Arhive etichetă: unitate

Corrado Malanga. Suflet, Spirit, Minte – uneste totul !

Prima dată, în faza numărul unu, spuneam că extratereștri sunt răi, deci aceștia
trebuiau luați la șuturi în fund. În a doua fază, credeam că extratereștri nu sunt nici buni, nici răi, ci sunt doar extratereștri care își urmează interesele, dar rămânea faptul că interesele lor nu erau și ale noastre, deci trebuiau goniți și îndepărtați, dacă se poate spune astfel. “A îndepărta” era un proces de diviziune, care iar nu era corect. În a treia fază extratereștrii continuă să nu fie nici buni, nici răi, dar cum nu există diviziune, reprezintă acea parte din noi care nu a înțeles.

Extraterestrul se oglindește în noi. Noi suntem oglinda extraterestrului. Extraterestrul este o reprezentare a unei situații comice. Conștiința ne-a făcut așa, ne-a pus ne noi în fața noastră ca noi apoi să trecem prin oglindă. Noi suntem cei care am decis să fim răpiți de extratereștri. Am făcut acest lucru inconștient. Pentru că trebuia să trăim experiența. Care? Extraterestrul este reprezentarea unei experiențe exacte. Prin intermediul extraterestrului noi ne-am amintit că suntem suflet, minte, spirit, că suntem Conștiință, că noi suntem Creatorii. Fără extraterestru această experiență am fi făcut-o în miliarde și miliarde de ani. Cu extraterestrul o putem face în câteva sute de ani. Deci, extraterestrul ne este util pentru ca noi să înțelegem cine suntem. În acest context, în momentul în care noi înțelegem cine este extraterestrul, și anume o parte din noi care nu a devenit conștientă, așa cum se întâmplă și cu noi, și de care noi ne folosim pentru a dobândi acea cunoaștere. Exact în acel moment extraterestrul se oglindește în noi, iar noi pentru extraterestru reprezentăm fotografia, imaginea a ceea ce el ar vrea să fie dar nu este și îl determinăm să înțeleagă în fiecare moment că a greșit cu noi drumul de dobândire a cunoașterii. În același moment în care noi înțelegem cine suntem, adică că suntem Dumnezeu, extraterestrul înțelege că noi nu mai suntem o pradă și deci el trebuie să aleagă alt drum pentru dobândirea cunoașterii. Partea din noi care încă nu a înțeles – extraterestrul – trebuie să înțeleagă într-un alt fel, nu furând experiența noastră, ci făcându-și-o pe a sa. Dar oare de ce momentul este identic? Pentru că în fizica lui Bhom, unde nu există trecutul, prezentul și viitorul, totul se întâmplă într-un moment unic. Cu cât eu înțeleg cine sunt, cu atât mai mult extraterestrul înțelege că nu mai are ce să facă cu mine. În poveste, finalul este același. Odată ce eu am înțeles, extraterestrul pleacă în altă parte, dar nu îl gonesc eu cu șuturi în fund.

Extraterestrul nu mai are nicio posibilitate de a interacționa cu mine. Rezultatul final este acela că fiecare își vede de treburile sale. Drumul de dobândire a cunoașterii este un drum personal.
Din punctul nostru de vedere la final extraterestrul oricum trebuie să plece, în niciun caz nu trebuie să ni-l ținem pentru că am fi noi miloși. A goni extraterestrul, în acest context înseamnă a-l învăța cu forța că el trebuie să facă altceva. Într-un fel îi facem o favoare dându-i un șut în fund prin faptul de a nu-i mai permite să interacționeze cu noi. ( fragment din interviul acordat de către Corrado Malanga pentru Fan Clubul Corrado Malanga in iulie 2013 )

Anunțuri

Sa ai parte de o saptamana plina de impartasiri imbucuratoare!

Iti multumesc pentru vizita si impartasire!

 

Tu, eu, noi, toti impreuna – putem crea o lume mai buna

Un baietel de culoare a vazut un vanzător de baloane la un colt de strada. Ochii lui straluceau in timp ce se uita lung la baloanele colorate diferit – rosu, albastru, alb, negru, galben…..

Batranul vanzator l-a vazut pe baiat ca ezita, apoi luandu-si inima in dinti acesta s-a apropiat.

“Spuneti-mi domnule,” a zis baiatul, “Baloanele negre pot sa zboare la fel de sus ca celelalte?”

Batranul a simtit cum o lacrima ii umezeste ochii. L-a ridicat pe baiat, l-a asezat pe genunchi si i-a spus:

“Priveste.”

A dat drumul la toate baloanele. Acestea au inceput sa urce tot mai sus pana cand au disparut.

“Ai vazut asta?” l-a intrebat vanzatorul de baloane.

“Da,” a spus baiatul.

“Au zburat baloanele negre la fel de sus ca si celelalte?”

“Da, domnule, au zburat.”

“Vezi tu baiete, baloanele sunt ca si oamenii. Cel mai important lucru nu este culoarea, sau cum arata pe-afara. Nu, lucrul cel mai important este cum esti pe dinauntru.”

Se spune ca traia odata un imparat intelept, care isi iubea nespus de mult supusii. El avea grija ca fiecare locuitor al imparatiei sa fie rasplatit dupa ce si cum facea. Toti erau multumiti, iar cand unul dintre supusi gresea, imparatul nu-l pedepsea de prima oara; mai intai ii dadea pilde intelepte, din care omul avea ce invata, intelegea ca a gresit si isi cerea iertare. Atat de tare se rusina de bunatatea imparatului, ca niciodată nu mai gresea.

Dar iata ca timpul trecea si imparatul simtea ca a venit vremea sa lase tronul pe maini tinere. Asa ca isi chema fiul si ii spuse:
– Fiule, trebuie sa te pregatesti, pentru ca in curand imi vei lua locul.
– Sunt bucuros si mandru de increderea pe care o ai in mine, tata. Dar inainte de a-ti lua locul as dori sa-mi spui care este secretul pacii, fericirii si bogatiei din imparatie. Acest lucru numai tu il cunosti.
Imparatul l-a privit lung, apoi i-a raspuns:
– Vei afla cat de curand.

Nu a trecut mult timp si imparatul si-a chemat fiul, spunandu-i:
– Vino sa iti dezvalui secretul. Au pornit impreuna prin castel si s-au oprit in fata unei usi. Imparatul deschise usa si, ce ii fu dat fiului sa vada? In incapere se aflau niste oameni carora li se aduceau din belsug bucate gustoase in vase mari. Fiecare avea vasul lui. Numai ca oamenii aveau legate de brate niste linguri cu cozile foarte lungi, astfel incat ei nu puteau sa duca mancarea la gura. De aceea slabisera mult, erau galbeni la fata, strigau si blestemau.
Fiul imparatului a ramas foarte mirat de cele vazute, mai ales ca stia despre tatal sau ca este un om bun.
– De ce i-ai pedepsit, tata? intreba baiatul.
– Nu eu i-am pedepsit, fiule, ei s-au pedepsit singuri.
– Cum asa?
– Vei afla imediat!

Au plecat mai departe si au deschis usa altei incaperi. Acolo erau alti oameni cu aceleasi vase cu bucate alese, dar cu lingurile cu cozi uriase legate de maini. Numai ca acestia erau grasi, veseli, vorbeau , radeau, ca la petrecere. Baiatul ramase uimit. Foarte curios, intreba:
– Cum de acesti oameni sunt grasi si veseli? Doar si ei au mainile legate…
– Foarte simplu, ii raspunse imparatul, acesti oameni s-au hranit unii pe altii. Invata-ti supusii sa se ajute unii pe altii, sa nu fie lacomi si egoisti, fii tu insuti un bun exemplu pentru ei si veti avea cu totii un trai imbelsugat si linistit.
autor necunoscut

%d blogeri au apreciat asta: