor. Cercetand insa in amanuntime problema, vom realiza imediat ca acest lucru este imposibil odata ce binele si raul compun fata si reversal uneia si aceleiasi monede. Cum se poate avea bine fara a avea in acelasi timp si rau? Ce se subantelege prin perfectiune ? Expresia “ viata desavarsita “ se contrazice pe sine insasi. Viata este o stare de necontenita lupta intre noi si tot ce este in afara noastra. De fapt, ne luptam cu natura exterioara in fiecare clipa si, daca ne lasam invinsi, viata ne paraseste. Exista de pilda, lupta necontenita pentru hrana si aer. Daca ne este indeajunsa hrana sau ne este aerul indeajuns, murim. Viata n-are cum sa decurga nici simplu, nici limpede; ea este foarte complicata. Lupta aceasta complicata intre ceva dinlauntrul nostru si viata exterioara este ceea ce numim noi existenta. Asadar, odata cu incetarea acestei lupte, inceteaza si viata.

Prin fericirea ideala se subantelege incetarea acestei lupte. Dar atunci si viata se va sfarsi, caci lupta poate inceta doar odata cu viata. Am vazut pana acum ca, ajutand omenirea, ne ajutam pe noi insine. Scopul principal al muncii pentru altii consta in purificarea noastra. Pe calea eforturilor permanente de a face binele altora, ne straduim sa uitam de noi. Aceasta uitare de sine este lectia pe care trebuie sa ne-o insusim in viata. Omul, dupa multi ani de lupta, intelege in cele din urma ca adevarata fericire consta in extirparea egoismului si ca singurul care il poate face fericit este el insusi. Fiecare lupta milostiva, fiecare sentiment de compatimire, fiecare act de ajutorare, fiecare fapta buna, ne lipseste de o mare doza de inganfare si ne deschide ochii asupra propriei noastre nulitati. Vedem ca jnani ( yogi cunoasterii ), bhakti ( yogi iubirii ) si karma – yoga ( yogi actiunii ) ajung cu totii la acelasi punct. Idealul suprem consta in vesnica si totala renuntare, in care “eu-l “ dispare, devenind totul  “ tu “, “ noi “ si “ voi “. Si, constient sau inconstient, karma – yoga ne conduce catre acest tel. Dreptcredinciosul religios se va ingrozi probabil la ideea unui Dumnezeu impersonal; el poate sa insiste asupra existentei Dumnezeului personal si poata sa doreasca de asemenea pastrarea personalitatii si individualitatii sale, orice ar subantele el prin aceasta; dar idealurile lui etice, daca sunt intr-adevar frumoase, pot fi bazate doar pe autorenuntare. Aceasta este baza moralitatii; o puteti extinde la oameni, animale, sau ingeri; ea reprezinta unica idee temeinica, unicul principiu de baza care strabate toate sistemele etice.

_powerpoint-path

In lume exista diferite categorii de oameni. In primul rand, oameni evlaviosi, a caror autoabnegatie este desavarsita si care fac in mod continuu binele, indreptandu-si atentia spre ceilalti, jertfindu-si pentru aceasta chiar si propia lor viata. Acestia sunt cei mai minunati oameni. Daca se gasesc doar o suta in vreo tara oarecare, acea tara n-are de ce sa ajunga la disperare. Dar, cu parere de rau, stim ca astfel de oameni sunt prea putini; apoi exista oameni buni, care fac binele altora atata timp cat le este si lor in avantaj; in sfarsit, mai exista si a treia categorie de oameni care fac rau altora pentru a-si face bine lor insile. Un poet sanscrit spune ca exista si a patra categorie de oameni, careia el nu-i poate gasi denumirea; aceia care fac rau altora doar de dragul placerii de a-i face sa sufere. Dupa cum la un pol al existentei se afla oameni superiori, care fac binele de dragul binelui, tot asa la celalalt pol se gasesc oameni care fac rau de dragul raului. Ei n-au nici un profit din acel rau pe care-l fac, dar raul este in insasi natura lor.

Exista doua cuvinte sanscrite: “ pravritii “, adica miscare indreptata spre ceva si “ nivritti “, miscare indreptata de la ceva. Pravritti este intruchiparea a ceea ce noi numim lume: “ eu “ si “ al meu “. Cuprinde tot ceea ce imbogateste acest “ eu “ prin bani, autoritate, glorie si tot ce e de natura sa uzurpeze, sa adune tot intr-un singur centru, centrul fiind “ eu “. Cand nazuinta aceasta incepe sa slabeasca si soseste “ nivritti “ sau indepartarea, retragerea, atunci moralitatea si religia intra in drepturile sale. Atat “ pravritti “, cat si “ nivritti “ sunt forme diferite ale muncii; “ pravritti “ este lucrul gresit. “ Nivritti “ este baza fiecarei moralitati si religii, iar desavarsirea ei finala este exprimata prin totala renuntare de sine, prin autodaruire, prin promtitudinea de a jertfi mintea, trupul, totul, pentru o alta fiinta. Cand omul a ajuns la aceasta stare, el a atins perfectiunea in Karma – Yoga. Acesta este rezultatul suprem al faptelor bune. Chiar daca omul n-a invatat nici un sistem filozofic, chiar daca n-are habar sau vreo credinta anume in vreun Dumnezeu, chiar daca habar n-are de vreo rugaciune, doar prin unica forta a faptelor sale bune a ajuns la o atare stare, fiind gata sa-si jertfeasca viata pentru altii, el a atins acelasi punct la care, pe omul religios il duce rugaciunea, iar pe filozof stiinta. Prin urmare, vedem ca religiosul, filozoful si lucratorul se intalnesc cu totii in acelasi punct, iar punctual acesta este autorenuntarea. Oricat s-ar deosebi unele de altele sistemele filozofice si religioase, intreaga omenire se inclina totusi cu veneratie si admiratie inaintea omului, gata sa se jertfeasca pe sine pentru altii. In cazul acesta, problema nu consta in credinta sau doctrina; chiar si oamenii care se poarta extrem de dusmanos fata de orice idei religioase, intalnindu-se cu faptele de deplina sacrificare de sine, simt ca trebuie sa se inchine in fata lor. Oare n-ati vazut cum si cel mai convins crestin, citind “ Lumina Asiei “ a lui sir Edwin Arnold, se inclina in fata lui Buddha, care n-a propovaduit nici un Dumnezeu, si nimic altceva decat autojertfirea? Singurul lucru care i-a scapat crestinului fanatic este ca propriul lui tel in viata este absolut identic telului acelora cu care el are divergente de pareri si convingeri. Omul religios, avand mereu in fata sa ideea despre Dumnezeu si traind intr-un anturaj sfant, ajunge la urma urmei la acelasi punct si spune : “ Faca-se Voia ta “ nemaipastrandu-si ceva pentru sine. Aceasta este autoabnegatia. Filozoful, cu toata cunoasterea sa, intelege ca tot ce este vizibil e o iluzie, si renunta cu usurinta la acest tot. Si aceasta este o autorenuntare. Deci karma, bhakti, jnani se intalnesc in acest punct. Aceasta au si vrut sa spuna toti marii propovaduitori ai timpurilor vechi prin cuvintele: Dumnezeu este separat de lume. Lumea e una, iar Dumnezeu e altceva, iar deosebirea aceasta este foarte justa. Prin lume, ei inteleg egoism. Dumnezeu este iubire – altruism. Se poate trai intr-un palat de aur, pe un tron plin de pietre pretioase, fiind absolut altruist. Un om traieste intru Dumnezeu. Un altul traieste intr-o cocioaba, poarta zdrente si n-are nimic pe lume; dar daca este egoist, sta adanc scufundat in vanitatea lumeasca. Si acum sa ne intoarcem la una dintre dezbaterile noastre principale. Spuneam ca n-avem cum sa facem un bine fara sa facem totodata si un rau oarecare si ca n-avem cum sa infaptuim vreun anume rau, fara  a face in acelasi timp si un bine. Cum sa lucram din moment ce stim acestea? Din aceasta cauza s-au nascut sectele care au si propovaduit intr-un mod uimitor de absurd sinuciderea lenta, ca mijloc de a parasi lumea, deoarece a trai inseamna a omora bietele animale si plante sau a dauna cuiva. De aceea, conform invataturii lor, ne-ar mai ramane doar moartea. Jainii propovaduiau aceasta doctrina, ca pe un ideal superior. Era foarte logica. Adevarata rezolvare a problemei e cuprinsa in Gita si este exprimata prin teoria dezinteresarii si a totalei renuntari in indeplinirea sarcinilor in viata. Sa stiti ca sunteti cu totul separati de lume; ca traiti in lume, dar fara a face parte din ea, ca orice ati face in cadrul ei, n-o faceti pentru voi insiva. Fiecare fapta savarsita de voi pentru voi insiva isi va intoarce actiunea sa asupra voastra ca s-o suportati. Daca fapta e buna, veti obtine multumire; daca e rea, veti suporta consecintele; fiecare actiune insa, savarsita pentru altul uitand de sine, de orice natura ar fi ea, n-are cum sa isi intoarca actiunea sa asupra voastra. Ideea aceasta este foarte limpede exprimata intr-o fraza din scripturile sacre hinduse: “ Chiar daca un om ucide intregul univers sau este el insusi ucis, el nu este ucigasul si nici cel ucis, cand stie ca actioneaza uitand in totalitate de sine. “ De aceea, Karma – Yoga invata: “ Nu te lepada de lume; traieste in lume, absoarbe ideile ei cat poti mai mult; dar mai bine renunta sa mai lucrezi, daca alegi sa faci asta pentru propria-ti placere. “Scopul vietii e altceva decat placerea. Mai intai ucide-ti in tine propriul “ eu “, iar apoi considera lumea intreaga ca pe tine insuti – cum spuneau crestinii in vechime; “ trebuie sa smulgi omul vechi din tine “. Acest “ om vechi “ este intruchiparea egoista a faptului ca lumea intreaga a fost creata pentru satisfacerea placerilor noastre. Parintii lipsiti de ratiune isi invata copiii sa se roage: “ Doamne, Tu ai creat pentru mine soarele si luna! “ Parca Domnul n-ar fi avut altceva mai bun de facut, decat sa creeze totul pentru acesti prunci! Abtineti-va a-i invata pe copii asemenea prostii. Apoi, sunt oameni irationali in alt sens; ei ne invata ca toate animalele sunt create pentru ca noi sa le omoram si sa le mancam si ca intreaga lume a fost creata pentru placerea oamenilor. Toate acestea sunt prostii. Tigrul ar putea spune: “ Omul este creat pentru mine “ si s-ar ruga: “ Doamne, cat de rai sunt oamenii acestia care evita sa-mi cada in cale ca sa-i mananc; ei iti calca legea Ta “. Daca lumea a fost creata pentru noi, atunci si noi suntem create pentru lume. Cel mai mult ne tine in lanturi gandul ca lumea a fost creata pentru placerea noastra. Lumea aceasta n-a fost creata de dragul nostru. Milioane de oameni o parasesc in fiecare an, fara a simti lumea asta, pentru ca ei sunt inlocuiti cu alte milioane de oameni. Lumea este in aceeasi masura creata de noi, in masura in care suntem si noi create pentru ea.

=gyt

Asadar, pentru a putea lucra bine, trebuie mai intai sa ne izbavim de atasament. In al doilea rand, evitati sa va aruncati in toiul luptei; fiti doar martorii ei si continuati sa lucrati. Invatatorul meu (Sri Ramakrishna ) imi spunea: “ Poarta-te cu copiii tai asa cum se poarta doica lor cu ei “ . Doica ia copilul tau, il dezmiarda si se joaca cu el; se comporta cu el tot atat de bland ca si cu propiul ei copil; de indata ce ai concediat-o insa, ea isi aduna lucrurile, paraseste casa imediat si uita tot ce seamana cu afectiunea sau atasamentul. La despartirea de copiii tai, nu i se strange inima si va primi imediat spre ingrijire alti copii. Asa trebuie sa va purtati si voi fata de tot ce socotiti ca e al vostru. Voi sunteti doica, si daca credeti in Dumnezeu, atunci sa credeti si ca tot ceea ce considerati ca fiind proprietatea voastra, in realitate este a Lui. Cea mai mare slabiciune ia adeseori forma milei sau a celei mai mari forte. Este o slabiciune sa gandesti ca cineva depinde de tine si ca poti face bine altuia. Convingerea aceasta evoca pasiune, iar pasiunea da nastere tuturor suferintelor noastre. Trebuie sa ne sugeram noua insine ca e gresit sa credem ca cineva din acest univers ar depinde de noi, indiferent ca e vorba de un cersetor sau oricare alta fiinta vie. Fiecare primeste ajutor de la natura si va continua sa-l primeasca, chiar daca populatia lumii s-ar reduce cu multe milioane. Viata e imposibil sa fie oprita din cauza mea sau a voastra; noua ni se da privilegiul fericit sa educam, ajutand pe altii. Lectia aceasta mare e necesar sa fie invatata si, cand ne-o vom insusi pe deplin, vom scapa de nenorociri, putand mai apoi frecventa orice mediu si orice loc am dori fara nici o dauna pentru noi. Puteti avea sotii, soti, regimente intregi de supusi, puteti stapani imparatii si, daca in actiunile voastre va bazati pe principiul ca lumea nu este creata pentru voi si n-are neaparata nevoie de voi, n-are ce sa va mai dauneze. Sa presupunem ca in cursul anului ti-au murit prietenii. S-a oprit oare lumea, asteptandu-le intoarcerea? Nicidecum! Ea isi continua bine mersi existenta. Indepartati din minte gandul ca trebuie sa creati ceva pe lume; aceasta e doar orgoliu si egoism sub masca virtutii. Cand veti depinde mintea cu constiinta independentei voastre fata de lume sau de oricare dintre oameni, atunci n-are cum sa mai existe nici reactia sub forma de suferinta, nascuta din lucrul desavarsit. Deci, daca dati ceva omului neastaptand ceva in schimb – nici macar multumire – atunci nerecunostinta lui n-are cum sa va mai loveasca, fiindca v-a lipsit gandul ca ati avea dreptul sa primiti ceva in schimb; i-ati dat doar ceea ce merita; propria lui karma i-a procurat aceasta; karma voastra a facut din voi doar un simplu intermediar. De ce sa va mandriti cu faptul ca ati dat cuiva ceva? Sunteti doar un comisionar care a adus banii sau un oarecare alt dar pe care l-a meritat acea persoana din mana voastra si din propria ei karma. De ce aceasta mandrie a voastra in asemenea imprejurare? Cand veti dobandi impasibilitatea, pentru voi binele si raul vor deveni inexistente. Doar egoistul face deosebire intre bine si rau. Aceasta este foarte greu de inteles; cu timpul insa, veti ajunge la constiinta ca nimic in lume n-are autoritate asupra voastra, decat atunci cand voi singuri ii veti da acest drept. Nimic in lume n-are autoritate asupra “ Eu “ – lui individual decat atunci cand omul, prin propria sa lipsa de ratiune, isi pierde independenta. In felul acesta, fiind impasibili, invingeti si respingeti autoritatea oricui asupra voastra. Este foarte usor de afirmat ca nimic n-are dreptul sa actioneze asupra voastra, cat timp refuzati sa admiteti aceasta; dar care este adevaratul semn prin care deosebim omul care refuza sa permita sa fie influentat de ceva, care nu este nici fericit, nici nefericit cand intra in contact cu lumea exterioara? Semnul este ca reusita sau esecul nu provoaca schimbari in mintea lui; in orice imprejurare, el ramane neclintit.

81

In India traia un mare intelept pe nume Vyasa. El era cunoscut ca autor al aforismelor din Vedanta si era un om sfant. Tatal lui a incercat si el sa devina un om sfant, dar n-a reusit. Bunicul lui s-a straduit sa ajunga si el un sfant, dar n-a izbutit. Strabunicul lui a nazuit de asemenea la sfintenie si tot fara succes. El insusi nu si-a atins in intregime scopul. Fiul sau insa, Suka, s-a nascut desavarsit. Vyasa l-a invatat pe fiul sau sa fie intelept si, predandu-i el insusi adevarul, l-a trimis la curtea marelui imparat Janaka Videha care insemna “ fara trup “. Desi era imparat, uitase cu desavarsire ca avea trup si tot timpul se simtea spirit. Baiatul Suka fusese trimis in misiunea de a invata de la imparat intelepciunea. Imparatul stia ca fiul lui Vyasa vine la el si a dat din timp dispozitiile necesare pentru primirea sa. Cand baiatul s-a prezentat la portile palatului, garzile l-au ignorant cu desavarsire. I-au dat doar un scaun, pe care el a stat trei zile si trei nopti; nimeni n-a vorbit cu el, nimeni nu l-a intrebat cine este si de unde vine. Era fiul marelui intelept. Tatal lui era un om foarte insemnat, pe care il onora toata tara, dar chiar el insusi era un om demn de tot respectul; si totusi, garda imparatului, ignoranta si grosolana, nici nu l-a luat in seama. Dupa ce s-au scurs trei zile, au venit ministrii imparatului si oamenii ilustrii si l-au primit cu onoruri marete. L-au condus in camere somtuoase, l-au scaldat in baie parfumata, i-au dat haine minunate si, in decurs de opt zile, l-au inconjurat cu tot luxul si fastul cuvenit. Dar obrazul serios si senin a lui Suka a ramas acelasi, cu toate ca atentiile fata de el erau multe, el ramasese acelasi in mijlocul luxului ca si atunci cand astepta singuratic la poarta. In sfarsit, a fost condus la imparat. Imparatul se afla pe tron. Imprejurul lui toti cantau, dansau si se distrau in fel si chip. Imparatul i-a dat o cana de lapte plin ochi, rugandu-l sa inconjoare de sapte ori sala fara sa verse nici o picatura. Baiatul a luat cana si a plecat printre muzicanti si persoanele frumoase care il inconjurau. A ocolit de sapte ori sala, conform dorintei imparatului, fara a varsa vreo picatura de lapte. Mintea lui nu putea fi influentata de lumea exterioara atata timp cat el insusi nu permitea infuenta acesteia asupra sa. Cand restitui cana imparatului, acesta ii spusese: “ Pot doar sa iti repet ceea ce te-a invatat tatal tau si ceea ce ai invatat tu insuti. Ai aflat adevarul. Du-te acasa. “

Astfel, omul care a dobandit obisnuinta de a fi stapan pe sine, n-are cum sa mai cada sub influenta lumii exterioare, pentru el, robia a incetat sa mai existe. Mintea lui s-a eliberat. Doar un astfel de om poate sa traiasca bine pe lume. De obicei, oamenii au doua pareri despre lume. Pesimistii spun: “ Cat e de ingrozitoare lumea aceasta, cat e de respingatoare! “ Optimistii spun insa: “ Cat este de frumoasa lumea aceasta, cat e de minunata! “ Pentru cel ce nu si-a stapanit inca propria minte, lumea este plina de rautate, sau, in cazul cel mai fericit, este un amestec intre bine si rau. Dar aceeasi lume devine imbucuratoare pentru noi de indata ce ajungem stapanii mintilor noastre. Atunci, nimic n-are cum sa mai aibe influenta asupra noastra; nici binele, nici raul; atunci vedem ca totul se afla la locul sau, ca totul este armonios. Oamenii care afirmau la inceput ca lumea este un iad, dupa castigarea stapanirii de sine gasesc in cele din urma, ca este un rai. Daca suntem karma yogi cu adevarat si dorim sa atingem aceasta stare, atunci, ori de unde am porni, vom sfarsi cu siguranta printr-o deplina renuntare de noi insine. De indata ce “ eu “-l nostru imaginar dispare, lumea intreaga, la inceput parca plina de rautate, ni se infatiseaza ca raiul pe pamant si plina de fericire. Insasi atmosfera ei ne pare blagoslovita; fiecare obraz omenesc devine minunat de frumos.

Feluritele cai nu se contrazic una pe alta. Fiecare dintre ele ne duce la una si aceeasi tinta, care ne face desavarsiti. Doar ca oricare tehnica ai alege, ea trebuie practicata asiduu. Tot secretul consta in practica. Mai intai e necesat sa ascultam, apoi sa gandim si dupa aceea sa actionam. Acest lucru e valabil pentru fiecare cale. Ea trebuie mai intai audiata si inteleasa; iar multe din problemele nedeslusite vor deveni clare prin studiu si meditatie continua. Este greu sa intelegem totul dintr-o data. Intreaga explicatie se afla direct in noi insine. In realitate, nimeni, nicicand, n-a invatat pe altul. Fiecare din noi trebuie sa se invete pe sine insusi. Invatatorul exterior da doar impulsul care indeamna invatatorul launtric sa lucreze la limpezirea problemelor complicate. Atunci, ele devin inteligibile pentru noi in virtutea propriei noastre perceptii si gandiri, iar noi avem deplina constiinta de ele in propriul nostru suflet. Aceasta realizare se va dezvolta apoi si va deveni puterea intensa a vointei. Mai intai se iveste simtul, apoi nazuinta si aceasta nazuinta da nastere unei colosale capacitati de lucru, patrunzand fiecare fibra, fiecare nerv, fiecare muschi, pana cand tot trupul se transforma intr-un instrument al muncii dezinteresate, prin care veti obtine rezultatul dorit al abnegatiei desavarsite si al lipsei totale de egoism. Rezultatul acesta nu depinde nici de dogma, nici de doctrina, nici de credinta. Este indiferent daca omul e crestin, evreu sau pagan. Esti oare dezinteresat? Aceasta e intrebarea! Daca esti dezinteresat, devii desavarsit necitind nici o carte religioasa, nefregventand nici o biserica sau templu. Fiecare sistem poate sa-l faca pe om desavarsit si fara un ajutor strain, fiindca toate au in vedere unul si acelasi scop. Indiferent ca e vorba de munca, intelepciune, iubire, credinta – toate pot servi drept mijloace directe si de-sine-statatoare pentru atingerea a ceea ce se numeste moksha – eliberare. Doar prostii sunt singurii care afirma ca munca si filozofia sunt lucruri diferite; inteleptii nicidecum n-au sa sustina o atare credinta eronata. Ei stiu ca filozofia si munca, desi deosebite una de alta, dupa cum se vede, ne conduc spre acelasi scop – spre desavarsirea omului. ” Swami Vivekananda

1-9

sursa: http://www.vivekananda.net/PDFBooks/KarmaYoga.pdf

alte materiale gratuite scrise de Swami Vivekananda sau diferiti discipoli de ai lui, in limba engleza, puteti gasi aici:

http://www.vivekananda.net/BooksBySwami.html

%d blogeri au apreciat asta: