Exista cu adevarat liber arbitru sau traim doar in iluzia ca acesta exista?

thinking_brain_image_01_vector_182603“ Am invatat sa devenim linitati. Imaginea de sine, idea pe care o avem despre cine suntem, este doar o holograma a Sinelui. Cel care se identifica a fi o persoana, nu va transcede Maya ( iluzia ). “ Mooji

Bine ai revenit pe caleaspretine suflet frumos

Cu siguranta ca adesea te-ai intrebat daca liberul arbitru exista. Si cu siguranta ca stii deja, ca aceasta intrebare, cel putin in ultima perioada, a fost indelung dezbatuta atat de teologi si filozofi, iar de ceva timp si de specialistii in neurostiinta si fizica cuantica.

Ce a descoperit cercetarea neurostiintifica?

Ca ceea ce afirmau filozofii si oamenii de stiinta din vechime, si anume ca, liberul arbitru este doar o iluzie.

Benjamin Libet, cercetator in cadrul departamentului de fiziologie al Universitatii din California, a fost primul care a aprofundat aceasta ipoteza.

Prin anii ’70, Libet a adunat cativa voluntari pe care i-a asezat in fata unui ceas si a unui buton. El a atasat pe scalpul acestora mai multi electrozi care aveau menirea de a arata activitatea neuronala din cortexul voluntarilor. Libet, le-a comunicat acestora ca pot apasa oricand pe buton, dar in timp ce decid sa faca asta, sa se uite la ceas, vazand cu exactitate cat este ora.

Partea interesanta a experimentului a fost atunci cand fiecare voluntar, inca inainte de a luat decizia de a apasa pe buton, a avut deja creierul activat, idea de a apasa pe buton in acest fel, aparand cu ceva timp inainte de a se trece la actiune.

Acesta a fost primul experiment care a demonstrat in mod cert, ca liberul arbitru este doar o iluzie, deciziile omului fiind luate de creier si nicidecum de Sinele constient pe care fiecare om il detine.

Aceasta cercetare a fost analizata mai apoi cu si mai multa minutiozitate de alti multi cercetatori, cum ar fi si Max Planck, John Dylan Haynes, Marcus Du Sautoy etc., care au ajuns la aceeasi concluzie, si anume; ca mintea preia comanda inainte ca protagonistul sa ajunga la o decizie constienta, astfel ca, deciziile sunt pregatite in subconstient mai devreme decat se credea pana acum.

Ce inseamna acest aspect?

Inseamna ca, pana intervine constiinta, deja mare parte a muncii decizionale a fost efectuata si de aici si parerea de rau pe care omul o incearca dupa ce a comis o fapta considerata ca fiind reprobabila.

Maestrii mereu ne-au vorbit despre maya ( iluzie ), spunand ca ar exista metode diverse, prin care mintea constienta, ar putea sa respinga deciziile subconstientului.

Intr-un fel sau altul, cercetatorii au ajuns la aceeasi concluzie. In acest sens, ei au recurs la un experiment, cerand voluntarilor sa indoaie un anume deget la un anume moment ales, dar, imediat ce devin constienti de aceasta dorinta, sa se opreasca imediat din actiune. Libet, cel ce a facut acest experiment, a putut sa vada ca activitatea cerebrala se activeaza inca inainte ca voluntarul sa fi inceput sa isi indoaie degetul, si ca aceasta activitate inceteaza brusc, exact in momentul in care perticipantul devine constient de decizia de a se opri.

Aceasta descoperire, demonstreaza clar, cum ca desi liberUl arbitru este intr-adevar o iluzie, cu toate acestea, noi beneficiem si de puterea de a actiona in mod constient, putand in acest fel sa impiedicam orice actiune pe care noi o consideram oneroasa, sau pe care dintr-un motiv sau altul refuzam sa o ducem la implinire.

Psihologul Daniel Kahneman,  a ajuns si el la aceeasi descoperire, vazand insa, ca majoritatea oamenilor isi iau deciziile cu partea inconstienta ( la nivel subconstient ), dar ca prin reeducare, ei pot ajunge sa isi activeze constiinta, care in acest caz va aplica o decizie mai pertinenta.

Asta inseamna ca, Sinele este diferit de creier si ca adesea, cum spune si Mark Halett: “  Absenta liberului arbitru inseamna doar ca sinele constient este la curent cu doar o parte din deciziile creierului nostru”.

Patrick Haggard a adus in acest sens alte dovezi. El i-a cerut asistentei sale, Christina Fuentes sa apropie o bobina de capul profesorului si sa apese imediat pe un buton. In momentul in care asistenta a apasat butonul, degetul aratator al profesorului s-a miscat instantaneu. La finalul experimentului, el a concluzionat ca:  „Aceasta miscare nu este rezultatul vreunei actiuni din partea mea. Eu nu fac nimic, Christina ma controleaza. Eu sunt doar o masinarie, iar ea o manevreaza”.

Ce semnifica asta dupa acceptiunea profesorului?

Ca, liberul arbitru este inexistent asa cum el este definit in termeni spirituali si asta fiindca creierul, este in asa fel construit, incat sa “ urmeze legile fizicii care se manifesta sub forma unor evenimente electrice si chimice.  In cazul unor circumstante identice, nu putem actiona altfel. Nu exista un «eu» care sa poata sa spuna «eu vreau sa fac altfel »”.

Ca atare, conluzia la care profesorul Haggard a ajuns, este ca desi liberul arbitru este inexistent, cu toate acestea, noi avem capacitatea de a schimba evenimentele, putand in acest sens sa ajungem la un numar cu mult mai mare de rezultate.

Din acest punct, intelegerea incepe sa devina mai clara, vazand, ca exista zone in creier care pot fi responsabile de un comportament impulsiv, dar ca, exista zone care pot si inhiba acest tip de comportament.

Ce inseamna asta?

Inseamna, ca, atata timp cat partea creierului care are ca rol inhibarea comportamentelor antisociale este in buna regula, omul, va fi perfect responsabil de actele pe cale le face.

S-a observant, ca persoanelor care sunt tratate de boala Parkinson, dupa o perioada de luat tratamentul prescris, incepe sa li se accentueze apetitul pentru jocuri de noroc, alcool, sex, mancare etc. Oamenii s-au mai desteptat intre timp, astfel ca, foarte multi pacienti, dupa ce au observant ca li se activeaza dependente diverse dupa luarea diferitelor tratamente prescrise, au inceput sa dea in judecata, companiile farmaceutice care produceau aceste medicamente. Ca atare, daca brusc apare o dependenta greu de controlat, bine ar fi sa se vada, daca de vina e medicamentatia, sau acea parte de creier care mentine starea de responsabilitate activa, si care, ca orice alt organ, poate sa sufere de o afectiune sau alta, observandu-se la multe persoane care au dezvoltat diverse tumori pe creier in acea zona, cum brusc li s-a dezvoltat o data cu afectiunea si diverse dependente, printre care multe clasificandu-se in actiuni antisociale cum ar fi; violenta extrema, tendinte spre pedofile, mitomanie, furt…,aceste dependente, disparand brusc dupa operatie sau tratament.

Si totusi, credinta in liberal arbitru merita sa fie mentinuta?

Da, „Credinta in liberul arbitru conduce oamenii spre un comportament mai degraba moral. In societatile in care indivizii cred in liberul arbitru se observa o mai mare aderenta la coduri de comportament ce stimuleaza o viata sanatoasa, bogata si fericita, astfel ca aceasta credinta este una adaptiva”, spune Dr. Kathleen Vohs, in timp ce Sam Harris spune ca: „Atunci cand intelegem cauzele care se afla in spatele gandurilor si sentimentelor noastre putem, in mod paradoxal, sa obtinem un control mai mare asupra vietii noastre. Una e sa ne certam cu sotia din cauza ca suntem intr-o dispozitie proasta, alta e sa intelegem ca dispozitia a fost provocata de glicemia scazuta. Atunci cand intelegem acest lucru admitem, desigur, ca suntem doar o marioneta biochimica, dar putem prelua controlul macar asupra uneia din sforile prin care se manevreaza marioneta: o simpla gustare ar putea fi secretul bunei dispozitii. Asadar, intelegerea cauzelor sentimentelor si gandurilor noastre constiente ne permite sa ne croim o carare mai inteleapta prin viata”.

Precum se poate vedea din cele doua raspunsuri de mai sus, “ harta, nu este tot una cu teritoriul “, fiecare om, putand dezvolta si dispune de o credinta si de o viziune proprie, care sa ateste clar, ca exista exact atatea adevaruri, cate persoane vii exista pe aceasta planeta.

Prof. Dr. Daniel David, explica foarte bine de pe pozitia neurostiintei si a psihologiei, crezul liberului arbitru si de aceea, te invit sa asculti, sa vezi si sa simti si explicatiile lui, de data asta venindu-ti in ajutor si cu materiale vizuale, kinestezice etc.

Albert Einstein a fost prima persoana care a facut o distinctie clara intre programarea genetica si culturala primita si reprogramarea facuta in mod constient, omul atent fiind de data asta la cerintele venite din interiorul lui, in loc sa se miste in experimente trasate de diverse personaje exterioare.

Dupa spusele lui Einstein, totul este energie condensata, asta insemnanand ca noi, putem sa manevram aceasta energie si intr-un mod intelept, rescriind astfel un program dobandit din afara in asa fel, incat el sa corespunda cerintelor noastre intime, reusind sa evitam disconfortul si tensiunea interioara, ajunstandu-ne si reajustandu-ne prin folosirea pontentialelor infinite, pana cand ajungem la o acordare comfortabila cu Sinele.

Asta inseamna ca, daca gandul venit din exterior ma indeamna sa fur de exemplu, fiindca asta fac si ma indeamna cei din echipa din randul carora fac parte, eu pot sa decid sa refuz sa actionez la primul impuls, de data asta negrabindu-ma in a-i asculta si a actiona in mod mecanic, ci stand un timp in expectativa, putand in acest caz sa imi ascult constiinta, in acest fel, putand decide sa refuz sa fac asta, schimbandu-mi in acelasi timp si anturajul, cu unul mai adecvat cerintelor mele interioare. Ca atare, primul pas pe care il fac este sa decid in mod constient ce doresc eu sa fac in loc de ce doresc altii sa fac, scapand astfel de rolul de marioneta, si sa si actionez intr-o noua directie, renuntand la vechiul anturaj prin optarea la un altul mai comform cu viziunile si credintele mele. Dar ce ma fac daca si credintele mele sunt aidoma cu a celor in anturajul carora ma aflu? Sigur ca am sa fur alaturi de ei, pana in ziua in care voi fi prins, sau mi se va intampla ceva neplacut. In acest caz, voi depinde de ajutorul venit din partea altor persoane, care printr-un exemplu indreptat de data asta intr-un scop mai benefic, ma pot indrepta si pe mine in directia cea buna. Indiferent insa de situatie, actiunea este extrem de importanta, fiindca doar fructele noii actiuni ma pot scoate din iluzia vechilor actiuni, de data asta, putand compara cu mare acuratete, cele doua rezultate.

Cine sunt eu?

Sunt eul personal sau sinele?

Sunt un creier plin de cunostinte preluate sau cunoasterea cumulata prin actiunile proprii derulate?

Sunt o marioneta plina de frici, preconcepte si ego, sau o creatie plina de iubire, constienta si cu putere de decizie?

Sunt un cumul de emotii incarcate de vinovatie, manie, placere, nemultumire, ingrijoarare, ura si judecata pripita, sau sunt o fiinta plina de sentimente indreptate spre pace, armonie, iubire, fericire, bucurie, extaz si beatitudine?

Indiferent in ce directie privesc, indiferent ca ma manifest ca un robotel condus de subconstient si/sau de alte personae care se misca ca si mine pe subconstient, sau sunt o fiinta constienta si responsabila, cu siguranta ca in final, voi avea parte de un rezultat oarecare. In acest moment, daca rezultatul actiunii il consider nesatisfacator, prin decizie proprie, pot schimba sensul, renuntand la asteptari, la judecarea altora, la diferitele programe si tipare preluate, la nemultumiri, la rolul de victima care isi joaca soarta la fel cum si-o joaca o marioneta care e trasa de un altul de sforile legate de ea, putand in acest caz, sa fiu mai atenta la dorintele mele, preluand responsabilitatea asupra propiei mele vieti si a alegerilor pe care le fac, controlandu-mi in acest fel emotiile, gandurile si viata, alegand sa experimentez ceva ce eu consider ca de data asta imi face placere sa traiesc, vazand in mod cert ca sunt creatorul propriului meu destin, si al rezultatelor care deriva din alegerile pe care le fac. Sau, pot sa fac si mai mult de atat, sa renunt cu totul la personalitate, la ego, la maya, lasandu-ma inspirata de moment, stiind ca sinele ma aliniaza in mod constant la intreg, putand in acest fel sa am parte de cele mai bune solutii pe care sa le receptez atenta fiind la vocea mea interioara, care ma indruma spre implinirea Legendei Sinelui si a celei colective, viziunea de data asta fiind cu mult mai extinsa, putand juca rolul de observator, lasand ca actiunile pe care le intreprind, sa aduca beneficiile miracolelor care se pot intampla in viata mea. In acest fel, dupa cum spun si maestrii, pot trai in mod constient, acordata fiind la Sine, implinindu-mi in loc de soarta sau destin – MENIREA!

Ce inseamna ca atare maya ( iluzia ) ?

In india, exista o poveste foarte elocventa care vorbeste despre maya. Narada un sfant indian s-a hotarat sa isi dedice viata cunoasterii. Intr-una din zile, acesta il intalneste pe Visnu caruia ii cere sa ii arate puterile magice ale mayei. Visnu, fiind de acord cu cererea lui Narada, il roaga pe acesta sa il urmeze, ceea ce acesta si face. Dupa ce cei doi au parcurs o anume bucata de drum, se trezesc intr-un desert. Ca in orice desert, soarele si aici isi facea treaba cu prisosinta, aerul fiind de-a dreptul fierbinte si aproape de nerespirat, astfel ca Narada obosit fiind, ii propune lui Visnu sa se opreasca pentru cateva minute ca sa se odihneasca. Visnu, ii spune insa lui Narada sa ar fi mai bine sa renunte la odihna, rugandu-l sa isi continue drumul pana la un sat aflat in apropiere, de unde il roaga sa ii aduca putina apa. Narada, auzind de sat si apa, consimte si pleaca. Ajungand in sat, se opreste la o casa, cu gandul de a cere apa. Usa i-o deschide o fata foarte frumoasa, de care Narada se indragosteste pe loc. El decide sa ramana langa fata si sa se casatoreasca cu aceasta. Parintii consimt bucurosi casatoria dintre cei doi, socotind ca un mare dar intrarea in familia lor a unui ascet care din iubire, decide sa traiasca o simpla viata umana, in locul celei inaltatoare traita pana atunci. Dupa nunta, cei doi insuratei, primesc o casuta la marginea satului si, la scurt timp, ea ramane insarcinata, nascand la termen o frumuseste de fata. Parintii se simt in largul lor in acest rol, asa ca nu dupa multa vreme, mai au doi copii, inca o fetita si un baiat.

Viata celor doi este una implinita, totul desfasurandu-se cat se poate de bine pana intr-o zi, cand se porneste o mare furtuna careia ii urmeaza o inundatie masiva, Narada ajungand sa priveasca neputincios cam torentul format ii ia mult iubitii copiii, ca la scurt timp, si sotia sa fie luata de ape. Cu chiu cu vai el scapa cu viata, reusind sa se refugieze pe o stanca. Ostenit si indurerat, cade la scurt timp in nesimtire. In aceasta stare fiind, brusc aude o voce care il intreaba:

–      Unde este apa pe care trebuia sa mi-o aduci? Deja te astept de mai bine de o jumatate de ora!

Narada, auzind vocea lui Visnu, deschide ochii si priveste in jur. Inundatia a disparut, nici urma de casa, nevasta sau copii. El se uita surprins spre Visnu, care zambind ii spune:

–      Acum intelegi secretul mayei?

“ Acesta este un corp muritor…Dar fiinta nemuritoare a ales sa locuiasca in el ca sa experimenteze sensul dualitatii, al manifestarii diverse, care este de fapt proiectia sa, cu conditia sa nu adoarma in natura sa transcedentala. Dar, s-a indragostit de proiectia sa si astfel s-a nascut suferinta.

Cum sa punem capat suferintei?

Nu o puteti termina acolo, afara, punand piesele in alta ordine, nu puteti. Trebuie incheiat in interior! DOAR ACELA CARE REALIZEAZA SINELE POATE MANUI ILUZIA!” Mooji

Pana acum, omenirea a trecut prin diverse etape de constientizare. Prima rasa, cea Lemuriana, a trecut prin prima initiere, hatha yoga ajuntandu-l sa faca acordajul in plan fizic. Apoi, au urmat atlantii a caror lectie principala a fost acordajul prin bhakti yoga ( yoga iubirii simtite prin emotii ) cu nivelul astral si emotional, ei functionand f mult pe primele doua chakre, dezvoltandu-si in acest sens primele doua corpuri subtile, astfel ca, problema principala in aceea vreme a fost fascinatia. A urmat mai apoi rasa ariana, in care de altfel ne aflam acum, acordajul facandu-se cu mentalul cu ajutorul rajei yoga ( yoga cunoasterii ), problema principala a acestei perioade fiind iluzia. Urmatoarea rasa, va fi initiata in Agni yoga ( initierea focului sacru, a iubirii Divine, omul de la eu trecand la noi )

In prima faza, a existat fascinatia  puterii, a potentei personale, al ambitiilor egoiste, in care eu-l ducea spre izolare, limitare, individualism, singuratate.

Apoi, a urmat fascinatia iubirii, importanta fiind popularitatea, responsabilitatea egoista, dezvoltarea fricii, a credintei intr-o zeitate externa, perceptia marcanta petrecandu-se in dualitate, ajutorul oferit inca avand o natura egoista, conducand omul spre propria satisfactie mai degraba decat spre un bine comun.

Apoi, a urmat fascinatia omului de a fi ocupat dar, inca idea separarii existand, bunele intentii adesea fiind ascunse sub masca intentiilor egoiste, sau de preamarire, manipularea devenind o actiune generala, omul vizandu-si in genere binele propriu.

Roadele acestui experiment l-au dus spre o fascinatie indreptata spre armonie, dar in acelasi timp si spre razboi, spre iubire dar si spre ura, spre bine dar si spre rau, spre adevar dar si spre tradare, spre dezvoltarea altruismului dar si spre dorinta de a avea cat mai mult, creandu-si astfel legi care sa impuna dreptatea si adevarul. Perceptia in aceasta etapa, a primat in locul intuitiei, dualitatea mergand totusi de data asta intr-un sens superior, in care binele si raul se impletesc, omul putand astfel intelege cu mult mai clar ca el singur este responsabil de propria sa viata, putand in orice moment lua decizii mai intelepte, chiar daca perceptia inca balanseaza intre bine si rau, impletindu-si avantul de a se autodescoperi si descoperi cat mai multe, cu o alta etapa, in care dezvoltarea fascinatiei bunastarii si a intelectului s-a dezvoltat si ea, crescand tot mai mult, cercetarea fiind de data asta indreptata atat in exterior cat si in interior, omul dorind sa inteleaga, sa perceapa si sa cunoasca in mod constient cine este, de ce se afla aici si cum poate trai o viata plina in care sa se bucure atat de bunastare cat si de cunoastere, sentimente etc. In aceasta etapa, omul inca nu e prea bine ancorat in interior, dar nici in exterior nu se misca cu usurinta, credinta in fortele proprii inca fiind in faza de dezvoltare, la fel ca si credinta in ceilalti, nemaiimplinindu-l nici vechile concepte si experiente bazate pe ego, dar nici prea bine intelegand ce are de facut in continuare, tendinta in manifestarea minunilor si al salvatorilor externi luand oarece amploare, credinta ca altul e de vina daca viata lui se misca pe un fagas fals, care aduce dupa sine nemultumire, durere etc. inca persistand.

Intelegerea care deriva din neurostiinta si descoperirile facute de marii maestrii, va propulsa cu siguranta omul inainte, putand mai usor percepe diferenta dintre eu si noi, dintre acele actiuni individualiste, egotice care il fac doar sa isi taie caraca in final de sub picioare, si cele cooperante, compasive, care au ca fond intelegerea mai extinsa, prin care omul vede ca binele comun aduce automat dupa sine si binele individual, trairea intr-un colectiv de oameni multumiti fiind cu mult mai benefica decat colectivul celor profund nemultumiti, in acest caz, lupta spre a dobandi ceva, transformandu-se intr-o actiune cu mult mai placuta si mai reconfortanta, cantitatea de energie pusa ca miza de data asta in loc sa fie consumata, putand sa creasca prin bucurie, multumire si impartasire.

Etapa in care te afli drag suflet calator, ti-o stii doar tu, putand continua sa visezi si pe mai departe visul mayei, sau sa alegi ceva mai mult de atat,  putand opta de data asta pentru constienta si intelegere – decizia, ca de obicei apartinandu-ti in intregime. 🙂

cu drag Ramona

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Reblogged this on Cronica NaturaluLui.

  2. Intrebarea mea este urmatoarea,cand se naste sinele constient,eu stiu cand s a nascut la mine,dar alte persoane nu constientizeaza acest sine constient,sau la unii este mai activ decat la altii,eu asta am observat,unii oameni repeta aceleasi greseli constant in viata,altii isi programeaza anumite actiuni dupa un plan,si chiar daca planul nu iese,atunci raman cu,consolarea ca au incercat macar,depinde daca alegerea a fost una indreptatita,una corecta,am observat ca daca faci o alegere conform cu dorinta ta,cu nevoia ta,cu ceea ce crezi ca te reprezinta,atunci te simti bine,dar daca alegerea nu este conform cu valorile tale,atunci apare frustrarea,nemultumirea,ai impresia ca toti o duc mai bine ca tine,desi nici tu nu o duci rau,mereu lipseste ceva,asta se intampla cand nu dai importanta amanuntelor,cand nu iti explorezi partenerul suficient,te trezesti cu un strain langa tine,si nu stii cand te ai pricopsit cu el,se intampla ca femeile in goana dupa mult asteptata iubire,sa sufere o deziluzie si mai mare,e trist cand sunt si copii nevinovati la mijloc,si care nu stiu de ce viata lor este un calvar uneori,si asta pt ca in lipsa unui tata care sa aibe grija de ficele lui,acestea sunt nevoite sa gaseasca pe altcineva care sa le poarte de grija cel putin la nivel afectiv.Nevoile afective ale fetelor fara tata ,sau cu tata indiferent,sunt extrem de mari,si nu au nici o legatura cu realitatea,de aceea dupa un timp cand te ai lovit cu capul de sus,de nenumarate ori,realizezi ca trauma de a nu avea un tata prezent, a fost cauza dezastrelor tale emotionale,ciudat este cum creierul emotional eleboreaza tot felul de stratageme,inventeaza tot felul de scuze,numai pt a ocoli adevarul dureros care este ca unii barbati in special cei cu probleme psihice nu pot fi tati,realitatea este cruda dar trista,si cateodata ne mintim singure ca sa zicem si noi ca decat sa nu ne iubeasca deloc,ne multumim si cu resturi de afectiune,resturi de atentie,si desi insuficiente aceste resturi,sunt nevoite sa avem o relatie de conventionalitate ,o relatie de superficialitate,eu una m as lipsi si de aceste resturi pt ca nu am nevoie de resturile nimanui.Fetele si femeile cu tati absenti vor alege mai tarziu in viata un drum solitar,pt ca nu mai pot trece prin starile de depresie,abandon ,inerente unei relatii in contextul in care ea nu merge,vor alege neimplicarea,pt ca pt ele e mult prea greu sa si mai revina,in lipsa unui sprijin emotional,si de ce nu financiar aceste femei aleg singuratatea pt ca nu mai pot investi,nu mai au putere,nu au cu ce,emotional ele o iau efectiv de la 0,si ajung de multe ori pe minus de energie.O astfel de femeie abia se reconstruieste pe sine,si decat sa treaca prin aceste stari,mai bine sta cu acelas partener,pt ca se stie pe sine insasi ca este o calamitate cand e vorba de relatii,ceea ce nu stie este ca dupa fiecare cadere,te ridici mai repede,este greu sa inveti pe pielea ta cum sunt relatiile,este greu sa fii propriul stapan,sa te ghidezi singura,mai bine dai vina pe altul,ii dai altuia destinul tau,este greu pt unele sa si ghideze singure propriul destin,ceea ce nu inteleg este de ce se mai vaita aceste femei,altor femei evident,din prostie,din inertie,sau ca descarcare,probabil toate la un loc,eu personal nu le inteleg,poate si pt ca vad altfel lucrurile in general,eu am fost nevoita,constransa sa aleg un drum anevoios,nu am ales eu acest drum,am facut fata cum am putut situatiei,dar probabil ca ele,nu au fost nevoite sa nu aibe de ales,probabil ca atunci cand faci ce nu ti place,s au o faci constrans de conjunctura,distingi mai bine anumite lucruri,cand in schimb treburile iti cam merg,si te ai obisnuit sa ti se cuvina totul,incepi sa dai cu piciorul oamenilor,in detrimentul altor favoruri,atunci incepi sa te cam compromiti,asta e,cei care dau cu piciorul altor oameni,vor fi aspru pedepsiti de viata in general.Oamenii care nu au alternative vad mai bine decat ceilalti,tocmai pt ca nu au,si stiu sa aprecieze si nimicul pe care il au,pt ca intr o zi,nu vor mai avea nici acel nimic,este o chestiune de perceptie,despre asta cred ca este vorba in viata,despre perceptie,fiecare interpreteaza perceptia deferit,o trece prin alte filtre,si de aceea 1000 de adevaruri,in final adevarul este undeva la mijloc,si nu il detin nici eu,nici tu,il detine cel de Sus.

    1. Indiferent de experimentul pe care Sinele il alege, acesta cu siguranta ca va duce sufletul respectiv pe o treapta mai inalta, iar alegerea facuta, va fi cantarita in toate partile, indreptand acest experiment in asa fel, incat drumul parcurs, sa duca protagonistul care il parcurge spre o mai mare intelegere.

      Mintea e facuta sa compare. De aici si expresia ca intotdeauna capra vecinului e mai grasa si mai laptoasa decat capra mea.

      Un suflet care in trecut a experimentat egoismul, adica individualitatea intr-o maniera mai marcanta, in aceasta existenta poate sa se nasca intr-un mediu in care sa fie pus sa scape de dependenta de altii, intelegand ca nu i se cuvin chiar toate cate si le doreste si ca nu el este buricul pamantului cum se spune. Acesta alegere, Sinele o cantareste in fiecare parte cu multa minutiozitate, lasand suficienta libertate sufletului respectiv incat sa treaca de la soarta la destin si de acolo la menire daca va reusi sa inteleaga la timp dorinta Divinitatii.

      Ca atare, in genere o persoana care n-a primit, sa luam exemplu tau, afectiune in aceasta viata, va opta sa ofere ea aceasta afectiune, tuturor celor dornici de a o primi, prin asta cautand sa demonstreze la nivel de minte si emotii celorlati, ca se poate si altfel. In aceasta faza, sufletul trece de la ego/altruism unde el era pilon principal la altruism/ego unde pilonul principal este un altul, crescand astfel ca si perceptie, prin actiunile traversate si inteleptirea preluata din rezultatele derivate dintr-o atare actiune. Un atare experiment, inca face parte din dualitate, doar perceptia fiind schimbata de la eu la tu, sau de la eu la voi. Daca inainte eu era mai important decat tu sau voi, acum importanta majora e trecuta pe tu si voi, uitand de eu in mare parte, valoarea trairii fiind mai importanta la inceput decat intelegerea. Ca in orice experiment dual, care inca se misca pe ego, oboseala si nemultumirea apare, la fel si judecata, Sinele dand acelui suflet directii diversificate, ducandu-l in acest fel spre constientizare, facand asta prin experiemente care sa vizeze cand binele lui, cand al celorlati, de aici si perceptia celor ce isi dedica prea mult timp altora fiind de genul: uite cate fac eu si voi nu oferiti nimic in schimb, nevazand si binele meu, nepasandu-va ca imi este si mie greu etc….ca atare, zidul egoului inca exista….de aici si senzatia de separare si impovarare resimtita….dar Sinele face asta cu un scop precis, din dorinta de a constientiza acel suflet ca exista si alte posibilitati, si alte perceptii si mai inalte, si mai extinse.

      In concluzie, starea de suferinta acuta resimtita in interior, atesta clar ca sufletul peregrineaza pe un drum strain lui, Sinele in acest caz cerandu-i sa faca alte alegeri, marindu-si in acest fel perceptia prin constientizare, vazand cu claritate si fara judecata etc ambele parti, in final unindu-le intre ele. Aici gresesc multi, fiindca vad persoana in experiment in loc sa vada experimentul in sine. Iisus a spus: ” mama si fratii mei sunt cei ce ma urmeaza ” . Aceasta afirmatie atesta clar ca pentru El experimentul era valoros, intelegand ca experimentul n-are nimic de a face cu persoana, putand in acest fel elibera vechile personaje cu iubire, intelegere si iertare, aceasta intelegere si decizie, creandu-i un spatiu suficient de mare si de larg incat sa poata merge mai departe cu acele suflete care doresc sa il intovaraseasca, celelalte suflete avand libertatea sa isi urmeze in continuare propriul drum. De aceea, El n-a fortat niciodata pe nimeni,spunand ca mortii sunt desemnati sa isi ingroape mortii, in acest fel, acestia avand libertatea sa traiasca in continuare in iluzia mintii, iar cel ce doreste mai mult de atat sa il urmeze….din exemplul dar noua de El,precum se poate vedea, a avut grija sa nu fortat si nici sa judece pe cineva, stiind ca fiecare Sine stie clar de ce a ales sa traverseze un anume experiment si nu altul.

  3. LEMURIENI FTW!!!!!

    Aveți nevoie de psihiatru…sau mai probabil de preot.

  4. Considerând că yoga practică doar câțiva oameni pe undeva prin extremul Orient, nu știu de unde a putut ăla să tragă concluziile pe care le-a tras.

    A…stați… de fapt toată omenirea a practicat yoga până când s-a răspândit creștinismul, nu? Sau a practicat fără să știe…

  5. Sau omenirea se trage din extremul Orient…

    Derp, again.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: