Alegi incatusarea, sau preferi libertatea?

key

Bine ai revenit pe caleaspretine

Traim niste vremuri in care adesea valorile sunt socotite non valori, iar non valorile sunt socotite valori. Aceasta credinta distorsionata produce multa tensiune in fiinta, fiindca multe aspect ale ei raman infometate, nehranite. Piata abunda de diverse carti care ofera o multitudine de metode, multe dintre ele mergand cand pe o muchie, cand pe alta, punand f mult accent cand pe spiritualitate, uitand insa si de spiritualizarea materiei, cand pe materie, uitand de asemenea si de spiritualizarea fiintei. Astfel se creeaza programe noi, peste programe vechi, uitand de indemnul Lui Iisus, care ne sfatuia ca bine ar fi sa ne curatim si in interior nu doar in exterior.

Cine suntem si de ce cadem iar si iar in pacaleala iluziei?

Fiinta e impartita in mai multe corpuri subtile, despre care am mai vorbit si in alte materiale astfel ca am sa ma rezum de data asta doar la ce e mai important de inteles si anume la subconstient, constiinta si supraconstiinta.

Subconstientul este computerul fiintei. Aici am inmagazinat tot ce am auzit, citit, invatat si experimentat folosind ca baza cunostintele acumulate. Acesta este format din diversi nori mai densi sau mai rarefiati, putand lua diferite culori si nuante, mai stralucitoare sau mai terne.

pageImagineaza-ti ca privesti un cer innorat. Nori densi de diferite culori, nuante si densitati acopera cerul senin. Curiozitatea te macina si iti doresti sa cunosti cat mai multe amanunte, astfel ca privirea ta este atintita spre acesti nori. La orizont, apar alti si alti nori, trimisi spre tine de vantul efemer al gandirii umane si te apuci sa le pui sub lupa si pe acestia, creandu-ti in acest sens noi si noi foldere pe HDD-ul subconstientului tau. O puternica rafala de vand vine si incepe sa miste norii intr-o anume directie, iar tu, neatent fiind la ce te inconjoara, pe unde calci si ce se afla sub picioarele tale, incepi sa alergi ca bezmeticul dupa nori, tinand lupa indreptata intr-acolo, nevroind nici in ruptul capului sa renunti la analiza ta. Din cand in cand te poticnesti in cate o piatra sau te afunzi in vreo groapa, urci sau cobori dupa caz, cazi si te ridici, te murdaresti si te primenesti cand treci vreun rau si alergi mai departe si mai departe, mereu si mereu cu privirea atintita spre norii zglobii si faci asta pana cand, vine o zi, cand te impotmolesti, dand de un zid de netrecut si brusc iti dai seama, ca in tot acest timp, ai alergat aflandu-tedisorientation_highdefinition_picture_165705 intre zidurile unui labirint, un labirint creat chiar de tine si nu stii cum sa mai iesi. Dedesupt este pamantul fagaduintei, in jurul tau se ridica zidurile fricii, a nemultumirilor si neimplinirilor, iar deasupra ta se afla norii iluziilor mentale, la fel de neintelesi si enigmatici  ca pana acum si cauti sa iesi din propria-ti inchisoare simtind acut o dorinta de eliberare, si-atunci, iti amintesti ca intr-o strafulgerare, ca tu esti si pamantul pe care calci, si corpul pe care il animi, si zidurile care te inconjoara si norii care iti umbresc viata si stii ca poti sa te transformi raptor_bird_of_prey_fly_215543intr-o pasare maiastra, ridicandu-te tot mai sus si mai sus, scapand din inchisoarea pe care ti-ai zidit-o, trecand de norii iluziilor mentale si brusc, ti se arata cerul senin si te trezesti la realitate, intelegand ca esti Cine vrei sa fii, in incatusare sau libertate, dar de data asta in intelegere si constiinta. Si alti nori se arata deasupra ta. De data asta sunt puri si plini de lumina, dar tu deja stii, ca si lumina poate sa fie artificiala si ca esti liber sa prospectezi si mai mult de atat, asa ca mergi mai departe, lasand in urma ta de data asta in cunostinta de cauza si intelegere deplina si ultimii nori iviti pe cer si te trezesi intr-o imensitate vasta si fara sfarsit, unde infinite posibilitati si intelegeri mai fine si mai subtile ti se arata in fata, putand alege exact ceea ce doresti, in deplina intelegere si cunoastere perfecta. Si te bucuri de libertate in felul tau, impartasindu-ti bucuria cu altii, sau pur si simplu stand in solitudine si pace, dupa cum clipa ti-o releva. Si te bucuri si esti recunoscator fiindca existi si fiindca exista tot ceea ce te inconjoara.  Bun venit acasa iti sopteste cerul si pamantul prinsi intr-o calda imbratisare a perfectiunii, din care si tu faci parte ca si copil iubit, atat in cer cat si pe pamant.

Sogyal Rinpoche spunea: “Uneori ma gandesc ca cele mai imbelsugate si mai puternice tari, se aseamana cu taramul zeilor descris in invataturile budiste care spun cum ca zeii traiesc intr-un lux fabulos, desfatandu-se cu toate placerile imaginabile, fara nicio preocupare pentru dimensiunea spirituala a vietii. Toate par sa mearga bine pana li se apropie moartea si apar semnele neasteptate ale descompunerii. Dupa care sotiile si iubitele zeilor, se feresc sa se mai apropie de ei, alegand doar sa le arunce flori de ladistanta, rugandu-se cand si cand sa renasca tot ca zei. Nicio amintire a fericirii sau confortului lor nu-i mai poate feri acum de suferinta pe care o indură, ci doar o fac si mai crunta. Astfel ca zeii muribunzi sunt lasati sa moara singuri in mizerie. Soarta zeilor imi aminteste de felul cum sunt tratati astazi batranii, bolnavii si muribunzii. Societatea noastra este obsedata de tinerete, sex si putere, evitand batranetea. Nu este ingrozitor ca-i dam la o parte pe batrani atunci cand viata lor de munca s-a sfarsit si nu mai sunt utili? Nu este tulburator ca-i azvarlim in azilurile de batrani, unde ei mor singuri si parasiti? “

Asta inseamna ca programele care sunt rulate in ziua de azi in inconstient, vizeaza separarea si egoul, fiinta uitand ca este mai mult decat un trup fizic, mai mult decat niste cunostinte dobandite de-a lungul anilor, mai mult decat niste emotii care vin si se duc pe cerul vietii daca stim sa ne oprim din alergat, in loc sa fugim dupa ei, sau sa ne inaltam deasupra lor daca am inteles ca suntem mai mult decat credem ca suntem, preferand sa ne exploram si varfurile nu doar vaile adesea aride si pline de buruieni.

Viata majoritatii inca este dirijata de subconstient. Daca omul si-ar examina cu mai multa atentie viata, ar putea vedea cu usurinta cu cate sarcini fara importanta s-a incorsetat. El a fost invatat ca viata e un cumul de “ responsabilitati “, unul mai important ca celalalt, nedandu-si seama, ca insasi aceste asa zise “ responsabilitati “ il subjuga, neoferindu-i suficient timp ca sa isi hraneasca si partile superioare ale fiintei, traind in acest fel in foame sufleteasca si spirituala, incarcat fiind de nemultumiri si senzatia de singuratate.

Sogyal Rinpoche trage in acest sens un semnal de alarma, spunand ca: “ Simplul fapt de a te scula de dimineata presupune sa faci o multime de lucruri: sa deschizi fereastra, sa faci patul, sa faci un dus, sa te speli pe dinti, sa iti hranesti cainele sau pisica, sa speli vasele din seara trecuta, iar printre atatea lucruri importante de facut, tocmai constati ca ti s-a terminat zaharul sau cafeaua si mergi sa le cumperi, apoi, prepari micul dejun – iar lista asta ajunge sa devina interminabila. Apoi mai sunt hainele pe care trebuie sa le sortezi,sa le alegi, sa le calci si sa le impaturesti din nou. Si cum ramane cu parul tau, sau cu machiajul? Neajutorati, asistam cum zilele, incet, incet, ni se umplu cu discutii interminabile purtate la telefon si proiecte marunte, cu atat de multe “ responsabilitati “ – sau poate mai corect ar fi sa le numim„iresponsabilitati”? Viata pare sa ne traiasca pe noi, sa posede propriul ei impuls straniu, sa ne poarte; iar in final, simtim ca nu mai avem nici o optiune si nici un control asupra ei. Fireste, uneori aceasta ne face sa nesimtim rau, avem cosmaruri si ne trezim transpirati, intrebandu-ne: „Ce fac cu viata mea?” Dar temerile noastre nu dureaza decat pana la micul dejun; apare servieta si o luam de la capat…”

Spuneam intr-un articol mai vechi, ca noi singuri ne-am creat inchisorile. Ca ne trezim in inchisoarea numita casa, care e impartita in celule numite living, dormitor, bucatarie baie, masina, ca de acolo sa intram in inchisoarea numita firma, iar mai apoi in cea numita supermarket, relatii etc. Acesta este labirintul nostru, format din diverse inchisori, deaspura noastra cerul fiind umbrit de norii orbirii si al ignorantei, uitand ca deaspura acestora ne asteapta cerul senin, locul libertatii si al infinitelor posibilitati imbucuratoare. Din cand in cand, apare cate un pescarus Jonathan care ne reaminteste cine suntem si ce putem sa infaptuim, dar ne este frica sa ne dam jos lanturile, sa ne deschidem aripile si sa renuntam la efemerele ziduri, crezand ca acolo vom fi in siguranta. Iar aceasta siguranta noi credem ca trebuie sa fie aparata, cultivate si intretinuta, decorata si infrumusetata in functie de cerintele norilor straini, alcatuite din moda si alte multe cerintele exterioare, care vin si iarasi vin spre noi, nemaiterminandu-se parca niciodata.

In aceasta privinta, Sogyal Rimpoche are perfecta dreptate:  “ In Tibet, oamenii nu-si iroseau tot timpul incercand sa faca circumstantele exterioare mai confortabile. Ei erau multumiti daca aveau mancare suficienta, o haina in spate si un acoperis deasupra capului. Continuand in felul nostru, incercand obsesiv sa ne imbunatatim conditiile, acesta in timp, poate deveni un scop in sine si o distragere fara rost. Cine oare, aflat in toate facultatile mentale, s-ar gandi sa redecoreze fastuos fiecare camera de hotel, in care stie ca locuieste doar temporar?

Iubesc acest sfat al lui Patrul Rinpoche: “ Adu-ti aminte de pilda unei vaci batrane. Ea e multumita sa doarma intr-un staul. Trebuie sa mananci, sa dormi si sa defeci, acestea sunt inevitabile, tot ce e mai mult, nu te priveste.”

Uneori ma gandesc ca realizarea cea mai mareata a culturii moderne este comercializarea geniala a samsarei (SAMSARA (‹ fr.; {s} sanscr. sansarana „peregrinare, ratacire, nastere si renastere”) s. f. (In brahmanism, budism, hinduism) Termen care desemneaza ciclul nasterii si al mortii in lumea concreta, vazut ca un proces cosmic manifestat printr-o nesfarsita revenire la viața temporala; ciclul reincarnarilor. In arta hindusa este simbolizat printr-o roata cu sase, opt sau douasprezece spite dispuse in jurul unei osii, fiecare spita reprezentand un aspect al vietii sau al legii; osia este centrul in care constiinta trebuie sa se intoarca pentru a-si regasi linistea. Sursa: dexonline.ro ) si a distractiilor sale sterile. Societatea moderna mi se pare a fi o celebrare a tuturor lucrurilor care te indeparteaza de adevar, care fac dificila viata intru adevar si ii descurajeaza pe oameni pana si sa creada in existenta adevarului. Si cand te gandesti ca toate astea provin dintr-o civilizatie care pretinde sa adore viata, dar de fapt o priveaza de orice semnificatie reala; care vorbeste fara incetare ca face tot posibilul ca oamenii sa fie „fericiti”, dar care in realitate, le inchide calea spre sursa adevaratei bucurii. Aceasta samsara moderna intretine o anxietate si o depresie pe care le hraneste si in care ne atrage ( n.a. vartejuri energetice disturbante ) pe toti, deprinzandu-ne cu o masinarie consumista, care pentru a functiona, trebuie sa ne mentina aviditatea. Samsara are un nivel inalt de organizare, este versatila si sofisticata; ea ne asalteaza de pretutindeni cu propaganda ei si creeaza in jurul nostru un mediu vicios aproape inexpugnabil. Cu cat incercam mai mult sa scapam, cu atat se pare ca, ne afundam mai mult in capcanele pe care cu atata ingeniozitate ni le intinde. Dupa cum spunea maestrul tibetan din secolul al XVIII-lea Jikme Lingpa: „Hipnotizate de simpla varietate a perceptiilor, fiintele ratacesc la nesfarsit in cercul vicios al samsarei.”Obsedati, asadar, de false sperante, vise si ambitii, ce promit fericirea dar duc numai la mizerie, suntem ca niste oameni care se tarasc, istoviti de sete, printr-un desert fara sfarsit. Si tot ce ne intinde aceasta samsara sa bem, este o cana cu apa sarata, menita in mod special sa ne inteteasca si mai mult setea. “

Incatusarile subconstientului sunt multe si subtile si doar omul este in masura sa renunte la ele in favoarea constiintei si a supraconstiintei. Nimeni, dar absolut nimeni nu ne poate scoate de acolo de unde de buna voie ne-am inchis pe dinlauntru. Doar noi detinem cheia, doar noi putem sa deschidem usa si doar de noi depinde daca ne dorim asta, sau de frica hotilor de vise, preferam sa ramanem in continuare ferecati.

raptor_bird_of_prey_fly_215543Te invit acum sa te imaginezi zburand liber in inaltul cerului. Priveste in jurul tau cu multa curiozitate si deschidere totala, lasand ca intelepciunea universului sa te patrunda in totalitate. Vezi norii de deasupra ta, si vezi pamantul asa cum ti se arata. Poti daca iti doresti sa atingi norii in felul dorit de tine, fiind atent la ce simti si unde anume in corpul tau simti. Asta este important, fiindca exact locul in care simti, exista o umbra ascunsa. Poti sa atingi si pamantul si chiar sa reintri in labirint, fiind atent la ce simti si unde simti in momentul in care faci asta. Ridica-te acum deasupra pamantului. Lasa-ti privirea sa mature cerul si pamantul fara vreo urma de judecata sau implicare. Doar stai si priveste. Vezi norii exact asa cum sunt si in timp ce faci asta, imagineaza-ti cum vantul, sufland in rafale, ii imprastie in cele patru zari, lasandu-i sa revina sub forma unor picaturi irizante in marele ocean din care candva acestia au luatdrip_water_rain_220011 forma si consistenta,  deasupra ta, aratundu-se in toata spendoarea ei, frumoasa bolta albastra. Bucura-te de aceasta magica clipa in felul tau. Iar acum, indreapta-ti privirea spre pamant si vezi cum labirintul in care singur wild_flowers_wild_plants_nature_217563te-ai ratacit, dispare ca printr-o minune, in locul lui ramanan un camp cu flori multicolore. Simte bucuria si incantarea pe care acest miracol ti-l releva chiar in acest moment binecuvantat.  Lasa-ti acum privirea sa cuprinda o arie cat mai extinsa, aducandu-ti in fata multitudinea de labirinturi in care inca mai sunt incatusati semeni de-ai tai, aflati sub vraja norilor/forme gand atat individuale cat si colective, fiind in situatia in care si tu te aflai cu putin timp in urma. Simte cum caldura soarelui care straluceste pe cerul tau senin te patrunde in totalitate, si cum racoroasa briza a intelegerii profunde te racoreste, inlauntrul tau crescand intelegerea si compasiunea, stiind acum ca nici un semen de al tau nu este nici rau si nici bun ci doar traitor in iluzoria maya. Fii in continuare doar atent si un privitor neutru. Vezi micutul teritoriu energetic pe care acestia il ocupa, strict mentinandu-se intre zidurile proprii, singuri si speriati, plini de frici si preconcepte,walking_a_beach_maze_185342 judecand prin prisma stramta in care s-au scufundat ca intr-un somn adanc incarcat cu cosmaruri, legati fiind unii de altii prin lanturi. Ramai in continuare calm, neutru, plin de pace si compasiune. Doar priveste si ia aminte. Vezi doar ingradirile si atat. Iar acum, ca ai inteles, daca doresti, da-ti voie sa fii si tu un pescarus Jonathan, indreaptandu-te spre fiecare suflet incatusat, dandu-le si lor vestea cea buna, spunand fiecaruia in parte: Iesi din labirint, ofera-ti onoarea sa o pornesti pe calea spre desavarsire, dar inainte de a face asta retine ca: “ Pentru inceput, trebuie sa intelegi ca un pescarus este ideea nelimitata a libertatii, imaginea Marelui Pescarus, iar intregul tau trup de la o aripa la alta, nu este decit gandul tau insusi.”  Vino, ai curajul sa imi fii tovaras de calatorie. Vino sa exploram impreuna, sa facem noi si noi descoperiri imbucuratoare, sa ne jucam si sa ne bucuram impreuna.

Retine totusi, ca in acest demers, vei da si peste suflete recalcintrante si fricoase, dar ramai calm si intelege ca si asta face parte din schema, tu putand in acest caz sa ii spui fiecarui suflet in parte: “Te invit sa incerci un experiment. Ia o moneda. Imagineaza-ti ca acesta este obiectul de care te agati. Tine-o strans in pumn si intinde-ti bratul cu palma in jos. Daca dai drumul, vei pierde lucrul de care te agati. De aceea persevereaza. Dar mai exista o posibilitate: sa dai drumul si totusi sa pastrezi ceea ce ai. Cu bratul in continuare intins, rasuceste mana astfel ca palma sa fie indreptata spre cer. Acum poti deschide pumnul. Moneda este tot a ta, cu tot spatiul din jurul ei. Exista deci un mod de a accepta nepermanenta si a gusta totusi viata, in acelasi timp si fara sa trebuiasca sa te ageti de ceva sau cineva anume. “

Sogyal Rinpoche a punctat foarte bine incatusarile la care omul singur se supune spunand: “Deseori oamenii isi dau seama ca-si iubesc partenerul numai cand simt brusc ca sunt pe cale sa-l piarda. Atunci ei se agata si mai tare. Dar cu cat se cramponeaza mai puternic, cu atat mai mult cealalta persoana le scapa si cu atat mai fragile devine relatia lor. Atat de des dorim fericirea, dar modul in care o cautam este atat de greoi si inabil incat ne aduce mai multa mahnire. De regula presupunem ca trebuie sa ne agatam ca sa avem acel ceva care ne va asigura fericirea. Ne punem intrebarea: cum am putea sa ne bucuram de un lucru daca nu il posedam? Cat de des confundam atasamentul cu iubirea! Chiar daca relatia este una buna, iubirea este irosita de atasament, cu nesiguranta,posesivitatea si orgoliul sau; si după ce iubirea s-a dus, tot ce-ti ramane de aratat sunt „suvenirurile” ei, cicatricele atasamentului. Cum putem, deci, sa invingem atasamentul? Numai prin realizarea naturii sale nepermanente; realizarea aceasta ne elibereaza cu incetul din stransoarea sa. Ajungem sa intrezarim ceea ce maestrii spun ca este adevarata atitudine fata de schimbare: ca si cum am fi cerul privind trecerea norilor, sau am avea libertatea mercurului. Daca este scapat pe jos, natura mercurului este de a ramane neatins; el nu se amesteca niciodata cu praful. Pe masura ce incercam sa urmam sfatul maestrilor si ne eliberam incet de atasament, o mare compasiune se elibereaza in noi. Norii cramponarii se despart si se risipesc si soarele inimii noastre compatimitoare autentice incepe sa straluceasca. Atunci incepem, in strafundurile sinelui nostru, sa gustam adevarul triumfator din aceste cuvinte ale lui WilliamBlake: “Cel care de o Bucurie s-agata, inaripata viata nu-l mai rasfata. Cel care Bucuria-n zbor o saruta, in al Eternitatii rasarit se desfata.

Desi am fost determinati sa credem ca daca dam drumul vom sfarsi prin a pierde tot ce avem, viata ne dovedeste necontenit contrariul: a da drumul la ceva, este calea spre adevarata libertate. La fel cum valurile spala tarmul dar nu distrug stancile, ci le sculpteaza si erodeaza in niste forme minunate, si caracterele noastre pot fi modelate, iar marginile aspre slefuite de schimbari. Prin erozinea schimbarilor putem invata cum sa ne cream o atitudine blanda, dar ferma. Increderea in noi insine creste si devine cu atat mai mare cu cat bunatatea si compasiunea incep in mod natural sa radieze din noi, aducand bucurie altora. Caci bunatatea supravietuieste mortii, o buunatate mai presus de fire care exista in fiecare dintre noi. Intreaga noastra viata este o deprindere a felului cum sa descoperim acea bunatate trainica si o pregatire anume pentru realizarea ei. Astfel ca, ori de cate ori pierderile si deceptiile vietii ne invata lectia nepermanentei, ele ne aduc mai aproape de adevar. Cand cazi de la o mare inaltime, exista un singur loc unde poti cadea: pe pamant; pamantul adevarului. Iar daca posezi intelegerea care vine din practica spirituala, caderea nu este nicidecum un dezastru, ci descoperirea unui refugiu interior.Dificultatile si obstacolele, daca sunt corect intelese si utilizate, se pot dovedi adesea o sursa neasteptata de putere. In biografiile maestrilor veti vedea adesea ca daca nu ar fi avut de infruntat dificultati si diverse obstacole, ei nu ar fi descoperit forta de care aveau nevoie pentru a se ridica deasupra lor. “

Preconceptele si frica de a iesi din zona de comfort, anihileaza dorinta de actiune. Omul prefera sa ramana mai degraba incatusat, decat sa actioneze intr-o directie mai conforma cu Cine este el. De aici atatea lamentari, nemultumiri, depresii, judecati si invinovatirea altora. Se prefera controlul, posesivitatea si incatusarea, in locul originalitatii, libertatii de exprimare a propriei fiinte si cooperare, fiindca in acceptiunea unora, este imposibil sa cooperezi cu cineva care e altfel decat tine, pe care nu ai cum sa il controlezi si pe care iti este greu sa il intelegi, astfel ca, de nu devenim gardienii altora, sigur devenim prizonierii lor, dar mai presus de toate, prizonierii propriilor noastre umbre.

Noi suntem fiinte perfecte, existand in interiorul nostru suficienta forta incat sa ne desavarsim asa precum vocea interioara ne sopteste. Tot ce avem de facut este sa intelegem ca putem renunta la extensiile noastre, indiferent ca acestea poarta numele de labirint, inchisoare, celula, nori, holograme, iluzie, maya sau oricum altcumva, sa intelegem ca ele sunt doar extensii create de noi, carje care am crezut ca ne vor ajuta la mers, sa intelegem ca asa cum le-am creat, tot la fel putem sa si renuntam la ele, fiindca decizia a fost mereu si este si acum tot in noi. Doar asa vom putea sa renuntam la umbre, sa ne schimbam norii mentali in poduri care traverseaza cerul creative_clouds_04_hd_pictures_165817sicreative_clouds_05_hd_pictures_165816 care ne duc in palate fermecate, in care se afla infinite comori, special create pentru noi de cel mai desavarsit Creator Celest. Si doar renuntand la umbre, vom putea sa traim plenar, bucurandu-ne de viata si unii de altii cu adevarat.

Un om fara succes, un om care s-a ratacit in labirint umbrit fiind de propriile-si umbre, poate fi recunoscut dupa urmatoarele semnale:

  • crede ca i se cuvine totul si de aici dorinta de a-si impune punctual de vedere, implinirea cerintelor etc.
  • critica si judeca, crezand ca adevarul il detine doar el
  • este ranchiunos, suparandu-se daca ceva nu merge asa cum el vrea
  • isi abroga primul loc, vroind prin asta sa arate ca reusita ii apartine si ca el merita grosul roadelor
  • cand rateaza, da vina pe altii
  • este individualist
  • se teme de schimbare
  • crede ca le stie pe toate
  • face tot posibilul sa fie in centrul evenimentelor
  • barfeste
  • ascunde informatii si date
  • doreste esecul altora, stopandu-i pe acestia ori de cate ori poate
  • emana furie chiar si atunci cand tace
  • este indecis si schimbator
  • se foloseste de altii ca sa isi atinga propriile scopuri

In schimb, cel ce isi traieste unicitatea fara frica, eliberandu-se de lanturi fara regrete, are urmatoarele semnalmente:

  • stie ca reusita poate exista doar in cooperare si bucurie impartasita
  • simtul recunostintei este dezvoltat, fiindca stie ca viata este plina de daruri
  • in schema e si el important dar la fel de importanti sunt si ceilalti
  • are simtul echipei
  • face complimente si sprijina autenticitatea si reusita altora
  • stie sa ierte si sa fie plin de compasiune
  • recunoaste aportul fiecaruia, oferind valoare contra valoare
  • daca greseste, isi asuma responsabilitatea pentru greselile comise
  • spune adevarul, este deschis si novator
  • invata in mod continuu
  • se bucura cand vede ca si altii au success
  • ii valideaza pe ceilalti, oferind sprijin acolo unde este necesar
  • impartaseste informatii si date fara frica, stiind ca exista suficient pentru toti
  • emana entuziasm
  • accepta schimbarea
  • opereaza dintr-o perspectiva transformationala

” Adevarul este ca nu te vei bucura niciodata de ceva de care te cramponezi, intrucat libertatea este absolut esentiala pentru a-ti putea constinua cresterea si a-ti atinge astfel adevaratul potential. ” Bob Proctor

Tu ce alegi?

cu drag Ramona

” In sufletul meu nu a fost niciodata loc pentru invidie, nici pentru ura, ci numai pentru acea bucurie pe care o poti culege de oriunde si oricand. Consider ca ceea ce ne face sa traim cu adevarat este sentimentul permanentei noastre copilarii in viata.” Constantin Brancusi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: