Arhive lunare: Mai 2014

Sa invatam din intelepciunea maestrilor

Oamenii sunt toti la fel, indiferent de religie, iar esenta tuturor religiilor este aceeasi : compasiune, iubire, respect si intelegere intre oameni. Pe acest lucru ar fi bine sa ne concentram : pe esenta comuna nu pe diferente.
Toate religiile vorbesc de aceleasi principii, doar ca au alte denumiri.Dumnezeu este unul singur si acelasi pentru toti, chiar daca a primit denumiri diferite in fiecare dintre religii. Un Dumnezeu al iubirii, al compasiunii, al iertarii, al acceptarii, al pacii si al armoniei universale.
Aceasta este invatatura pentru atingerea iluminarii: toate fenomenele sunt pure.Totul este perfect in esenta.Toate religiile sunt pure si de aceea ar trebui oprita aceasta lupta intre ele.
Daca oamenii ar inţelege ca esenta comuna a tuturor religiilor este armonia, iubirea sau respectul reciproc, atunci aceste dispute si divergente ar disparea.Religia trebuie sa ne unesca nu sa ne dezbine. Acesta este mesajul maestrului TANPAI ca toti oamenii sa se uneasca sub acceasi credinta inspirata de iubirea neconditionata, pacea, armonia, libertatea – care sunt esenta tuturor religiilor.

Cat de constient esti de evolutia ta?

“ Esti un suflet care evolueaza pe Pamant. Pentru a trai aici in plan terestru, sufletul are nevoie de un vehicul – si acesta este corpul tau. Sufletul se gaseste in centrul acestui vehicul, ca atare, in zona inimii. Iar scopul sufletului aici, pe pamant, este armonia, fericirea totala. Singurul mod de a atinge acest scop este iubirea neconditionata. De aceea sufletul este situat in zona inimii! Deschizandu-ne inima, ne ajutam sufletul sa evolueze.

Iar vehiculul, corpul terestru, este expresia trairilor sufletului nostru. Pe masura ce sufletul evolueaza, vehiculul sau se apropie si el de perfectiune. In timp, inveti sa-ti stapanesti experientele de viata, pana cand ajungi sa iti stapanesti in totalitate simturile.

Pamantul poate fi comparat cu o scoala unde venim sa invatam, sa dobandim noi cunostinte pentru a putea sa ne descoperim pe noi insine si pentru a afla ce anume din noi trebuie schimbat ca sa ajungem la fericirea perfecta – care este de altfel ratiunea noastra de a fi.

Intr-adevar, tot ce se intampla aici, pe pamant, se aseamana cu ceea ce se intampla intr-o scoala.

Imagineaza-ti ca te-ai hotatat sa mergi la universitate. Ai intentii bune: vrei sa inveti. Sa presupunem ca vrei sa devii inginer. Te inscrii la facultate si incepi sa frecventezi cursurile.

Descoperi insa destul de curand ca este mult mai greu decat credeai. In plus, conditiile de la universitate nu sunt dintre cele mai bune, oamenii pe care-i intalnesti nu sunt atat de draguti, profesorii nu-ti plac pe cat ti-ai fi dorit etc. In fine, e cu totul altfel decat ti-ai imaginat. Esti libera sa alegi: poti sa lasi totul balta si sa te apuci de altceva, sa nu-ti mai implinesti dorinta.

Sau, dimpotriva, te poti hotari sa fii mai toleranta si vei descoperi dintr-o data ca, de fapt, conditiile nu sunt chiar atat de neplacute cum ti s-au parut la inceput; acum vezi lucrurile totul cu alti ochi.

De fiecare data cand revenim pe pamant, o facem pentru a urma un alt curs, pentru a invata ceva nou. Tot ce invatam are rolul de a ne ajuta sa-i iubim mai mult pe cei din jur, sa iubim natura, sa intram intr-un contact tot mai strans cu Dumnezeu, creatorul acestui univers, care se afla, de fapt, in fiecare dintre noi.

Chiar si cei mai luminati savanti, cei mai mari creatori de pe planeta trebuie sa-si puna cercetarile in serviciul umanitatii, pentru ca toata lumea sa cunoasca aceasta nesfarsita armonie. Oricine isi investeste talentul, energia sau timpul in ceva care intra in contradictie cu legile iubirii, va fi nevoit sa plateasca scump. Acum sau intr-o viata viitoare, depinde de fiecare individ.

Orice actiune, orice cuvant, orice sentiment care se manifesta contra legii dragostei si aduce suferinta va fi retrait, la un moment dat, de autorul sau. Altfel spus, in fiecare viata acumulam actiuni, ganduri si vorbe care nu ne sunt nici noua benefice si nici altora, si vom fi nevoiti sa le retraim pentru a sti si a simti in inima noastra cum i-am facut pe ceilalti sa sufere.

Aceasta este legea karmei (legea cauzei si a efectului). In fiecare viata, e necesar sa ne debarasam de lucrurile acumulate in vietile anterioare pentru a avansa pe drumul care ne conduce spre fericirea desavarsita.

Intram in era Varsatorului. Catre pamant, sunt dirijate energii speciale care sa ne ajute sa evoluam mult mai rapid. Acum putem realiza intr-o singura viata ceva pentru care altadata am fi avut nevoie de mai multe zeci de vieti. Este asadar un mare privilegiu sa traiesti acum pe pamant.

Toate evenimentele din viata au ratiunea lor de a fi: acestea te invata sa iubesti mai mult. Atunci, in loc sa te superi mereu pe Pierre, Jean sau Jacques pentru ceea ce ti se intampla si sa-i invinovatesti pe ceilalti, observa-te pe tine insati si incearca sa-ti dai seama ca tot ceea ce traiesti acum, face parte din planul tau de viata. O situatie va dura atata vreme, cat esti dispusa sa amani pana o accepti. Ii poti opune rezistenta o viata intreaga. Din momentul in care accepti ca e vorba despre ceva semanat de tine, de vreme ce tu il recoltezi, de cand incepi sa-ti pui întrebarea: ,,Ce am de invatat din asta? In ce fel pot invata sa iubesc mai mult din aceasta experienta pe care o traiesc?”, situatia neplacuta se va resorbi mult mai repede. Tot ce ti se intampla e trecator.

Depinde numai de tine daca va dura mai mult sau mai putin.

Corpul tau actual este o importanta sursa de referinta care te ajuta sa devii constienta de starea sufletului tau. Corpul este pur si simplu un miracol…. Cand incercam sa intelegem structura fiintei umane, ne-o putem inchipui ca fiind compusa din trei parti: spiritul, sufletul si corpul. Putem sa o impartim si in sapte, daca ne referim la cele sapte centre de energie.

Inchipuie-ti sufletul ca pe un mic soare in interiorul tau.

De fiecare data cand daruiesti iubire, cand simti in tine dragoste, cand vorbesti cu dragoste, soarele acesta creste si devine o imensa sursa de caldura in interiorul tau, o mare sursa de lumina. Cu cat creste mai mult, cu atat raspandeste in jurul tau mai multa lumina. Aceasta lumina, aceasta caldura nu te incalzesc doar pe tine, ci pe toti cei ce se afla in jurul tau. Lumina soarelui tau interior iti lumineaza gandurile, dorintele, telurile.

Totul devine mult mai clar.

Lumina din tine ii ajuta si pe cei apropiaţi, care se vor simti ca si „luminati” in prezenta ta. Iti vei dezvolta darul de a spune cuvantul potrivit la momentul potrivit si toata lumea iti va multumi pentru aceasta lumina. Asa se comporta un suflet care isi accepta Dumnezeul interior.

Pentru a evolua, e important sa accepti schimbarile fara de care cresterea nu e posibila. Priveste in jurul tau: ai multe de invatat contempland copacii, florile, intreaga natura. Cand privesti un trandafir, nu-ti dai seama ca el se schimba in fiecare clipa? Daca si-ar inceta cresterea, ar muri. La fel se intampla si cu oamenii.

Poate ai observat ca in prezent sunt multi oameni despre care te intrebi daca traiesc cu adevarat! Despre ei se poate spune cel mult ca exista. In realitate, sunt ca si morti.

Motivul?

Acesti oameni se inchid total fata de energia iubirii.

Constiinta lor se trezeste foarte greu si se impiedica singuri sa ajunga mai repede la adevarata fericire interioara.

Ti-e frica de schimbare? Nu-ti face probleme! Este ceva caracteristic tuturor oamenilor deoarece, pana in prezent, se credea ca schimbarea inseamna esec. In timpul erei Pestilor, perioada marcata de un materialism accentuat, oamenii au decis ca a face mereu acelasi lucru e un semn de stabilitate, de intelepciune. Priveste-i pe cei apropiati; parintii sau bunicii tai probabil ca au trait mereu in aceeasi localitate, au muncit in acelasi loc, au avut aceeasi meserie si au crezut toata viata in aceleasi valori. Practic, nu era loc pentru schimbare. La nouazeci de ani, aveau aceleasi notiuni despre bine si rau ca la treizeci. Totul evolua intr-un ritm mult mai lent.

Acum, cand intram in era Varsatorului, era spiritualitatii, era lui „a fi”, nu mai putem trai in acelasi mod. Vom intalni tot mai rar persoane care sa exercite aceeasi profesie vreme de patruzeci de ani sau mai mult. Cati oameni nu s-au lasat de meseria lor pentru a deveni fermieri sau pentru a se dedica unei activitati complet diferite fata de tot ceea ce facusera pana atunci? Aceste schimbari sunt in acord cu evolutia prezenta pe pamant.

Cate persoane care trec printr-un divort nu mai au sentimentul ca traiesc un esec? De ce crezi ca in zilele noastre au loc atatea divorturi? Oare oamenii sunt mai rai decat altadata? Nici vorba! Pur si simplu exista o mult mai mare deschidere, se manifesta o nevoie mult mai puternica de a evolua. Astfel, cand doi soti nu mai reusesc sa evolueze impreuna, despartirea este inevitabila. Nevoia de evolutie este atat de puternica incat nimeni si nimic nu-i poate sta in cale. Cand unul dintre parteneri opune fara incetare rezistenta modului de viata al celuilalt, cei doi nu mai pot trai impreuna.

Daca fiecare dintre aceste cupluri ar avea intelepciunea sa accepte schimbarea si sa inteleaga faptul ca, pentru moment, viata in comun nu mai este posibila din cauza unei prea mari diferente in ceea ce priveste modul de viata, totul ar deveni mult mai simplu. Vor ramane prieteni si se vor intalni si dupa despartire. Un asemenea mod de despartire nu reprezinta un esec. Dimpotriva, daca despartirea are loc intr-o atmosfera de ura, de suparare, aceasta e o mare tristete pentru sufletul care doreste sa traiasca numai iubirea. Cand doua fiinte care se iubeau hotarasc in cele din urma sa se desparta, cand schimbarea se produce in armonie si cei doi doresc sa se ajute si sa inteleaga ce au de invatat din despartirea lor, aceasta are ratiunea sa de a fi. Poate ca intr-o zi se vor regasi si vor trai din nou impreuna. Cine stie?

Important este ca fiecare dintre noi sa traiasca o iubire din ce in ce mai profunda fata de sine insusi si fata de ceilalti.

Realitatea este viata sufletului tau si nu evenimentele la care esti martor sau la care participi. Tot ce ne inconjoara e doar o iluzie – asta e extrem usor de demonstrat. De exemplu, sa ne inchipuim, ca la o intrunire sociala participa zece persoane. Daca le cerem celor zece sa descrie locul unde se afla, oamenii din jur si tot ce s-a intamplat in cursul serii, vom obtine zece versiuni complet diferite. Fiecare a vazut altfel incaperea, oamenii si evenimentele petrecute. De ce? Pentru ca ne cream continuu viata conform propriilor perceptii. O cream pentru a trai experiente, pentru a invata sa ne cunoastem, pentru a descoperi cum trebuie sa ne schimbam, iar aceasta depinde de fiecare in parte.

Un alt exemplu: sa consideram o familie cu trei copii, si sa le cerem copiilor sa-si descrie parintii. Vom constata ca fiecare copil are de fapt o mama si un tata diferiti. Unul dintre ei isi considera mama mult prea severa, altul crede ca tatal sau e foarte iubitor etc., si in acest caz, parerile difera in functie de perceptia copiilor, iar aceasta perceptie depinde de ce are fiecare de invatat din contextul sau familial.

De ce persoanele care au un punct de vedere strict materialist si nu cred in spiritualitatea fiintei umane ajung atat de greu sa cunoască fericirea? Pentru ca, in sinea lor, ele stiu ca sufletul are nevoie de iubire si de starea de „a fi”! – nu numai de „a avea” ! Este ceva caracteristic marilor materialisti: cu cat au mai mult, cu atat vor sa aiba si mai mult, cautand intotdeauna ceva in plus, ceva mai bun. Ei nu-si dau seama ca acest „mai mult” este contactul cu soarele lor interior, cu Dumnezeul lor interior care vrea sa se manifeste prin sufletul lor, cu ajutorul iubirii.

Cand omul se va servi de materie pentru a intra in contact cu Dumnezeul sau interior, in intreaga lume va domni abundenta, pentru ca Dumnezeu nu doreste decat prosperitatea tuturor.

Dar la ce serveste bogatia daca inima este nefericita? Cand inima e cuprinsa de tristete, emotiile preiau controlul si sanatatea este tulburata. La ce servesc atunci bunurile materiale, banii, casa cea frumoasa, iahtul si calatoriile? Ceea ce doreste sufletul este sa folosesti tot ce te inconjoara pentru a te ajuta in drumul tau, pentru a te pune in contact cu Dumnezeul interior, prezent in fiecare dintre noi, in natura si in tot ce exista. Sufletul vrea sa vezi intreaga sa maretie, in loc sa te concentrezi asupra aspectelor neplacute ale experientei tale de viata.

O foarte buna metoda care te poate ajuta sa te descoperi pe tine insati consta in a observa daca valoarea ta se bazeaza pe ceea ce daruiesti altora sau pe ceea ce primesti. De multe ori, in loc sa daruim cu generozitate si fara a astepta ceva in schimb, ne targuim atunci cand avem ceva de dat. Daca te recunosti in aceasta descriere, inseamna ca te evaluezi dupa ceea ce primesti de la altii.

Ti-a facut cineva un compliment?!

„Dumnezeule! Trebuie sa fiu foarte buna de vreme ce mi-a spus asta!”

Ti-a dat cineva un cadou?

„Probabil ca ma iubeste, de vreme ce-mi face cadouri!”

Intelegi?

Asta inseamna sa te evaluezi dupa ceea ce primesti. Dar in felul acesta sufletul se imbolnaveste. Cand astepti prea mult de la ceilalti, traiesti multe emotii. Iar atunci sufletul tau striga: „Ajutor!” In loc sa ne iubim si sa ne acceptam pe noi insine, in loc sa-i iubim pe cei din jur, avem tot timpul pretentii de la ei; asta nu este iubire! In fiecare zi, observa ceea ce dai fara sa astepti ceva in schimb si vei afla astfel cat valorezi! Nu poti darui decat ceea ce ai. Vei descoperi ca nu mai e nevoie sa faci atatea eforturi ca sa-ti ordonezi viata. Lucrurile se aranjeaza de la sine daca te concentrezi numai asupra valorii tale si-ti daruiesti iubirea in mod neconditionat.

Un alt mod de a darui este iertarea. De indata ce ierti pe cineva, oricat de rau te-ar fi ofensat, iti ierti tie insati aceeasi greseala, aceeasi atitudine nepotrivita. Este usor sa ierti cand iti dai seama ca acela s-a comportat dupa cum stia mai bine, ca te-a ofensat din cauza propriei sale suferinte si nu dintr-o lipsa de dragoste fata de tine. Tot ceea ce ti se intampla are o anume ratiune, iar intelegerea acestui lucru iti va permite sa elimini din viata ta consecintele karmei. Intr-adevar, chiar daca nu-ti amintesti sa fi ofensat pe cineva in acest mod, ofensa careia tu ii esti victima este rezultatul unui act pe care l-ai „semanat”.

Daca la un moment dat cineva iti face un rau, inseamna ca si tu ai facut un rau cuiva, prin ganduri, vorbe sau fapte, fie in aceasta viata, fie intr-una anterioara.

Nu e nevoie sa-ti baţi capul ca sa afli unde, cand si cui i-ai facut acest rau. Este suficient sa accepti ca marea lege cosmica a cauzei si a efectului nu se insala niciodata si nu poate comite o nedreptate. Iertand pe altcineva, te ierti pe tine insati si ii permiti sufletului tau sa creasca.

In prezent, planeta noastra este inconjurata de un strat gros de ura, egoism si resentimente care provin din emotiile traite de toti oamenii. De fiecare data cand faci o fapta de iubire, trimiti in jurul pamantului putina lumina printre aceste umbre gri care ne arata cat este de bolnava lumea noastra.

Se poate spune, cu o trista ironie, ca oamenii, in loc sa traiasca iubirea, se servesc de durere pentru a se proteja impotriva durerii insesi.

Un exemplu?

Cei care se tem sa nu fie respinsi, se grabesc sa respinga pe altcineva pentru a impiedica manifestarea unei respingeri in viata lor. Astfel, ei pierd ceva pretios.

Oamenii se judeca unii pe altii pentru a se proteja de judecata celorlalti. Oamenii se acuza intre ei pentru a se feri de acuzatiile celorlalti. Este un cerc vicios, pentru ca tot ce facem se repercuteaza asupra noastra, dupa legea cauzei si efectului.

Examineaza-ti cu atentie viata si tot ce nu-ti este benefic.

Traiesti multe emotii, te simti nefericit/a? Nu-ti place sa fii criticat/a?

Observa felul in care ii critici tu pe ceilalti. Transforma, treptat, energia din jurul tau intr-o energie a iubirii, a linistii si a fericirii.

La sfarsitul fiecarei vieti, cand sufletul trece intr-un alt plan de existenta, nu poate duce cu sine tot ce a acumulat in cursul vietii terestre. Sufletul ia cu sine doar rezultatele alegerilor pe care le-a facut, in urma experientelor si a evenimentelor pe care le-a trait si provocat. Fiecare victorie a iubirii asupra situatiilor dificile aduce niste beneficii permanente.

Sufletul pastreaza aceste victorii si nu va mai fi nevoie sa retraiasca vreodata o situatie de acel gen.

Asa cum spuneam mai ‘nainte, sufletul nostru traieste experiente diferite in fiecare dintre etape. Cand incepem o noua viata, anumiti factori sunt deja prestabiliti. Astfel, sufletul a hotarat inainte de nastere parintii de care va avea nevoie in urmatoarea viata, tara si orasul unde se va naste, a decis daca va avea un trup mare sau unul mic etc. Dupa cum vezi, multe lucruri au fost hotarate dinainte. Dar ceea ce nimeni nu poate predetermina este maniera in care vei reactiona la aceste alegeri. Reactiile noastre, deciziile pe care le luam in functie de experientele traite ii permite sufletului sa evolueze mai repede sau mai incet si determina in ce masura suntem fericiti in viata. “
fragment din cartea: “ Stii cine esti? “ de Lise Bourbeau

“ Principiul feminin este acea parte a fiintei umane care te indeamna sa te abandonezi, sa faci lucruri irationale, sa-ti urmezi intuitia, sa intri in contact cu puterea ta creatoare, sa-ti „demonstrezi tandretea si blandetea. Insa femeile au vrut sa le dovedeasca barbatilor ca si ele sunt capabile de forta si curaj.

Acestea, ca si folosirea aspectului rational al intelectului, sunt caracteristici ale principiului masculin. Principiul feminin creeaza ideile, iar cel masculin isi foloseste ratiunea pentru a le pune in aplicare. Atata vreme cat barbatul sau femeia incearca sa aiba putere asupra cuiva, respectivul nu este in contact cu propria sa putere. In ziua in care vom reusi sa exprimam in mod echilibrat cele doua principii, in noi si in intreaga lume, va domni armonia. “ Lise Bourbeau

Prin experienta de viata si teoriile dezvoltarii profesionale, Lise Bourbeau a reusit sa fie mentorul unui numar spectaculos de persoane carora le-a schimbat viata. Cartile Lisei Bourbeau expun solutii simple pentru constientizarea si tratarea unor afectiuni fizice, mentale si spirituale. Lise Bourbeau adopta teme ca spiritualitatea, emotiile, iubirea, nevoile corpului fizic si mental, boli, credinta, energia, toate acestea fiind bine definite si tratate practic.

Cele mai cunoscute carti ale Lisei Bourbeau sunt Asculta-ti corpul, in continuare!”, Iti multumesc, Dumnezeul Meu!, Despre emotii, sentimente si iertare, Despre frici si credinte, si Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine.

( multumesc Digi24 pentru acest interviu )

%d blogeri au apreciat asta: